CRISTI DANILEŢ – judecător

15/11/2017

Pe înțelesul tuturor: Raportul MCV noiembrie 2017

steag UE fluturandCând am aderat la UE, la 1 ianuarie 2007, Comisia Europeană a decis să monitorizeze în continuare România cu privire la reformele din justiție și la lupta anticorupție. Fixat inițial pentru trei ani, acest Mecanism de Cooperare și Verificare nu este nici până azi ridicat, date fiind măsurile politice ce afectează cele două domenii.

Anual apar câte două rapoarte cu privire la țara noastră. Raportul din ianuarie fixa pentru decidenți 12 recomandări de îndeplinit. Raportul de azi evaluează stadiul îndeplinirii lor. Concluzia? Deloc favorabilă!

Iată câteva aspecte din prezentul Raport:

OBIECTIV 1. RESPECTAREA INDEPENDENȚEI JUSTIȚIEI

  1. Climatul de conflict dintre puteri daunează independenței justiției. Deși Guvernul și Parlamentul au declarat că vor îndeplini cele 12 recomandări din Raportul anterior, în ultimele două luni au crescut tensiunile dintre puterile statului, cooperarea s-a dovedit a fi dificilă.
  2. Progresele pozitive în domeniul luptei anticorupție au fost afectate de OUG 13/2017. Chiar și după abrogare, a rămas o mare îndoială asupra decidenților.
  3. Modificările la legile justiției sunt controversate: CSM a avizat negativ de două ori aceste proiecte, Președintele statului le-a criticat, la fel majoritatea magistraților, precum și un număr important de organizații din societatea civilă. Deciziile care se vor lua vor trebuie să țină cont de opinia sistemului de justiție și de opinia Comisiei de la Veneția.
  4. Criticile aduse sistemului de justiție și hotărârilor judecătorești sunt o mare problemă și ele nu converg cu aspectele pozitive constatate de Comisia Europeană, Consiliul Uniunii Europene și nevoia de respectare a independenței justiției.
  5. Pentru numirile la vârful Ministerului Public e nevoie de criterii puternice și transparente, bazate pe meritocrație. Trebuie cerută opinia Comisiei de la Veneția, pentru că în Europa există mai multe modele de numire a procurorilor.
  6. Trebuie descurajat obiceiul de a pune în discuție independența justiției și autoritatea deciziilor judiciare. E bine că Parlamentul și Guvernul a aprobat coduri de conduită pentru membrii săi (dar se remarcă că ele nu sunt accesibile pe pagina web a instituțiilor!), iar ele trebuie însoțite de exemple practice. Atunci când CSM constată că este încălcată independența justiției, trebuie sesizată nerespectarea codului de etică către instituția respectivă.
  7. Dezbaterile pe Codul penal se reduc la infracțiunile de corupție. Modificarea infracțiunii de conflict de interese nu a fost dezbătută. Noul Cod de procedură civilă va genera o creștere a încărcăturii la ICCJ, grație unor decizii ale CCR.
  8. Au fost mai multe cazuri în care au lipsit dezbaterile publice când s-au adoptat legi (incompatibilitatea parlamentarilor, decriminalizarea conflictului de interese, statutul administrației locale, finanțarea partidelor politice, redeschiderea dosarelor din ultimii 20 de ani dacă a intervenit o decizie a CCR).
  9. Societatea civilă a jucat un rol important în luarea deciziilor cu privire la justiție și anticorupție.
  10. Hotărârile judecătorești trebuie respectate: 1) Executarea lor este esențială. Dar trebuie găsite soluții concrete pentru aceasta. 2) Acolo unde există o hotărâre definitivă sau o hotărâre interpretativă a ICCJ ar trebui ca administrația publică să o respecte în cazuri similare, pentru a se evita cererile repetitive adresate instanțelor.
  11. CSM trebuie să apere independența și reputația magistraților, mai ales a procurorilor,să aibă un dialog constructiv cu Guvernul și Parlamentul și să promoveze cooperarea instituțiilor judiciare, inclusiv Inspecția Judiciară.

 

OBIECTIV 2. INTEGRITATEA ȘI ANI

  1. Sistemul PREVENT asigură depistarea conflictelor de interese în materia achizițiilor publice.
  2. Nu sunt puse în executarea deciziile ANI confirmate de justiție cu privire la sancțiuni aplicate parlamentarilor găsiți incompatibili sau în conflict de interese.

