CRISTI DANILEŢ – judecător

25/06/2017

Magistratii: interdictii, incompatibilitati, sanctiuni

Cel care exercită funcţia de judecător sau procuror nu poate exercita nicio altă funcţie publică sau privată, dar poate exercita o funcţie didactică în învăţământul superior sau poate să fie formator în cadrul INM sau SNG.

Sesizat cu unele cazuri concrete, CSM a stabilit care sunt alte funcţii sau activităţi compatibile sau nu cu funcţia de magistrat: judecătorii, pro­cu­rorii, grefierii şi personalul de specialitate juridică asimilat magistraţilor pot participa ca experţi în cadrul programelor cu finanţare externă pentru justiţie (Plen, Hotărârea nr. 261/2008); judecătorii şi procurorii, care au calitatea de cadru didactic, pot ocupa numai funcţii de execuţie în structurile unei facultăţi sau universităţi, precum şi în struc­turile unei instituţii de cercetare în domeniu juridic (Plen, Hotărârea nr. 821/2008); funcţia de judecător sau procuror este compatibilă cu funcţia de lector în cadrul Institutului Diplomatic Român (Prin Hotărârea nr. 316/2010); există incompatibilitate între funcţia de judecător în România și funcția de consilier juridic în cadrul Serviciului Juridic al Comisiei Europene (Plenul, Hotărârea nr. 532/2011); funcţia de judecător sau procuror nu este incompatibilă cu participarea magistraţilor la birourile electorale (Plenul, Hotărârea nr. 318/2012); magistrații pot face parte din asociații fără scop patrimonial care sunt înregistrate legal, inclusiv masonice și sunt obligați să completeze declarația de interese cu privire la această calitate, dar nu poate face parte din asociații secrete (Plenu, Hotărârea nr. 886/2013);  participarea în cadrul unor proiecte de burse doctorale, în calitate de doctorand, nu este incompatibilă cu statutul de magistrat (Plenul, Hotărârea nr. 629/2014);  magistrații pot avea calitatea de experți pentru pregătirea unor studenți în proiecte  cofinanțate de Fondul Social European în favoarea institutului Notarial Român (Plenul, Hotărârea nr. 1434/2014);  un judecător din România a fost sancționat pentru că în timp ce se afla în concediu fără plată a exercitat funcția de judecător în cadrul misiunii EULEX Kosovo în regim contractual (secția pentru judecători în materie disciplinară, Hotărârea nr. 3J/2015); funcţia de jude­cător/procuror nu este incompatibilă cu participarea magistratului în cali­tate de sportiv la antrenamentele organizate de club sau federaţie; funcţia de judecător/procuror nu este incompatibilă cu calitatea de instructor sportiv neremunerat; funcţia de judecător/procuror este incompatibilă cu cea de membru în comisii de examinare pentru acordarea de grade tehnice sportive, doar în condiţiile în care activitatea desfăşurată în această calitate este remunerată; funcţia de judecător/procuror este incom­patibilă cu cea de arbitru la competiţii sportive, doar în condiţiile în care activitatea desfăşurată în această calitate este remunerată (Plenul, Hotărârea nr. 440/2015); apoi, s-a precizat că noţiunea de „remuneraţie” menţionată în cuprinsul Hotărârii nr. 440/2015 include orice avantaje de natură materială, inclusiv cheltuieli de cazare, masă, cheltuieli de transport pentru deplasări la competiţii interne/internaţionale şi diurnă (prin Plenul, Hotă­rârea nr. 82/2016);  nu există incompatibilitate între funcţia de magistrat și calitatea de manager de proiect în cadrul unei universități (Plenul, Hotărârea nr. 696/2015);  funcția de judecător este incompatibilă cu funcţia de membru în comitetul de conducere al unei Biserici Creștine Baptiste (Plenul, Hotărârea nr. 697/2015);  un magistrat, în calitate de mirean, nu poate fi membru în adunarea eparhială a unei eparhii (Plenul, Hotărârea nr. 698/2015),  există incompatibilitate între funcţia de judecător și calitatea de executor testamentar remunerat (Plenul, Hotărârea nr. 788/2015);  că există incompatibilitate între funcţia de magistrat și cea de asociat sau acționar la societăți civile, societăți comerciale, bănci sau alte instituții de credit, societăți de asigurare ori financiare, companii naționale, societăți naționale sau regii autonome, inclusiv în situația în care aceste funcții au fost dobândite prin moștenire (Plenul, Hotărârea nr. 845/2015);  judecătorii şi procurorii pot fi membri în cadrul Comitetului European pentru Prevenirea Torturii şi a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane sau Degradante (Plenul, Hotă­rârea nr. 1053/2015); funcția de judecător este compatibilă cu calitatea de membru în cadrul Grupului de experți privind politica Uniunii Europene  în materie penală (Plenul, Hotărârea nr. 1184/2015); Plenul CSM a decis cu valoare de principiu că judecătorii şi procurorii pot fi membri ai unor comisii de examinare numai din cadrul sistemului judiciar (Plenul, Hotărârea nr. 1185/2015); un judecător poate fi consultant în cadrul unui proiect european pentru dezvoltarea sistemului de justiţie din Republica Moldova (Plenul, Hotărârea nr. 1022/2015);  funcţia de judecător sau procuror nu este compatibilă cu cea de preşedinte al comitetului de părinţi al unei unităţi de învăţământ (Plenul, Hotărârea nr. 1200/2015); între funcţia de judecător sau procuror şi calitatea de executor judecătoresc suspendat din funcţie nu există incompatibilitate (Plenul, Hotărârea nr. 1365/2015);  nu este incompatibilă cu statutul de magistrat participarea la studii universitare master, inclusiv beneficiul unei burse de studii în această perioadă (Plenul, Hotărârea nr. 1379/2015);  magistrații pot investi în fondurile deschise de investiții reglementate de Legea nr. 297/2004 (Plenul, Hotărârea nr. 397/2016); funcţia de procuror este compatibilă cu calitatea de lider în cadrul unui proiect finanțat de Comisia Europeană (Plenul, Hotărârea nr. 156/2016).

Judecătorilor şi procurorilor le este interzis: să desfăşoare acti­vi­tăţi comerciale[1], direct sau prin persoane interpuse; să desfăşoare activităţi de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură; să aibă calitatea de asociat sau de membru în organele de condu­cere, administrare sau control la societăţi civile, societăţi comer­ciale, inclusiv bănci sau alte instituţii de credit, societăţi de asigurare ori financiare, companii naţionale, societăţi naţionale sau regii autonome (prin excepţie, pot fi acţionari sau asociaţi ca urmare a legii privind privatizarea în masă); să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic.

Magistraţii nu pot să facă parte din partide sau formaţiuni politice şi nici să desfăşoare sau să participe la activităţi cu caracter politic, dar pot fi detaşaţi în funcţii administrative sau chiar politice din alte instituţii, cu excepţia celei de ministru[2]. Ei sunt obligaţi ca în exercitarea atribuţiilor să se abţină de la exprimarea sau manifes­tarea, în orice mod, a convingerilor lor politice.

Judecătorii şi procurorii nu îşi pot exprima public opinia cu privire la procese aflate în curs de desfăşurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul. Ei nu pot să dea consultaţii scrise sau verbale în probleme litigioase, chiar dacă procesele respective sunt pe rolul altor instanţe sau parchete decât acelea în cadrul cărora îşi exercită funcţia şi nu pot îndeplini orice altă activitate care, potrivit legii, se realizează de către avocat. Magistrații formatori la INM și SNG nu pot face meditații.

Magistratul trebuie să publice date despre averea sa şi a membrilor familiei cu care locuiește. De asemenea, trebuie să declare public eventualele interese (de exemplu, din ce organizaţii face parte). Trebuie să declare dacă soţul, rudele sau afinii până la gradul al IV‑lea inclusiv exercită o funcţie sau desfăşoară o activitate juridică ori activităţi de investigare sau de cercetare penală, precum şi locul de muncă al acestora. În fine, el este ținut să arate dacă a fost ori nu agent sau colaborator al organelor de securitate, ca poliţie politică (caz în care poate fi magistrat, dar nu poate ocupa o funcţie de conducere în sistem), și trebuie să declare că nu este lucrător operativ, informator ori colaborator al actualelor servicii de informaţii.

Toate activităţile specifice funcţiei judiciare trebuie îndeplinite în anumite termene strict prevăzute de lege.

Judecătorul este obligat să păstreze secretul deliberărilor şi al votu­rilor la care a participat, inclusiv după încetarea exercitării funcţiei.

Activitatea magistraţilor este deseori în atenția publicului şi presei[3]. Aceasta impune o grijă deosebită pentru modul de relaţio­nare dintre magistrat şi justiţiabili, dar şi pentru conduita adoptată de acesta în afara instanţei/parchetului.

Datorită supraîncărcării cu dosare, timpul liber al magistratului sau cel care ar trebui alocat familiei este extrem de redus; deseori acesta trebuie să lucreze după program, uneori şi în weekend şi chiar noaptea. Bolile profesionale (de ochi, coloană, stomac, piele) se manifestă destul de timpuriu.

Judecătorii şi procurorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru faptele care afectează pres­tigiul justiţiei. Investigaţiile disciplinare sunt făcute de Inspecţia Judiciară, iar sancţiunile care pot fi aplicate de secțiile de disciplină ale CSM pot merge de la avertisment până la înlăturarea din profesie[4].

Implicarea unui magistrat în comiterea unei infracțiuni atrage, de regulă, eliberarea din funcție: în caz de condamnare sau de amâ­narea aplicării pedepsei pentru orice infracțiune, cu excepția celei de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (2)‑(4) C.pen. când CSM apreciază că infracțiunea nu aduce atingere pres­ti­giului profesiei; la fel, magistratul este eliberat din funcție chiar în caz de renunțare la urmărirea penală sau de renunțare la aplicarea pedepsei, dacă CSM decide că menținerea în funcție nu este posibilă deoarece fapta comisă aduce atingere prestigiului profesiei.

 

[1] În data de 26 iunie 2008, Plenul CSM a stabilit că funcţia de jude­cător, respectiv procuror este incompatibilă cu cea de investitor la bursă (pct. 33 al ordinii de zi).

[2] Prin Hotărârea nr. 654/2012, Secţia pentru judecători a CSM a decis că un judecător nu poate fi detaşat în Ministerul Justiţiei pentru a fi numit ministru al justiţiei.

[3] Prin Hotărârea nr. 482/2012, Plenul CSM a aprobat Ghidul privind relaţia dintre sistemul judiciar din România şi mass-media, respectiv Manualul pentru purtătorii de cuvânt şi structurile de informare publică şi relaţii cu mass-media. Ghidul a fost modificat şi completat în mod esenţial prin Hotărârea CSM nr. 573/2014.

[4] Jurisprudența disciplinară a secției de judecători, respectiv de procurori din cadrul CSM este disponibilă pe site-ul (http://integritate.ifep.ro/Jurisprudenta.html).

11/04/2017

Imunitatea demnitarilor

Filed under: CCR,CSM,Guvern,Parlament — Cristi Danilet @ 3:29 PM
Tags: , , , ,

palatulparlamentuluiParlamentarii nu pot răspunde juridic pentru legile adoptate de Parlament, miniștrii nu pot răspunde juridic pentru ordonanțele și ordonanțele de urgență adoptate de Guvern, magistrații nu pot răspunde pentru hotărârile date, judecătorii CCR nu pot răspunde pentru deciziile CCR – se numește imunitate funcțională. Dar pentru infracțiuni de drept comun, ei răspund ca orice cetățean. Sau ar trebui…Astfel, în procedura de urmărire sau de judecată, există anumite obstacole procesuale:

  • Parlamentarii nu pot fi percheziționați, reținuți sau arestați fără încuviințarea Camerei din care fac parte (art. 72 alin. 2 Constituție)
  • Miniștrii și foștii miniștri nu pot fi urmăriți penal fără cerere din partea Camerei pentru cei care sunt parlamentari, ori a Președintelui țării pentru cei care nu sunt parlamentari (art. 109 alin. 2 Constituție), iar ulterior nu pot fi reținuți, arestați, percheziționați sau trimiși în judecată  fără încuviințarea Camerei din care fac parte (art 13 alin. 3 Legea 115/1999); odată trimis în judecată, ministrul este automat suspendat din funcție;
  • Magistrații, adică judecătorii de la instanțele ordinare și procurorii, nu pot fi percheziționați, reținuți, arestați preventiv sau arestați la domiciliu fără încuviințarea CSM (art. 94 alin. 1 Legea 303/2004). Odată arestat sau trimis în judecată, magistratul este automat suspendat din funcție, iar în caz de condamnare definitivă este exclus din profesie;
  • Judecătorii de la CCR nu pot fi arestaţi sau trimişi în judecată penală decât cu aprobarea Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, al Senatului sau a Preşedintelui României (art. 66 din Legea 47/1992). Odată trimis în judecată, judecătorul CCR este automat suspendat din funcție; în caz de condamnare definitivă, este exclus de drept din Curte.;
  • Azi s-a votat de către Camera Deputaților un proiect de lege potrivit căruia judecătorii de la CCR nu vor putea urmăriți penal, reținuți, arestaţi, percheziționați sau trimişi în judecată penală decât cu încuviințarea Plenului CCR; judecătorul trimis în judecată va fi suspendat automat din funcție, iar în caz de condamnare definitivă funcția sa va înceta de drept.
  • Președintele României are imunitate totală pe durata mandatului (art. 84 alin. 2 teza întâi Constituție);
  • Membrii Parlamentului European au în țară acelea și imunități ca parlamentarii naționali, iar pe teritoriul altei țări nu pot fi urmăriți sau arestați (art. 9 Protocolul 7);
  • Judecătorii Curții Europene de Justiție li se poate ridica imunitatea de Plenul CJUE (art. 3 Protocolul 3)

Mi-a atras atenția o refglementare: ART. 11 „Privilegiile şi imunitãţile sunt acordate reprezentanţilor membrilor nu în beneficiul lor personal, ci în scopul de a asigura exercitarea funcţiilor lor în deplina independenta în ceea ce priveşte Comitetul ministrilor. În consecinta, un membru are nu numai dreptul dar şi îndatorirea sa ridice imunitatea reprezentantului sau în toate cazurile în care, dupã pãrerea sa, imunitatea ar impiedica realizarea justiţiei şi în care imunitatea poate fi ridicatã fãrã sa prejudicieze scopului pentru care este acordatã” *(Acordul general din 1949 cu privire la imunităție Consiliului Europei).

 

10/03/2017

Raport de activitate 2016: Inspectia Judiciara

Filed under: CSM,inspectia — Cristi Danilet @ 12:55 PM
Tags: , , ,
inspectia judiciara
Inspecția Judiciară a publicat ieri raportul pe anul trecut. Am extras câteva date de interes pentru publicul larg:
.
– au fost înregistrate 6034 sesizări (218 din oficiu) privind activitatea şi conduita judecătorilor sau procurorilor; cele mai multe s-au referit la încălcarea normelor de procedură, instrumentarea şi soluţionarea cauzelor, tergiversarea soluţionării cauzelor sau a lucrărilor, precum şi redactarea cu întârziere a hotărârilor judecătoreşti;
.
– Inspecția Judiciară nu a constat abateri disciplinare în 5596 de sesizări, ca urmare au fost clasate. Inspecția a făcut cercetări disciplinare în 107 cazuri; s-a trimis mai departe, la CSM, 50 dintre acestea (37 vizând judecători pentru comiterea a 60 de abateri disciplinare, respectiv 7 vizând procurori pentru comiterea a 11 abateri disciplinare);
.
– CSM a sancționat 11 judecători, dintre care pe doi cu excluderea din magistratură și a respins acțiunea de sancționare pentru alți 7; CSM a sancționat 4 procurori și a respins acțiunea pentru alți 3; cei mai mulți sancționați sunt de la instanțele sau parchetele din capitală;
.
– abaterile comise: celor sancționați li s-a imputat nerespectarea in mod repetat si din motive imputabile a dispozitiilor legale privitoare la solutionarea cu celeritate a cauzelor ori intarzierea repetata in efectuarea lucrarilor din motive imputabile; exercitarea functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta;
.
– au fost admise 19 cereri de apărare a independenței și imparțialității, precum și 14 cereri de apărare a reputației profesionale a magistraților.
 .
Precizez că Inspecția Judiciară este un organism autonom în cadrul sistemului judiciar. Membrii săi sunt judecători și procurori detașați, în urma unui concurs de recrutare, pentru o perioadă de 6 ani de zile. Inspectorii se bucură de independență în soluțiile adoptate.

