CRISTI DANILEŢ – judecător

04/07/2017

Admitere justitie 2017: Start!

300x250_-pachetele-INMAzi Plenul CSM a anunțat organizarea celor două concursuri ce vor avea loc în această toamnă pentru a intra în justiție:

CONCURSUL DE ADMITERE LA INM – 200 locuri vacante la INM pentru a deveni doi ani auditor de justiție, apoi magistrat stagiar:

CONCURSUL DE ADMITERE DIRECTĂ ÎN MAGISTRATURĂ (pentru cei cu 5 ani vechime în specialitate) – 105 posturi vacante la instanțe și parchete pentru a deveni magistrat definitiv:

!! Pentru pregătirea concursurilor recomandăm GHIDURILE.

Anunțuri

02/07/2017

Admitere justitie 2017: Ghiduri

Dacă vă pregătiți pentru concursul din august-octombrie 2017, vă recomandă să vă pregătiți potrivit ghidurilor: Ghid pentru pregătirea concursului; Proba 1. Grile. Penal și procesual penal. Proba 2: Verificarea raționamentului logic. Proba 3. Interviul. Etică și deontologie judiciară.

carti grile 2017

 

29/06/2017

Admitere INM: Ghid de pregatire si sustinere a concursului

Filed under: admitere — Cristi Danilet @ 3:37 PM
Tags: , , ,

0701-7

A apărut ediția din acest an a ghidului destinat pregătirii și susținerii concursurilor de admitere la INM și admitere în magistratură care se vor organiza în perioada august-octombrie 2017.

Carte include: tematica și bibliografia pentru cele două concursuri; sfaturi pentru învățarea materiilor de concurs; recomandări pentru organizarea timpului; indicarea reglementărilor aplicabile, aduse la zi; calendarul celor două concursuri din această toamnă; modul de întocmire a dosarului de concurs; descrierea celor trei probe de concurs (cunoștințele juridice, raționamentul logic, interviul) și a celor trei verificări ulterioare (testul psihologic, examinarea medicală, verificarea bunei reputații);  noua metodologie aplicabilă începând cu acest an pentru proba interviului.

Pentru comenzi online puteți beneficia de reducere de 10%

28/06/2017

Admitere INM: proba interviului

0700-0.jpgA apărut ediția din acest an a ghidului destinat pregătirii pentru susținerea probei interviului din cadrul concursurilor de admitere la INM și admitere în magistratură din august-octombrie 2017.

Carte include: noua metodologie aplicabilă începând cu acest an pentru proba interviului; exemple de citate și maxime date la concursurile anterioare pentru comentat; exemple de spețe de etică profesională de soluționat; documente naționale privind magistrații români (Codul deontologic, Profilul magistratului) ce vor fi avute în vedere la notare de către comisia de examinare; standardele internaționale la zi privind magistrații, grupate pe judecători, respectiv pe procurori, ce vor fi avute în vedere la chestionarea candidaților; Comentariul la Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară.

Pentru comenzi online puteți beneficia de reducere de 10%

http://www.beckshop.ro/concurs_de_admitere_la_inm_si_magistratura_2017_proba_3_interviul_etica_si_deontologie_judiciara-p7568.html

 

27/06/2017

Admitere INM 2017: teste grila, penal

Filed under: admitere — Cristi Danilet @ 3:15 PM
Tags: , , ,

0698-0

 

A apărut ediția din acest an a cărții de grile în materie penală dedicată pregătirii pentru susținerea concursului de admitere la INM și a celui de intrare în magistratură din august-octombrie 2017.

Ea conține: tematica pentru cele două concursuri din toamna acestui an; toate deciziile CCR, deciziile RIL și deciziile HP care au modificat/interpretat codurile; 1.000 de teste tip grilă după modelul celor care se dau în mod curent la acest concurs; răspunsurile cu textul de lege aplicabil. Toate întrebările au fost alcătuite având în vedere legislația cu ultimele modificări, exact așa cum va fi ea la data anunțării concursurilor.

Pentru comenzi online puteți beneficia de reducere de 10%

http://www.beckshop.ro/concurs_de_admitere_la_inm_si_magistratura_2017_proba_1_grile_penal_si_procesual_penal-p7567.html

24/02/2017

Admitere magistratură 2017

851x315_-pachetele-inm

Recomand:

  • Ghid pentru pregătirea concursului – detalii AICI;
  • Proba 1: teste la penal și procedura penală – detalii AICI;
  • Proba 2: verificarea raționamentului logic; plus vedeți Ghidul oficial;
  • Proba 3: interviul. Etică și deontologie judiciară – detalii AICI.

Toate sunt utile pentru admitere în magistratură, concursul fiind peste două luni – detalii AICI

08/02/2017

Admitere in magistratura: concurs febr-mai 2017

Filed under: admitere — Cristi Danilet @ 8:17 AM
Tags: , , ,

succesCSM a decis organizarea în mod excepțional a unui concurs de admitere în magistratură în perioada februarie-mai 2017.

 Cine poate candida? Numai licențiați. în drept care au îndeplinit cel puțin 5 ani una dintre funcțiile descrise expres și limitativ în art. 33 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Ce posturi se scot la concurs? Sunt 85 de posturi de judecător la Judecătorii și 43 de posturi de procuror la Parchetele de pe lângă Judecătorii. Lista completă e AICI. Atenție! Dacă veți fi numit într-un astfel de post aveți interdicția de a-l părăsi timp de trei ani.

Când sunt programate probele? Sunt trei probe de concurs:

  • 9 aprilie 2017: verificarea cunoștințelor juridice;
  • 23aprilie 2017: test de verificare a raționamentului logic;
  • 8-21 mai 2017: susținerea interviului.

Unde găsesc tematica? Tematica și blibliografia pentru materiile de drept penal, drept procesual penal, drept civil, drept procesual civil este aici.

 Unde și când se face înscrierea? Până pe 28 februarie 2017, la sediul Tribunalului sau Parchetului de pe lângă acesta (la alegere) unde aveți domiciliul.

 Care este taxa de înscriere? 450 lei.

 Când se anunță rezultatele probelor? Pe 22 mai 2017.

Ce urmează apoi? Mai sunt trei verificări de făcut: examinarea medicală, testarea psihologică, verificarea bunei reputații.

Când începem activitatea? Dacă sunteți declarat reușit la concurs, veți începe cel mai probabil în jurul datei de  1 iulie 2017. Președintele țării vă va numi prin decret judecător sau procuror, în funcție de opțiunea dvs conform mediilor obținute.

Unde găsesc date oficiale despre concurs? Anunțul oficial de concurs și toate celelelalte aspecte în legătură cu acest concurs le găsiți pe site-ul INM aici.

Care este Regulamentul aplicabil? Prin Hotărârea nr. 279/2012 CSM a aprobat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură.

Ce cărți pot folosi la pregătire? Pentru a înțelege în ce constă acest concurs, recomand GHIDUL publicat recent. Pentru prima probă există multe cărți de teste pe piață; eu recomand pentru partea de penal și procesual penal și CARTEA scrisă de mine în care apar teste concepute după modelul celor date anii trecuți la INM și în magistratură. Pentru proba a doua există un GHID publicat de INM și o colecție de cărți publicate de un profesor recunoscut care analizează testele și răspunsurile la testele date anii trecuți (cea din anul 2016 este AICI). Pentru proba a treia recomand singura CARTE existentă pe piață care vă prezintă aspecte de legislație internă și internațională privind statutul magistraților, aspecte de etică ce vor fi examinate la interviu, precum și exemple de întrebări date la concursurile din anii precedenți.

 

22/11/2016

CSM: calendar estimativ concursuri 2017

Filed under: admitere,concurs sefie,CSM — Cristi Danilet @ 3:04 PM
Tags: ,

CSM2Plenul CSM a decis azi (pct.10) cu privire la perioadele în care în anul urmator vor fi organizate concursuri în sistemul judiciar. Calendarul este unul estimativ, următorul CSM urmând a decide, în fiecare caz, datele exacte.

Iată mai jos propunerile de azi:

– promovare la ICCJ: ianuarie-mai 2017;

– promovare efectivă şi pe loc în funcţii de execuţie magistraţi: martie-aprilie 2017;

– numire in functii de conducere magistrati: martie-iunie 2017 si septembrie-decembrie 2017;

– admitere la INM şi în magistratură: august-septembrie 2017 (tematica se va şti în februarie 2017, după întâlnirea dintre conducerea INM şi a facultăţilor de drept; concursul se anunţă cu minim 60 zile înainte de prima proba si calendarul este acelaşi, de regulă, de la an la an);

– admitere la SNG: martie-mai 2017;

– examen de capacitate magistrati stagiari: octombrie-decembrie 2017;

– concurs pentru ocuparea posturilor vacante de magistrat-asistent la ICCJ: septembrie-noiembrie 2017.

