CRISTI DANILEŢ – judecător

16/10/2018

Pe intelesul tuturor: OUG 92 de modificare a legilor justitiei

Filed under: CSM,DNA,Guvern — Cristi Danilet @ 10:22 PM
Tags: , ,

OUG

LEGILE JUSTIȚIEI: Legile cunoscute sub numele de „pachetul privind reforma justiției” au fost elaborate în anul 2004, modificate în 2005 și 2012, și modificate din nou în 2018 – ele sunt: Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legea 304/2004 privind organizarea judiciară și Legea 317/2004 privind CSM.

MODIFICĂRI ADUSE DE PARLAMENT: Modificările din anul acesta au fost aduse de către Parlament prin Legea 207/2018 care modifică organizarea judiciară ce a intrat în vigoare la 23 iulie 2018; Legea 234/2018 care modifică normele ce privesc CSM ce a intrat în vigoare  la 11 octombrie 2018; Legea 242/2018 care modifică statutul magistraților ce va intra în vigoare joi, pe 18 octombrie 2018.

MODIFICĂRI ADUSE DE GUVERN: Au fost trei modificări aduse anul acesta, toate prin OUG și toate având probleme:

1. Pe 5 septembrie 2018 Guvernul adoptă OUG 77/2018 prin care modifică legea CSM și decide cine sunt șefii Inspecției Judiciare. Ordonanța a fost avizată după publicare de CSM, în sens negativ. Niciodată Guvernul nu a numit șefii Inspecției Judiciare până acum.

2. Pe 10 octombrie 2018 Guvernul adoptă OUG 90/2018 de operaționalizare a Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție care modifică din Legea organizării judiciare exact normele introduse prin Legea 207/2018. Am arătat AICI ce este în neregulă cu această OUG: Parlamentul decide un sistem de selecție a procurorilor din această Secție, pe când Guvernul decide un alt sistem de selecție. Apoi, unul dintre motivele pentru care s-a declanșat val de modificări la legile justiției a fost și faptul că nu ar fi separate carierele magistraților, drept pentru care acest principiu este în mod expres înscris în Legea 242/2018: „Cariera judecătorului este separată de cariera procurorului, judecătorii neputând interfera în cariera procurorilor și nici procurorii în cea a judecătorilor”. Ei bine, iată că acest principiu fluturat cu atâta mândrie de către cei care au inițiat și susținut modificările este deja încălcat: procurorii din Secția specială de investigare a magistraților vor fi selectați pe fond de o comisie alcătuită în majoritate de judecători și vor fi numiți formal de Plenul CSM alcătuită în majoritate din judecători. Or, să pui judecătorii să evalueze actele procurorilor, să analizeze activitatea procurorilor și să intervieveze procurorii mi se pare o inepție. Mai mult, vorbim de judecători care nu au soluționat în viața lor un dosar penal (88 % din activitatea instanțelor e civilă) astfel încât habar nu au în ce constă în concret activitatea unui procuror.

3. Pe 15 octombrie 2018 s-a aprobat OUG 92/2018 care a fost publicată astăzi. Prin ea se modifică legile justiției, după ce acestea tocmai fuseseră modificate de Parlament. Iată mai jos opinia mea despre această ordonanță, care este atât neconstituțională (caracter care mă obligă să iau atitudine publică), cât și concepută în mod eronat (dar chestiunile de oportunitate îi aparțin exclusiv emitentului).

URGENȚA: Nu este justificată în niciun fel urgența acestei OUG. Nu se arată ce elemente au intervenit între data modificării legilor justiției de către Parlament, când s-au invocat și analizat chestiunea pensionării anticipate, chestiunea alcătuirii completelor din apel, chestiunea punerii în aplicare a Recomandărilor Comisiei de la Veneția care acum apar menționate în expunerea de motive cuprinsă în partea introductivă a OUG. Nu se justifică în niciun fel modificarea vechimii procurorilor pentru structurile speciale.