01/03/2017

Pe ințelesul tuturor: gratierea din Parlament

Filed under: CSM,Parlament — Cristi Danilet @ 9:45 PM
Tags: , ,

gratiereDefiniție: Grațierea este o iertare a condamnatului pentru a mai efectua pedeapsa la care l-a obligat judecătorul prin hotărâre definitivă. Actele de grațiere sunt, de regulă, individuale, și se dau de Președintele țării prin decret, oricând și pentru orice motiv considerat de el ca fiind potrivit. Cam o dată la 10 ani se dă câte o grațiere colectivă. Potrivit Legii 546/2002, Parlamentul este cel care acordă grațierea colectivă, prin lege. În ultimii ani au fost respinse toate inițiativele unor parlamentari în acest sens

Istoricul actualului proiect: În data de 6 ianuarie 2017, în ședința de constituire a noului Consiliul Superior al Magistraturii, Președintele României a cerut ca noul ministru al justiției să nu gireze inițiativele privind amnistia și grațierea. Pe 18 ianuarie, același Președinte se prezintă la Guvern și blochează două proiecte de ordonanțe de Guvern cu acest subiect. În aceeași seară,  Ministerul Justiției a postat pe pagina sa de internet un proiect de Ordonanță de urgență privind grațierea unor pedepse, care avea să fie avizat negativ de Consiliul Superior al Magistraturii pe data de 25 ianuarie. Conținutul proiectului a dat naștere unor mișcări civice care au determinat Ministerul Justiției să organizeze dezbateri publice și, în cele din urmă, au convins Guvernul să renunțe la promovarea unei OUG. Cu toate acestea, în noaptea de 31 ianuarie spre 1 februarie când a fost adoptată celebra OUG 13, a mai fost adoptat și un proiect de lege cu privire la grațiere. Acest proiect a fost trimis la Parlament pentru aprobare ca lege și se află acum la Senat, înregistrat sub nr. L14/2017. Acest proiect de lege a fost avizat favorabil, cu observații, de CSM pe data de 28 februarie 2017.

Comparație proiect OUG – proiect Lege: La o primă analiză se constată că proiectul de lege este mai strict decât proiectul de OUG, limitând cazurile de acordare a grațierii, dar cu privire la unele aspecte este mai puțin strict. Astfel:

– OUG ar fi permis grațierea a jumătate din pedepsele cu închisoarea aplicate celor care au împlinit vârsta de 60 ani, indiferent de infracțiunea comisă și nu impunea condiția achitării în termen de un an de la liberare a despăgubirilor stabilite prin hotărârea de condamnare; legea nu mai permite grațierea acestor persoane pe criteriul vârstei;

– OUG ar fi permis grațierea a jumătate din pedepsele cu închisoarea aplicate ceelor care au întreţinere minori cu vârsta de până la 5 ani; legea limitează grațierea numai la persoanele care sunt unic întreținător de familie, dar extinde vârsta minorului până la 14 ani;

– OUG ar fi permis grațierea cu jumătate a  pedepselor cu închisoarea aplicate persoanelor  diagnosticate cu boli incurabile în faze terminale; legea nu mai prevede asta;

– OUG excludea grațierea pentru pedepsele date în cazul comiterii infracțiunilor de incest și furt calificat în varianta de bază; legea permite grațierea pentru acestea!

– OUG permitea grațierea pentru abuzul în serviciu și conflictul de interese, respectiv pentru mai multe  infracțiuni prevăzute în legea anticorupție și în legea evaziunii fiscale; acum legea exclude această posibilitate.

Obiecțiuni la proiectul de lege: Conținutul acestui act normativ este discutabil cu privire la unele aspecte:

– în art. 1 se arată că se grațiază pedepse aplicate, iar în art. 3 că se grațiază măsuri educative privative de libertate – ceea ce presupune procese terminate definitiv; pe când în art. 8 se arată că legea se aplică pentru fapte, ceea ce presupune că se referă la procese încă neîncepute sau aflate în derulare. Or, de esența grațierii este că ea se referă la pedepse, nu la fapte încă neurmărire sau nesancționate;

– OUG ar fi permis grațierea și pentru pedepse cu închisoarea a cărei executare ar fi fost suspendată; legea pare să excludă acum această posibilitate (e firesc, din moment ce se dorește descongestionarea penitenciarelor), dar acest lucru trebuie prevăzut în mod expres pentru a produce efecte!;

– grațierea privește pedepsele cu închisoare și măsurile educative până la 5 ani. Regula în actele de grațiere anterioare era de 2 ani. De reținut că o pedeapsă de 5 ani înseamnă că  infracțiunea este gravă;

– grațierea a jumătate de pedeapsă se aplică pentru femeile însărcinate, dar nu se specifică ce se întâmplă dacă nașterea nu are loc sau copilul decedează după naștere;

– sunt grațiate multe pedepse pentru infracțiuni unde nu avem condamnați în închisoare și mai jos indic care sunt acestea;

– cele mai multe infracțiuni comise în România sunt cele la regimul rutier și furturile; ei, tocmai pedepsele pentru aceste infracțiuni se dorește a fi grațiate.

Grațierea este condiționată. După liberare, cel grațiat va trebui să îndeplinească două condiții, altfel va fi reîncarcerat:

– să achite în termen de un an despăgubirile la care a fost obligat prin hotărârea de condamnare; după mine, ar fi fost firesc ca aceasta să fie o condiție anterioară, necesară pentru obținerea grațierii;

– să nu comită timp de trei ani vreo infracțiune intenționată.

Excepții de la grațiere. De la grațiere sunt exceptați:

– recidiviștii;

– cei care s-au sustras de la executare;

– cei care au comis infracțiunile arătate în mod expres în proiect. Eu am analizat codul penal precum și lista cu infracțiunile comise de deținuți publicată de Administrația Națională a Penitenciarelor la nivelul lunii decembrie 2016 și am ajuns la următoarele două constatări:

Prima constatare: de grațiere vor beneficia cei sancționați până în 5 ani închisoare pentru următoarele infracțiuni din Codul penal (din care se vor elimina recidiviștii):

  • lovire sau alte violențe (186 de deținuți); vătămare corporală din culpă (10); încăierare (22);
  • lăsare fără ajutor a unei persoane aflate în dificultate (0); împiedicarea ajutorului (0);
  • amenințarea (14); hărțuirea (1); supunerea la muncă forțată (0); hărțuirea sexuală (0);
  • violarea de domiciliu în forma simplă (maxim 77, căci doar o parte vor beneficia de grațiere, cei care au fost condamnați pentru forma simplă a infracțiunii, dar care nu sunt evidențiați în mod distinct în lista furnizată de ANP); violarea sediului profesional în forma simplă (maxim 2); violarea vieții private (0); divulgarea secretului profesional (0);
  • furtul simplu, furtul calificat în forma din primul alineat, furtul de folosință (maxim 4797); abuzul de încredere (6);
  • bancruta frauduloasă (0); gestiunea frauduloasă (0); însușirea bunului găsit (1);
  • deturnarea licitațiilor publice (1); exploatarea patrimonială a persoanei vulnerabile (0);
  • distrugerea fără explozie și incendiu (maxim 115); distrugerea din culpă (0);
  • tulburarea de posesie (4);
  • uzurparea de calități oficiale (2); sustragerea de înscrisuri (0); ruperea de sigilii (0); sustragerea de sub sechestru (1);
  • trecerea frauduloasă a frontierei de stat (1); sustragerea de la măsurile de îndepărtare de pe teritoriul României (0);
  • nedenunțarea (0); omisiunea sesizării (0); inducerea în eroare a organelor judiciare (0); tăinuirea (42); obstrucționarea justiției (0); influențarea declarațiilor (5); mărturia mincinoasă (14); sustragerea sau distrugerea de probe (0); compromiterea intereselor justiției (0); încălcarea solemnității ședinței (0); asistența și reprezentarea neloială (0); nerespectarea hotărârilor judecătorești (2); neexecutarea sancțiunilor penale (3);
  • purtarea abuzivă (1); neglijența în serviciu (0); folosirea abuzivă a funcției în scop sexual (0); uzurparea funcției (0);
  • violarea secretului corespondenței (0); divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice (0); neglijența în păstrarea informațiilor (0);
  • falsificarea de instrumente oficiale (0); folosirea instrumentelor false (0); fals material în înscrisuri oficiale, dacă nu e comis de un funcționar (maxim 7); falsificarea unui înscris sub semnătură privată (2); uzul de fals (1); falsificarea unei înregistrări tehnice (0); falsul în declarații (1); falsul privind identitatea (0);
  • accidentul de cale ferată (0);
  • punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat; conducerea unui vehicul fără permis de conducere; conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe; refuzul sau sustragerea de la prevalarea probelor biologice; împiedicarea sau îngreunarea circulației pe drumurile publice; nerespectarea atribuțiilor privind verificarea tehnică; efectuarea de lucrări neautorizate în zona drumului public (total aceste 7 infracțiuni: maxim 1396 deținuți);
  • uz de armă fără drept (0); falsificarea sau modificare marcajelor de pe armele letale (0);
  • exercitarea fără drept a unei profesii (0); neluarea și nerespectarea măsurilor de securitate și sănătate în muncă (0);
  • camăta (7);
  • zădărnicirea combaterii bolilor (0); contaminarea venerică (0); răspândirea bolilor la animale și plante (0); infectarea apei (0); falsificarea de băuturi și alimente (0); comercializarea de produse alterate (0);
  • acces ilegal la un sistem informatic (17); interceptarea ilegală a unei transmisii de date informatice (0); alterarea integrității datelor informatice (0); perturbarea funcționării sistemelor informatice (0); transferul neautorizat de date informatice (2); operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice (3);
  • instigarea publică (0); incitarea la ură și discriminare (0); încercarea de a determina săvârșirea unei infracțiuni (0); tulburarea ordinii și liniștii publice (78); portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase (9); împiedicarea desfășurării unei adunări publice (0); ultrajul contra bunelor moravuri (55);
  • bigamia; incestul (2); abandonul de familie (63); nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului (0); împiedicarea accesului la învățământul general obligatoriu (0);
  • împiedicarea exercitării libertății religioase (0); profanarea lăcașilor de cult (0); profanarea de cadavre sau morminte (4); prelevarea ilegală de țesuturi sau organe (0);
  • împiedicarea exercitării drepturilor electorale (0); coruperea alegătorilor (0); frauda la vot (1); frauda la votul electronic (0); violarea confidențialității votului (0); nerespectarea regimului urnei de vot (0); falsificarea documentelor și evidențelor electorale (0); faptele săvârșite în legătură cu un referendum (0).

A doua constatare: de grațiere vor beneficia și cei sancționați de judecător până în 5 ani închisoare pentru infracțiuni din alte legi (dar pedepsite de lege cu închisoare până în 10 ani), cum sunt unele din:

  • Codul Silvic (76);
  • Legea 161/2003 privind transparența în exercitarea funcțiilor publice (19);
  • Legea 216/2011 privind activitatea de cămătărie (4);
  • Legea 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie (1);
  • Legea 365/2002 privind comețul electronic (28);
  • Legea 407/2006 a vânătorii și protecției fondului cinegetic (8);
  • Codul fiscal (16).

Concluzii.

1. Teoretic, orice pedeapsă poate fi grațiată. Parlamentul este singura autoritate publică care poate decide dacă și când este oportună o lege de grațiere și în ce condiții poate fi ea acordată;

2. Contrar a ceea ce a spus Curtea Constituțională în mod repetat cum că CSM nu e obligat să își dea avizul decât pentru legile privind magistrații, constat că Guvernul și Parlamentul consultă în mod frecvent această instituție, iar ea răspunde cu observații extrem de pertinente;

3. Nu există niciun studiu cu privire la numărul cert al celor care vor beneficia de grațiere. Numărul real se va putea determina doar în cursul operațiunilor de acordare a grațierii totale sau parțiale făcute de către judecător. Cunoscând însă practica instanțelor care, de regulă, nu condamnă la pedepse cu închisoare cu executare infractorii aflați la prima confruntare cu legea penală, presupun că mai mult de 2/3 din numărul celor indicați mai sus, care se află acum în penitenciare, sunt recidiviști, deci nu vor beneficia de grațiere;

4. Problema României nu este atât supraaglomerarea din penitenciare (oricum, sub noile coduri, numărul deținuților este în scădere pentru că noul Cod penal prevede sancțiuni reduse în comparație cu vechiul cod), cât condițiile de detenție (spațiul acordat, asistența medicală, hrana pentru deținuți, programele de reabilitare, capacitatea de reinserție a condamnaților). Or, cu privire la acestea din urmă, nu există o strategie clară de soluționare, ca urmare apreciez că grațierea va produce un efect pe termen scurt.

06/02/2017

O luam de la capat: proiect de lege privind modificarea Codurilor

Filed under: 0. NOUTATI,CSM,MJ,politic — Cristi Danilet @ 3:53 PM
Tags: ,

COLEGIUL MEDICILOR - DECIZIEUPDATE, 07.02.2017: MJ a retras acest proiect de lege – vezi comunicat.

Guvernul încearcă iar modificarea codurilor, de această dată prin lege. Doar că…modificările reiau prevederile controversate din OUG de marți noapte la care însuși Guvernul a renunțat duminică. În mod curios, deși ieri Ministerul Justiției a trimis pe fax și azi prin curier documentul la CSM pentru avizare (număr de înregistrare 2/20578/05.02.20177), după cum reiese și din comunicatul oficial al CSM, azi informează că nu ar intenționa modificări la coduri, după ce ieri seară Guvernul a anunțat că nu își asumă acum accest proiect de lege.

Guvernul ne-a argumentat că este o urgență în a modifica codurile marți noapte pentru a le pune în acord cu unele decizii ale CCR. Așa a apărut OUG 13/2017. Citind-o, am arătat că modificările propuse exced cerințelor CCR. Mai mult, nu se justifica urgența din moment de OUG prevedea un termen de 10 zile pentru aplicarea celor mai importante prevederi ale sale. Urmare a reacției magistraților și a societății civile, Guvernul a adoptat duminică OUG 14/2017 care a abrogat ordonanța de marți.

Tot duminică, Guvernul a decis să preia modificările din OUG 13/2017 într-un proiect de lege. Iată mai jos modificările propuse în acest nou document:

  • se extinde nepedepsirea favorizării făptuitorului la afini – la fel ca în OUG 13, nu a cerut CCR această modificare;
  • se extinde nepedepsirea celor care favorizează făptuitorii prin emiterea, aprobarea sau adoptarea actelor normative  – la fel ca în OUG 13, nu a cerut CCR;
  • abuzul în serviciu – se preia cerința din decizia CCR 405/2016 cu privire la încălcarea atribuțiilor de serviciu doar dacă sunt prevăzute în lege, OG sau OUG; se renunță la pragul de 200.000 lei pentru prejudiciu, prevăzut de OUG 13. Dar din nou se extind modificările la ceea ce nu a cerut CCR, reluându-se prevederi identice din OUG 13: se reduce pedeapsa de la 2-7 ani închisoare la 6 luni-3 ani sau amendă și se elimină obligativitatea pentru judecător de a interzice celui condamnat să nu mai exercite funcția pentru 1-5 ani; se reduce drastic pedeapsa pentru abuz în serviciu prin discriminare, de la 2-7 ani la o lună-un an sau amendă; nu vor mai fi pedepsiți cei care comit fapta de abuz în serviciu, inclusiv prin discriminare, prin emiterea, aprobarea sau adoptarea actelor normative.
  • neglijența în serviciu nu va mai fi infracțiune – la fel ca în OUG 13, nu a cerut CCR;
  • conflict de interese – arată la fel ca în OUG 13; CCR a cerut în decizia 603/2015 lămurirea sintagmei „raporturi comerciale”. Dar în loc de aceasta, sintagma se elimină cu totul; la fel, se elimină încă două ipoteze când se comite infracțiunea de conflict de interese și pe care CCR nu le-a analizat (raporturi de muncă, donații și cadouri);
  • pentru șoferii băuți – la fel ca în OUG 13, modificarea e impusă de dec.CCR 732/2014;
  • rezolvarea acțiunii civile în caz de prescripție – la fel ca în OUG 13, modificare impusă de decizia 586/2016 ( dar care în mod straniu nu apare în OUG 14);
  • prelungire control judiciar – sunt modificări impuse de dec. 614/2016;
  • denunțul se va introduce în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei – la fel ca în OUG 13, dar nu a cerut CCR această modificare; tot nu se prevede o sancțiune a nerespectării acestui termen. În mod ciudat, pentru 5 zile această dispoziție introdusă prin OUG 13 a fost în vigoare, prin OUG 14 s-a renunțat la ea, dar văd că iar se dorește a fi introdusă.