06/09/2016

Interviu: despre conflicte, plagiate, stat de drept, studentie, custodie comuna, educatie

LaPunkt Interviu LaPunkt, 5 sept. 2016: „Despre România, plagiat şi justiţie. Adrian Naftan în dialog cu magistratul Cristi Danileţ”.

Adrian Naftan: Mă gândeam, ca pentru o scurtă incursiune în substanţa interviului, să menţionăm problemele fundamentale pe scena socio-juridică a societăţii româneşti. Cum vedeţi dvs. relaţia dintre fenomenul social şi cel juridic?

— Eu văd trei probleme majore în ţara noastră: sănătatea, educaţia şi justiţia. În acest interviu, mă voi limita la cele două din urmă.

România este o ţară conflictuală. Avem o cultură a conflictului care se relevă mai întâi în discuţiile personale dintre indivizi ce, deseori, se reduc la atacuri personale şi nu la argumente factuale. Cultura noastră litigioasă se reflectă şi în dosarele aflate pe rolul parchetelor şi instanţelor. Faptul că avem o populaţie în care unul din trei adulţi este implicat într-un dosar civil sau penal, mie-mi spune multe despre o anumită intoleranţă a oamenilor combinată cu necunoaşterea drepturilor şi cu încălcarea legislaţiei de către autorităţi. Aceste aspecte duc la menţinerea unei stări litigioase, totul fiind „asezonat” cu ceea ce promovează presa: infractori, interlopi, afacerişti care sunt noile repere aduse seară de seară în faţa telespectatorilor. Astfel, s-a creat un dezechilibru în România: o seamă de valori autentice sunt ţinute în umbră, în timp ce în prim-plan a fost adusă o generaţie de non- valori. Prin acest mod de reaşezare am devenit o societate dezaxată.

A.N.: Pe lângă faptul că avem o cultură a rătăcirii, se pare că avem, după cum spuneţi dumneavoastră, şi o cultură a conflictului.

— Întocmai. Probabil existentă de mulţi ani, aceasta este menţinută fără jenă, devenind din ce în ce mai înrădăcinată în noi. Asta se vede cel mai des la nivelul discursului public care nu este deloc amiabil sau tolerant – şi gândiţi-vă, de la impoliteţea cu care eşti tratat la un magazin privat sau într-o instituţie publică, până la atacurile folosite în mediul politic: totul pare a fi un teatru de război cu un celălalt, totul este o continuă înfruntare. Am permanenta senzaţie că ţi se cere să fii, obligatoriu, de un anumit fel sau să faci parte dintr-o anumită tabără. Altfel, eşti catalogat în mod automat un fel de duşman. Interesant, nu ţi se permite să fii nici măcar neutru: trebuie să fii ori de o parte, ori de o alta. Din păcate, nimeni nu are răbdare sau dorinţa să îţi asculte argumentele.

A.N.: Trăim într-o Românie postcomunistă. Credeţi că aceste probleme se moştenesc de pe urma istoriei noastre recente?

— Poate că este un drum firesc spre democraţie. Dar am avut ocazia să văd multe ţări, de la cele Norvegia şi Lituania la Tunisia şi din Statele Unite ale Americii până în India. Şi am realizat că cele care au cultul lui «rule of law» au încetăţenită o doctrină a alterităţii. În mod sigur noi nu avem o astfel de conştiinţă, a respectului pentru celălalt tocmai pentru că este diferit. Noi suntem cei care provenim dintr-o societate de uniformizaţi şi tot astfel pare să o transmitem mai departe: toţi trebuie să gândim la fel, să ne purtăm la fel, să facem parte din aceeaşi organizaţie, să avem acelaşi discurs, altfel riscăm să-l supărăm pe cel de lângă noi şi să devenim inamicul său. Nu se acceptă faptul că un copil are drepturi într-o lume a adulţilor, că există oameni care au o altă religie decât cea ortodoxă sau catolică, că există minorităţi cu altă orientare sexuală decât majoritatea; un bolnav este ocolit, un fost deţinut este izolat; nu se acceptă că un om public are şi viaţă privată, că cel care deţine o funcţie poate cânta karaoke sau face plajă – fiindcă automat eşti „altfel” într-un sens rău, imediat eşti pus într-o categorie şi eşti luat în derâdere. Curios, am constatat că mulţi dintre cei care o fac sunt dintre aceia care au mari probleme personale sau sunt certaţi cu legea, dar, subrogându-se în lideri de opinie cu sprijinul presei acaparate de grupuri de interese sau, mai nou, utilizând social media, creează valuri de opinie înveninată din partea mulţimii uşor de manipulat. Aşa s-a creat această cultură a disensiunilor, a conflictelor şi a non-toleranţei. Cred că este o moştenire tipic comunistă care, îmbolnăvind generaţiile de atunci, a ajuns, practic, să inflameze şi noile generaţii.

Eu am două fete, una de optsprezece ani şi cealaltă de cincisprezece ani, astfel că mă raportez mult la generaţia adolescenţilor de astăzi. Constat că tinerii nu au repere în societate. Pur şi simplu, nu au spre cine să se orienteze. Cărţile nu se mai citesc, toată lumea este pe Facebook, liderii de opinie autentici nu mai sunt băgaţi în seamă, rămânând doar politicienii fără vlagă intelectuală sau cei care sunt infractori şi, mai nou, plagiatori pe care îi vedem la televizor.

A.N.: România nu are conştiinţa statului de drept…

— Aşa e. De altfel, în limbaj uzual, sintagma «stat de drept» nici nu a fost folosită până la evenimentele nefericite din vara lui 2012. Când eram eu student la Facultatea de Drept, în ’94-’98, în primul an şase cursuri erau alocate lecţiei despre «statul de drept» şi am studiat atunci toate doctrinele posibile. Poate tocmai de aceea şi sunt interesat de dreptul constituţional şi, de aici, preocupările mele pentru separaţia puterilor, independenţa justiţiei, responsabilitatea agenţilor publici.

Sintagma „stat de drept” este folosită în ultima vreme de unii politicieni, însă am constatat că mulţi habar nu au ce înseamnă! Or, este vorba în primul rând despre primatul legii, ceea ce implică responsabilitate, un cuvând folosit doar ipocrit de mai marii zilei. Oamenii trebui să înţeleagă că ei nu se supun altor oameni, ci numai legii, care trebuie respectată de toţi. Prin urmare, cei care fac legea sau o aplică nu au privilegii şi nici imunitate în faţa legii, ci ei sunt primii care trebuie să o respecte. Ca să mă refer la un caz recent: ei înşişi sunt primii care trebuie să stea la coadă, pentru că nu există legal un drept de a te băga în faţă! Toţi suntem egali în faţa legii, iar aplicarea legii nu se negociază cu nimeni.

A.N.: Într-un interviu recent, jurnalistul cultural Marius Constantinescu a spus că jurnalismul cultural poartă o luptă continuă cu celelalte naturi conflictuale ale sale.

— Analiza cărţilor, cronicile plastice sau muzicale nu fac rating. În general, jurnalismul cultural şi de opinie au fost înlocuite cu un ceva care seamănă cu jurnalismul, adaptat oarecum la epoca new-media, dar care se rezumă la alergatul după un număr cât mai mare de click-uri. De aceea nici nu cred că mai putem vorbi de jurnalism de calitate.

Pe mine, ca pe mulţi alţii, mă exasperează presa de tip tabloid: emisiunile de cea mai joasă calitate cu schimb de mame, urmăriri de copii sau soţi, găsire de burlaci, ori ştiri anunţate în prealabil pe banda galbenă ca fiind ceva „senzaţional”, „exploziv” sau „terifiant”. Eu schimb imediat postul, dar oare câţi sunt cei care, atraşi de mirajul dat de marketing, nu o fac? Iată, luna trecută a fost o ştire naţională faptul că pe o plajă a fost „surprinsă”(?!) în bikini o politiciană! Trei zile a scris presa despre asta. Dar nu a fost o ştire, de exemplu, faptul că judecătorul Cristi Danileţ, împreună cu o studentă de la Facultatea de Drept din Iaşi, a ţinut pentru prima dată în România o lecţie în aer liber de educaţie juridică pentru copii şi adulţi, la Vatra-Dornei şi a împărţit acestora cărţi de profil, în mod gratuit!… Cam ăştia suntem: preferăm senzaţionalul, ne plac bărfele, alergăm după fotografii indecente ale altora, proferăm cuvinte triviale. Nimicul ne ocupă mult din timp şi din viaţă, văd. Astfel că nu mai avem timp de cultură şi, oricum, aceasta nu face rating. Asta este ceea ce nu au înţeles jurnaliştii autentici (sau, poate, din contră, au înţeles…): cultura nu poate face rating căci ea nu este ingerabilă de vulg. Astfel încât ori îţi asumi rolul de educator al maselor şi devii cu adevărat formator de opinie, cu toate eşecurile şi dezamăgirile probabile, ori abandonezi şi te vinzi ieftin, virusând o întreagă societate.