NERESPECTAREA SEPARAȚIEI PUTERILOR: Prin această ordonanță de urgență  Guvernul a modificat legea 242 care tocmai modificase legea statutului magistraților; de asemenea a modificat legea CSM și legea organizării judiciare tocmai modificate și ele de Parlament. În felul acesta Guvernul a procedat neconstituțional și invoc în acest sens decizia CCR 1221/2008 prin care s-a decis că nu se poate adopta o OUG pentru a contracara o măsură legislativă tocmai adoptată de Parlament, altfel Guvernul intră în conflict cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării”.

NERESPECTAREA A DOUĂ DECIZII CCR:  Curtea a stabilit că magistrații nu pot desfășura activități specifice celei de legiferare sau de organizare și punere în aplicare a legii pe calea a actelor administrative (par. 168 și 170 din Decizia nr. 45/2018), respectiv nu numai că magistratul nu poate fi detașat într-o poziție unde nu ar desfășura activități în legătură cu calitatea sa, dar nici nu poate fi ales, numit sau detașat în funcții de demnitate publică pentru că își asumă un rol diferit de cel de înfăptuire a justiției, componenta politică sau administrativă preluată evidențiind, în realitate, o nouă funcție exercitată concomitent cu deținerea calității de judecător/procuror (par. 102 din Decizia nr. 252/2018). Or, dispozițiile legale actuale care permiteau aceste detașări tocmai fuseseră corectate de către Parlament prin Legea 242, când a interveni Guvernl care în mod expres prin OUG 92/2018 a amânat aplicarea acestor dispoziții până la 30 iunie 2019. Ceea ce înseamnă că deciziile CCR, care sunt obligatorii de la data publicării lor în M.Of. și care au fost transpuse în legislație, râmân nerespectate încă 8 luni ceea ce este inadmisibil, ele producându-și oricum efectele în mod direct, chiar în absența unor transpuneri în lege.

AVIZUL CSM: Solicitarea avizului CSM este obligatorie când e vorba de legile justiției. Pentru această OUG s-a trimis proiectul la CSM vineri după închiderea programului. Ieri la ora 9 AM, când Guvernul a aprobat OUG, CSM încă nu dăduse avizul. În felul acesta  Guvernul a încălcat obligația de cooperare loială între autorități, care este un principiu stabilit pe cale jurisprudențială de CCR. Pe scurt, Guvernul și-a bătut joc de CSM: a cerut un aviz care știa că nu putea fi dat. Mai mult, dacă tot a publicat OUG 92 de abia marți și Legea pe care o modifică va intra în vigoare joi, cu siguranță se putea aștepta încă câteva zile.

MINISTRUL ÎȘI SUBORDONEAZĂ PROCURORII: Prin noile legi, ministrul poate propune un înalt procuror în funcție de conducere și Președintele statului nu poate refuza decât o dată; iar propunerea de revocare a înaltului procuror devine obligatorie pentru Președinte, care poate respinge doar pe motive de legalitate. Acest lucru a fost criticat de Comisia de la Veneția. Prin OUG nu se aduce nicio modificare la acest sistem.

Până în octombrie 2018 ministrul propunea numirea și revocarea procurorilor șefi de secții ai PICCJ, DNA și DIICOT. În octombrie Parlamentul dă această putere secției de procurori a CSM, fără să mai fie implicat ministrul. Prin OUG de azi, ministrul reia puterile de a se implica în numirea și revocarea șefilor de secție, încălcând astfel decizia Parlamentului.

VECHIME ÎNALȚII PROCURORI: Actuala lege spune că un procuror poate ajunge la parchetul curții de apel dacă are 6 ani vechime și la PICCJ dacă are 8 ani vechime. Legea 242 spune că de joi încolo e nevoie de 10, respectiv 18 ani. OUG 92 care va intra în vigoare tot joi, modifică cei 18 ani în 10 ani vechime necesară pentru a ajunge la Parchetul General.

În același timp se modifică vechimea procurorilor cu funcții de conducere. Legea actuală spune că un procuror poate fi șef la PICCJ, DNA, DIICOT dacă are minimum 10 ani vechime. Legea 242 care va intra în vigoare joi menține această vechime. Dar OUG 92 mărește la 15 ani această condiție. Ce este nou e faptul că va fi transmis online interviul de selecție pe care ministrul justiției îl va face pentru a propune numirea înalților procurori.