Documentul a fost întocmit ieri la Ministerul Justiției. A fost primit azi de către CSM și a fost trimis la instanțe și parchete pentru a exprima un punct de vedere până la 10 februarie. El poate fi accesat aici: proiectcpsicpp-proiectnou

01/02/2017

Ordonanta de marti noapte pe intelesul tuturor

Filed under: 0. NOUTATI,CCR,coruptia,CSM — Cristi Danilet @ 7:03 PM
Tags: , ,

abuzAdoptare. În noaptea de 31 ian/1 febr 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 92/2017 Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 13/2017 care modifică Codul penal și Codul de procedură penală. În aceeași noapte a fost adoptat un proiect de lege cu privire la grațiere, dar acesta va intra în procedură legislativă la Parlament, așadar încă nu există un act normativ privind grațierea care să producă efecte.

De ce OUG? Pentru situații de urgență, când nu se poate aștepta ca Parlamentul să dea o lege, Guvernul poate să o facă în locul lui, prin OUG. Din partea introductivă a OUG nu rezultă în mod clar care ar fi fost urgența ce a impus modificarea celor două coduri, ci doar se face mențiune la apariția unor interpretări neunitare ca urmare a publicării unor decizii ale CCR.

Avizare la CSM. În domeniile care privesc justiția și codurile este obligatoriu de cerut avizul de la CSM, care are doar valoare consultativă. Cu privire la o primă variantă a textului OUG apărut săptămâna trecută, CSM a dat un aviz negativ. Dar marți s-au adus modificări importante textului inițial, astfel că MJ a considerat că e nevoie de un nou aviz de la CSM. La ora 17 a fost primită la CSM noua variantă a nouă variantă a proiectului de OUG. Președinta CSM a fixat întâlnire a Plenului CSM pentru miercuri la ora 9.00, anunțând chiar pe ministru de aceasta. La ora 21.30 OUG era însă aprobată de Guvern, fără aviz de la CSM.

Modificarea C.pen. Prin OUG se aduc mai multe modificări Codului penal, care vor intra în vigoare peste 10 zile:

1. favorizarea făptuitorului. Dacă ajuți o persoană să se sustragă de la proces sau de la executarea pedepsei, comiți o infracțiune. Nu sunt sancționați însă cei care își ajută membrii de familie (părinții sau bunicii ori străbunicii, copiii sau nepoții ori strănepoții, frații sau nepoții acestora, soții sau concubinii).

– OUG mai adaugă acum o categorie de persoane care nu va fi sancționată: afinii până la gradul II, adică de acum nu vor mai fi sancționați părinții și bunicii soțului, copiii și nepoții soțului, frații soțului. Aceasta înseamnă că dosarele deschise până în prezent pentru aceste din urmă categorii de persoane trebuie închise;

– OUG prevede că de acum nu vor mai fi pedepsiți cei care favorizează făptuitorii prin emiterea, aprobarea sau adoptarea actelor normative.

2. abuzul în serviciu. Reglementarea este modificată aproape în întregime, depășindu-se cerințele unei decizii a CCR (405/2016) care atrăgea atenția asupra unei singure neclarități. Sunt mai multe aspecte aici:

– de acum, fapta va fi infracțiune numai atunci când se încalcă normele dintr-o lege, OG sau OUG și se produce o pagubă de peste 200.000 lei sau o vătămare a drepturilor ori intereselor unei persoane. Asta înseamnă că, de pe data de 11 februarie 2017 faptele de abuz cu prejudiciu de cel mult 200.000 lei nu vor mai fi infracțiuni: dosarele penale în curs de soluționare vor trebui închise, iar prejudiciul va putea fi recuperat de cei interesați numai pe calea unui proces civil (reclamantul trebuie să plătească taxă de timbru, să plătească expertize etc, ceea ce nu se întâmpla în cursul procesului penal). Persoanele condamnate definitiv pentru asemenea fapte vor trebui puse în libertate și condamnarea ștearsă din cazier. Încă o precizare: pragul de 200.000 lei este ales în mod arbitrar;

– se reduc limitele de pedeapsă de la 2-7 ani închisoare la 6 luni-3 ani închisoare sau amendă. Deci, noua lege stabilește pedepse mai mici. Efectul este că scad și termenele de prescripție a răspunderii penale, ceea ce afectează dosarele în curs: dacă până acum o infracțiune de abuz în serviciu putea fi reclamată în termen de până la 8 ani de la data comiterii și urmărită/judecată în maxim 16 ani, de acum acest termen va fi de 5 ani, respectiv 10 ani, astfel că dosarele care se află pe rolul organelor judiciare, în care s/au îndeplinit acte de procedură, de mai mult de 10 ani trebuie închise (EDITARE pe 03.02.2017);

– în caz de condamnare, până acum judecătorul trebuia să interzică celui condamnat să exercite o funcție publică timp de 1-5 ani. Prin OUG această interdicție rămâne la latitudinea judecătorului (EDITARE pe 03.02.2017);

– se reduc drastic pedepsele la abuzul în serviciu comis prin discriminare: dacă până acum se pedepsea cu 2-7 ani închisoare și interzicerea dreptului de a mai exercita funcția publică pentru cel care îngrădea drepturile unei persoane pe temei de rasă, naționalitate, religie, sex, dizabilitate etc, de acum se va sancționa cu închisoare o lună-un an sau amendă;

– OUG prevede că de acum nu vor mai fi pedepsiți cei care comit fapta de abuz în serviciu, inclusiv prin discriminare, prin emiterea, aprobarea sau adoptarea actelor normative. Așadar, există o categorie specială de angajați ai statului care nu pot fi trași la răspundere indiferent cât de mare ar fi paguba produsă sau cât de importantă ar fi vătămarea produsă. Mai mult, se deschide posibilitatea legiferării rasiale!

3. neglijența în serviciu. Până acum, dacă un funcționar comitea printr-o îndatorirea de serviciu o pagubă sau o vătămare, dar nu cu intenție (când ar fi fost abuz), ci prin indiferență sau neglijență, fapta era infracțiune. Peste 10 zile aceasta va dispărea cu totul din Codul penal, indiferent cât de gravă ar fi urmarea faptei. Aceasta înseamnă că dosarele penale în curs de soluționare vor trebui închise, iar prejudiciul va putea fi recuperat de cei interesați numai pe calea unui proces civil. Persoanele condamnate definitiv pentru asemenea fapte vor trebui puse în libertate și condamnarea ștearsă din cazier.

4. conflictul de interese Luarea unei decizii de către cel care ocupă o funcție publică în folosul patrimonial al său, al soțului sau al rudei/afinului până la gradul doi este infracțiune. Codul prevedea că astfel de decizii nu pot fi luate nici pentru cei cu care ai fost în raporturi comerciale sau de muncă în ultimii 5 ani sau dacă ai primit cadouri sau donații de la aceștia.

– CCR a atras atenția că textul de lege folosește sintagma „raporturi comerciale” care nu este clarificată (dec. 603/2015) dar, în loc să fie clarificată această sintagmă, prin OUG 13 a fost cu totul eliminată referirea la ea. Mai mult, s-au înlăturat și referirile la raporturile de muncă, cadouri și donații! Prin urmare, dacă iei o decizie ca funcționar public prin care îți avantajezi fostul șef, fostul partener de afaceri sau cel care tocmai ți-a plătit o vacanță la mare, nu vei comite vreo infracțiune;

– în mod corect a fost înlăturat conflictul de interese în mediul privat, fapt conform cu decizia CCR 603/2015.

5. șoferii băuți

– se prevede că alcoolemia peste limita legală (0.8 gr/l alcool pur în sânge) este cea din momentul conducerii, nu cea de la momentul prelevării probelor biologice. Modificarea este corectă, fiind impusă de decizia CCR 732/2014.

– se introduce o nouă infracțiune: consumul de alcool sau stupefiante după producerea unui accident de circulație care a dus la uciderea sau vătămarea unei persoane se pedepsește cu închisoare 1-5 ani.

Modificarea C.pr.pen. Prin OUG se aduc mai multe modificări Codului de procedură penală, care au intrat în vigoare la momentul publicării OUG:

1. achitare în caz de prescripție: Până acum, dacă ar fi intervenit prescripția răspunderii penale, inculpatul trebuia achitat, iar acțiunea civilă nesoluționată. De acum, chiar și în această situație, judecătorul va trebui să rezolve chestiunea prejudiciului (modificare conformă cu dec. CCR 586/2016), ceea ce este în favoarea victimei.

2. prelungire control judiciar: Pentru a se ralia deciziei CCR 614/2016, OUG 13 prevede că în caz de prelungire a controlului judiciar inculpatul trebuie citat, audiat și să aibă avocat.

3. denunțul Organele de urmărire penală află uneori de comiterea infracțiunilor de la martori, care depun denunțuri. Până la 1 febr. 2017 denunțul se putea depune oricând în termenul de prescripție al răspunderii penale, uneori la ani buni de la comiterea faptei. Prin OUG se prevede că începând cu data de 1 februarie denunțul trebuie depus în termen de 6 luni de la data comiterii faptei. Doua consecințe sunt de subliniat:

– nu sunt vizate dosarele începute până la data de 31 ianuarie 2017, inclusiv. Aceasta pentru că normele de procedură penală nu retroactivează, așa cum se întâmplă în materia normelor penale;

– nu se prevede vreo sancțiune a încălcării acestui termen. Practic, chiar dacă o faptă este adusă la cunoștința poliției sau procurorului după cele 6 luni, organul de urmărire penală se poate sesiza din oficiu. Rămâne ca practica să decidă dacă sunt și alte consecințe.

Procedura în Parlament OUG a fost depusă ieri la Parlament. Acesta o poate aproba sau respinge, conform art. 115 alin. 4 Constituție. Procedura este una rapidă, însă va dura cu siguranță mai mult de 10 zile, actul normativ trebuind să treacă prin cele două Camere ale Parlamentului.

Punctele slabe ale OUG. Conform art. 115 alin. 4 Constituție, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora. Or, chiar prin OUG se amână intrarea în vigoare a modificărilor aduse la Codul penal timp de 10 zile.

Ce se poate face?

– Guvernul să revină asupra OUG 13/2017 și să o modifice ori chiar abroge;

– Conform art. 146 litera d) din Constituție, Avocatul Poporului poate ridica excepţia de neconstituţionalitate a OUG. E la latitudinea sa exclusivă dacă va ataca OUG 13/2017, ceea ce poate fi făcut oricând de la momentul apariției în M.Of., căci textul Constituției nu cere ca normele din ordonanță să fie în vigoare, ci doar ca ordonanța să existe ca act normativ;

– Conform art. 146 litera d) din Constituție, CCR hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti. Deci, dacă exista un proces pe rol cu termen azi-mâine-poimâine, în care sunt incidente articolele din OUG 13/2017, procurorul de ședință, eventual un procuror DNA, poate cere asta instantei, care le poate trimite la CCR;

– În temeiul art. 146 lit. e) din Constitutia Romaniei și art. 34-39 din Legea 74/1992 CSM poate declanșa conflictul constituțional între autoritățile statului – CSM, instanțele judecătorești și Ministerul Public pe de o parte, respectiv Guvernul pe de altă parte. Pe data de 1 februarie Președintele CSM a și anunțat acest lucru;

Intrarea în vigoare a OUG:

– modificările la C.pr.pen. au intrat în vigoare pe data de 1 februarie 2017;

– modificările la C.pen. vor intra în vigoare pe data de 11 februarie 2017. Chiar dacă OUG va fi apoi retrasă de Guvern, respinsă de Parlament sau declarată neconstituțională de CCR, modificările la C.pen. își vor fi produs efectele: fiind vorba de o lege mai favorabilă inculpaților (a se vedea art. 5 alin. 2 C.pen.)

Concluzii:

  • OUG nu era urgentă, din moment ce pune în acord Codul penal cu decizii chiar mai vechi de un an și se dă un termen de 10 zile pentru aplicare;
  • Îndreptarea pe cale juridică a acestei situații poate avea loc doar până la data de 11 februarie 2017, ora 00.00.

Explicații abrevieri: OUG – Ordonanța de Urgență a Guvernului; OG – Ordonanța Guvernului; MJ – Ministerul Justiției; CSM – Consiliul Superior al Magistraturii; CCR – Curtea Constituțională a României; C.pen. – Codul Penal; C.pr.pen – Codul de procedură penală

27/01/2017

Romanii vor mentinerea MCV

Filed under: CSM,DNA — Cristi Danilet @ 4:42 PM
Tags: , , ,

european_commission-svg

Sunt unii politicieni care vor ridicarea Mecanismului de Cooperare și Verificare prin care  România este monitorizată de la data aderării noastre la UE, deci de mai bine de 10 ani. Poate că ar trebui să țină seama și de opiniile profesioniștilor dreptului și de părerea românilor când fac asemenea afirmații.

Prin MCV, impus de Comisia Europeană și acceptat de Guvernul României, suntem evaluați în mod regulat cu privire la îndeplinirea a patru obiective majore: independența CSM și implementarea noilor coduri, anchetele obiective făcute de DNA, funcționarea ANI, combaterea corupției mici.

Odată cu Raportul MCV pe anul 2017, Comisia Europeană a publicat și Flash Eurobarometrul   Raportul privind MCV în Bulgaria și România. Sondajul de opinie efectuat în octombrie 2016 relevă faptul că 9 din 10 români găsesc corupția și modul de funcționare a justiției ca fiind extrem de importante. De asemenea, ulterior accesului la UE, 30% dintre români găsesc că situația s-a îmbunătățit în justiție, iar 43% cred că în privința anticorupției lucrurile s-au îmbunătățit. Mai sunt de subliniat trei rezultate: 72% dintre repondenți cred că UE joacă un rol major în cele două sectoare, justiție și anticorupție; 70% cred că MCV a jucat un rol pozitiv în înlăturarea deficiențelor din justiție; 64% cred că MCV a avut un impact pozitiv cu privire la anticorupție. În fine, 69% dintre cei întrebați au răspuns în mod expres că vor menținerea MCV.

Cât privește instituțiile juridice, atât DNA, cât și CSM au declarat în mod repetat că MCV trebuie menținut, fiind văzut ca o metodă de protecție permanentă în fața inițiativelor Parlamentului și Guvernului de a submina reforma justiției și lupta anticorupției.

08/01/2017

La sfârșit de mandat ca membru al CSM

Filed under: CSM — Cristi Danilet @ 7:37 PM
Tags: , , , ,

cd-csm2011Am avut onoarea să fiu membru al Consiliului Superior al Magistraturii, pentru un mandat complet de șase ani. Pe data de 6 ianuarie 2017 mi-am încheiat activitatea în CSM. Începând de luni voi reveni la exercitarea funcției de judecător, la Tribunalul Cluj-secția penală.

Din punct de vedere instituțional, pot spune că CSM din care am făcut parte a reușit de cele mai multe ori să protejeze justiția de influențele negative ale politicului. A îmbunătățit procedura de recrutare a noilor magistrați, a modificat integral procedura de promovare la ICCJ, a reorganizat Inspecția Judiciară, a suplimentat schemele de personal (550 posturi de noi judecători, 700 de noi grefieri, 24 de posturi noi la Inspecție), a digitalizat sistemul de statistică judiciară, a stabilit indicatori de măsurare a eficienței instanțelor judecătorești. Sub actualul CSM au fost sancționați disciplinar 97 de judecători și 42 de procurori. Au fost condamnați penal și eliminați din sistem un număr de 22 de judecători și 14 procurori.