Ceea ce mă surprinde pe mine, în mod negativ, nu este neapărat faptul că jurnaliştii de timp nou promovează aceste non-ştiri, cât mai ales faptul că ele se cumpără. De ce oamenii dau banii pe astfel de ziare, de ce se uită la astfel de emisiuni sau de ce deschid astfel de site-uri pe internet? Poate că are legătură cu natura noastră conflictuală… Iată, pe noi nu ne interesează ce a spus un politician într-o dezbatere purtată în Camera Parlamentului, ci ne interesează cu cine întreţine el relaţii amoroase în timpul lui liber! Într-o societate unde primează legea, o astfel de persoană ar trebui respectată şi viaţa sa privată ar fi un subiect tabu, iar presa care publică astfel de fotografii ar plăti bani grei drept despăgubiri. Din păcate, nu avem cine şi unde să explice aceste lucruri de bun simţ. Nu este cine să le deschidă ochii oamenilor.

A.N: Predatul după dictare este, după cum spuneaţi şi într-un recent interviu televizat, asemenea parteneriatului mut dintre cel căruia i se oferă mită şi cel care i-o dă. Cât de densă este această problemă?

— La noi, educaţia înseamnă, preponderent, memorare şi reproducere. Nu avem o educaţie în spiritul creativităţii, care să pună accent pe intuiţie şi originalitate, ci în spiritul repetării celor deja spuse sau făcute de înaintaşi. Nu suntem în stare să inventăm lucruri sau, poate, nu avem curajul de a fi ori de a face altfel, motiv pentru care alegem să mergem pe căi deja bătătorite.

De aceea, nici nu trebuie să ne mire că plagiatul este un fenomen extins în România. Se plagiază în literatură, în artă, în muzică, în ştiinţe, în drept. Am întâlnit jurişti care au cumpărat licenţa de la cineva din generaţiile anterioare, care au promovat pe baza unor lucrări copiate de la alţii fără să indice sursa sau compilând lucrări ale altora fără niciun aport personal la cercetare, ori care au plagiat teze de doctorat. Tragedia este că cei care au făcut aceste lucruri nici măcar nu şi-au pus problema că ceva nu este în regulă. Şi nici nu aveau cum atâta timp cât educaţia din România ultimelor decenii a însemnat dictare, memorare, reproducere. Vă dau un exemplu: existau pe vremea studenţiei mele, există şi acum, profesori care veneau la ore cu hârtia de curs în faţa elevilor şi tot actul de predare se rezuma la dictare: profesorul de facultate (nu de liceu!) citea dintr-un curs, care, de cele mai multe ori, exista în formă tipărită la librărie sau bibliotecă. Ne întrebam, ca studenţi, de ce se întâmplă asta, iar explicaţia era una singură: profesorul nu îşi cunoaştea propriul curs.

Oare nu ar fi bine ca profesorul, la ore, să explice anumite teme, cele mai importante, din cursul său scris? Oare nu ar trebui să se discute mai mult cu studenţii? – încă sunt prea puţini cei care o fac. Oare nu ar trebui discutate, mai ales, principiile şi chestiunile practice? De pildă, sunt uimit să constat că la facultatea de Drept nu se aud cuvinte precum «dreptate» sau «justiţie». Nici măcar cuvântul «lege» nu este tratat ca un concept politico- juridico-filosofic, ci doar ca un sinonim pentru „act normativ”. Vă vine a crede că nimeni nu explică de ce dreptul face parte dintre ştiinţele umaniste şi la ce obligă acest lucru pe cei care vor aplica dreptul?!

Să vă mai spun ceva: dreptul este o ştiinţă. Dar câţi din cei care aplică dreptul sunt, oare, cercetători?! Poate că avem mulţi doctori în drept, dar câţi, oare, mai ştiu care sunt izvoarelor dreptului sau metodele de interpretare ale dreptului? Când am avut ocazia să ies din ţară prin 2005 şi să îmi cumpăr primele cărţi de drept, am constat cu stupoare că majoritatea cărţilor de drept românesc, scrise de profesori din România pe care îi consideram eminenţi, erau nişte plagieri ale cărţilor de drept francez. Ei, pur şi simplu, copiau şi/sau sintetizau cărţile de drept. Aceştia sunt profesorii după care au învăţat generaţii întregi. Nu mă miră prezentul, care se limitează la învăţarea pe de rost a codurilor şi manualelor.

A.N.: Vorbeaţi înainte de inovaţie în drept. Aţi scris vreo carte care să inoveze teoriile dreptului constituţional, spre pildă?

— Nu mi-am propus neapărat să inovez ceva în drept, ci mai ales să îi fac pe ceilalţi să conştientizeze importanţa dreptului în viaţa de zi cu zi – aşa se explică apariţiile mele în spaţiul public prin interviuri în presa scrisă, participări la emisiuni televizate sau reacţii pe propriul blog sau cont de Facebook. Încercând să explic pe înţelesul tuturor modul de organizare a statului, să prezint legislaţia aplicabilă în diverse domenii, să sensibilizez populaţia cu privire la importanţa independenţei justiţiei şi să îmi conving colegii cu privire la necesitatea responsabilizării sistemului judiciar.

Dar chiar şi aşa, trebuie să spun că, în anul 2003, mi-a fost pus un fir de Internet în biroul meu şi am căutat pe Google două cuvinte din limba engleză: «independence» şi «judiciary». Am văzut că erau mii de articole scrise pe acest subiect, la nivelul lui 2003, în condiţiile în care în România post-decembristă erau în revistele de specialitate publicate doar două articole despre independenţa justiţiei. Doar două! În momentul respectiv, am început să caut mai mult: ce însemna, de fapt, «independenţa justiţiei»? Noi aveam sintagma în Constituţie, dar nu-i era cunoscută însemnătatea. După multe cercetări, am descoperit recomandări internaţionale pe care am început să le traduc în premieră în România. Am ajuns să vorbesc, astfel, despre cei trei I – Independenţă, Imparţialitate şi Integritate – în cadrul unei doctrine alcătuite ad-hoc, care pune aceste valori la baza sistemului de justiţie. Despre acestea vorbesc direct sau prin (social-)media la întâlnirile mele cu studenţii, cu oamenii obişnuiţi sau în interviuri. Mai mult, am ajuns să promovez această doctrină în străinătate – de pildă, în momentul de faţă, conduc un proiect european constând în redactarea unui manual care cuprinde toate standardele despre cei trei I publicate vreodată în lume. Prima parte, teoretică, este gata şi în momentul de faţă lucram la volum al doilea, cel practic.

Aş putea menţiona şi câteva contribuţii originale. Am iniţiat şi alcătuit proiectul la prima Strategie de întărire a integrităţii judiciare din ţară, care a fost aprobată de CSM în anul 2011. De trei ani de zile sunt conducătorul unui program de educaţie juridică în modalitate non-formală şi am alcătuit primul manual intitulat „Educaţie juridică pentru liceeni. Ghid practic despre drepturi şi justiţie – iar recent această materie a fost inclusă în programul guvernamental pentru a face parte peste doi ani din curricullumul şcolar. Am alcătuit acum patru ani prima şi singura carte despre recrutarea în justiţie intitulată „Ghid pentru pregătirea concursului de admitere la INM şi în magistratură”, în care răspund la toate întrebările pe care un absolvent la drept şi le pune în legătură cu intrarea în sistemul judiciar. De asemenea, sunt autorul primei cărţi publicate în România despre medierea penală – o materie care va trebui până la urmă inclusă în manualele de procedură penală. Iar recent am publicat un studiu despre istoria reformei justiţiei din România – un subiect ce ar trebui să facă parte din manualele de istorie a statului şi dreptului românesc care, din păcate, se opresc la nivelul anului 1940; şi tot cu tristeţe spun că sunt facultăţi care au renunţat la această materie, pe care au trecut-o în rândul celor opţionale. După cum o altă greşeală este că la facultăţile de Drept nu se învaţă mai nimic despre organizarea şi etica judiciară – închipuiţi-vă că la nicio facultate de Drept de la noi nu afli care sunt cele trei funcţii ale judecătorului: toţi credem că atribuţia judecătorului constă în soluţionarea de dosare, când în realitate acesta mai trebuie să fie un apărător al statului de drept (de aici necesitatea implicării sale in acţiuni publice pentru prezervarea independenţei justiţiei, inclusiv sub aspect educativ) şi să fie un garant al drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului (de aici necesitatea comportamentului care să menţină încrederea publicului în justiţie). Chiar stau şi mă întreb la modul sincer: câţi magistraţi ar putea scrie un eseu de câteva pagini despre statul de drept?