VECHIME DNA și DIICOT. Până în iulie 2018 vechimea pentru ocuparea funcției de procuror la aceste structuri era de 6 ani și selecția se face prin interviu. În iulie 2018 Parlamentul mărește vechimea la 8 ani și menține interviul pentru DIICOT, dar introduce concursul pentru DNA, constând într-un interviu și evaluare a unor rechizitorii și alte lucrări. OUG de azi mărește vechimea la 10 ani, păstrează interviul pentru DIICOT și concursul pentru DNA. Acești procurori puteau fi revocați de la structura specială dacă erau sancționați disciplinar de CSM, dar prin OUG se permite să rămână mai departe în structură chiar dacă sunt sancționați cu avertisment.

OUG spune în mod clar că de joi încolo nu pot fi menținuți în funcție la PICCJ, DNA și DIICOT procurorii care nu mai îndeplinesc noile condiții – acestea se referă la vechime, la concurs pentru DNA și la faptul că perioada cât magistratul a fost la INM (doi ani până joi, patru ani de joi încolo) nu se mai recunoaște drept vechime pentru promovare.  Aici sunt mai multe discuții:

  • nu cred că problema este cu privire la interviu vs. concurs, pentru că selectarea procurorilor la DNA este în urma unor candidaturi și a unei proceduri de selecție, ca urmare este tot un concurs deși legea nu îl denumea până acum așa;
  • cine nu are 10 ani vechime ca procuror nu mai poate rămâne la PICCJ. Am arătat mai sus că până miercuri un procuror putea ajunge la PICCJ cu 8 ani vechime și  de joi ar trebui minimum 10 ani. Or, la PICCJ se ajunge cu delegație (mutare temporară pe maximum 6 luni) sau prin concurs (mutare definitivă). E anormal să treacă cineva de un concurs potrivit condițiilor pe care le îndeplinea la data înscrierii, ca apoi după ce a fost promovat să își piardă dreptul astfel câștigat – OUG e clar în neregulă cu privire la acest aspect;
  • cine nu are 10 ani vechime ca procuror nu mai poate rămâne la DNA și DIICOT. În primul rând că OUG nu a avut la bază un studiu de impact pentru a vedea câți procurori sunt în această situație. Se vorbește că ar fi vorba de 40-50 de procurori, ceea ce înseamnă o treime din procurorii DNA. Adică acei procurori trebuie să se întoarcă acasă peste două zile (unii având contracte de locuit și fiind mutați cu familiile în alte localități), iar dosarele lucrate de ei vor trebui transferate altor procurori care și așa sunt supraîncărcați. Asta va însemna că se va prelungi mult durata de soluționare a unor dosare de mare corupție. Între timp ar trebui făcută procedura se selecție pentru noi procurori. Umplerea acestui gol cred că nu poate fi făcută mai repede de 2-3 ani, când cei care acum vor pleca vor reveni, împlinind între timp vechimea necesară;
  • rămâne în discuție dacă perioada de la INM este inclusă în vechime: vechea legea spune că da, noua lege că de acum încolo, ba. Dar dacă pentru procurorii actuali se ia în calcul această perioadă numai CSM poate spune acest lucru. Opinia mea la prima vedere este că „nu”;
  • toate actele îndeplinite în cauzele penale de către procurori, până miercuri inclusiv, rămân valabile. Dar de joi încolo trebuie efectuate doar de procurorii care îndeplinesc condițiile din noile reglementări.

REVOCAREA MEMBRILOR CSM. Până anul acesta nu există o procedură de revocare a membrilor CSM, cerută de CCR încă din anul 2013. Parlamentul a creat această procedură prin legea intrată în vigoare în octombrie 2018 care include „retragerea încrederii” acordate celor aleși de către magistrații alegători. Prevederile noi au fost criticate de Comisia de la Veneția. Guvernul modifică azi această procedură, renunțând la revocarea prin retragerea încrederii și limitându-se la revocarea pentru neîndeplinirea obligațiilor. Prevederea din OUG mi se pare absolut corectă,  căci și eu cred că Parlamentul greșise, dar calea de îndreptat nu putea fi o OUG. 

În mod inexplicabil, OUG elimină o dispoziție nou introdusă menită să responsabilizeze membrii CSM: interpelarea din partea a minimum 30 de magistrați cu privire la activitatea desfășurată.