Din punct de vedere individual, plec cu mulțumirea de a fi realizat cele mai multe dintre lucrurile pe care mi le-am propus la început de mandat: cred că am contribuit la transparentizarea activității CSM, la creșterea vizibilității Consiliului și la creșterea încrederii în justiție. Am susținut în mod public instituția medierii în România și am coordonat proiectul de educație juridică în învățământul preuniversitar. Am supravegheat îndeaproape concursurile de admitere la INM, fiind prezent în săli la cinci din cele șase concursuri anuale. Am vizitat aproape 200 de instanțe judecătorești în cei șase ani și am contribuit la rezolvarea unor probleme punctuale care țineau de organizare sau resursa umană. Am participat la zeci de emisiuni televizate și interviuri în presa scrisă. Am administrat contul de FB al CSM și am conceput pe site-ul instituției: secțiunea de evidență a membrilor CSM aleși în perioada 1993-2010, de agendă oficială a membrilor CSM, de integritate judiciară, de educație juridică. Am declarat toleranță zero la corupție judiciară și am reacționat dur la adresa magistraților incorecți. Am avut raport individual anual de activitate și chiar pentru doi ani am ținut un jurnal public al activităților oficiale și al modului de exprimare a votului exprimat pe diverse chestiuni.

Am venit în sprijinul tinerei generații de studenți și absolvenți de drept încurajându-i să participe la concursurile de admitere la INM sau direct în magistratură, prin intermediul conferințelor anuale ținute la universități, a lămuririlor date pe blog sau pe FB, prin intermediul site-ului www.admiterejustitie.ro sau a cărților publicate. Am alcătuit un manual de educație juridică din România adresat adolescenților, am conceput site-ul www.educatiejuridica.ro și am ținut zeci de lecții de educație juridică în școli și licee.

La nivel personal, mi-am continuat activitatea științifică, publicând în reviste de specialitate din țară. Am obținut titlul de doctor în drept. Am gândit și coordonat în cadrul unui grup internațional de magistrați un proiect unicat cu privire la colectarea și indexarea tuturor standardelor internaționale în materie de independență, imparțialitate și integritate a justiției. Am fost angajat de către Comisia Europeană pentru a analiza Strategia de reformă a sectorului de justiție din Republica Moldova și pentru a evalua legislația în materie disciplinară pentru magistrații din Bosnia și Herțegovina. Am fost chemat ca expert pe chestiuni de reformă a justiției și integritate a magistraților în mai multe state europene. Am fost invitat ca lector la evenimente ale unor diverse organizații și instituții cu privire la justiție, minori, mediere. Am publicat pe blogul personal zeci de analize cu privire la modul de funcționare a statului și justiției, preluate de site-uri de profil, în special de Juridice.ro.

Mulțumesc celor care m-au sprijinit de-a lungul anilor și urez succes noilor membri ai CSM!

22/11/2016

CSM: calendar estimativ concursuri 2017

Filed under: admitere,concurs sefie,CSM — Cristi Danilet @ 3:04 PM
Tags: ,

CSM2Plenul CSM a decis azi (pct.10) cu privire la perioadele în care în anul urmator vor fi organizate concursuri în sistemul judiciar. Calendarul este unul estimativ, următorul CSM urmând a decide, în fiecare caz, datele exacte.

Iată mai jos propunerile de azi:

– promovare la ICCJ: ianuarie-mai 2017;

– promovare efectivă şi pe loc în funcţii de execuţie magistraţi: martie-aprilie 2017;

– numire in functii de conducere magistrati: martie-iunie 2017 si septembrie-decembrie 2017;

– admitere la INM şi în magistratură: august-septembrie 2017 (tematica se va şti în februarie 2017, după întâlnirea dintre conducerea INM şi a facultăţilor de drept; concursul se anunţă cu minim 60 zile înainte de prima proba si calendarul este acelaşi, de regulă, de la an la an);

– admitere la SNG: martie-mai 2017;

– examen de capacitate magistrati stagiari: octombrie-decembrie 2017;

– concurs pentru ocuparea posturilor vacante de magistrat-asistent la ICCJ: septembrie-noiembrie 2017.

17/10/2016

Tariceanu: `Blocati anchetele DNA!`

Filed under: CSM,independenta justitiei,politic,separatia puterilor — Cristi Danilet @ 12:34 PM
Tags: , , , ,

SenatDomnul Călin Popescu Tăriceanu solicită Parlamentului să nu mai voteze cererile venite de la parchet pentru derularea unor anchete cu privire la parlamentari sau miniştri.

`Este binecunoscută poziția mea potrivit căreia DNA nu mai slujește de mult Justiția, ci, în spatele paravanului luptei necesare și legitime cu corupția, a devenit prea adesea un instrument folosit pentru anihilarea adversarilor politici ai celor care dirijează pe căi oculte activitatea acestei instituții.
Scenariul din campania electorală pentru alegerile locale, când DNA a scos în public cu surle și trâmbițe mediatice tot felul de dosare inconsistente, motiv pentru care au fost respinse de instanțe sau despre care nu s-a mai auzit nimic, dar care și-au atins atunci scopul eliminării din cursă a unor candidați nedoriți și incomozi, se repetă acum  înaintea campaniei pentru alegerile parlamentare. Întâmplări vechi, petrecute cu 5, 6, 7 sau 8 ani în urmă, revin tocmai acum în atenția procurorilor de la DNA, coincidență, cu doar 2 luni înainte de alegeri. Așa cum n-am crezut vreodată în arestările făcute vineri, tot astfel nu am încredere în acest mod de operare al DNA.
Cu această motivare, fac un apel către parlamentarii din ambele Camere să refuze a se mai pronunța în vreun fel până la finalul legislaturii asupra cererilor venite de la DNA. Dacă dosarele respective au așteptat atâția ani, înseamnă că nu este nicio urgență și ele pot să mai aștepte ca viitorul Parlament să se pronunțe.
Doresc să se înțeleagă foarte clar că acest apel nu are niciun fel de legătură cu aparteneța politică a politicienilor vizați de DNA sau cu relațiile interumane la un moment dat. Eu apăr de mai multă vreme niște principii, cum ar fi principiul separației puterilor în stat, indiferent de numele celui în cauză: Elena Udrea, Victor Ponta sau alții.
Nu putem să mai acceptăm judecăți cu măsură dublă. Când DNA trimte la repezeală un dosar la Parlament, parlamentarii trebuie să se conformeze,pentru că altfel sunt certați de Președintele Iohannis și de alți membrii ai corului prezidențial. Simultan, cei suspectați de DNA sunt supuși unor presiuni de a demisiona. Dubla măsură s-a văzut limpede când procurorul-șef al DNA a fost acuzat de plagiat, dar corifeii cinstei și codurilor de integritate s-au uitat în altă parte, și au uitat principiile valabile doar pentru ceilalți.
Călin Popescu-Tăriceanu,  Președintele Senatului României, 16.10.2017`.

După cum a anuţat azi, CSM va analiza această declaraţie extrem de gravă: 

`Comunicat de presă privind sesizarea Inspecţiei Judiciare

Având în vedere solicitarea publică conţinută în documentul intitulat „Apel către parlamentari”, publicat pe pagina oficială de internet a Senatului României, la data de 16 octombrie a.c., sub semnătura preşedintelui Senatului României, domnul Călin Popescu Tăriceanu, precum şi mesajele promovate în cadrul unor serii de apariţii mediatice recente, prin care domnia sa reia apelul „către parlamentarii din ambele Camere să refuze a se mai pronunţa în vreun fel până la finalul legislaturii asupra cererilor venite de la DNA”, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, în temeiul art. 30 alin. 1 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, a sesizat Inspecţia Judiciară în vederea efectuării cu celeritate a verificărilor necesare pentru a stabili dacă, prin afirmaţiile asumate instituţional de preşedintele Senatului României şi dezbaterea mediatică subsecventă a acestora, a fost adusă atingere independenţei justiţiei în ansamblul său.

Biroul de Informare Publică şi Relaţii cu Mass Media, 17.10.2016`

După părerea mea, solicitarea domnului Tăriceanu este o invitaţie la blocarea în mod voit a unor activităţi judiciare, care este menită cel puţin să îngreuneze investigaţiile penale desfăşurate în cazuri concrete, dacă nu chiar să favorizeze pe unii posibili infractori. Practic, este o invitaţie la încălcarea legii prin neîndeplinirea atribuţiilor de către una dintre instituţiile fundamentale.

Cred că un mai clar conflict între autorităţile statului nici nu poate exista. Nicio altă autoritate a statului nu poate face agenda procurorilor – ei sunt independenţi şi activitatea lor se verifică doar de către instanţele de judecată. România este într-o campanie electorală permanentă, aşa încât orice speculaţie în legătură cu momentul investigaţiilor este neavenită. Justiţia nu este şi nu trebuie să fie o miză electorală. Şi încă ceva: războaiele personale nu se duc prin intermediul instituţiilor statului. Deocamdată toţi suntem egali în faţa legii.

Opinie radio la RFI 

17/07/2016

Nivelul corupţiei din România determină creşterea pedepselor legale

Filed under: coruptia,CSM — Cristi Danilet @ 11:57 AM
Tags: ,

coruptieCSM a votat propunerea de majorare cu o treime a pedepselor pentru infracţiunile de corupţie din Codul Penal.

Un deputat a  formulat o iniţiativă legislativă solicitat majorarea limitelor pedepselor legale pentru infracţiunile de luare de mită care acum sunt închisoare 3-10 ani, respectiv pentru infracţiunile de dare de mită, trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă, care acum sunt închisoare 2-7 ani (proiectele sunt disponibile AICI şi AICI). În procedura de avizare legislativă, Plenul CSM a fost de acord în data de 16 iulie ca pedepsele pentru infracţiunile de corupţie să crească cu o treime: pentru luare de mită închisoare de la 4 la 12 ani, iar pentru celelalte închisoare de la 3 la 9 ani. Urmează ca Parlamentul să decidă dacă susţine corupţia sau anticorupţia.

Ce anume impune majorarea pedepselor pentru un cod de abia intrat în vigoare?! În primul rând, arăt că iniţiative de reducere a pedepselor au mai existat în trecut. Am reacţionat şi atunci, demonstrând lipsa unor argumente care să susţină o astfel de politică penală, într-o ţară infestată de corupţie la nivelul tuturor instituţiilor şi autorităţilor, inclusiv la nivelul justiţiei. Opinia mea era atunci, este şi acum. următoarea: atunci când se constată creşterea numărului de infracţiuni într-un anumit domeniu, înseamnă că prevenţia generală prin aplicarea de pedepse nu este realizată (traducere: „oamenii nu ştiu de frica legii”) şi atunci se impune majorarea pedepselor legale (mai ales ridicarea minimului pedepsei) şi eliminarea posibilităţii de a se suspenda executarea pedepsei.

În al doilea rând, am comparat sancţiunile din prezent cu cele din vechiul cod pentru aceste infracţiuni: apărut în anul 1968, Codul penal prevedea iniţial pedepse de 3-10 ani pentru luarea de mită, 6 luni-5 ani pentru darea de mită, 1-5 ani trafic de influenţă; la data ieşirii sale din vigoare în anul 2014, Codul penal prevedea pedepse de 3-12 ani pentru luarea de mită, 6 luni-5 ani pentru darea de mită, 2-10 ani trafic de influenţă, iar legea specială 78/2000  prevedea pedeapsa de 2-10 ani pentru cumpărare de influenţă. Se reamarcă, aşadar, o creştere a pedepselor pentru corupţie în cursul timpului. Această politică ne arată ineficienţa combaterii fenomenului.

În al treilea rând, am analizat personal numărul de cauze trimise de procurori judecătorilor. Dau ca exemplu doar graficele ce relevă evoluţia cauzelor privind luarea de mită şi darea de mită, din care rezultă în mod incontestabil că este justificată măsura tocmai adoptată.

luare de mita 5 ani

.

dare de mita 5 ani

30/06/2016

Admitere justitie 2016: s-a dat startul

Filed under: admitere,CSM — Cristi Danilet @ 1:25 PM
Tags: ,

INMUPDATE, 5 iul 2016:  S-a publicat anunţul de organizare  cu privire la admitere INM şi la admitere în magistratură

Plenul CSM a decis în data de 28 iunie 2016 organizarea în acest an a două concursuri simultan: admitere la INM şi admitere în magistratură (pct. 7 şi pct. 8 al ordinii de zi).

Anunţul de concurs va fi publicat în aceste zile, până pe 5 iulie, când începe înscrierea.

La INM sunt disponibile 200 de locuri pentru auditorii de justiţie (130 grupa de judecători, 70 grupa de procurori). Absolvenţii facultăţilor de drept care susţin licenţa în perioada de înscriere sau ulterior perioadei stabilită pentru depunerea cererilor de înscriere la concursul de admitere la INM, vor putea să depună adeverinţa de licenţă până la data de 10 august 2016. Regulamentul de admitere este AICI.

Pentru admiterea în magistratură sunt scoase la concurs 143 de posturi, dintre care 85 la instanţele şi 58 la parchetele indicate în pct 8, subpct II.b al al ordinii de zi. Regulamentul de admitere este AICI.

Probele se vor susţine în datele: proba de verificare a cunoştinţelor juridice în data de 4 septembrie 2016, proba de verificare a raţionamentului logic pe 18 septembrie, susţinerea interviului 3 octombrie -11 noiembrie (pentru admitere la INM) şi 12 octombrie – 25 octombrie (pentru recrutare directă).

Taxa de înscriere la concurs: 450 lei. Nu se poate susţine decât unul dintre cele două concursuri.

Tematica şi blibliografia este disponibilă AICI. Codurile actualizate la zi pot fi accesate pe site-ul ADMITEREJUSTITIE.

Sfatul meu: modul de organizare şi desfăşurare a probelor de concurs, modul de întocmire a dosarului, de corectare a lucrărilor, de contestare, regulile de cazare în timpul şi după concurs, repartiţie, date despre salariile auditorilor de justiţie, decontarea chiriei şi evoluţia în cariera de magistrat sunt descrise în acest GHID. Modul de desfăşurare a probei interviului, maxime primite anii trecuţi, speţe de deontologie şi instrumentele naţionale şi internaţionale necesare a fi cunoscute sunt disponibile în acest GHID. Pentru cei interesaţi: în aceste zile finalizez o culegere de întrebări grile în materie penală.

Mult succes!

15/09/2015

Lucrari stiintifice ale detinutilor – solutii impotriva abuzurilor

Filed under: CSM — Cristi Danilet @ 10:26 AM
Tags: ,

penitenciarCSM încearcă să rezolve problema abuzului unor deţinuţi care întocmesc lucrări ştiinţifice pentru a beneficia de liberare condiţionată. În Plenul de astăzi (pct.23 ordinea de zi) s-a propus stabilirea unor criterii clare de stabilire a caracterului ştiinţific, efectuarea unui control de către Inspecţie şi o analiză a legislaţiei altor state.

Art. 96 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal prevede: Pedeapsa care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale, în vederea acordării liberării condiţionate, în cazul elaborării de lucrări ştiintifice publicate sau invenţii şi inovaţii brevetate, se consideră 30 de zile executate, pentru fiecare lucrare ştiinţifică sau invenţie şi inovaţie brevetate. 

1. S-a propus ca în aplicarea art. 96 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal să se stabilească de către Ministerul Justiţiei, în cadrul Regulamentului de aplicare a Legii, să se preciza criterii pentru stabilirea caracterului ştiinţific al unei lucrari:

– lucrare ştiinţifică să fie elaborată în domenii pentru care sunt organizate studii universitare;

– caracaterul ştiinţific să fie stabilit de institutul naţional de cercetare-dezvoltare sau de consiliul ştiinţific al instituţiei de învăţământ superior;

– să se ţină o evidenţă a timpului afectat realizării lucrării şi a activităţii zilnice în elaborarea lucrării; timpul de lucru şi spaţiul vor fi stabilite de comisia de selecşţionare şi repartizare la muncă şi condamnatul va fi supravegheat pe periaoda realizării lucrării;

– condamnatul să prezinte o recomandare scrisă din partea unui profesor sau converenţiar universitardin specialitatea în care urmează să fie elaborată lucrarea;

– lucrare se va publica, apoi se va face cerere de acordare a zilelor câştig însoţită de anumite acte, printre care două rapoarte de recenzie şi declaraţia cu privire la originalitate din partea autorului şi editorului;

– se vor verifica cunoştinţele de tehnoredactare ale persoanei private de libertate, pentru situaţia în care aceasta urmează să-şi tehnoredacteze personal lucrarea cu caracter ştiinţific.