Mai mult, sunt revoltat din cauza faptului că există absolvenţi de drept şi chiar magistraţi care nu ştiu cine au fost, darămite ce au scris, Montesquieu, Jean-Jacques Rousseau, John Locke, David Hume, John Stuart Mill sau Lord Acton. Mulţi dintre studenţii la Drept nu ştiu ce e umanismul, deşi studiază o materie umanistă prin definiţie. Puţini ştiu ce este liberalismul sau iluminismul…Şi atunci, mă întreb, cum pot aceşti oameni să promoveze libertatea şi legea? Cum pot purta ei o discuţie despre democraţie? În ce scop şi cum pot face ei justiţie?! De aceea, nu mă mir că mulţi cred că a face dreptate se rezumă strict la a aplica legea şi că alţii spun că precedentul judiciar nu se poate aplica într-un stat care face parte, ca noi, din sistemul de drept romano-germanic; sau că unii confundă civismul cu politica şi că alţii cad pradă curentelor naţionaliste sau îmbrăţişează doctrine izvorând din totalitarism; sau că sunt unii care îşi ascund profesia pe care o practică când sunt întrebaţi desprea aceasta. Cum ai putea, oare, să discuţi despre rolul judecătorului în societate democratică cu oameni care nu stăpânesc principiile şi pentru care «judecător» sau «democraţie» sunt doar cuvinte, nu concepte fondate în urmă cu secole şi care stau la baza societăţii moderne?!

A.N.: Într-un interviu pe care i l-am luat de curând, scriitoarea Ana Barton îmi spunea că în România se cultivă o cultură a despărţirii, anume că «forma de exprimare liberă a noastră este despărţirea».

— Întăresc şi eu această idee. Şi aş încerca să explic de unde pleacă ea: poate este de la dorinţa noastră de a stăpâni persoanele din jur. Privim oamenii ca şi cum ar fi obiecte ce trebuie folosite după cum dorim noi. Ne reîntoarcem, astfel, la începutul interviului: nu înţelegem conceptul de alteritate. Un „celălalt” ne este de folos doar dacă este „al nostru”. Nu avem respect pentru un celălalt şi nu dorim să ne armonizăm interesele cu el. De- aici, de exemplu, războiul pentru custodia minorului din instanţe: „Copilul este al meu, nu şi al tău!”, îi spune un părinte celuilalt părinte; şi sunt în stare să se judece ani şi să cheltuie o grămadă de bani pentru asta. Din cauza unei gândiri retrograde datând din România comunistă în care regula era că tatăl trebuia să fie plecat pentru a munci pentru familie, iar mama să stea acasă cu copilul („Statul apără interesele mamei şi copilul” – spunea art. 1 alin. 2 din fostul Cod al familiei, în vigoare din 1954 până în 2011), noi nu realizăm nici acum că minorul este o persoană care are doi părinţi, îndreptăţiţi în mod egal să îşi exercite drepturile şi să îşi îndeplinească obligaţiile. În România nu avem concepţia custodiei comune, ceea ce presupune că părinţii trebuie să îngrijească, să crească şi să educe împreună copilul indiferent că locuiesc împreună ori sunt căsătoriţi. Nu: copilul este considerat proprietatea unuia, iar celălalt nu are dreptul să îl vadă decât dacă proprietarul îi dă voie! Or, începând cu anul 2011 avem în România legea care stabileşte principiul autorităţii părinteşti comune, dar familiile noastre nu acceptă asta. Sunt mii de cupluri care se războiesc anual în instanţă. Ei vin la un judecător, care e un terţ faţă de familia lor, să le spună care dintre părinţi e mai bun pentru a primi copilul. Asta este o gândire imatură. Paradoxal, cele mai dificile procese de acest gen sunt cele purtate între părinţi intelectuali, care ar trebui să înţeleagă legea mai uşor. De regulă, taţii sunt cei prejudiciaţi, deoarece în România încă există o prejudecată conform căreia mama are mai multe drepturi decât tatălui. Este o concepţie total eronată a adulţilor needucaţi din România şi o practică judiciară contrară drepturilor omului ce aparţine încă multor judecători ce nu realizează că în această materie este interzisă discriminarea pe motiv de gen al părintelui sau de vârstă ori sex al copilului. Mai mult, deşi judecătorii acordă drepturi taţilor, astăzi avem mame care nu le permit să îşi vadă copiii. Tot ceea ce le interesează sunt banii primiţi ca pensie: copilul este instrumentul ideal pentru o afacere. Astfel, acel copil este crescut într-o atmosferă de înstrăinare şi chiar ură faţp de celălalt părinte. Încetul cu începtul, devine un alienat. Iar vinovat este, în primul rând, părintele custodian.

La fel se întâmplă şi între partenerii de viaţă: unul se consideră proprietar pe celălalt, pe viaţa şi relaţiile acestuia. Vrea să ştie ce vorbeşte, cu cine se întâlneşte etc. De aici apar situaţii în care un partener îşi spionează celălalt partener: îi ascultă clandestin telefonul mobil, îi instalează softuri de supraveghere pe laptop să vadă cu cine corespondează, angajează detectivi particulari sau prieteni care să îl urmărească. Toţi ar trebui să ştie că aceste fapte sunt infracţiuni şi că, la plângerea celui urmărit, cineva ar putea risca un dosar penal.

A.N.: Ce părere aveţi despre răspândirea fenomenului de plagiat printre politicienii din România?

— Am văzut personal câteva dintre lucrările suspectate de plagiat ale unor „personalităţi”. Am dat peste nişte plagiate de-a dreptul ruşinoase. Spun asta pentru că oamenii aceştia nu au schimbat nici măcar aşezarea în pagină sau aliniamentul paragrafelor – pur şi simplu, au copiat mot-à-mot. Există plagiat de idei, dar pe acesta trebuie să îl faci cu cap: iei o idee a altuia, o reformulezi cum vrei tu, dar nu mai menţionezi sursa şi te dai proprietarul ideii respective. Însă ceea ce am văzut mi-a generat instantaneu un sentiment de repulsie: oamenii ăştia au făcut copy-paste!

Am văzut că unii dintre plagiatori invocă faptul că, pe vremea lor, nu ar fi existat regulile privind citarea. Ei bine, mint! Eram student în ’98 când mi-am susţinut lucrarea de licenţă şi îmi aduc aminte că încă de atunci făceam trimiteri la subsol cu privire la sursele utilizate. Este drept, nu îmi făcuse nimeni o instruire în acest sens, dar modul acesta de lucru a fost urmarea unor manuale, cărţi şi reviste de specialitate pe care le citisem şi unde observasem toate acestea. Vă asigur că se folosea indicarea la subsol a surselor originale încă de acum 100 de ani, aspect pe care l-am constatat când am consultat personal bibliografia necesară pentru lucrările mele de cercetare. Mai mult, ar trebui să fii cu totul neghiob pentru a crede că, în materie de drept, cineva poate să scrie cinci pagini fără o trimitere la subsol. La teza mea de doctorat există la fiecare două pagini câte o trimitere la subsol. Pot să o spun, fără să greşesc, că primul indiciu al unui posibil plagiat este următorul: luaţi o carte ştiinţifică, frunzăriţi cinci pagini şi dacă nu aţi întâlnit vreo trimitere la subsol, atunci ea este deja suspectă de plagiat.

Dincolo de numărul mare de impostori care sunt doctori, cred că avem o problemă şi mai mare: cum convingem noua generaţie de tineri că nu este bine să plagiezi, când ea vede că acel om care a plagiat a ajuns mare vedetă sau politician şi este primit toată ziua pe la televizor ca şi cum ar fi nu ştiu ce model de urmat? Oare nu manipulează grosier presa care, în loc să instituie un embargou asupra acestor indivizi, le permite să apară în mijlocul publicului?!

A.N.: Totuşi, există oameni care, după ce le-a fost demonstrat plagiatul, l-au negat cu o stare apropiată ipohondriei. Cum vă explicaţi această menţinere a imposturii?