PENSIONAREA ANTICIPATĂ: Legea actuală prevede că magistrații se pot pensiona, indiferent de vârstă, când au vechime minimă de 25 de ani. Noua lege 242 permite de joi pensionarea anticipată de la 20 ani, cu pierderea unui 1% din pensie pentru fiecare an lipsă. OUG de azi prevede că această normă se va aplica însă de la 1 ianuarie 2020.

APELURILE: Legea prevedea până în iulie 2018 că apelurile se soluționează de doi judecători și recursurile de trei judecători. Noua lege prevede că apelurile și recursurile se soluționează de complete din trei judecători. OUG prevede că apelurile se vor judeca de trei judecători din 1 ianuarie 2020.

MEMBRII SOCIETĂȚII CIVILE ÎN CSM: OUG 92 prevede că aceștia participă doar la lucrările Plenului CSM și au drept de vor. Păi, exact așa era și până acum!.

.

CE ESTE DE FĂCUT? Am identificat cinci soluții pentru a ataca această OUG.

Guvernul să dea OUG 93 prin care să abroge OUG 92. OUG de azi e atât de dezastruoasă pentru sistem, încât nu poate fi menținută. Guvernul însuși poate să revină asupra ei. A făcut-o și anul trecut cu OUG 13, abrogată prin OUG 14. Produce efecte de îndată, deci se poate face până joi cel târziu.

Avocatul Poporului să sesizeze CCR. Așa a făcut într-o altă speță care a dus la emiterea deciziei CCR 1221/2008, când Avocatul Poporului a invocat: „Prin emiterea OUG 136/2008, Guvernul încearcă să se situeze „într-o poziţie opusă şi conflictuală cu Parlamentul” care, în cadrul celor trei puteri, „are o poziţie primordială”, înfăptuind funcţia legislativă şi gestionând procesul decizional. Funcţia executivă realizată de Guvern este în mod evident subordonată şi controlată de Parlament, rolul acestuia fiind acela de „a executa legile”, iar „nu de a obstrucţiona aplicarea lor”. În aceste condiţii, ordonanţa criticată „se prezintă ca un refuz explicit al Guvernului de a aplica şi executa legea votată de către Parlament şi promulgată de Preşedintele României. Prin aceasta se încalcă comportamentul constituţional loial, comportament care rezultă din principiul separaţiei şi echilibrului puterilor„.

Parlamentul să respingă OUG. Potrivit procedurii, ordonanța trebuia comunicată ieri sau cel târziu astăzi către Parlament pentru a o aproba sau a o respinge. Parlamentul va putea în regim de urgență să respingă ordonanța. Dar între timp ea își va produce efectele.

Președintele să sesizeze CCR. El poate să invoce conflict constituțional între autorități: pe de o parte Guvernul și-a arogat atribuții legislative, pe de altă parte Guvernul afectează în mod grav funcționarea unei instituții fundamentale a statului, cum este Ministerul Public.

Procurorii să conteste încetarea mandatelor. Procurorii ale căror mandate se vor încheia din cauza OUG 92 vor putea să atace în justiție actul administrativ prin care se va dispune eliberarea lor din funcție, iar în justiție să invoce excepția de neconstituționalitate a OUG. Nu mă îndoiesc că vor avea câștig de cauză. Dar această procedură ia enorm de mult timp.

15/10/2018

Modificari statutul magistratilor

Filed under: Guvern,judeecator,Parlament — Cristi Danilet @ 12:49 PM
Tags:

Legea nr. 242/2018 care a modificat legea statutului judecătorilor și procurorilor a fost publicată în Monitorul Oficial astăzi. Ea va intra în vigoare peste trei zile. Sunt o groază de modificări.

Și tot azi a fost aprobată OUG de modificare a modificărilor. Opinia mea cu privire la aceste din urmă:

0. CSM nu a avizat acest OUG.

1. Ministrul nu este eliminat din procedura de numire a înalților procurori, cum au cerut magistrații și Comisia de la Veneția. Ci va face interviuri transmise public.