2. S-a dispus ca Inspecţia Judiciară să efectueze un control tematic cu privire la modul de aplicare a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 254/2013 de către judecătorii de supraveghere a privării de libertate şi instanţele de judecată, eventualele probleme întâmpinate, precum şi pentru identificarea măsurilor care se impun a fi adoptate.

3. Se va efectua de către CSM un studiu de drept comparat pentru a se analiza existenţa în legislaţiile altor state a posibilităţii de liberare condiţionată în cazul elaborării de lucrări ştiinţifice publicate.

07/05/2014

Revocare membri CSM – scrisoare catre ministru

Filed under: CSM,MJ,responsabilitate — Cristi Danilet @ 11:56 AM
Tags: , ,

Ghica-DaniletAzi am trimis ministrului justiției o scrisoare prin care îi solicit, împreuna cu d-na Alina Ghica, în calitate de membri aleși ai Consiliului Superior al Magistraturii, elaborarea unui proiect de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, prin care să se reglementeze modalitatea de revocare a membrilor acestui organism.

Am cerut să se țină seama că în luna aprilie a.c. au fost publicate Decizia CCR nr. 80/2014 și Opinia Comisiei de la Veneția CDL-AD(2014)010, unde este atins și acest subiect, al revocării membrilor CSM, aspect care trebuia reglementat de peste un an de zile, urmare a Deciziei CCR nr 196/2013.

În calitate de inițiatori ai acestui demers, considerăm că simplul caracter de organism colectiv al CSM nu poate înlătura răspunderea individuală a membrilor aleși. Să nu uităm că acest organism s-a confruntat în ultimii ani cu fapte grave care au dus la demisii dezonorante si dosare penale. Această răspundere trebuie să dea posibilitatea alegătorilor – fie că este vorba de magistrați pentru membrii CSM care sunt judecători și procurori aleși, fie că este vorba de senatori pentru reprezentanții societății civile – să decidă cu privire la revocarea membrilor CSM, care trebuie însă să aibă loc în condiții care să protejeze independența membrului CSM, pentru temeiuri și potrivit unei proceduri previzibile.

Proiectul de lege pe care a cărui alcătuire o propunem va trebui să stabilească cu precizie aceste aspecte, aspectele de natură tehnică urmând a fi apoi detaliate într-un regulament elaborat de CSM cu privire la revocarea membrilor săi.

Scrisoarea este disponibilă AICI

 

 

 

 

09/10/2013

E oficial: 5 milioane de romani s-au judecat in 2012

Filed under: CSM — Cristi Danilet @ 7:06 PM

Acum doua zile a fost aparut un nou numar al revistei oficiale  a CSM, intitulata Justitia in actualitate – este vorba de nr. 2 al anului 4, ce acopera cea de a doua jumatate a anului trecut. Intre paginile 89-106 sunt publicate anumite date statistice care ar trebui sa alarmeze. Imi permit sa comentez cateva date din acest raport statistic.

Nr. total de dosare la instante: 3.335.672, adică:

– cu 5% mai mult ca in anul precedent si cu 61% mai mult fata de 2008;

– cum 85% sunt cauze civile și cum in orice proces civil sunt implicate, de regulă, două persoane, rezultă ca aproximativ 5 milioane de români au fost implicați anul trecut într-un proces

Dosare solutionate: 2.355.786, adică:

– față de anul 2008, s-au solutionat cu 1 milion de dosare in plus de un numar aproape egal de judecatori. Paradoxal, in fiecare an a crescut numarul dosarelor date  judecatorilor spre solutionare si cu toate acestea judecatorii au solutionat mai multe. De aici rezulta ca randamentul magistratilor a crescut, insa pretul platit este foarte mare: sanatate, familii, timp liber.

Dosare/judecator intr-un an:

– la ICCJ: 1.170 (in crestere cu 228);

– la curtile de apel: 1.286 (in crestere cu 252); cele mai incarcate sunt CA Bucuresti, Craiova, Cluj;

– la tribunale: 1067 (in crestere cu 9): cele mai incarcate sunt Tribunalele Bucuresti, Dolj, Constanta;

– la judecătorii: 1074 (in scadere cu 24): Judecatoria Ploiesti, Iasi, Timisoara; in Bucuresti cele mai incarcate sunt Judecatoriile de sector 1, 2, 3.

Hotarari atacate:

– in procente, au fost atacate 21,4% din hotararile pronuntate (judecatorii, tribunale si curti apel) si au fost schimbate in calea de atac 3%. Aceasta inseamna ca 97% din hotararile pronuntate sunt legale si temeinice inca din momentul pronuntarii.

– in materie penala, din inculpatii trimisi in judecata, 1.63% sunt achitati. Ceea ce inseamna o calitate extrem de buna a activitatii procurorilor.

Durata de solutionare:

– 70% din cauze se solutioneaza pana in 6 luni pentru fiecare stadiu de judecata.

08/05/2013

CSM-Reglementari constitutionale si jurisprudenta CCR

Filed under: CCR,CSM — Cristi Danilet @ 1:48 AM

Cristi Danilet-CSM,2011  1. Natura juridică a CSM

CSM e reglementat în secțiunea a 3-a din Cap. VI intitulat „Autoritatea judecătorească” a Titlului III „Autoritățile publice”[1].

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională (CCR) a decis că CSM este o autoritate fundamentală a statului (Deciziile CCR nr. 53/2011 și nr. 54/2011) care însă nu este reprezentantul autorității judecătorești, acest rol revenind Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie şi celorlalte instanţe judecătoreşti; de asemenea, CSM nu este exponentul puterii judecătoreşti[2], ci un organ de natură administrativă (Dec. CCR nr. 375/2005). Consiliul este un organism independent, cu activitate permanentă, cu atribuţii referitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor (Dec. CCR nr. 799/2011).

Conform dispoziţiilor constituţionale, CSM face parte din cadrul autorităţilor judecătoreşti (Dec. CCR nr. 514/2007). În acest context, autorităţii judecătoreşti nu îi poate fi conferit un alt statut faţă de organele reprezentative ale celorlalte puteri în stat. Potrivit dispoziţiilor constituţionale şi infraconstituţionale, calitatea de membru al CSM, ca autoritate reprezentativă în cadrul sistemului judiciar, presupune o identitate de statut în raport cu celelalte puteri. Aşadar, statutul membrilor Consiliului implică calitatea de demnitar, calitate recunoscută şi deputaţilor, şi senatorilor (Dec. CCR nr. 196/2013).

2. Rolul CSM

Potrivit art. 133 alin. 1 Constituţie, rolul CSM este acela de garant al independenţei justiţiei.

Curtea Constituțională a arătat ca CSM poate fi garantul independenţei justiţiei numai dacă, în realizarea acestei competenţe, el își îndeplinește în mod independent și imparțial atribuţiile stabilite prin lege. Iar factorii ce asigură independenţa şi imparţialitatea acestui organ de jurisdicţie îi constituie modul de desemnare a membrilor săi, durata mandatului şi inamovibilitatea membrilor în cursul mandatului, precum şi existenţa unei protecţii adecvate împotriva presiunilor exterioare (Deciziile CCR nr. 518/2007, nr. 779/2009, nr. 1556/2011).

Referitor la această ultimă condiție, Curtea Constituțională a decis că, în activitatea individuală, membrul Consiliului trebuie să se bucure de o reală libertate de gândire, expresie şi acţiune, astfel încât să-şi exercite mandatul în mod eficient. El nu poate fi expus unor eventuale presiuni, afectând independenţa, libertatea şi siguranţa în exercitarea drepturilor şi a obligaţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi legilor. Membrii aleşi ai CSM îşi exercită atribuţiile constituţionale în baza unui mandat reprezentativ, şi nu a unui mandat imperativ, acesta din urmă fiind incompatibil cu rolul şi atribuţiile conferite de art. 133 şi 134 coroborate cu art. 124 şi 125 din Constituţie, dar şi din perspectiva modalităţii în care se iau hotărârile, atât de către Plen, cât şi de către secţii în cadrul CSM (Dec. CCR nr. 196/2013)[3].

3. Atribuțiile CSM

În art. 134 din Constituția României sunt enumerate atribuţiile principale ale CSM: propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii; îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică[4]; îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant al independenţei justiţiei.[5] Putem spune că în actualul cadru constituţional şi legal, în calitatea sa de „guvern al sistemului judiciar”, CSM exercită în principal atribuţii administrative. În sfera preocupărilor sale se regăseşte însă şi o componentă legislativă (ne referim aici la avizarea proiectelor de acte normative ce privesc activitatea autorităţii judecătoreşti şi la elaborarea legislaţiei secundare – regulamente), precum şi o componentă judiciară (ne referim aici la soluţionarea acţiunilor disciplinare exercitate cu privire la judecători şi procurori).

Curtea Constituțională a stabilit recent că îndeplinirea tuturor atribuţiilor prevăzute de capitolul IV din Legea nr. 317/2004 presupune întrunirea Plenului CSM sau a secţiilor acestuia, deci nu o activitate separată a membrilor Consiliului. Membrii aleşi ai CSM au o serie de drepturi şi îndatoriri stabilite atât prin Constituţie, cât şi prin legea organică. Adunările generale ale instanţelor reprezentate de membrul ales al CSM nu pot pretinde acestuia îndeplinirea altor atribuţii decât cele stabilite prin lege (Dec. CCR nr. 196/2013).

4. Membrii CSM – componență și durata mandatului

Potrivit art. 133 alin. 2 din Constituție, CSM este alcătuit din 19 membri, din care:
a) 14 sunt aleşi în adunările generale ale magistraţilor şi validaţi de Senat; aceştia fac parte din două secţii, una pentru judecători şi una pentru procurori; prima secţie este compusă din 9 judecători, iar cea de-a doua din 5 procurori;
b) 2 reprezentanţi ai societăţii civile, specialişti în domeniul dreptului, care se bucură de înaltă reputaţie profesională şi morală, aleşi de Senat; aceştia participă numai la lucrările în plen;
c) ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Curtea Constituțională a analizat raportul dintre numărul magistraților și cel al  nemagistraților membri ai CSM. Astfel, ea a arătat că judecătorii şi procurorii trebuie să aibă o pondere corespunzătoare imperativului constituţional, consacrat de art. 133 alin. (1) și că, așa fiind, în virtutea atribuţiilor CSM, componenţa acestui organism trebuie să reflecte specificitatea acestei activităţi, calitatea de magistraţi a membrilor – aşa cum o impune însăşi titulatura acestui organism suprem de reprezentare – care cunosc în mod direct implicaţiile activităţii desfăşurate de această categorie profesională, fiind definitorie pentru hotărârile pe care le adoptă Consiliul (Dec. CCR nr. 799/2011). În aceeași decizie Curtea a stabilit că majorarea – prin revizuire a Constituției – a numărului membrilor reprezentanţilor societăţii civile, deci a persoanelor din afara sistemului judiciar, şi schimbarea proporţiei de reprezentare în Consiliu, ar avea consecinţe negative asupra activităţii sistemului judiciar.

Cu privire la magistrații aleși pentru a deveni membri ai CSM, Curtea Constituțională a reținut că implicarea Senatului în desemnarea membrilor acestui consiliu aşează activitatea de numire a judecătorilor şi procurorilor, precum şi activitatea jurisdicţională în materie disciplinară a acestora într-un cadru profesional şi moral adecvat pentru garantarea şi supremaţia Constituţiei (Dec. CCR nr. 514/2007). Atât propunerea de validare, cât şi validarea membrilor CSM trebuie să se întemeieze pe verificarea prealabilă a respectării procedurilor de alegere, a îndeplinirii cerinţelor legale pentru ocuparea respectivei demnităţi, precum şi a interdicţiilor şi incompatibilităţilor ce pot rezulta fie din statutul personal, fie din alte prevederi legale. (Dec. CCR nr. 53/2011).

Cu privire la reprezentanții societății civile a CSM, Curtea Constituțională a adoptat două hotărâri, prima cu privire la criteriile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele numite în CSM, a doua cu privire la organul care (nu) trebuie să îi numească. Astfel, potrivit Curții, consiliul, în componenţa sa, reflectă structura autorităţii judecătoreşti şi asigură legătura cu societatea civilă. Alegerea reprezentanţilor societăţii civile în cadrul CSM trebuie să se întemeieze pe verificarea prealabilă a îndeplinirii cerinţelor legale pentru ocuparea respectivei demnităţi, a competenţelor profesionale, a reputaţiei morale şi a interdicţiilor şi incompatibilităţilor izvorâte fie din statutul personal, fie din alte prevederi legale (Dec. CCR nr. 54/2011). Numirea reprezentanţilor societăţii civile de către Parlament, autoritatea legiuitoare, respectiv de către Preşedintele României, reprezentant al autorităţii executive, ar constitui o interferenţă a celorlalte puteri constituţionale în activitatea autorităţii judecătoreşti, punând sub semnul întrebării rolul CSM de garant al independenţei justiţiei (Dec. CCR nr. 799/2011). În aceeași decizie s-a stabilit că dacă s-ar ajunge la situaţia în care aceşti membri ar dobândi un rol important în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, aceasta ar reprezenta o ingerinţă a politicului în justiţie, împrejurare ce este de natură a anihila garanţia constituţională referitoare la independenţa justiţiei.

Potrivit art. 133 alin. 4 din Constituție, durata mandatului membrilor CSM este de 6 ani.Curtea Constituțională a decis că Parlamentul nu poate, fără încălcarea Constituţiei, să micşoreze durata mandatului membrilor CSM, nici printr-o dispoziţie explicită şi nici printr-o dispoziţie a cărei aplicare produce un asemenea efect (Dec. CCR nr. 375/2005). Aceeași Curte a stabilit că este constituțională modificarea legii organice prin care s-a stabilit că membrii CSM nu pot fi reînvestiți în funcție, reținând că unicitatea mandatului membrilor aleşi ai CSM constituie o garanţie a independenţei acestora, fără de care rolul Consiliului ar fi grav afectat (Dec. CCR nr. 22/2012). Curtea a mai reținut că această interdicție se aplică inclusiv membrilor aflați în exercitarea mandatului la data apariției legii, membri care ar dori să recandideze pentru un nou mandat (Dec. CCR nr. 53/2011).

Membrul CSM este alesul şi reprezentantul întregii categorii ale cărei interese sunt reprezentate de organul colegial din care acesta face parte şi nu poate fi revocat decât în condiţiile nerespectării atribuţiilor în cadrul acestuia. Sancţionarea comportamentului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este fără îndoială necesară, revocarea reprezentând o sancţiune pe care o poate aplica Consiliul pentru o conduită profesională necorespunzătoare, respectiv nerespectarea atribuţiilor stabilite prin lege. Indiferent de cine iniţiază procedura de revocare, iniţiatorul nu poate ignora cerinţele legale privind aplicarea unei sancţiuni care impune indicarea faptelor (comisive sau omisive) ce se impută membrului ales al Consiliului Superior al Magistraturii şi analizarea acestora, într-un cadru care să permită membrului Consiliului să-şi expună punctul de vedere şi să formuleze apărări (Dec. CCR nr. 196/2013).

5. Conducerea CSM

a. Conform art. 133 alin. 5 din Constituție, Preşedintele CSM este ales pentru un mandat de un an, ce nu poate fi reînnoit, dintre cei 14 membri care sunt judecători și procurori aleși.

Dispozița constituțională corespunde cu poziția Curții Constituționale exprimată înainte de apariția acestei prevederi, potrivit căreia ar trebui instituită o incompatibilitate între funcţiile de ministru al justiţiei, preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procuror general al României şi funcţia de preşedinte al CSM pentru a se respecta separaţia puterilor în stat şi a se asigura autonomia de funcţionare a acestei autorităţi publice (Dec. CCR nr. 148/2003). Dacă funcția de vicepreședinte al CSM nu este prevăzută în Constituție, aceasta nu înseamnă că textul legal respectiv contravine legii fundamentale, întrucât potrivit art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie “Prin lege organică se reglementează: […] l) organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii […]“ (Dec. CCR nr. 22/2012).