OBIECTIV 3. LUPTA ÎMPOTRIVA MARII CORUPȚII

  1. Ridicarea imunității miniștrilor sau încuviințarea pentru arestarea sau percheziționarea parlamentarilor este problematică. Deciziile de respingere a unor astfel de solicitări nu sunt motivate.
  2. DNA a performat.

OBIECTIV 4. LUPTA ÎMPOTRIVA MICII CORUPȚII

  1. Trebuie implementată Strategia Națională Anticorupție pe anii 2016-2020, cu fonduri UE. ANI și DGA au propria strategie de prevenire anticorupție. Ministerul Educației și Ministerul Sănătății au un rol important. Deși încă din iunie 2017 Ministerul Justiției a invitat Parlamentul să susțină printr-o declarație această Stratagie, până acum acesta nu a răspuns.
  2. ANABI este pe deplin operațională. Anul trecut s-au confiscat 5 mil. euro. De cum trebuie confiscate toate sumele de bani dispuse de instanțele judecătorești.

CONCLUZII:

  1. Din cele 12 recomandări făcute în ianuarie 2017, România a îndeplinit trei măsuri și jumătate. Reformele s-au stopat, unele chestiuni considerate rezolvate sunt în perciol să se redeschidă. Provocările la adresa independenței justiției sunt foarte mari.
  2. Niciunul din cele patru mari obiective al MCV nu a fost îndeplinit la 10 ani de la aderarea României la UE. Este nevoie de cooperare între instituțiile publice, de voință politică de a îndeplini angajamentele și de respectarea independenței justiției.
  3. Următorul raport va fi făcut la finele anului 2018.

 

Anunțuri

28/09/2017

Adevărata știre de azi: opt membri CSM au votat pentru subordonarea justiției

Filed under: CSM,independenta justitiei,inspectia,Parchet — Cristi Danilet @ 2:16 PM
Tags: , , ,

CSM2Azi CSM a respins propunerile ministrului justiției de a modifica legile justiției. Votul a fost secret și s-a luat cu o majoritate de 10 la 8. Ministrul justiției a lipsit la dezbateri. Ceea ce înseamnă că opt oameni din organismul chemat să apere independența justiției au votat pentru proiectul ministrului.

Aceste legi – 303, 304 și 317 – au fost adoptate în anul 2004. În luna februarie a acelui an, mai mulți magistrați s-au deplasat pe ascuns la București și au organizat prima masă rotundă la care au participat ONG-iști și parlamentari, arătând gravele erori pe care le conțineau proiectele de legi redactate de echipa ministrului R.Stănoiu, prin care practic ministrul își păstra controlul asupra sistemului de instanțe și parchete. Un document de la acea discuție a plecat către Bruxelles și în câteva zile ministrul a fost schimbat. Noul ministrul, C.Diaconescu, a preluat toate propunerile venite de la magistrați și de la societatea civilă, născându-se cele trei legi de care vorbeam mai sus. Ele au fost îmbunătățite în 2005 (ministru era M.Macovei) și în 2012 (ministru era C.Predoiu).

Proiectul de modificare a legilor justiției din acest an, inițiat de ministrul T.Toader conține două categorii de propuneri: unele favorabile sistemului (în sensul eficientizării activității judiciare), altele profund vicioase (în sensul trecerii sub controlul politic al unor componente judiciare). Legea prevede că e obligatoriu de consultat CSM atunci când se modifică aceste legi. Azi, CSM a dat un aviz negativ cu un scor strâns, de 10 la 8. Avizul este însă doar consultativ.

Aceasta înseamnă că opt dintre membrii CSM (magistrați și societate civilă) au făcut front comun cu ministrul justiției în încercarea de a subordona politic două instituții vitale care fac parte din sistemul de justiție: Inspecția Judiciară și Ministerul Public. De fapt, aceasta este adevărata știre de azi: opt membri ce fac parte din organismul chemat să garanteze independența justiției au votat pentru subordonarea justiției față de politic.