2. Se mărește vechimea necesară pentru a ocupa funcții de conducere și funcții de execuție la DNA și DIICOT. Ceea ce contrazice legea tocmai aprobată de Parlament. Va înceta insă mandatul procurorilor DNA și DIICOT care nu mai îndeplinesc condițiile din OUG, deși la data numirii le îndeplineau potrivit legii vechi. Asta e dubios tare, practic niste procurori care au acum dosare vor fi înlăturați din anchete!

3. Statul se poate regresa impotriva magistratului care a actionat cu rea-credinta sau grava neglijenta si a produs o paguba. Pentru acest lucru trebuie făcută o verificare de Inspecție, iar rezultatul poate fi contestat la Tribunal. Asta e bine.

4. Procurorii pot fi revocați din cadrul DNA și DIICOT dacă nu își îndeplinesc atribuțiile în mod corespunzător sau dacă sunt sancționați disciplinar. Asta e bine.

5. Reprezentanții societății civile participă doar la lucrările Plenului și acolo au drept de vot. Așa era și până acum.

6. Acțiunea disciplinară împotriva magistraților poate fi exercitată și de ministrul justiției. Păi…o astfel de prevedere fusese introdusă de Parlament în lege în anul 2012, legea publicată azi in MO tocmai a eliminat-o, iar Guvernul tocmai o reintroduce. Curat neconstituțional!

7. S-a recreat o procedură de revocare a membrilor CSM creată prin lege acum câteva săptămâni.Curat neconstituțional!

8. Se amână prevederea cu interzicerea detașării magistraților în funcții de demnitate publică și în instituțiile UE. Aici se eludează o decizie a CCR care fixează incompatibilitățile magistraților.

9. Se amână dispozițiile cu privire la pensionarea anticipată a magistraților.

27/11/2017

Guvernul este servitor, nu stapan

Filed under: democratie participativa,Guvern — Cristi Danilet @ 10:01 PM

Guvernare

„Guvernul este un servitor, nu un stăpân” (filosoful Mihai Șora, 26.11.2017).  Aceste vorbe trebuie ținute minte. Și le întăresc și eu prin două idei:

1) Guvernul se compune din miniștri. Cuvântul „ministru” provine din latinescul „ministerium” care înseamnă „a fi în slujba/serviciul cuiva”.
PS. Bine, dacă spun acum că „magistrat” provine din latinescul „magister” și înseamnă „conducător” probabil că diferența ministru-magistrat ni se va părea uriașă…

2) Unii sunt convinși că oamenii sunt conduși de instituții. Nu este adevărat: oamenii se supun doar legii, nu unei alte persoane/instituții. De aceea vorbim de „rule of law”, nu „rule of man”. În consecință, poporul se conduce singur conducându-se după legi adoptate în mod constituțional de către organele alese democratic.
PS: Formula „Guvernul Năstase/Boc/Ponta/Tudose” este incorectă. Corect este „Guvernul României”. La fel, formula „Voi fi Președintele tuturor românilor” este incorectă: românii nu au șefi, ci țara are un președinte; de aceea corect este „Voi fi Președintele României”.

20/06/2017

Pe intelesul tuturor: Decizia CCR privind condamnatul care nu poate fi ministru

Filed under: CCR,Guvern,Parlament — Cristi Danilet @ 8:06 PM
Tags: , , ,

Azi a apărut motivarea deciziei CCR privind legea care interzice unei persoane să fie ministru.  Este vorba de decizia CCR nr. 304/2017 privind interdicția din art. 2 din Legea 90/2001 ca cei care ocupă funcția de ministru să nu fi suferit vreo condamnare penală. Iată ce spune această decizie:

  • Constituția prevede în art. 16 alin 3 că o demnitate publică se poate ocupa „în condițiile legii” – în cazul de față este vorba de Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor;
  • Art. 2 din Legea 90/2001 interzice să fie ministru persoana care a suferit o condamnare penală. O asemenea interdicție nu este stabilită de Constituție, ci a fost  – în mod corect – opțiunea legiuitorului. Același legiuitor a prevăzut o astfel de interdicție pentru magistrați și miniștri, dar nu a prevăzut-o pentru parlamentari sau Președintele statului, fiind în sarcina legislativului de a corela aceste reglementări, mai ales pentru parlamentarii care sunt și miniștri;
  • O astfel de interdicție pentru cel condamnat nu poate dura, însă, pentru totdeauna, cum pare a rezulta din modul în care este formulat acum art. 2 al Legii 90/2001. Aceasta pentru că există anumite modalități prin care o condamnare se șterge, până la urmă, din cazier: reabilitarea (adică trece o perioadă de timp de la executarea pedepsei pentru cel condamnat și îndeplinește condițiile prevăzute de Codul penal pentru a opera reabilitarea de drept  în 3 ani sau reabilitarea judecătorească în 4, 5, 7 ori 10 ani, astfel încât dispar decăderile, interdicțiile și incapacitățile, așa cum spune art 169 Codul penal), dezincriminarea faptei (adică legiuitorul elimină pentru viitor din legislație o infracțiune, astfel că va beneficia și persoanei care fusese condamnată în trecut) sau amnistia (adică legiuitorul lasă pe viitor în legislație acea infracțiune, dar declară că face „uitate” faptele din trecut de acel gen, prin urmare va profita persoanei condamnate pentru aceasta până la data apariției legii de amnistie).

Concluzii:

  • Păstrarea interdicției ca o persoană care a fost condamnată penal să fie ministru este la latitudinea legiuitorului, fără a exista o obligație în acest sens. Aici fac o observație personală:  Legea 90/2001 interzice persoanei condamnate să fie ministru (art 2), după cum prevede că ministrul condamnat își pierde mandatul (art. 8 alin. 2); astfel de prevederi nu există pentru parlamentari, dar ar trebui să existe, pentru a crește integritatea în aceste autorități esențiale.
  • Dacă se optează în continuare pentru un nivel crescut de integritate în Guvern, păstrându-se interdicția față de persoanele condamnate, trebuie ținut seama că ea nu poate dura toată viața. Ca urmare, legiuitorul este liber să pună un termen maxim pentru această interdicție (modificând formularea actuală din lege). Dacă nu pune un termen (păstrând formularea actuală din lege), atunci în momentul în care se va împlini termenul de reabilitare reglementat deja în Codul penal acea interdicție nu va mai exista.

11/04/2017

Imunitatea demnitarilor

Filed under: CCR,CSM,Guvern,Parlament — Cristi Danilet @ 3:29 PM
Tags: , , , ,

palatulparlamentuluiParlamentarii nu pot răspunde juridic pentru legile adoptate de Parlament, miniștrii nu pot răspunde juridic pentru ordonanțele și ordonanțele de urgență adoptate de Guvern, magistrații nu pot răspunde pentru hotărârile date, judecătorii CCR nu pot răspunde pentru deciziile CCR – se numește imunitate funcțională. Dar pentru infracțiuni de drept comun, ei răspund ca orice cetățean. Sau ar trebui…Astfel, în procedura de urmărire sau de judecată, există anumite obstacole procesuale:

  • Parlamentarii nu pot fi percheziționați, reținuți sau arestați fără încuviințarea Camerei din care fac parte (art. 72 alin. 2 Constituție)
  • Miniștrii și foștii miniștri nu pot fi urmăriți penal fără cerere din partea Camerei pentru cei care sunt parlamentari, ori a Președintelui țării pentru cei care nu sunt parlamentari (art. 109 alin. 2 Constituție), iar ulterior nu pot fi reținuți, arestați, percheziționați sau trimiși în judecată  fără încuviințarea Camerei din care fac parte (art 13 alin. 3 Legea 115/1999); odată trimis în judecată, ministrul este automat suspendat din funcție;
  • Magistrații, adică judecătorii de la instanțele ordinare și procurorii, nu pot fi percheziționați, reținuți, arestați preventiv sau arestați la domiciliu fără încuviințarea CSM (art. 94 alin. 1 Legea 303/2004). Odată arestat sau trimis în judecată, magistratul este automat suspendat din funcție, iar în caz de condamnare definitivă este exclus din profesie;
  • Judecătorii de la CCR nu pot fi arestaţi sau trimişi în judecată penală decât cu aprobarea Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, al Senatului sau a Preşedintelui României (art. 66 din Legea 47/1992). Odată trimis în judecată, judecătorul CCR este automat suspendat din funcție; în caz de condamnare definitivă, este exclus de drept din Curte.;
  • Azi s-a votat de către Camera Deputaților un proiect de lege potrivit căruia judecătorii de la CCR nu vor putea urmăriți penal, reținuți, arestaţi, percheziționați sau trimişi în judecată penală decât cu încuviințarea Plenului CCR; judecătorul trimis în judecată va fi suspendat automat din funcție, iar în caz de condamnare definitivă funcția sa va înceta de drept.
  • Președintele României are imunitate totală pe durata mandatului (art. 84 alin. 2 teza întâi Constituție);
  • Membrii Parlamentului European au în țară acelea și imunități ca parlamentarii naționali, iar pe teritoriul altei țări nu pot fi urmăriți sau arestați (art. 9 Protocolul 7);
  • Judecătorii Curții Europene de Justiție li se poate ridica imunitatea de Plenul CJUE (art. 3 Protocolul 3)