Inițial CCR a stabilit că CSM poate fi condus de un magistrat ales sau un reprezentant al societății civile (Dec. CCR nr. 148/2003). Ulterior, Curtea a precizat că prin revizuirea Constituției nu se poate reglementa posibilitatea conducerii CSM și de către un reprezentant al societății civile, căci această modificare este de natură a aduce atingere garanţiei constituţionale care consacră independenţa justiţiei (Dec. CCR nr. 799/2011). De unde deducem că acest lucru ar fi fost posibil numai dacă ar fi fost reglementat astfel de la bun început.

b. Potrivit alin. 6 al art. 133, Preşedintele României nu este membru al CSM, dar atunci când participă la ședințele CSM, prezidează lucrările acestuia. Curtea Constituțională a observat că această dispoziţie concură la ridicarea CSM la rangul unei instituţii apte să asigure independenţa justiţiei și că această atribuţie este o consecinţă firească a faptului că Preşedintele României este cel care numeşte judecătorii şi procurorii, la propunerea CSM, cu excepţia celor stagiari (Dec. CCR nr. 148/2003).

6. Hotărârile CSM – adoptare și motivare

În art. 133 alin. 5 se arată că hotărârile CSM se iau prin vot secret.

Pentru responsabilizarea membrilor CSM, votul exprimat ar trebui să nu mai fie secret, iar hotărârile CSM să fie motivate[6]. Curtea Constituțională a stabilit că prin votul deschis şi obligaţia de motivare a hotărârii, s-ar asigura transparenţa activităţii Consiliului, constituind o garanţie a respectării drepturilor constituţionale împotriva abuzurilor şi arbitrarului. Mai mult, în virtutea calităţii sale de garant al independenţei justiţiei, CSM trebuie să se supună exigenţelor constituţionale în ceea ce priveşte actele sale decizionale, asupra cărora pot plana suspiciuni în condiţiile în care acestea nu conţin argumentele pe care se fundamentează hotărârea adoptată” (Dec CCR nr. 799/2011).

7. Hotărârile disciplinare ale CSM – procedură și contestare

Hotărârile în materie disciplinară pot fi atacate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (art. 134 alin. 2).

Cât privește procesul disciplinar, Curtea Constituțională a observat că legiuitorul român a adoptat o reglementare similară cu cea a altor ţări din Europa, prevăzând – referitor la procedura disciplinară – o fază administrativă, cercetarea disciplinară efectuându-se de inspectorii din cadrul Serviciului de inspecţie judiciară pentru judecători, respectiv din cadrul Serviciului de inspecţie judiciară pentru procurori, şi o fază jurisdicţională, care se desfăşoară în faţa secţiilor CSM, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 317/2004 şi celor ale Codului de procedură civilă, cu respectarea principiului contradictorialităţii, magistratul în cauză fiind citat, putând fi reprezentat de un alt judecător sau procuror ori asistat sau reprezentat de avocat, având dreptul să ia cunoştinţă de toate actele dosarului şi să solicite administrarea de probe în apărare. (Dec. CCR nr. 126/2011).

CSM îndeplineşte rolul de instanţă de judecată în domeniul jurisdicţiei disciplinare a judecătorilor şi procurorilor (Deciziile CCR nr. 148/2003 și nr. 799/2011). Existența recursului drept  singura cale de contestare a hotărârii pronunțate în materie răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor satisface exigențele unui proces echitabil (Deciziile CCR nr. 165/2010 și nr. 1449/2010). Curtea a reţinut că acest “recurs” nu trebuie calificat ca fiind acea cale extraordinară de atac prevăzută de Codul de procedură civilă, ci ca o veritabilă cale de atac, devolutivă, împotriva hotărârii organului disciplinar (CSM, prin secţiile sale, având doar rolul unei instanţe de judecată), cale de atac soluţionată de către o instanţă judecătorească, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin luarea în considerare a tuturor aspectelor şi prin verificarea atât a legalităţii procedurii, cât şi a temeiniciei hotărârii instanţei disciplinare (Dec. CCR nr. 126/2011).

În această materie CSM, prin secțiile sale, este declarat instanță extrajudiciară (Deciziile CCR nr. 148/2003 și nr. 799/2011). Ca urmare, excepţia de neconstituţionalitate ridicată în faţa uneia dintre secţiile CSM este inadmisibilă, deoarece Curtea nu ar fi legal sesizată, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 146 lit. d) din Constituţie şi dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, de către o instanţă judecătorească. (Deciziile CCR nr. 514/2007, nr. 788/2007, nr. 127/2011).

8. Alte hotărâri ale CSM – contestare

Celelalte hotărâri ale CSM, în afara celor disciplinare, sunt declarate de Constituție definitive şi irevocabile (art. 133 alin. 7).

Această normă a fost preluată întocmai în legea cadru cu privire la organizarea și funcționarea CSM, însă Curtea Constituțională a stabilit că existența ei încalcă dreptul de acces la justiție, indiferent că hotărârile CSM sunt de natură jurisdicțională sau nu (Deciziile CCR nr. 148/2003, nr. 433/2004 și nr. 799/2011). Ca urmare, legea a fost modificată în sensul că hotărârile cu privire la cariera magistraților sunt contestabile direct la instanța supremă, iar celelalte urmează regimului contenciosului administrativ ordinar[7].

În privința hotărârilor cu privire la cariera magistraților, Curtea Constituțională a stabilit că existența unei singure căi de atac satisface exigențele legii fundamentale (Deciziile CCR nr. 634/2007, nr. 485/2010 și nr. 1122/2010).


[1] În capitolul privind „Autoritatea judecătorească” mai figurează Instanțele Judecătorești și Ministerul Public.
[2] Prin „putere judecătorească” înțelegem: în sens structural, organizatoric, totalitatea corpului judecătorilor; în sens funcțional, atribuțiile jurisdicționale exercitate de judecători și concretizate prin hotărâri judecătorești.
[3] „În baza mandatului reprezentativ membrul CSM este alesul şi reprezentantul întregii categorii ale cărei interese sunt reprezentate de organul colegial din care acesta face parte şi nu poate fi revocat decât în condiţiile nerespectării atribuţiilor în cadrul acestuia, iar nu a mandatului încredinţat de alegătorii săi. Astfel, în acest caz, alegătorii nu stabilesc dinainte sarcinile membrului ales al Consiliului, dimpotrivă acesta este autorizat de către judecători să îi reprezinte. De asemenea, în vederea exercitării dreptului de vot în cadrul Plenului sau secţiilor, membrul ales al CSM nu primeşte un mandat expres, ci se pronunţă în baza propriilor convingeri, în limitele legii” (Dec. CCR nr. 196/2013).
[4] „În Franţa, Consiliul Superior al Magistraturii este instanţa disciplinară a magistraţilor, iar deciziile pronunţate în cadrul acestei atribuţii pot fi atacate la Consiliul de Stat. În Spania, instanţa disciplinară este diferită în funcţie de gravitatea faptelor săvârşite. Pentru fapte foarte grave este competent Plenul Consiliului General al Puterii Judiciare. Pentru fapte grave este competentă Comisia de disciplină a Consiliului General al Puterii Judiciare, iar pentru fapte mai puţin grave este competent preşedintele sau organul de conducere al instanţei respective, iar, în acest din urmă caz, sancţiunea constă în avertisment sau amendă. În Italia, potrivit art. 105 din Constituţie, măsurile disciplinare relative la magistraţi sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, iar ministrul justiţiei (care poate fi titularul acţiunii disciplinare), procurorul general de pe lângă Curtea de Casaţie şi magistratul sancţionat pot exercita recurs împotriva deciziilor Secţiei disciplinare a Consiliului Superior al Magistraturii în faţa Secţiilor Unite ale Curţii de Casaţie, iar instanţa de control judiciar are competenţa de a examina atât respectarea regularităţii procedurii disciplinare, cât şi calificarea faptelor acuzate şi temeinicia luării sancţiunii” (Dec. CCR nr. 126/2011).
[5] Acestea din urmă sunt prevăzute în Legea nr. 317/2004 privind CSM: a. atribuţii generale: apăra judecătorii şi procurorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea; apără reputaţia profesională a judecătorilor şi procurorilor; asigură respectarea legii şi a criteriilor de competenţă şi etică profesională în desfăşurarea carierei profesionale a judecătorilor şi procurorilor; întocmeşte şi păstrează dosarele profesionale ale judecătorilor şi procurorilor; coordonează activitatea Institutului Naţional al Magistraturii şi a Școlii Naţionale de Grefieri. b. atribuţii ale Plenului şi secţiilor CSM referitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor; referitoare la admiterea în magistratură, evaluarea, formarea şi examenele judecătorilor şi procurorilor; referitoare la organizarea şi funcţionarea instanţelor şi a parchetelor.
Ele sunt dezvoltate apoi în regulamente, aspect ce nu contravine Constituției (Dec. CCR nr. 1588/2011).
[6] În prezent votul este secret (potrivit art. 133 alin.5 Constituție) și hotărârile se motivează (potrivit Legii nr. 317/2004).
[7] În prezent, legislația infraconstituțională prevede că hotărârile CSM în materie disciplinară pot fi recurate la completul de 5 judecători al ICCJ, iar conform art. 51 alin. 4 din Legea nr. 303/2004, „Recursul suspendă executarea hotărârii secţiei Consiliului Superior al Magistraturii de aplicare a sancţiunii disciplinare”, însă potrivit art. 65alin. 2 din Legea nr. 303/2004 „În cazul în care, împotriva hotărârii de eliberare din funcţie a judecătorului sau procurorului se exercită calea de atac a recursului, acesta va fi suspendat din funcţie până la soluţionarea irevocabilă a cauzei de către instanţa competentă”. Hotărârile privind cariera magistraților pot fi contestate la un complet de trei judecători de la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a ICCJ, iar conform art. 29 alin. 7 și alin 8 din Legea nr. 317/2004 contestația poate fi formulată de orice persoană interesată  și aceasta suspendă executarea hotărârii CSM. Toate celelalte hotărâri pot fi atacate cu acțiune în contencios administrativ precedate de plângere prealabilă la completul obișnuit al Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curții de Apel București și apoi cu recurs la ICCJ.

29/04/2013

Comentarii la dezbaterea „Statutul magistratului si independenta justitiei”

Filed under: constitutia,CSM,independenta justitiei — Cristi Danilet @ 6:57 PM

Cristi Danilet sept 2010 Am vizualizat înregistrarea dezbaterii din 25 apr.2013, organizată în cadrul Formului Constituțional, cu privire la modificările ce se întrevăd în Constituție în privința justiției. Majoritatea discuțiilor s-au referit la procurori și la CSM. Înțeleg însă că a mai avut loc o parte a dezbaterii, dar nu am găsit înregistrarea. Am notat mai jos cele mai importante susțineri din prima parte și am inserat cu italic comentariile mele. Am remarcat ușurința cu care se fac analize și se exprimă păreri, fără o documentare prealabilă și fără a se limita luările de cuvânt la obiectul temei în discuție. Prilejul a fost folosit de premier și ministrul justiției pentru a transmite niște mesaje importante, chiar salutare, dar și de unii participanți pentru a-și exprima niște nemulțumiri ce nu prea își aveau locul în cadrul respectiv.

 Victor Ponta, prim-ministru:

– revizuirea Constitutiei: modificarile nu sunt de substanta, ci va fi un reglaj fin al precederilor constitutionale;

– in ultimii ani CCR si  CSM au devenit mai prezente in viata noastra ca in alte tari. Asta nu e ceva rau, pana la urma decat sa vedem seara la TV tot felul de pareri pe justitie venite de la persoane nepregatite, mai bine sa vedem reactii ale institutiilor care sustin statul de drept. Oricum, nu stiu cate state se pot lauda cu atacuri la adresa statului de drept, atacuri care au impus reactii ale CCR si CSM, reacții au fost conforme cu rolul lor, fiind apreciate inclusiv de institutiile europene (Comisia Europeana, Comisia de la Venetia, OSCE);

– modificarea trebuie sa indeplineasca toate standardele europene. Interesant, in toata sedinta vizualizata pe inregistrare nu s-a facut referire decat o singura data la aceasta;

– daca va fi nevoie, va fi intarita independenta justitiei, iar nu stirbita. Cred in independenta autoritatii judecatoresti, dar care vine alaturi de responsabilitate. Corect, independenta fara responsabilitate duce la arbitrariu. Dar in fața cui?! Membrii CSM tr sa fie total independenti de puterea politica si e foarte bine ca acum asa sunt, dar nu lipsiti de responsabilitate in fata celor care i-au ales, trebuie sa fie simetrie cu celelalte puteri, caci si politicienii raspund in fata alegatorilor. Intai remarc ca premierul declara pentru prima data ca membrii CSM sunt independenti, desi in trecut a avut opinii contrare. Apoi, eu nu stiu ca politicienii sa raspunda in fata alegatorilor, caci Constitutia interzice in mod expres mandatul imperativ (nu poti da jos un ales in cursul mandatului pentru ca nu si-l exercita cum vrea alegatorul), lucru aplicabil si in cazul membrilor CSM dupa cum spune CCR in recenta decizie. Singura forma de raspundere a politicienilor in fata alegatorilor este ca acestia sa nu mai realeaga pentru un nou mandat, or in cazul membrilor CSM acest lucru este rezolvat prin faptul ca legea 317/2004 nu mai permite realegerea lor. În plus, legea consacră răspunderea penală, disciplinară, deontologică și administrativă a membrului CSM – și avem două cazuri deja în actualul consiliu, dovadă că sistemul de răspundere pentru membrii CSM funcționează;

cu privire la statutul procurorilor: prevederile actuale sunt lipsite de fond – ei isi desfasoara activitatea sub autoritatea MJ, dar in realitate acesta nu are autoritate asupra lor, deci poate trebuie inlaturat acest lucru. Corect, inca din 1997 au disparut atributiile MJ cu privire la mersul unei anchete (pana atunci putea da ordin unui procuror sa inceapa urmarirea penala) si orice speculatie cu privire la subordonarea procurorilor catre politic prin intermediul acestei norme este falsa. Dar au ramas in lege dispozitii cu privire la control managerial si pe serviciu public din partea MJ cu privire la procurori – e drept, niciodata exercitat din 2004. Am discutat cu CSM daca procurorii sa fie avocati ai statului, varianta respinsa si nici eu personal nu o consider o varianta buna – senatorul SRS are o alta opinie, dupa cum se va vedea mai jos; a doua varianta e statut similar cu al judecatorilor: nu se supun ierarhic sefilor si sunt inamovibili, dar CSM nu a fost de acord – acum procurorii au stabilitate si judecatorii au inamovibilitate, dar ca si continut cele doua notiuni sunt similare; cat priveste controlul ierarhic, independenta procurorilor are o conotatie particulara in raport cu judecatorii si e perfect compatibila cu standardele europene; a treia varianta e solutia actuala pe care o voi susține: sunt magistrați, sunt independenti, au stabilitate, sub control ierarhic – e de remarcat că premierul nu împărtășește opinia cum că procurorii ar fi „ai cuiva” cum se mai aude in spatiul public din cand in cand;

– vom modifica la autoritatea judecatoreasca foarte putin. Independenta judecatorilor tr insotita de independenta procurorilor. Statutul de magistrati nu poate fi pus in discutie pt procurori – asadar premierul recunoaste statutul actual de magistrat al procurorului, desi sunt unii politicieni, si chiar o judecatoare de la AMR (dupa cum se va vedea mai jos) care contesta acest lucru. Atributiile pentru CSM trebuie intarite, poate prin lege; CSM nu trebuie sa devina altceva decat s-a vrut (pe 9 mai se rezolva disputa CSM-Guvern pe numirea judecatorului la CEDO);

– in concluzie: cat mai putine schimbari, cat mai gandite, 99% venite de la justitie, nu de la lumea politica.