— Atâta timp cât noi nu avem un cult al lui „rule of law”, legea nu va fi respectată. Noi vedem legea ca şi cum ar fi o regulă impusă de afară, care nu ne priveşte şi, deseori, a cărei apariţie are ceva suspect în ea; prin urmare, nu avem motive să respectăm legea şi vom detesta organul care a edictat-o ori care o aplică. Cât timp nu acceptăm legea, ea va rămâne pentru noi o regulă ce nu ne aparţine şi care este, mai degrabă, ceva represiv şi care ne provoacă repulsie, respingere. Însă, dacă am accepta-o, legea nu ar mai fi ceva impus, ci ar deveni o regulă asumată; în acel moment norma juridică s-ar transforma în normă morală. Din „a lor”, legea ar deveni „a mea” — atunci, la nivel ideatic, planul legal şi planul moral s-ar confunda şi nu ar mai trebui să căutăm metode de a eluda legea, ci doar modalităţi de a o aplica. Însă ca aceasta să se întâmple trebuie să realizăm că legea e destinată menţinerii ordinii sociale şi protejării drepturilor omului; că libertatea nu înseamnă să facem ce vrem, ci să adoptăm un comportament numai în cadrul prescris de lege; că organele legii nu acţionează după bunul plac, ci pentru a asigura supremaţia legii şi egalităţii cetăţenilor în faţa ei. Or, pentru însuşirea acestui mod de viaţă e necesară o minimă educaţie juridică care s-ar putea însuşi încă din şcoală, iar pentru aprofundare e necesară o cultură juridică care se poate dobândi mai ales în facultăţile de drept, de ştiinţe politice sau de filozofie. Altfel, vom asista neputincioşi cum România e ţara în care se spune cu o uşurinţă dezarmantă că „legea este făcută ca să fie încălcată”, în care şpaga este un modus vivendi şi în care disoluţia autorităţii statului e completată de puseuri de revoltă împotriva celor care sancţionează nerespectarea legii.

Întorcându-mă la întrebarea despre plagiatorii dovediţi, care insistă cu neruşinare în nevinovăţia lor: ei sunt la fel ca vinovatul clasic ce pledează pentru nevinovăţie, al impostorului care atacă în diferite moduri organul care îl găseşte culpabil. Am văzut cu toţii chiar cazuri de infractori prinşi în flagrant delict care insistă ca nu au comis vreo ilegalitate. Deseori, aceştia se apără public cum că ar fi o e eroare judiciară sau că organul decident este manipulat politic. Să fim serioşi, pe aceşti mincinoşi naţionali nu îi mai crede nimeni!

Reiau ce am spus la început: filosofia poporul român este „trăirea conflictuală”. În jurul acestei trăiri, călcăm pe cadavre distrugându-ne adversarul (dacă nu e un concurent politic sau de afaceri, atunci este organul care aplică legea) sau ne lăudăm cu înfrângerea noastră (ne place să ne plângem de milă, să ne considerăm un popor damnat). Şi vreau să insist aici: ne place foarte mult, şi nu înţeleg de ce, să ne lăudăm cu lucrurile negative din România, atât la nivel macro – şi mă gândesc aici la atacurile veninoase ale unora îndreptate împotriva adversarilor politici sau a instituţiilor statului (de aceea, nu mai surprinde pe nimeni scăderea încrederii publicului în justiţie când tocmai cei ce au condus sau conduc statul au probleme cu legea şi, fiind urmăriţi pentru asta, aleg nu să îşi facă apărări în biroului procurorului sau în sala de judecată, ci în faţa telespectatorilor atacând justiţia) –, dar şi la nivel micro – şi mă gândesc aici la uitătura urâtă a vânzătoarei de la magazin pe care o deranjezi când trimite mesaje pe telefonul mobil, sau la răspunsul în doi peri de la vreo instituţie a statului, ori la proverbială duşmănie a vecinului). Nu construim nimic, ci doar dărâmăm. Dar eu sunt optimist din fire: cred cu tărie că putem reface totul, dar avem nevoie de o răsturnare a valorilor prezente, de o reconstrucţie a axiologiei poporului român bazază pe valorile umaniste şi etica individuală.

A.N.: Pe pagina de Facebook personală a unui politician, exista acest comentariu: „Plagiatul este în inimă, nu pe foaie!”. Comentariul acela a primit multe aprecieri, iar asta demonstrează că mulţi oameni asemeni celui ce a scris acel comentariu nu cunosc conceptul de «plagiat» şi nici nu pot recunoaşte un plagiat.

— (râde) În cazul demnitarilor, al magistraţilor şi al funcţionarilor trebuie avut în vedere faptul că cel care deţine titlul de doctor în ştiinţe primeşte un plus de 15% la salariu. Dacă un astfel de doctor a plagiat teza de doctorat, înseamnă că a primit acei bani nemeritat. Practic, i-a furat din banii publicului care cotizează la bugetul statului pentru a se plăti salariile. Prin urmare, normal ar fi ca publicul să fie revoltat şi să se manifeste ca atare nu faţă de autoritatea care a constatat plagiatul, ci faţă de hoţul-plagiator. Un popor cu o gândire sănătoasă s-ar manifesta prin oprobriu public faţă de plagiator şi ar milita pentru recuperarea banilor, pentru că banii aceia au fost furaţi şi trebuiesc daţi înapoi. Aşa ar trebuie să funcţioneze o societate: să considere firesc ca fiecare cetăţean care a comis un rău să fie sancţionat şi să fie obligat să repare daunele.

A.N.: O ultimă întrebare, domnule Danileţ: a fost dialogul nostru un act de justiţie?

— Desigur. Printr-un astfel de dialog restaurăm valori călcate în picioare prea mult timp: cinstea, omenia, civismul, legalitatea, deontologia sunt valori care trebuie reaşezate la temelia societăţii. Prin urmare, facem un act de justiţie socială, iar modalitatea aleasă este educaţia. Sub acest aspect, mai vreau să precizez ceva: lumea, astăzi, confundă legea cu justiţia. Cu alte cuvinte, confundă regula cu tragerea la răspundere pentru încălcarea ei. Oamenii vor acum multă justiţie. De altfel şi apelează foarte des la justiţie, preferând să piardă ani întregi, să cheltuie bani şi chiar să fie învinşi juridic, decât să meargă la un mediator sau să înceapă să respecte legea. Astfel încât statul e nevoit să investească în sedii de instanţă, să angajeze mai mult personal, să mărească salariile magistraţilor în loc să investească în educaţie. Trăim un paradox social: în locul prevenţiei, preferăm represiunea. Cred că este timpul să ne punem următoarea problemă: noi, de fapt, ce vrem? Încotro mergem? Cât de mult mai vrem intervenţie post-factum? Cât mai investim în justiţie? Iată, ne apucăm să construim noi penitenciare. Dar, oare, nu mai bine am construi şcoli? Nu mai bine am reforma sistemul de educaţie? Nu mai bine am pregăti profesori care să-i înveţe dreptul pe copii încă de la grădiniţă, dar în mod obligatoriu la şcoală şi, mai ales, la liceu?

Dialogurile acestea, precum cel întreţinut de noi, sunt absolut necesare. Ele sunt nu numai semnale de alarmă, ci şi constatări sau, iată, acte reale de educaţie. Căci, în final totul, se rezumă la principii şi valori, printre care Justiţia şi Legea, Adevărul şi Dreptatea, Judecătorul şi, de ce nu, Educaţia, pe care suntem datori să ni le însuşim şi să le promovăm.

12/08/2016

Admitere justitie 2016: nr.candidati

Filed under: admitere — Cristi Danilet @ 8:39 AM
Tags: ,

Pentru concursurile din acest an s-au înscris:

  • 2770 de candidaţi pentru admiterea la INM; sunt 200 locuri de auditori de justiţie, şi
  • 980 de candidaţi pentru recrutarea directă în magistratură; sunt 143 de posturi vacante.

10/08/2016

Interviu Avocatura.com: Povata ZEN pentru candidatii la admiterea in justitie

Filed under: admitere,interviu — Cristi Danilet @ 11:01 PM
Tags: , , , ,

avocaturaINTERVIU dat pe 8 aug.2016 pentru Avocatura.com Cristi Danileț și POVAȚA ZEN pentru candidații la INM: „După mine, interviul ar trebui să dureze jumătate de zi, nu de oră: un om să fie interogat jumătate de zi cu privire la tot ce a făcut, ce are de făcut, cum vede viața, cum vede lumea”

Dacă cei mai mulți dintre candidații la INM nu se pot dezlipi de culegerile cu grile, judecătorul Cristi Danileț are un sfat pentru ei: să pună mână și pe „altfel” de cărți, pentru că accentul se va pune din ce în ce mai mult pe proba interviului, iar acolo „noi vrem să găsim în ei omul care are și slăbiciuni, și vulnerabilități, dar, mai ales, pe cel care este în stare să și le recunoască”.