Mi-a atras atenția o refglementare: ART. 11 „Privilegiile şi imunitãţile sunt acordate reprezentanţilor membrilor nu în beneficiul lor personal, ci în scopul de a asigura exercitarea funcţiilor lor în deplina independenta în ceea ce priveşte Comitetul ministrilor. În consecinta, un membru are nu numai dreptul dar şi îndatorirea sa ridice imunitatea reprezentantului sau în toate cazurile în care, dupã pãrerea sa, imunitatea ar impiedica realizarea justiţiei şi în care imunitatea poate fi ridicatã fãrã sa prejudicieze scopului pentru care este acordatã” *(Acordul general din 1949 cu privire la imunităție Consiliului Europei).

 

13/03/2017

Procedura de revocare a sefilor din Parchet

Filed under: Guvern,Parchet — Cristi Danilet @ 3:26 PM
Tags: , , ,

Procurorii sunt independenți în soluțiile date. Este adevărat că șefii de la vârful Ministerului Public sunt numiți cu implicarea politicului, datorită unei legi ce consacră această procedură încă de pe vremea comunismului (a se vedea art. 44 din Legea 60/1968, apoi art. 70 din din Legea 92/1992, apoi art. 54 din actuala Lege privind statutul judecătorilor și procurorlor nr. 303/2004.) Mandatul șefilor de la Parchet este însă protejat împotriva demiterilor intempestive din partea celor ce i-au numit. Astfel, în art. 54 și art. 51 alin 2 din Legea nr. 303/2004 se prevede CINE și PENTRU CE poate revoca un procuror de la vârful Parchetului de pe lângă ICCJ, DNA și DIICOT.

Revocarea implică trei factori decizionali:

  • propune ministrul justiției;
  • avizează CSM;
  • decide Președintele României.

Motivele de revocare sunt următoarele trei:

a) în cazul în care nu mai îndeplinesc una dintre condiţiile necesare pentru numirea în funcţia de conducere (se descoperă că a făcut parte din serviciile de informații înainte de 1990 sau au colaborat cu aceasta, că are un interes personal în ocuparea funcției de conducere ce influenţează sau ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor prevăzute de lege, că la data numirii nu avea vechimea minimă necesară);

b) în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor manageriale privind organizarea eficientă (folosirea adecvată a resurselor umane şi materiale, evaluarea necesităţilor, gestionarea situaţiilor de criză, raportul resurse investite – rezultate obţinute, gestionarea informaţiilor, organizarea pregătirii şi perfecţionării profesionale şi repartizarea sarcinilor în cadrul instanţelor sau parchetelor), comportamentul şi comunicarea (comportamentul şi comunicarea cu judecătorii, procurorii, personalul auxiliar, justiţiabilii, persoanele implicate în actul de justiţie, alte instituţii, mass-media, asigurarea accesului la informaţiile de interes public din cadrul instanţei sau parchetului şi transparenţa actului de conducere), asumarea responsabilităţilor şi aptitudinile manageriale (capacitatea de organizare, capacitatea rapidă de decizie, rezistenţa la stres, autoperfecţionarea, capacitatea de analiză, sinteză, previziune, strategie şi planificare pe termen scurt, mediu şi lung, iniţiativă şi capacitatea de adaptare rapidă);

c) în cazul aplicării uneia dintre sancţiunile disciplinare (ceea ce implic sesizare adresată Inspecției Judiciare, trimiterea dosarului la secția de procurori a CSM, aplicarea unei sancțiuni, judecarea recursului la ICCJ).