 

Robert Cazanciuc, Ministrul Justitiei:

– voi pleda pentru consolidarea statutului de magistrat al procurorilor si orice garantie pentru independenta magistrtilor, pentru consolidarea rolul autoritatii judecatoresti ca factor de echilibru in societatea romaneasca, intre puterile statului – inca o data se recunoaste statutul actual de magistrat al procurorului (de altfel, notiunea de `magistrat` este enumerata in art. 40 alin 3, 52 alin.3, 126 alin.5, 133 alin. 2 lit a, 133 alin 3 din Constitutie). Interesant, se afirma ca autoritatea judecatoreasca trebuie sa aiba cumva un rol social si chiar politic (in sens pur al cuvantului), chiar de echilibrare al puterilor ceea ce este un progres imens in gandirea poltica.

– Executivul nu doreste ca procurorii sa fie agentii sai, ci doreste ca procurorii sa fie magistrati – deci se inlatura orice speculatie cu privire la schimbarea radicala a rolului procurorilor si se inlatura din start propunerile facute de cativa parlamentari cu privire la transformarea lor in avocati ai statului in subordinea MJ;

– Procurorul e acum parte din autoritatea judecatoreasca. Eu cred in statutul sau de magistrat – sa nu uitam ca CSM este consiliu al magistraturii, iar in componenta sa intra si judecatori si procurori;

– acum, autoritatea ministrului nu are legatura cu autoritatea procurorului de a solutiona cauze si a sustine acuzarea. Ci autoritatea lui tine de politicile penale si cadrul normativ.

.

Jud. Adrian Bordea, vicepresedine CSM:

– independenta procurorului trebuie mentinuta;

– CSM trebuie sa isi mentina rolul de garant al independentei justitiei, fata a i se extinde sau restrange competentele – corect, orice problema referitoare la CSM se poate rezolva prin imbunatatiri ale legilor infraconstitutionale;

pentru judecatori exista dispozitii legale care reglementeaza raspunderea, nu si pentru procurori. Nu sunt de acord: daca ne referim la Constitutie, art. 52 alin 3  prevede `Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă`. Iar art. 507 Cpp prevede: „În cazul în care repararea pagubei a fost acordată potrivit art. 506, cât şi în situaţia în care statul român a fost condamnat de către o instanţă internaţională, acţiunea în regres împotriva aceluia care, cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă, a provocat situaţia generatoare de daune, este obligatorie.” Iată, deci, că nu se face nicio distincție între procurori și judecători în privința răspunderii lor materiale. Pentru raspunderea penala si disciplinara avem aceleasi reglementari, fara nicio diferenta;

– e regretabil ca intr-o anumita perioada s-au inregistrat derapaje catre latura politica a societatii: Nu stiu la ce se refera vicele CSM: daca e vorba de evenimentele de asta vara si reactiile CSM sau ale unor membri CSM, reamintesc ca exista un comunicat de presa al CSM care confirma acele actiuni.

.

Jud. Madalina Afrasinei, UNJR:

– procurorii trebuie sa fie independenti si sa aiba inamovibilitate, ca si judecatorii. Sa nu mai fie subordonare ierarhica – din 2005 s-a inserat in lege faptul ca procurorii sunt independenti;  ei nu sunt subordonati ierarhic, asa cum era pana in 2004, ci asezati intr-un sistem piramidal unde exista control ierarhic care permite informarea actelor nelegale din partea sefului ierarhic, si nici sub autoritatea ministrului care oricum nu se manifesta decat cu privire la numirile la varful parchetului – mai este si posibilitatea de efectuare a controlului pe management si serviciu public.

– decizia recenta a CCR va determina un boicot la urmatoarele alegeri – probabil sunt inca unii colegi care nu au aprofundat acea decizie (de ex, nu s-a remarcat fraza `nu se poate nega dreptul adunarilor generale de a revoca un membru CSM, insa aceasta trebuie sa aiba loc pentru motive si dupa o procedura clar stabilite prin lege`), dar ea se muleaza perfect pe principiile elementare ale democratiei constitutionale, incompatibila cu mandatul imperativ al alesilor de orice fel;  urmatoarele alegeri au loc in toamna lui 2016;

– mandatul membrilor CSM poate fi si de 4 ani, nu neaparat de 6 ani – in 2003 s-a trecut de la mandatul de 4 ani la cel de 6 ani in dorinta de a nu se suprapune alegerile din CSM cu alegerile pentru parlament (o data la 4 ani) sau pentru Presedintele tarii (o data la 5 ani), datorita conexitatii inadmisibile pe atunci intre politic si justitie;

– trebuie sa fie doua CSM, unul pentru procurori, si unul pentru judecatori ca o hotarare a sectiei sa nu fie intoarsa de Plen: Problema nu este una constitutionala, ci de reglementare prin lege: daca singurul argument al impartirii in doua CSM este acesta, e suficient sa e modifice legea 317/2004, nicidecum sa se infiinteze o noua institutie! Daca procurorul va fi independent, e clar ca fiecare trebuie sa aiba gestionata cariera de propria sectie – asa este acum, caci urmare a reformei din 2005 s-au separat atributiile CSM: fiecare sectie gestioneaza cariera fiecarui timp de magistrati;

– votul in CSM trebuie sa fie deschis, asa au promis – nu e nicio problema.

.

Proc. Carmen Popa, AMP:

– procurorii trebuie sa fie independenti si inamovibili, nu suntem de acord cu opinia CSM – parerea mea este ca daca se lamureste modul de numire a procurorilor la varful Ministerului Public, e suficient: fie aviz conform al CSM, fie propunerea de numire a sefului PICCJ, DNA si DIICOT sa vina de la CSM.

– modificarea Constitutiei nu trebuie sa plece de la ideea sanctionarii magistratilor

– exista o solidaritate intre procurori si judecatori – interesant, eu nu am vazut-o nici asta vara, nici la alegerile pentru presedintia CSM din ianuarie;

– nu stiu cum trebuie regandit CSM: CSM trebuie sa fie unul cu doua sectii distincte sau doua, dar marim aparatul administrativ: pai acum avem un CSM cu doua sectii, dupa model francez, si nu sunt probleme sau, in orice caz, nu de natura a impune modificarea Constitutiei.

.

Jud. Florin Lupascu, UNJR:

– `puterea judecatoreasca` e altceva decat `autoritatea judecatoreasca` – pacat ca s-a ratat momentul de a se vorbi de „puterea judiciara”, care sa includa si judecatorii, si procurorii

– procurorii ar trebuie sa aiba acelasi statut ca al judecatorilor – il au si acum: sunt magistati, cu toate dreptuile si indatoririle derivand de aici

– trebuie sa se clarifice statutul de magistrat al procurorilor – e foarte clar in Constitutie si actualele legi; pentru edificare, am intocmit recent un studiu;

– evenimentele recente si rafuiala institutionala intre CSM si celelalte autoritati in stat a dus la decredibilizarea CSM in ochii magistratilor. Reorganizarea CSM tine de statutul procurorilor. Poate fi despartit in doua institutii. Daca sunt la fel, cele doua sectii trebuie sa aiba atributii distincte: pai in 2005 s-a facut asta, prin legea 247/2005 si citez din expunerea de motive, p.18: „Anumite competente ale Plenului CSM au fost transferate sectiilor (…) , permitand astfel procurorilor sa decida pentru procurori si judecatorilor sa decida pentru judecatatori”.

– responsabilitatea magistratilor: trebuie un grad de coercitie si sa dam socoteala pentru hotararile date. Discutia e mult prea complexa pentru a fi expediata astfel. Poate e util de a revedea studiul intocmit de mine acum doi ani. Nu trebuie sa se ajunga insa la o imixtiune.

– CSM trebuie sa supervizeze cariera judecatorului. In ultima vreme si-a depasit aceasta functiune constitutionala Nu este tocmai asa: functiunea constitutionala e data de rolul CSM si anume garantarea independentei justitiei. Aceasta priveste atat independenta institutioanala – cand justitia trebuie aparata la nivel de sistem fata de celelalte puteri in stat, cat si personala – cand trebuie ocrotita independenta individuala a judecatorilor si procurorilor. Ci a devenit un jucator in viata politica, acesta fiind motivul pentru care s-a decis revocarea a doi membri. In nicio hotarare nu scrie acest lucru. Mai mult, declaratiile publice cu privire la inadmisibilitatea unor atacuri ale politicienilor impotriva magistratilor nu pot fi calificate drept activitate politica, ci doar instrumente permise de rolul constitutional al CSM si, mai mult, constat eu, indatoriri ale membrilor CSM prevazute in lege si codul deontologic.

 .

Jud. Adriana Patrascu, presedinte CA Alba Iulia:

– Problema justitiei nu tine de legislatie, ci de CCR care a modificat unele dintre chestiunile ridicate de noi. Ar trebui ca CCR sa raspunda ca orice magistrat – pai judecatorii CCR nu sunt magistrate. CCR ar trebui sa fie supusa deciziilor Parlamentului,  sa se gaseasca un model de verificare a hotararilor lor – rolul CCR este incompatibil cu o solutie de verificare a hotararilor lor.

– nu este legea gresita, ci e o problema de interpretare a ei: suntem doi juristi si trei pareri. Regretabil, intr-adevar….

.

Jud.Alina Macavei, ICCJ, vicepresedinte AMR:

– in prezent procurorul nu este magistrat, o spune Curtea Europeana de Justitie in cauza Pantea. Nu CJUE, ci CEDO spune ceva in legatura cu asta, dar nu se pronunta ca procurorul nu este „magistrat”, ci ca nu este „magistrat cu atributii judiciare pentru a dispune arestarea”. De altfel, ulterior acestei hotarari, s-a modificat legislatia noastra si arestarea a fost trecuta ca atributie la judecator;

– la revizuire procurorul trebuie scos de sub autoritatea MJ. Corect, oricum e doar de natura administrativa;

– procurorul trebuie sa fie independent: pai scrie in lege din 2005. Procurorii tr sa aiba o lege de organizare distincta.

– parchetul a fost acuzat de dosare politice si aceasta pata a fost aruncata si asupra judecatorilor. E cazul sa se separe apele in privinta raportului judecatori – procurori: acesta a fost cauza conflictului nascut in cadrul CSM prin alegerea in fruntea a unui procuror si e normal sa fie asa. Nu e normal ca procurorii sa stea la masa cu procurorul, sa dea solutii impreuna, sa intre pe aceeasi usa in sala de sedinta. –  eu sper ca referirea cum ca judecatorii dau solutii impreuna cu procurorii este o scapare

– justitia si puterea judecatoreasca sunt formate din judecatori, nu din procurori. Nu e tocmai asa: administrativ justitia e sistemul in cadrul caruia isi desfasoara activitatea judecatorii,  procurorii, avocatii etc; functional insa justitia e activitate infaptuita de instante prin judecatori.

– justitia este garantata ca independenta din CSM. Cum justitia e alcatuita doar din judecatori, rezulta ca CSM trebuie condusa de un judecator, desi legea spune altceva Constitutia spune altceva: art 133 alin 3 prevede ca presedintele CSM se alege din randul judecatorilor si procurorilor membri. Or, noi ca magistrati, am jurat sa respectam Constitutia si legile tarii.

– acum justitia e condusa de procurori. Cred ca doamna se refera la faptul ca sunt fosti procurori: premierul, mininistrul justitiei, presedintele ICCJ; si ca actualul presedinte al CSM este un procuror. Dar tot nu vad o problema in asta.

– nu e normal ca trecerea din functia de procuror la cea de judecator sa fie prin simplu interviu Perfect de acord. La ICCJ jumatate au fost procurori.

.

Senator Sorin Rosca Stanescu, PNL:

– am inceput prin a discuta de o noua Constitutie, apoi de revizuirea COnstitutiei si acum de reglaj fin la actuala Constitutie. Evident, e un apropo la Ponta.

– cetateanul simplu trebuie sa fie in fata unui magistrat, in timp ce intr-o parte este acuzat de un procuror si in partea cealalta este aparat de un avocat. Procurorul si avocatul trebuie sa ocupe pozitii egale – pai asa si este in prezent in faza de judecata, conform Cppen in vigoare din 1968, modernizat dupa Revolutie..

– controlul reciproc al puterilor in stat: ne referim la puterea judecatoreasca – cine o compune: judecatorii si procurorii? Judecatorii, procurorii si avocatii? Doar judecatorii compun puterea judecatoreasca. Corect.

– procurorii trebuie sa fie scosi de sub orice putere politica. Pai premierul spunea mai sus ca sunt independenti.

– De aceea trebuie sa fie un CSM absolut independent si puternic. Tot premierul spunea mai sus ca membrii CSM sunt independenti. Din cine ar trebui alcatuit CSM? Numai din magistrati? Numai din magistrati si procurori? Sau si din avocati? Eu optez pentru numai din judecatori, sau pentru unul si cu avocati. – Procurorul e independent. Oricum, actualul CSM are in componenta sa si procurori, si judecatori, si avocati.

 .

Senator Gabriela Cretu, PSD:

– trebuia discutat daca mentinem statutul de stat de drept, republica sau ne transformam in stat corporatist. Daca da, cum definim competentele dintre institutiile statului ca interesul public sa fie deservit? Daca colectam pozitiile unor grupuri de interese, eu nu stiu ce este UNJR sau AMR? Daca magistratii sunt autoritati publice atunci nu poti fi asociatie profesionala. Nu putem promova interesul grupului, ci cel public. Facem si noi asociatia parlamentarilor – libertatea de opinie si de asociere este un aspect al independentei justitiei, magistratii se pot asocia in structuri profesionale nefugernamentale sau pot face parte din alte asociatii si fundatii.

.

Jud. Alexandru Serban, CSM:

– referitor la componenta CSM, nu trebuie operate modificari. La nivelul legilor trebuie aratat ca atributiile referitoare la cariera judecatorilor sa fie gestionate doar de CSM –sectia de judecatori pentru judecatori si sectia de procurori pentru procurori. Corect!, asta s-a urmarit si prin modificarile din 2005 si probabil mai e nevoie de o modificare in privinta contestatiei unei hotarari a sectiei la Plen, dar asta nu tine de Constitutie.

– votul in CSM nu trebuie sa fie secret;

– daca mandatul nu este exercitat corespunzator, trebuie sa raspundem potrivit legii: membrii CSM raspund potrivit art 56 din Legea 317/2004 (care instituie raspunderea penala, disciplinara, civila, la care CSM insusi a adaugat in 2008 si pe cea deontologica si la care se adauga din 2012 si raspunderea administrativa petnru buna reputatie);

– recenta decizie a CCR contina erori: cum ar fi in materia dreptului la aparare in fata CSM, caci CSM nu e o instanta –  CEDO spune ca atunci cand se organismul profesional ia decizii sanctionatorii cu privire la cariera profesionistului, acestuia trebuie sa i se acorde drept la aparare (CEDO, H vs Belgia, hotararea din 30.11.1987, para.53-55).  De asemenea CCR a stabilit încă din 2004 că atunci când se decide revocarea unui magistrat dintr-o funcție de conducere trebuie să aibă drept la apărare întocmai ca și într-o procedură disciplinară (Dec. 433/2004) Hotararea CCR citeaza votul secret si apoi spune de votul „deschis”. Corect, aici e o eroare materiala datorată preluării mot-a-mot a unei sectiuni de motivare din hotararea 799/2011 a CCR. Oricum, parerea mea e ca decizia CCR are ca punct central inexistenta mandatului imperativ pentru membri CSM.

.

Proc. Nelu Ciobanu, PCMA:

– pentru procurori nu e vorba de schimbare, ci imbunatatire a statutului;

– nu CJUE a vorbit de procurori, ci CEDO: nu s-a pus in discutie statutul proc, ci competenta – era vorba de arestare, dar oricum notiunea de „magistrat” din CEDO are un inteles autonom fata de notiunea identica din dreptul national

– procurorii nu sunt in subordinea MJ, ci sub autoritatea MJ, care e simbolica, caci in legile organice nu mai are acoperire. A mai ramas chestiunea cu numirea conducerii MP, o chestiune existenta intotdeauna in legislatia noastra si a verificarii activitatii.

– judecatorii fac justitia, procurorii apara interesele generale ale societatii, avocatul apara interesul particularului care l-a angajat.

– suntem intr-un proces de revizuire a Constitutiei. Trebuie elemente de drept comparat, de ordin istoric si consultati cei in cauza.

.