Căci este vorba de subordonare atunci când votezi să treacă sub un minister, fie el și al justiției, organismul care îi cercetează disciplinar pe magistrați. Asta, fără să îți aduci aminte de perioada sumbră dinainte de 2004 când zeci de șefi de instanțe au fost schimbați pe considerente politice, când șefii parchetelor făceau anticameră la ministru, când magistrații erau inspectați de oamenii ministrului inclusiv pe fondul cauzelor. Tot asta, fără să știi că scoaterea Inspecției de la ministru și consolidarea CSM a fost una dintre condițiile de încheiere a negocierilor de aderare din cadrul capitolului 24 Justiție și Afaceri Interne care au aruncat România în brațele UE.

Căci tot de subordonare este vorba atunci când votezi ca numirea șefilor Ministerului Public să fie făcută practic de ministrul justiției. Asta, tratând cu ușurință scoaterea din ecuație a Președintelui țării, deși acest aspect a fost analizat de CCR și declarat constituțional prin decizia nr. 375/2005. Tot asta, acceptând prevederea că secția de procurori să poată refuza propunerea ministrului o singură dată, fiind evident pentru oricine că dacă ministrul revine a doua oară cu aceeași propunere, rolul CSM devine nul și ministrul își impune oamenii lui, în cele din urmă.

Acești opt oameni, pe care nu îi știu și nici nu vreau să îi știu, au dat cu piciorul la 13 ani de reformă și la zeci de rapoarte de țară care lăudau eforturile făcute. Aceștia au arătat că nu înțeleg care e rolul și locul justiției într-o democrație post-comunistă. Acești oameni au desconsiderat total voința a 9000 de magistrați care în procesul de consultare pe legile justiției s-au opus propunerilor ministrului. Acești opt oameni m-au făcut să imi fie teamă de viitorul meu și al țării în care am decis să rămân, văzând cât de simplu îl pot spulbera printr-o simplă semnătură.

Asta se întâmplă când la facultatea de Drept nu se studiază istoria statului și dreptului românesc decât până în anul 1944: mulți din cei care ajuns să facă parte dintr-un sistem esențial al statului nu știu nimic despre ultimii ani de zbucium în drumul către autentica separație a puterilor în stat. Asta se întâmplă când etica și deontologia judiciară sunt materii tratate superficial la INM și cu dispreț de către magistrații în funcție: ajungi să ignori concepte precum „independența” și „integritatea”, considerându-le simple cuvinte din dicționar. Asta se întâmplă atuncă când în CSM sunt aleși oameni pe criterii ce țin mai degrabă de populism: îi preferi pe cei ce critică și atacă personal pe oricine, neinteresându-te dacă au ce și cum construi. Asta se întâmplă când în CSM sunt alese persoane ce promit în mod sindicalist condiții mai bune de lucru, muncă mai puțină și salarii mai mari: obții oameni care nu cunoasc atribuțiile CSM și nu înțeleg funcționarea politică a statului.  Asta se întâmplă când cei aleși nu stăpânesc arta dialecticii, nu au un istoric în reformarea justiției, nu au urmat cursuri de pregătire în domeniul eticii și disciplinei judiciare: ajung să formeze un CSM fragil, cu membri gata să facă pact cu politicul încălcând principii existențiale ale democrației, cu oameni care se plâng la televiziunile condamnaților penali și care duc războaie personale cu alți magistrați sau cu alți membri CSM.

CSM are în total 19 membri: 9 judecători aleși de instanțe, 5 procurori aleși de parchete, 2 reprezentanți ai societății civile aleși de Senatul României, ministrul justiției, Procurorul General al PICCJ și președintele ICCJ. De azi înainte vom defila mai departe încă 5 ani și 3 luni  – cât au mai rămas din acest mandat al actualului CSM – cu două „tabere”, în care doar unul sau două voturi vor face diferența.

 

23/08/2017

Raspunderea materiala a magistratilor: o propunere noua e…veche

Îi văd pe unii că jubilează că ministrul justiției face o modificare cu privire la răspunderea magistraților.

Păi, modificarea pe care o face acum MJ constă în modificarea unui cuvânt: acum se prevede că Statul POATE recupera despăgubirile plătite victimei unei erori judiciare, iar pe viitor se va prevedea că acestă recuperare trebuie inițiată în mod OBLIGATORIU. Iar, cei care cred că asta ar fi ceva deosebit și nemaiîntâlnit, spun că de acum încolo gata, s-a rezolvat problema răspunderii magistraților.

