CRISTI DANILEŢ – judecător

05/04/2017

CCR a decis: fara condamnati penal in Barouri

Filed under: avocat,coruptia — Cristi Danilet @ 10:10 AM
Tags: , , ,

Ca urmare a unei decizii de admitere a neconstituționalității de ieri, cei condamnați definitiv pentru comiterea unei infracțiuni intenționate trebuie excluși din avocatură, fără a se mai cerceta dacă fapta lor aduce sau nu atingere prestigiului profesiei cum cere legea. Ca urmare a acestei decizii, nici nu pot fi primiți în avocatură cei care sunt deja condamnați. Începe mare curățenie în Barouri!

Potrivit legii avocaturii calitatea de avocat încetează dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală și care îl face nedemn de a fi avocat, conform legii. (art. 27 lit. d). Este nedemn de a fi avocat cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei (art. 14 lit. a).

 Or, sintagma „de natură să aducă atingere prestigiului profesiei”  tocmai a fost declarată neconstituțională, pentru că redactarea ei este lipsită de claritate și precizie (nu se arată în mod clar acele infracțiuni care aduc atingere prestigiului profesiei de avocat), ceea ce lasă loc arbitrariului (unii avocați sunt excluși, alții nu sunt excluși din profesie deși au comis fapte de aceeași natură).

Din păcate, pe baza unei legi incorecte d.p.d.v. tehnic dar și imorale, spun eu, până acum am întâlnit în practică cazuri de-a dreptul paradoxale:

– au fost situații de avocați condamnați cu suspendare pentru trafic de influență la judecători care nu au fost excluși din Barou și au continuat să pledeze…chiar în fața acelor judecători. Motivul Baroului fie nu a fost precizat, fie s-a bazat pe faptul că instanța nu a interzis odată cu soluția de condamnare și profesarea în continuare a avocaturii;

– au fost primiți în avocatură inclusiv magistrați condamnați pentru corupție sau infracțiuni asimilate corupției (și care fie demisionau înainte, fie erau excluși din magistratură după condamnare). Motivul Baroului de primire a acestora era faptul că infracțiunea fusese comisă anterior intrării în profesia de avocat: cu alte cuvinte, fapta lor afectase prestigiul instanțelor sau al parchetelor, nicidecum prestigiul avocaților….

Soluția de ieri a CCR este obligatorie, se aplică pentru viitor și produce două efecte:

  1. Pe de o parte, de la data publicării în Monitorul Oficial a motivării acestei decizii, toate persoanele condamnate pentru infracțiuni intenționate care se află în Barou trebuie excluse imediat din avocatură, dacă între timp nu a intervenit reabilitarea. Activitatea lor trecută nu este afectată: rămân avocați până la data publicării deciziei de excludere pe baza hotărârii CCR, astfel că actele întocmite de ei își păstrează valabilitatea.
  2. Pe de altă parte, de acum încolo nu mai pot fi primite în avocatură persoane condamnate, căci legea prevede că poate fi membru al unui barou din România cel care nu se găseşte în vreunul dintre cazurile de nedemnitate (art. 12 alin. 1 lit c).

Așadar, până se corectează legea și se va prevedea că anumite condamnări nu atrag, totuși, starea de nedemnitate (de exemplu, infracțiuni comise cu intenție dar fără vreo legătură cu sistemul de justiție sau alte infracțiuni decât cele grave) – adică în termen de 45 zile de la publicarea motivării – cei condamnați pentru orice fel de faptă comisă cu intenție nu mai pot fi primiți în avocatură, iar dacă sunt deja în Barou, ei trebuie excluși.

29/03/2017

Avocații devin partenerii justitiei!