Jud. Dana Garbovan, UNJR

– discutia pe procurori e veche, in 2007 UNJR a organizat o conferinta pe rolul procurorilor: UNJR a dat o declaratie prin care a solicitat inlaturarea din Constitutie a autoritatii Minsitrului justitiei asupra lor;

declaratia de la Bordeaux a CCJE si CCPE din 2009 vorbeste pentru prima data de necesitatea asigurarii independentei procurorilor in raport cu celelalte puteri si in raport dintre ei cu judecatorii. Hotararile sectiilor nu trebuie sa nu mai fie atacabile la Plen;

– chestiunea cu raspunderea magistratilor e falsa. Exista o prevedere cu privire la raspunderea materiala in Constitutie, iar in materie disciplinara e una din cele mai exigente legi din Europa.

– e important cum respectam puterile: ca judecator am fost uimit de comisia pe care SRS o conduce – o comisie parlamentara face o ancheta paralela cu o ancheta judiciara. Separatia puterilor este trecuta in Constitutie si trebuie respectata – Felicitari pentru atitudine, si sper sa nu se spuna ca daca colega a criticat un parlamentar, cu privire la activitatea sa si inca in sediul Palatului Parlamentului, ea ar face politica, asa cum s-a spus despre membrii CSM.

.

Jud. Lidia Barac, CA Timisoara

– multe din propunerile facute tin de legile organice, nu de Constitutie

– puterea judecatoreasca se exercita prin instante. Aici nu mai trebuie intervenit Eu cred ca prin judecator, căci în instanțe se mai află și grefieri și magstrați asistenți și asistenți judiciari.

CSM e necesar sa fie mentinut. Structura si atributiile se pot discuta. De altfel, recenta CCR impune modificarea legii cu privire la CSM. Nu exista un studiu de impact sa vorbim de reconsolidarea rolului constitutional al unei institutii.

– solutia cu privire la statutul procurorilor nu este de a crea un CSM separat. Infiintarea unei noi institutii implica cheltuieli bugetare. Corect! Functionarea separata pe sectii de judecatori si procurori in CSM este si azi. Trebuie sa ne gandim la consolidarea activitatii lor. Atributiile nu pot fi enumerate limitativ in Constitutie, ci rolul – iar actualul rol de grantare a independentei justitiei este foarte bun. Trebuie sa formulam principii in Constiturie: in Germania Constitutia contine propozitii, nu fraze, caci frazele duc la intepretari.

– Agresivitatea CCR in deciziile sale are alte cauze. Rolul sau trebuie insa sa ramana acelasi. Cauzele sunt de ordin social, politic sau de felul in care se aplica legea de procurori si judecatori.

– Raspunderea directa a magistratului nu poate fi introdusa in Constitutie. Nu exista nicaieri asa ceva, doar statul raspunde pentru erorile judiciare, pentru a impedica litigiul direct intre magistrati si justitiabilul pretins victima unei erori.

22/04/2013

Decizia CCR cu privire la revocarea membrilor CSM

Filed under: CCR,CSM — Cristi Danilet @ 8:08 PM

Cristi Danilet la CCRA aparut  decizia CCR cu privire la revocarea membrilor CSM.

In Monitorul Oficial nr. 231 din 22 aprilie 2013 s-a publicat decizia nr. 196 din 4.04.2013 prin care s-a decis neconstitutionalitatea art. 55 alin. 4 si alin 9 din Legea 317/2004 ce permite revocarea membrilor CSM de catre alegatorii judecatori/procurori pe motivul neindeplinirii sau indeplinirii necorespunzatoare a atributiilor incredintate.

In esenta, CCR stabileste urmatoarele chestiuni:

 a) cu privire la mandatul membrului CSM:

– drepturile si indatoririle membrilor CSM sunt doar cele stabilite in Constitutie si legea CSM, ei nu au atributii date de adunarile generale;

– atributiile membrilor CSM se exprima prin votul dat in chestiunile de competenta Plenului si sectiilor; ei nu au atributii individuale;

– fiecare membru CSM se bucura de independenta, libertate si siguranta in exercitarea mandatului; votul dat in CSM apartine membrului CSM, nu alegatorilor;

– mandatul membrului ales este unul nu imperativ, ci reprezentativ: membrul CSM reprezinta intreg corpul judiciar, ca urmare el raspunde pentru neindeplinirea obligatiilor in cadrul organului colegial si nu pentru neindeplinirea mandatului dat de alegatori; atributiile indeplinite sau nu de membrul CSM se raporteaza la rolul constitutional al CSM si nu la vointa individuala a alegatorilor

– hotararile CSM trebuie motivate, adica sa contina argumentele pe care se bazeaza deciziile.

b) cu privire la textul de lege contestat:

– textul legal cu privire la revocare este neclar si imprecis, deci imprevizibil: nu stabileste modul in care se poate constata ca un membru CSM nu si-a indeplinit atributiile; nu stabileste ce inseamna „atributii incredintate prin alegerea ca membru”; nu stabileste autoritatea competenta sa stabileasca deficitul in activitatea de membru;

– nu se poate nega dreptul adunarilor generale de a revoca un membru CSM, insa aceasta trebuie sa aiba loc pentru motive si dupa o procedura clar stabilite prin lege;

– membrul CSM trebuie sa aiba drept la aparare atat in fata CSM, cat si a instantei: sa se indice faptele comise sau omisive care i se imputa, sa i se ofere dreptul de a-si prezenta punctul de vedere si a-si face aparari.

c) cu privire la natura juridica a hotararii de revocare

– hotararea cu privire la membrul judecator sau procuror ales CSM este una de cariera;

– revocarea unui membru prin hotarare a CSM este o sanctiune.

CCR Decision 196 2013 EN

10/04/2013

CSM pierde o atributie: ref. desemnarea judecatorului la CEDO

Filed under: CSM — Cristi Danilet @ 3:13 PM

CEDOPersoana care ajunge judecator la CEDO e desemnata de autoritatile nationale. Reglementarea e cea prevazuta in OG 94/1999 privind participarea României la procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor ale Consiliului Europei şi exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor şi convenţiilor de rezolvare pe cale amiabilă.

Formularea initiala a textului ce priveste desemnarea era una care plasa decizia exclusiv in sfera politica:

Art. 5 – (1) Desemnarea candidaţilor în numele României pentru funcţia de judecător al Curţii se face de către Guvern, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul consultativ al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor şi al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a Senatului (OG 94/1999)

 OG 94/1999 a cunoscut sase modificari in cursul timpului. Doua – prima si ultima – au privit in mod expres continutul art. 5.

Prima modificare e adusa prin Legea 87/2001: se acorda un rol esential CSM.

Art. 5 – (1) Desemnarea candidaţilor în numele României pentru funcţia de judecător al Curţii se face de Guvern, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, în urma audierii persoanelor propuse de membrii acestuia din rândul juriştilor cu mare prestanţă morală şi civică, cu reputaţie profesională recunoscută, cu avizul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale ale Camerei Deputaţilor şi al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, al Comisiei pentru drepturile omului şi minorităţi ale Senatului. Comisiile reunite vor audia candidaţii propuşi, în şedinţă comună. Convocarea Consiliului Superior al Magistraturii se face de ministrul justiţiei, care va prezida lucrările acestuia, fără a participa la vot.

A doua modificare e adusa prin O.U.G. nr. 21/27.03.2013 publicată în M.Of. nr. 191/04.04.2013: se revine la o forma asemanatoare cu cea din 2001, rolul major al politicului fiiind din nou covarsitor. Aparent, propunerea va fi facuta de o comisie. Avand in vedere insa componenta sa si/sau modul de desemnare, implicarea majora a factorului politic in aceasta desemnare este indiscutabila.

Art. 5 – (1) Desemnarea candidaţilor în numele României pentru funcţia de judecător al Curţii se face de către Guvern, cu avizul comisiilor juridice şi pentru drepturile omului din Senat şi Camera Deputaţilor, reunite în şedinţă comună, la propunerea unei comisii formate din persoanele enumerate mai jos, care îşi exercită mandatul în mod individual şi independent şi îşi exprimă propria opinie: a) ministrul justiţiei; b) ministrul afacerilor externe; c) agentul guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului; d) directorul Direcţiei afaceri europene şi drepturile omului din cadrul Ministerului Justiţiei; e) un membru al Consiliului Superior al Magistraturii, desemnat de Plenul acestuia; f) un judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, desemnat de Colegiul de conducere al acesteia; g) Avocatul Poporului; h) două cadre didactice universitare de la facultăţile de drept din cadrul universităţilor de cercetare avansată şi educaţie, astfel cum acestea sunt clasificate potrivit art. 193 alin. (4) lit. c) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, desemnate, cu majoritate, de membrii prevăzuţi la lit. a) – g), în baza propunerilor facultăţilor de drept. (1 ind.1) Comisia prevăzută la alin. (1) este convocată de ministrul justiţiei, care prezidează lucrările acesteia. Comisia este valabil întrunită în prezenţa a cel puţin 5 membri şi decide cu votul majorităţii membrilor prezenţi. (1 ind.2) În termen de 5 zile de la convocare, comisia, prin grija secretariatului acesteia, asigurat de Ministerul Justiţiei, publică anunţul privitor la selecţia candidaţilor în numele României pentru funcţia de judecător al Curţii în Monitorul Oficial şi pe site-urile Ministerului Justiţiei, Ministerului Afacerilor Externe, Consiliului Superior al Magistraturii şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. De asemenea, acesta poate fi afişat pe site-urile organismelor profesionale juridice. În anunţ sunt indicate cerinţele prevăzute pentru ocuparea acestei funcţii de legislaţia naţională, de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi de instrumentele juridice adoptate la nivelul Consiliului Europei cu relevanţă în acest domeniu, documentaţia ce trebuie prezentată, data şi locul desfăşurării selecţiei candidaţilor, termenul până la care pot fi depuse candidaturile. (1 ind.3) Candidaţii vor fi desemnaţi din rândul persoanelor cu înaltă prestanţă morală şi civică, care întrunesc cerinţele exercitării unor înalte funcţii judiciare sau care sunt jurişti cu reputaţie profesională recunoscută şi care îndeplinesc criteriile pentru alegerea judecătorilor prevăzute în instrumentele juridice adoptate la nivelul Consiliului Europei cu relevanţă în acest domeniu. (1 ind.4) În termen de 3 zile de la expirarea termenului prevăzut în anunţ pentru depunerea dosarelor de candidatură, comisia organizează o audiere a candidaţilor. (1 ind.5) În termen 5 zile de la audiere, comisia selectează 3 candidaţi, care vor fi incluşi în lista de propuneri pe care o va înainta Guvernului. În măsura în care este posibil, comisia elaborează şi o listă de rezervă cu 3 candidaţi. Cele două liste sunt publicate pe site-ul Ministerului Justiţiei. Procesul-verbal încheiat ca urmare a procedurii de selecţie a candidaţilor şi de stabilire a conţinutului celor două liste se motivează. (1 ind.6) În termen de 5 zile de la primirea propunerilor comisiei, Guvernul, dacă este de acord cu propunerile acesteia, supune lista de candidaţi avizului comisiilor parlamentare prevăzute la alin. (1), care procedează la audierea candidaţilor. Avizul comisiilor parlamentare are valoare consultativă. (1 ind.7) În cazul în care Guvernul nu este de acord cu una sau mai multe dintre propunerile înaintate de comisie, solicită motivat acesteia formularea de noi propuneri. În acest scop, comisia poate înainta una sau mai multe, după caz, dintre propunerile reţinute pe lista de rezervă cu 3 candidaţi. (1 ind.8) În cazul în care Guvernul nu este de acord cu niciuna dintre propunerile prezentate, luându-le în considerare inclusiv pe cele înaintate de comisie potrivit dispoziţiilor alin. (17), se reia procedura de selecţie, prevederile alin. (11) – (17) rămânând aplicabile. (1 ind.9) În termen de 3 zile de la primirea avizului comisiilor parlamentare, Guvernul adoptă şi transmite Consiliului Europei lista cuprinzând cei 3 candidaţi în numele României pentru funcţia de judecător al Curţii.

Nu discut aici cum e procedura in alte state. Doar arat ca CSM a pierdut o atributie foarte importanta. Si asta, printr-un act normativ care nu a fost in dezbatere publica si unde avizul CSM a fost solicitat atat de tarziu incat de abia pe 11 apr, adica la o saptamana de la publicare OUG, acesta va fi acordat (pct. 19 de pe ordinea de zi a CSM).

12/01/2013

Apel pentru respectarea justiţiei

Filed under: 1. EXPLICATIE,CSM,democratie participativa — Cristi Danilet @ 8:04 PM

juzi in salaÎn ultimele zile o dezbatere mai aprinsă din CSM legată de alegerea conducerii din acest an a generat diverse scenarii. Că în CSM sunt tabere politice, că sunt influenţe politice. Nu e adevărat. În CSM sunt doar neînţelegeri pe un aspect punctual dar important. Nu putem da vina pe politic când noi nu reuşim să rezolvăm o situaţie. Constat că există interes pentru politic faţă de ce se întâmplă în CSM, dar sigur CSM nu este o instituţie politizată; există interes al politicului pentru mersul justiţiei, dar noi trebuie să ştim, în primul rând prin CSM, să contracarăm influenţele nepotrivite. În CSM nu desfăşurăm activităţi politice – în sensul că nu susţinem oameni politici, instituţii politice, platforme politice şi nu luăm decizii politice – dar suntem obligaţi ca organism colectiv să garantăm independenţa justiţiei faţă de politic, şi ca magistraţi individual suntem datori să susţinem statul de drept. CSM e deasupra intereselor personale sau partizane. Este şi trebuie să rămână o instituţie puternică.

Aceeaşi dezbatere a generat comentarii legate de corectitudinea şi integritatea profesională a magistraţilor din CSM, respectiv a judecătorilor şi procurorilor in instanţe şi parchete. Nu e corect ca în temeiul libertăţii de exprimare să se genereze susţinere pentru unii magistraţi şi antipatie faţă de alţi magistraţi, aceştia să fie împărţiţi în tabere şi în partide, să fie ironizaţi sau insultaţi judecătorii şi procurorii care la un moment dat au păreri diferite. Nu. Magistraţii sunt demnitari din cadrul sistemului de justiţie. Iar justiţia nu e confiscată nici de interese obscure, nici nu intră în curente politice. Justiţia a fost supusă unor reforme lungi, obositoare, care au generat satisfacţii, dar şi nemulţumiri. Acum trecem printr-o altă etapă grea, când intră în vigoare noi coduri,  când încă nu avem oameni suficienţi în instanţe şi când nu avem fonduri în plus pentru sistem, la care se adaugă iniţiative de modificare a statutului nostru sau a structurii judiciare. Nu e firesc să criticăm acest sistem când nu este cazul. Societatea trebuie să sprijine justiţia şi magistraţii, şi să accepte autoguvernarea justiţiei: justiţia, prin lege, este pentru societate, iar societatea, prin civism, este datoare să fie pentru justiţie. O justiţie independentă, corectă, profesionistă.

În fine, aceeaşi dezbatere a generat aprecieri negative asupra asociaţiilor profesionale ale magistraţilor. Eu am făcut parte şi din AMR în perioada 2003-2006, şi din UNJR în 2008-2011. Au fost singurele mijloace de manifestare a libertăţii în cadrul justiţiei, adevărate cadre de desfăşurare a iniţiativelor reformiste. Aşa am cunoscut judecători din alte judeţe, cu aceleaşi probleme şi împreună am contribuit împreună la reformarea sistemului. Existenţa asociaţiilor e o condiţie a independenţei justiţiei. Putem să nu fim de acord cu anumite acţiuni, cu anumiţi oameni la un moment dat. Dar nu putem cădea în derizoriu sau acuza de parti-pris-uri asociaţiile doar în virtutea unor speculaţii.

Eu cred în puterea membrilor CSM de a găsi o cale autentică de comunicare. Mai cred în CSM care reprezintă interesele magistraţilor şi a societăţii pentru o justiţie eficientă. Şi cred în magistratul român – judecător şi procuror – care garantează drepturile şi libertăţile cetăţenilor dacă funcţionează într-un sistem INDEPENDENT de orice factor de presiune.

Justiţia există dincolo de oamenii care o înfăptuiesc. Cu toţii trebuie să ne dorim justiţie.

Noi, cei din sistemul de justiţie, respectăm cetăţeanul. Şi suntem îndreptăţiţi la respect din partea cetăţeanului.

Pagina următoare »