Așadar, cu privire la procurorii care ocupă pozițiile de la vârful Ministerului Public, două chestiuni trebuie luate în considerare: pe de o parte, cine face numirea și conform căror criterii (pentru a împiedica influențele politice), iar pe de altă parte cine îi poate revoca din funcție și pentru ce motive (pentru a împiedica presiunile politice).

Așa cum am arătat, încă din 1968 la vârful Parchetului erau numite persoane (nu neaparat procurori) de către Legislativ, respectiv de către Executiv. Urmare a reformei din 2004-2005, s-a ajuns la concluzia ca numirea să o facă Președintele statului la propunerea ministrului justiției, dar cu avizul consultativ al CSM. Evident, este de dorit excluderea factorului politic de la numire, ceea ce implică ca procedura de recrutare să o desfășoare CSM, iar rolul Președintelui țării să fie doar pentru învestire formală, aspect acceptat de Curtea Constituțională prin decizia nr. 375/2005.

Dar aceeași grijă trebuie manifestată și cu privire la revocarea procurorilor șefi din funcțiile de conducere, aceasta fiind principala armă pe care politicul o deține cu privire la cariera lor. După mine, revocarea are trebui decisă de cel care face numirea, dar ea să survină numai la inițiativa CSM, în urma unor investigații făcute de Inspecția Judiciară.

09/03/2017

9.250 acte normative in vigoare

Filed under: Guvern,Parlament,statistica,VeDem Just — Cristi Danilet @ 9:53 PM
Tags: , , , ,

acte normative09.03.2017 – Comunicat de presă VeDemJust: legislația primară din România cuprinde 9.250 de acte normative în vigoare.

Asociația „VeDem Just” comunică publicul larg datele oficiale cu privire la numărul de acte normative existente în România ce fac parte din așa numita „legislație primară”, adoptate de Legislativ și Executiv. Astfel, la data de 3 martie 2017 erau în vigoare 6.302 de legi, 957 de ordonanțe ale Guvernului și 1.974 de ordonanțe de urgență ale Guvernului care au fost adoptate în perioada 1990-2017, la care se adaugă 17 legi în vigoare care au fost adoptate înainte de anul 1990.

Aceste date au fost furnizate asociației „VeDem Just”, prin adresa nr. R283/R334 din 7.03.2017, de către Consiliul Legislativ, care este organ consultativ de specialitate al Parlamentului și ţine evidenţa oficială a legislaţiei României. 

Asociația „VeDem Just – Voci pentru Democrație și Justiție” este o asociaţie alcătuită din tineri juriști care a luat naştere la 10 decembrie 2015. Scopul său este promovarea libertăţii, întărirea democrației și susţinerea statului de drept. Site-ul organizaţiei este disponibil la adresa www.vedemjust.ro.

Impotriva dezinformarii: „A scazut drastic increderea in Justitie”

Un site citează un ONG necunoscut care a făcut un sondaj de opinie ce concluzionează că a scăzut încrederea în justiție. Iată mai jos știrea:

increderea

Adevărul este cu totul altul: după o scăderea în 2016 față de anul precedent, încrederea românilor în Justiție începe în acest an, din nou, să crească. Oricum, chiar și în aceste condiții, Justiția se mențină la distanța considerabilă de Executiv și Legislativ, aflate în depreciere continuă.

In Eurobarometrul din iulie a anului trecut s-a constat că  încrederea în Justiție a ajuns la 35%, cea în Guvern la 24%, iar cea în Parlament la 14%. În aprilie 2016 încrederea în DNA era la nivelul de 60%.

În acest an s-a realizat un sondaj național care a relevat că încrederea în Justiție a ajuns la 37%, în timp ce în Guvern mai au încredere doar 21% din români. Nu există date distincte pentru Parlament în primele luni din acest an, dar ultimul sondaj existent, realizat în noiembrie anul trecut, a relevat că nivelul încrederii în legislativ a ajuns la 10%.