Chiar dacă este vară, cald și mai toată lumea nu se gândește decât la vacanțe, magistratul Cristi Danileț a acceptat invitația Avocatura.com de a vorbi despre examenul de admitere la INM, care se apropie cu pași repezi, despre alegerile CSM, ce vor avea loc la finalul anului, dar și despre lumea avocaturii de azi.

Timp de aproape două ore am făcut un „profil” al candidatului pentru magistratură, am aflat ce așteaptă Comisia de examen din partea viitorilor magistrați ai țării, am făcut o „radiografie” a lumii avocaturii, dar am aflat și câteva sfaturi pe care actualul membru CSM le are pentru cei care și-au depus candidatura pentru o funcție în Consiliu.

Încă de la început, magistratul a ținut să sublinieze că a avut și are întâlniri regulate cu studenții care vor să intre în magistratură. La fel ca anul trecut, aceeași tensiune se simte în aer, mai ales pentru că „admiterea este extrem de profesionist organizată. Cred că doar noi și serviciile speciale suntem atât de «aprigi» și corecți în organizarea probelor de concurs”.

„România este bolnavă!” / „Dacă începe să meargă justiția, întreaga societate se așază”

Cât privește „portretizarea” viitorului magistrat, Cristi Danileț a susținut că „este loc pentru cei care vor într-adevăr să modifice ceva în societate. Îmi închipui că cei care vor să intre în magistratură nu-și văd doar propriul interes de moment: carieră bună, salariu fain și stabilitate în muncă. Îmi închipui că vor să devină cumva un «vindecător» al societății, pentru că România este «bolnavă». Trebuie să recunoaștem: plecăm de la premisa că România este «bolnavă» și atunci vin magistrații care să o vindece. Dacă începe să meargă justiția întreaga societate se așază.

Din păcate, generațiile care vin sunt din ce în ce mai superficiale pentru că la facultatea de Drept nimeni nu le explică ce este justiția sau ce este dreptatea. Vă vine să credeți că patru ani la Drept ei nu aud cuvântul «dreptate»?

Facultățile de Drept sunt doar niște locuri în care înveți legea și manualele. Mai mult, acum se pune accent foarte mult pe reproducerea lor, mai puțin pe gândire. Acesta este motivul pentru care am spus că generațiile noi sunt mai superficiale. 

Dar, noi încercăm să-i selectăm pe cei mai buni dintre cei mai buni. De aceea, din ce în ce mai mare accent se va pune pe interviu. Dacă ar fi după părerea mea, eu nici nu aș da teste de cunoștințe juridice, pentru că atât timp cât un absolvent de Drept este licențiat, asta înseamnă că lui i se recunoaște o anumită competență și anume, aceea de a practica Dreptul. 

Ceea ce trebuie să-i găsim noi acestui licențiat sunt alte abilități, non-juridice, care-l fac indicat pentru funcția de magistrat. Iar aici este o mare problemă, pentru că ceea ce ne ajută este în primul rând testul de raționament logic, care este după model american LSAT și este din 2005 introdus în România, și a doua probă extrem de importantă este proba interviului, unde noi încercăm să vedem dacă omul este suficient de motivat, dacă știe cât de cât sistemul judiciar și dacă are niște principii etice după care se conduce în viață”, a punctat magistratul pentru Avocatura.com.

„Mulți se prezintă la examen autosuficienți. Mulți cred că dacă reproduc Codul sau un manual, gata, știu tot Dreptul”

O altă „hibă” a facultăților de Drept pe care ne-a indicat-o judecătorul este faptul că „deși Dreptul este o știință umanistă, nu se vorbește de cuvântul acesta «uman» sau «umanist» deloc în timpul facultății. Să nu uităm că magistratul este omul care va dialoga, va interacționa cu alți oameni.

Nu se mai studiază nimic despre filosofii luminiști, despre marii gânditori, despre oamenii politici și juridici, care în secolul XVII și XVIII au pus bazele societății moderne. Nimeni nu le explică tinerilor studenți cine a fost Locke, Montesquieu, Rousseau, Hume. Or, de la acești juriști sau oameni politici s-a născut Dreptul.

Și atunci, la interviu, noi trebuie să vedem în candidatul la magistratură dacă el este suficient de deschis spre a învăța. Mulți vin autosuficienți. Mulți cred că dacă reproduc Codul sau un manual, gata, știu tot Dreptul”.

Povața ZEN

Cât privește această autosuficiență despre care am mai auzit vorbindu-se chiar și în lumea avocaturii, Cristi Danileț a încercat să o evidențieze printr-o „vorbă” zen, atât de elocventă pentru candidații de la INM:

Se spune că un ucenic a mers la un maestru și i-a spus: «Maestre, vreau să învăț de la tine multe lucruri!». Și acesta i-a pus la dispoziție un pahar plin cu apă și i-a zis: «Uite, varsă aici ceai!». Și ucenicul a pus ceai și-a zis: «Dar s-a umplut. Acum ce să mai fac?». «Pune în continuare ceai!», i-a răspuns maestrul. Și, evident, că a început să se verse paharul. Și ucenicul a zis: «Maestre, nu mai am unde să pun, e plin aici!». Și atunci, maestrul i-a răspuns: «Vezi? Întâi trebuie vărsat paharul și apoi trebuie umplut cu ceai. Așa ești tu: crezi că le știi pe toate și eu nu mai am unde să-ți pun informații!».

„Niște indivizi care au obținut rezultate foarte bune la proba teoretică, s-au dovedit foarte slabi comunicatori”

Așa sunt și studenții la noi: vin doxă de carte, în speță doar niște buni memoratori, dar noi vrem să le găsim altceva. Noi vrem să găsim în ei omul care are și slăbiciuni, și vulnerabilități, dar, mai ales, pe cel care este în stare să și le recunoască.

Or, anul trecut aceasta a fost marea problemă: niște indivizi care au obținut rezultate foarte bune la proba teoretică, s-au dovedit foarte slabi comunicatori, nu aveau bun simț, se răsteau, erau arțăgoși, nu cunoșteau sistemul în care intră!

Din această cauză, eu cred că proba interviului este cea mai importantă, este capitală! După mine, aceasta ar trebui să dureze jumătate de zi, nu jumătate de oră cum este acum. Jumătate de zi, un om să fie interogat cu privire la tot: ce a făcut, ce are de făcut, cum vede viața, cum vede lumea.

„Ei încă vânează pokemoni și dincolo trebuie să statueze asupra destinelor umane”

Și aici avem probabil o mare problemă cu candidații care sunt suficient de tineri – prea tineri poate, după cum ar spune unii dintre colegii mei – și nu înțeleg viața. Ei încă vânează pokemoni și dincolo trebuie să statueze asupra destinelor umane. 

Deci, avem nevoie de oameni bine ancorați în realitate. Ei încă trăiesc în mediul virtual – foarte mulți dintre ei. Cred că dacă ai internet poți să critici judecători, procurori, să-ți dai cu părerea despre oamenii politici, să-ți pui poze în bikini… Ca după aceea să aibă pretenția să fie buni magistrați”, consideră membrul CSM.

„Despre spiritul legilor” și „Contractul social” – „bibliografie obligatorie” pentru INM

Întrebat dacă a fost „agresat” cu solicitări despre examenul din toamnă, judecătorul a ținut să ne explice că, spre deosebire de ceilalți ani, anul acesta întrebările nu s-au mai referit la ce cărți să folosească pentru a învăța, ci dimpotrivă: „Spre deosebire de ceilalți ani, în care întrebau după ce cărți să învețe, anul acesta au cerut să le dau o listă cu cărți ale filosofilor, gânditorilor. Am zis că nu va avea niciun rezultat dacă le dau o listă cu 10 autori pe care orice intelectual, sau pretins intelectual, ar trebui să le cunoască, așa că le-am dat dat numai două cărți și le-am zis: «Uite, vă dau două! Voi citiți-le pe acestea și după aia vă mai dau două și așa mai departe».

Vreau să vă spun că din aproape 20.000 de oameni câți sunt pe grupul de Facebook, Admitere INM, vreo 10 -12 mi-au scris în privat că vor cărțile astea. După ce le-am dat cele două cărți, niciunul nu a mai revenit”, a susținut Danileț, ușor amuzat.

Curiozitatea ne-a împins să insistăm pentru a afla și noi care ar fi primele două recomandări pe care un membru în Comisia de examen pentru admiterea la INM le-ar avea pentru viitori magistrați ai țării. Nu mare ne-a fost mirarea să aflăm că „Despre spiritul legilor” a lui Montesquieu și „Contractul social”, de Jean Jacques Rousseau sunt un început promițător și extrem de eficient.