Filed under: avocat — Cristi Danilet @ 3:24 PM
Tags: , , , ,
avocat
.
O declarație de parteneriat procurori-judecători făcută în 2015, în mod festiv, la Bilanțul de activitate al DNA a fost motiv de speculație cu privire la existența unor înțelegeri oculte între judecători și procurori. Iată că, începând de ieri, avocații au devenit în mod legal astfel de parteneri ai justiției.
.
Mai țineți minte ce furori a făcut declarația președintelui ICCJ făcută în 2015 cu privire la parteneriatul DNA-Justiție? Degeaba s-a spus că o astfel de declarație se făcuse și cu un an în urmă, că este vorba doar de un parteneriat  bazat pe o colaborare instituțională și nu ocultă, că de fapt toți cetățenii cinstiți și presa sănătoasă ar trebui să facă parte din acest parteneriat anticoruptie (căci nu poți fi decât de o parte: a legii sau împotriva ei).
.
Ei bine, nu mică mi-a fost surprinderea când am citit în Monitorul Oficial nr. 210 apărut pe 28 martie 2017 o modificare la legea avocaturii. Astfel, prin pct 16 din  Legea nr. 25/2017  se modifică dispoziția din art 39 din Legea 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat în sensul următor: „În exercitarea profesiei, avocații sunt parteneri indispensabili ai justiției (…)”.
 .
Așadar, de ieri, avocații sunt în mod oficial, legal, partenerii justiției. Cum „justiție” are aici sensul de „sistem de justiție”, rezultă că e vorba de un parteneriat avocați-judecători, respectiv avocați-procurori. Acum, dacă mă întrebați pe mine, acest „parteneriat” este firesc și nu se referă la mașinațiuni, compromisuri și înțelegeri neoneste între cei implicați (de exemplu, de ani întregi, eu folosesc cuvântul „colegi” atât cu privire la procurori, cât și cu privire la avocați, atât în sala de judecată cât și în afara ei). Și, oricum, acest parteneriat se referă la orice altceva decât ar trece prin minte detractorilor abonați ai justiției române (pentru cei care cunosc puțină organizare a profesiei de avocat, este vorba de o modificare a rolului avocaturii care până nu demult era considerată un serviciu auxiliar al justiției, statut impropriu, dar tradițional, acordat avocaturii).
.
Sunt însă curios dacă vom avea reacții viscerale precum cele de doi ani încoace când era vorba – nota bene – de o declarație, și nu de o lege, ca acum.

23/11/2007

Drepturile apararii in penal

Filed under: avocat,constitutional — Cristi Danilet @ 6:08 PM

In data de 20.11, Mediafax-ul vine cu o stire tare: o noua exceptie de neconstitutionalitate a fost admisa, in privinta dreptului avocatului invinuitului/inculpatului de a asista la toate actele de urmarire penala. Daca se limita numai la a informa publicul si celelalte trusturi de presa asupra evenimentului produs, era OK. Dar stirea are si o shoparla: `toate actele procedurale efectuate în dosare în baza Legii 356/2006 sunt lovite de nulitate, pentru nerespectarea dreptului la apărare. Concret, aceste dosare aflate în faza de judecată vor fi restituite`. Nu imi pot inchipui insa daca parerea asta a-juridica apartine jurnalistului care, deh, nu se semneaza, sau o fi fost sfatul vreunui jurist venit de la IAS/CAP.

Dupa doua zile, Gardianul isi da seama de manipulare si spune exact contrariul celor afirmate de Mediafax: nici un dosar nu va fi restituit pana la publicarea deciziei CC, care oricum produce efecte numai pentru viitor.

Acum, hai sa gandim putin logic: daca s-ar restitui TOATE dosarele trimise de parchet la instanta si aflate acum pe rol, indiferent de calea de atac, ar insemna sa fiu in situatia de a obliga avocatii inculpatilor sa asiste la acte de urmarire penala la care ei nici nu au formulat solicitare. Cu alte cuvinte, o fi lovite de nulitate actele de urmarire penala, dar nulitatea asta e si ea de doua feluri: absoluta- cand greseala nu mai poate fi remediata, si relativa-cand se poate acoperi vatamarea produsa. Or, daca avocatul a acceptat desfasurarea urmaririi exact dupa tactica procurorului, evident ca nu am nici o vatamare, si logic ca nu poate opera restituirea.

Daca insa avocatul ceruse procurorului sa asiste la actele de urmarire penala si acesta a refuzat invocand legea nr. 356 din 2006, atunci se pune problema restituirii dosarului pentru refacere. Dar asta numai daca ajungem la concluzia ca decizia CC ar privi actele de urmarire penala trecute. Asa ca, deocamdata asteptam aparitia motivarii deciziei CC sa vedem exact in ce sens textul art 172 alin. 1 din C.pr.pen e neconstitutional.

Pana atunci e de reflectat pana unde merg drepturile apararii in timpul anchetei: va putea sa ceara aparatorul inculpatului asistarea la orice act de urmarire penala, de ex. inclusiv la interceptarea convorbirilor telefonice ale partilor din dosarul clientului sau? Si mai e de reflectat daca nu cumva prin egalizarea balantei intre aparare si acuzare in faza de urmarire penala, contradictorialitatea aceasta nu naste cumva un nou proces penal, similar cu cel care se va desfasura in fata judecatorului. Chiar asa, de ce in Romania ar trebui sa avem doua procese?