 

14/07/2016

Concurs admitere 2016. Proba 1: grile penal

Filed under: admitere — Cristi Danilet @ 12:12 AM
Tags: , ,

coperta1A apărut ediţia de anul acesta a colecţiei de grile pentru pregătirea în vederea susţinerii concursului de admitere la INM şi a celui de admitere directă în magistratură, cu privire la partea de penal din prima probă, de verificare a cunoştinţelor juridice. 

Este vorba despre o carte concepută potrivit tematicii şi bibliografiei aprobate de CSM pentru acest an. Au fost avute în vedere ultimele modificări aduse legislaţiei penale prin OUG nr. 18 din 2016. Au fost adăugate toate deciziile CCR şi hotărârile ICCJ solicitate concurenţilor. AU fost revăzute grilele din anii trecuţi şi s-au adăugat 200 de noi grile, concepute după modelul celor cerute la concurs.

Pentru celelalte aspecte legate de concurs uri recomand GHID, iar pentru celelalte probe recomand: Proba2Proba 3

Succes!

30/06/2016

Admitere justitie 2016: s-a dat startul

Filed under: admitere,CSM — Cristi Danilet @ 1:25 PM
Tags: ,

INMUPDATE, 5 iul 2016:  S-a publicat anunţul de organizare  cu privire la admitere INM şi la admitere în magistratură

Plenul CSM a decis în data de 28 iunie 2016 organizarea în acest an a două concursuri simultan: admitere la INM şi admitere în magistratură (pct. 7 şi pct. 8 al ordinii de zi).

Anunţul de concurs va fi publicat în aceste zile, până pe 5 iulie, când începe înscrierea.

La INM sunt disponibile 200 de locuri pentru auditorii de justiţie (130 grupa de judecători, 70 grupa de procurori). Absolvenţii facultăţilor de drept care susţin licenţa în perioada de înscriere sau ulterior perioadei stabilită pentru depunerea cererilor de înscriere la concursul de admitere la INM, vor putea să depună adeverinţa de licenţă până la data de 10 august 2016. Regulamentul de admitere este AICI.

Pentru admiterea în magistratură sunt scoase la concurs 143 de posturi, dintre care 85 la instanţele şi 58 la parchetele indicate în pct 8, subpct II.b al al ordinii de zi. Regulamentul de admitere este AICI.

Probele se vor susţine în datele: proba de verificare a cunoştinţelor juridice în data de 4 septembrie 2016, proba de verificare a raţionamentului logic pe 18 septembrie, susţinerea interviului 3 octombrie -11 noiembrie (pentru admitere la INM) şi 12 octombrie – 25 octombrie (pentru recrutare directă).

Taxa de înscriere la concurs: 450 lei. Nu se poate susţine decât unul dintre cele două concursuri.

Tematica şi blibliografia este disponibilă AICI. Codurile actualizate la zi pot fi accesate pe site-ul ADMITEREJUSTITIE.

Sfatul meu: modul de organizare şi desfăşurare a probelor de concurs, modul de întocmire a dosarului, de corectare a lucrărilor, de contestare, regulile de cazare în timpul şi după concurs, repartiţie, date despre salariile auditorilor de justiţie, decontarea chiriei şi evoluţia în cariera de magistrat sunt descrise în acest GHID. Modul de desfăşurare a probei interviului, maxime primite anii trecuţi, speţe de deontologie şi instrumentele naţionale şi internaţionale necesare a fi cunoscute sunt disponibile în acest GHID. Pentru cei interesaţi: în aceste zile finalizez o culegere de întrebări grile în materie penală.

Mult succes!

25/06/2016

Concurs de admitere 2016. Proba 3: Interviul

Filed under: admitere — Cristi Danilet @ 9:59 AM
Tags: ,

Coperta3

A apărut ediţia de anul acesta a ghidului pentru pregătirea în vederea susţinerii concursului de admitere la INM sau a celui de admitere directă în magistratură, cu privire la proba a treia. 

Este vorba despre o carte utilă celor care vor să devină judecători şi procurori. Ediţia din acest an cuprinde noi sfaturi pentru a vă pregăti în vederea prezentării în faţa comisiei de interviu, după ce aţi trecut de probele anterioare – proba de cunoştinţe juridice şi proba de raţionament logic. De asemenea, cuprinde standarde legislative noi, naţionale şi internaţionale, pe care trebuie să le cunoaşteţi dacă vreţi să înţelegeţi specificul activităţii judiciare.

19/06/2016

Concurs admitere justitie 2016. Ghid

Filed under: admitere — Cristi Danilet @ 11:02 AM
Tags: ,

http://www.beckshop.ro/concurs_de_admitere_la_inm_si_magistratura_2016_ghid_pentru_pregatirea_concursului-p7214.html

.

A apărut Ghidul pentru pregătirea concursului de admitere la INM şi de admitere în magistratură pentru anul 2016. Veţi găsi aici răspunsul la orice întrebare legată de concurs (plecând de la conţinutul dosarului de înscriere, mergând la modalitatea de organizare şi desfăşurare, până la condiţiile de cazare ale celor declaraţi reuşiţi), legislaţia aplicabilă, precum şi testele de anul trecut.

Detalii despre conţinutul său şi modalitatea de achiziţionare găsiţi AICI.

Succes!

 

07/03/2016

Admitere INM 2016 – tematica propusa

Filed under: 0. NOUTATI,admitere — Cristi Danilet @ 5:57 PM
Tags: ,

INMÎn urma unei întâlniri între conducerea INM si reprezentanti ai facultaţilor de drept din ţară, s-a propus tematica şi bibliografia pentru concursurile de admitere la INM şi în magistratură din vara anului 2016.

Acestea se regăsesc mai jos:

Aceste propuneri urmează a fi discutate în CSM şi apoi aprobate cu sau fără modificări. Forma finală va fi cunoscută cel mai târziu la data anunţării concursurilor, adică cu 60 zile înainte de susţinerea primei probe.

08/12/2015

Concursuri justitie 2016

Filed under: 0. NOUTATI,admitere,concurs sefie — Cristi Danilet @ 11:40 AM
Tags: ,

INM

Plenul CSM a aprobat în data de 8 dec.2015 un calendar estimativ al celor nouă concursuri şi examene pe care le organizam în anul 2016. Acestea vor fi următoarele:

– promovare la ICCJ: ianuarie-mai 2016;

– promovare în funcție de execuție magistrați: martie-aprilie 2016 (efectivă; pe loc, numai sub condiţia asigurării finanţării);

– numire în funcții de conducere magistrați: aprilie-iunie 2016 şi septembrie-decembrie 2016;

– admitere la SNG: martie-mai 2016;

– admitere la INM: august-septembrie 2016 (între 100-140 locuri, în funcţie de promovări);

– admitere în magistratură: august-septembrie 2016 (nu se poate aproxima numărul, este în funcţie de promovări şi transferuri);

– capacitate magistrați stagiari: octombrie-noiembrie 2016;

– ocuparea posturilor vacante de magistrat-asistent la ICCJ: septembrie-noiembrie 2016

 

24/11/2015

Deficienţe în pregătirea candidaţilor pentru magistratură

Filed under: 0. NOUTATI,admitere — Cristi Danilet @ 5:20 PM
Tags: , ,

INMÎn şedinţa Plenul CSM de astăzi am validat concursul de admitere la INM desfăşurat în această vară. Cea mai discutată – dar nu şi discutabilă, zic eu – probă a fost cea a interviului. Membrii comisiilor în faţa cărora s-a susţinut această probă au formulat în scris un punct de vedere pe care, cu acordul lor, am ales să îl dau publicităţii.

Susţinerile constituie o atenţionare foarte serioasă asupra stadiului educaţiei unor tineri şi a calităţii învăţământului românesc – desigur, ne referim la tinerii candidaţi la concursul de admitere la INM sau la admiterea directă în magistratură, care este probabil cel mai greu şi mai serios concurs desfăşurat în România pentru o instituţie publică. Din păcate, extrem de rar s-au asumat astfel de poziţii publice de către cei implicaţi – acum îmi amintesc doar două: raportul din 2006 al asociaţiei SoJust din care am făcut parte, precum şi interviul din 2011 dat de fostul decan al Universităţii de Vest, Radu Motica.

Precizez că acest punct de vedere din partea membrilor comisiei se referă strict la constatările cu privire la candidaţii trecuţi de primele două probe. Pentru cei interesaţi sau cei nefamiliarizaţi cu admiterea în justiţie am alcătuit un site special. Oricum, menţionez şi în prezenta postare că aceasta presupune trei probe de bază (examinarea cunoştinţelor juridice, verificarea raţionamentului logic, interviul) şi trei verificări ulterioare (buna reputaţie, examinarea medicală, examinare psihologică). Potrivit regulamentului ajung să susţină interviul un număr dublu de candidaţi decât numărul locurilor scoase la concurs, candidaţi consideraţi suficient de deştepţi (au trecut de proba întâi) şi de inteligenţi (au trecut şi de proba a doua). Din păcate, unii nu au anumite cunoştinţe extra-juridice sau abilităţi absolut necesare pentru a îndeplini funcţia de judecător sau procuror.

În cadrul probei interviului se examinează trei aspecte: motivaţia, aptitudini specifice profesiei de magistrat (comunicarea, gândirea autonomă, cooperarea, înţelegerea realităţii sociale, folosirea corectă a limbii române), elemente de etică specifică persoanei (identificarea dilemei etice, identificarea opţiunilor, analiza valorii acestora alegerea justificată a variantei optime a acţiunii umane, implicarea subiectului în argumentarea alternativelor).

Comisia prin faţa căreia anul acesta s-au perindat sute de candidaţi a ajuns la anumite concluzii cu privire la candidaţi şi cu privire la măsuri necesare pentru îmbunătăţirea concursurilor următoare. Iată câteva constatări:

  • din cei 3297 de candidaţi la INM, 285 candidaţi au reuşit la probele anterioare, iar dintre aceştia 217 au trecut de proba interviului, astfel că în final au fost selectaţi primii 140 în ordinea mediilor;
  • dintre cei respinşi 29 se situau pe primele 150 locuri, iar 39 în ultimele 135 locuri după parcurgerea primelor două probe;
  • unii candidaţi au un nivel redus de instruire educaţională, de cultură generală, lipsă de orizont şi de repere culturale, profesionale, morale;
  • unii se exprimă cu dificultate accentuată, comit erori gramaticale şi de comunicare, sunt inabili de a purta un dialog, nu au proprietatea termenilor folosiţi;
  • unii au demonstrat o incapacitate de a înţelege problemele şi realităţile sociale;
  • unii învaţă grile sau învaţă mecanic coduri;
  • unii au anumite activităţi, dar nu dobândesc experienţa cuvenită în exercitarea acestora;
  • unora le lipseşte gândirea logică, alţii simulează abilităţi, deprinderi sau calităţi inexistente.

Întreg materialul poate fi accesat AICI. Sper să fie luat în considerare de către facultăţile de Drept pentru îmbunătăţirea curriculei – materii precum logica juridică, psihologia judiciară, etică juridică, filozofie juridică, sociologie juridică sunt absolut necesare pentru un practician în drept, dar ele sunt aproape ignorate în ziua de azi. Sper să fie luat în considerare de către candidaţi care să îşi asume un anumit nivel de pregătire care trebuie îmbunătăţit. Şi mai sper ca cei care nu iau acest concurs să aibă verticalitate şi să conteste doar în mod legal rezultatele, fără a ataca personal membrii comisiilor de admitere, de organizare, membrii CSM sau candidaţii reuşiţi.

În zilele următoare, pe baza observaţiilor comisiilor, a constatărilor personale şi a sugestiilor formulate de unii dintre candidaţii din acest an pe grupul de discuţii de pe Facebook intitulat „Admitere INM

12/10/2015

Reactie la pozitia unui concurent la admiterea INM, respins la proba interviului

Filed under: admitere — Cristi Danilet @ 2:05 PM
Tags:

Sunt uimit de reacţia unui candidat la admiterea la INM care nu acceptă faptul că o comisie de specialişti i-a spus că anul acesta nu se încadrează în profilul magistratului şi care a înţeles să atace în mod public candidaţi, organizatori, comisii. După cinci ani de zile în care, pe timpul şi pe resursele mele inclusiv financiare, am ţinut la curent absolvenţii de drept cu privire la modalitatea de admitere la INM pe blogul propriu şi pe Facebook, în care am conceput un site special pentru ei http://www.admiterejustitie.ro şi în care am susţinut corectitudinea acestui concurs şi am încurajat tinerii să se înscrie, simt nevoia să adopt o poziţie publică:

Reacţia respectivului candidat este dovada că sunt persoane care se prezintă la concurs dar care nu cunosc regulamentul de admitere şi atribuţiile membrilor CSM – care nu sunt implicaţi în desfăşurarea concursului – deşi aceste persoane vor să devină cei care mâine vor aplica legea; care nu prea ştiu rostul interviului de verificare a motivaţiei, cunoştinţelor generale, cunoaşterii limbii române şi eticii, deşi aceste persoane vor să se dedice în viitor unei activităţi pentru societate; care nu înţeleg că într-un concurs de acest gen, cu 3300 de candidaţi pe 140 locuri, nemulţumirile sunt fireşti dar, pentru a avea o finalitate, ele se exprimă doar în cadrul legal, deşi aceste persoane sunt dintre cele care numai într-un astfel de cadru vor soluţiona, poate cândva, conflicte; şi care nu acceptă că persoanele admise la un concurs atât de dificil trebuie respectaţi, nicidecum jigniţi sau ridiculizaţi pentru această reuşită, deşi contestatarii au pretenţia de a milita cândva pentru protejarea drepturile omului.

Cred că trebuie să fim de-a dreptul îngrijoraţi să vedem că unii licenţiaţi în drept cred că vor putea fi buni judecători doar pentru că ştiu să reproducă coduri şi manuale şi să îmbulineze cerculeţe la testele-grilă, neacceptând că judecătorul este mai mult decât atât, adică un om care va influenţa destinele celor care pentru decenii întregi se vor prezenta în faţa sa. Mi se pare inadmisibil ca unii licențiați în drept să nu aibă un minim de cunoştinţe generale pe care ar fi trebuit să le dobândească cel mai târziu în clasa a XII-a şi în anul întâi de facultate. Pentru mine este halucinant să văd absolvenţi de drept care nu ştiu lucruri banale precum faptul că într-o democraţie constituţională voinţa majorităţii populaţiei nu poate încălca Constituţia şi legile ţării, ori că interesul general sau public este altceva decât interesul fiecăruia din public. Mi se pare inadmisibil ca într-o reacţie publică şi chiar pe forumurile virtuale de discuţii să nu ştii să scrii corect gramatical, dar să ai pretenţia că vei putea scrie hotârâri şi rechizitorii. Mi se pare revoltător ca o persoană care doreşte să devină un apărător al drepturile omului să nu le respecte el însuşi, insultând colegi şi dezvăluind terţilor corespondenţa care nu le este destinată. Mi se pare de neconceput să denigrezi instituţii publice şi să insulţi magistraţi sau colegi concurenţi, făcând astfel dovada cel puţin a unor carenţe de educaţie.

În concluzie, dincolo de dezamăgirea pe care o simt în faţa unei astfel de reacţii care nu are a face cu vreo contestaţie raţională (de la soluţionarea căreia, ca membru CSM, mă voi abţine dacă va ajunge în faţa mea), sper un lucru şi sunt mulţumit cu un altul. Sper că tineril din ziua de azi sunt în majoritatea lor altfel decât respectiva persoană. Şi sunt totuşi mulţumit de reacţia persoanei respective care, atât mie cât şi celorlalţi care citesc elucubraţiile respective, ne formează convingerea că membrii comisiei de interviu nu s-au înşelat.

Ar trebui să dezbatem la modul cel mai serios chestiuni precum „ce tip de oameni formează şcoala românească?” şi „ce tip de magistraţi ne dorim?” Personal, ştiu un lucru: nu mi-aş dori un coleg care să fie tobă de carte, dar să fie lipsit de caracter.

PS: Pentru cei care nu ştiu: admiterea la INM presupune 3 probe de bază (test-grilă cunoştinţe juridice, test-grilă raţionament logic, interviu) şi 3 verificări (verificare medicală, examinare psihologică, verificarea bunei reputaţii). Interviul se susţine după o anumită metodologie, de către cei care au trecut primele două probe, în faţa unei comisii alcătuite dintr-un judecător, procuror, pedagog, profesor, psiholog; cei care susţin interviul sunt un număr dublu faţă de locurile vacante.

26/05/2015

Admitere justitie 2015 – carti pe care le recomand

Filed under: admitere — Cristi Danilet @ 8:50 AM
Tags: , ,

Admitere2015

http://www.beckshop.ro/concurs_de_admitere_la_inm_si_magistratura_2015_proba_3_interviul_etica_si_deontologie_judiciara-p6939.html

Pagina următoare »