Numai că lucrurile nu stau deloc așa: pentru cine nu a aflat, în perioada 2006-2014 recuperarea despăgubirilor plătite de stat pentru erori judiciare în materie penală a fost….obligatorie. Iată mai jos cum a fost în vechiul Cod de procedură penală textul cu pricina, în art. 507:

507

17/10/2016

Tariceanu: `Blocati anchetele DNA!`

Filed under: CSM,independenta justitiei,politic,separatia puterilor — Cristi Danilet @ 12:34 PM
Tags: , , , ,

SenatDomnul Călin Popescu Tăriceanu solicită Parlamentului să nu mai voteze cererile venite de la parchet pentru derularea unor anchete cu privire la parlamentari sau miniştri.

`Este binecunoscută poziția mea potrivit căreia DNA nu mai slujește de mult Justiția, ci, în spatele paravanului luptei necesare și legitime cu corupția, a devenit prea adesea un instrument folosit pentru anihilarea adversarilor politici ai celor care dirijează pe căi oculte activitatea acestei instituții.
Scenariul din campania electorală pentru alegerile locale, când DNA a scos în public cu surle și trâmbițe mediatice tot felul de dosare inconsistente, motiv pentru care au fost respinse de instanțe sau despre care nu s-a mai auzit nimic, dar care și-au atins atunci scopul eliminării din cursă a unor candidați nedoriți și incomozi, se repetă acum  înaintea campaniei pentru alegerile parlamentare. Întâmplări vechi, petrecute cu 5, 6, 7 sau 8 ani în urmă, revin tocmai acum în atenția procurorilor de la DNA, coincidență, cu doar 2 luni înainte de alegeri. Așa cum n-am crezut vreodată în arestările făcute vineri, tot astfel nu am încredere în acest mod de operare al DNA.
Cu această motivare, fac un apel către parlamentarii din ambele Camere să refuze a se mai pronunța în vreun fel până la finalul legislaturii asupra cererilor venite de la DNA. Dacă dosarele respective au așteptat atâția ani, înseamnă că nu este nicio urgență și ele pot să mai aștepte ca viitorul Parlament să se pronunțe.
Doresc să se înțeleagă foarte clar că acest apel nu are niciun fel de legătură cu aparteneța politică a politicienilor vizați de DNA sau cu relațiile interumane la un moment dat. Eu apăr de mai multă vreme niște principii, cum ar fi principiul separației puterilor în stat, indiferent de numele celui în cauză: Elena Udrea, Victor Ponta sau alții.
Nu putem să mai acceptăm judecăți cu măsură dublă. Când DNA trimte la repezeală un dosar la Parlament, parlamentarii trebuie să se conformeze,pentru că altfel sunt certați de Președintele Iohannis și de alți membrii ai corului prezidențial. Simultan, cei suspectați de DNA sunt supuși unor presiuni de a demisiona. Dubla măsură s-a văzut limpede când procurorul-șef al DNA a fost acuzat de plagiat, dar corifeii cinstei și codurilor de integritate s-au uitat în altă parte, și au uitat principiile valabile doar pentru ceilalți.
Călin Popescu-Tăriceanu,  Președintele Senatului României, 16.10.2017`.

După cum a anuţat azi, CSM va analiza această declaraţie extrem de gravă: 

`Comunicat de presă privind sesizarea Inspecţiei Judiciare

Având în vedere solicitarea publică conţinută în documentul intitulat „Apel către parlamentari”, publicat pe pagina oficială de internet a Senatului României, la data de 16 octombrie a.c., sub semnătura preşedintelui Senatului României, domnul Călin Popescu Tăriceanu, precum şi mesajele promovate în cadrul unor serii de apariţii mediatice recente, prin care domnia sa reia apelul „către parlamentarii din ambele Camere să refuze a se mai pronunţa în vreun fel până la finalul legislaturii asupra cererilor venite de la DNA”, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, în temeiul art. 30 alin. 1 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, a sesizat Inspecţia Judiciară în vederea efectuării cu celeritate a verificărilor necesare pentru a stabili dacă, prin afirmaţiile asumate instituţional de preşedintele Senatului României şi dezbaterea mediatică subsecventă a acestora, a fost adusă atingere independenţei justiţiei în ansamblul său.

Biroul de Informare Publică şi Relaţii cu Mass Media, 17.10.2016`

După părerea mea, solicitarea domnului Tăriceanu este o invitaţie la blocarea în mod voit a unor activităţi judiciare, care este menită cel puţin să îngreuneze investigaţiile penale desfăşurate în cazuri concrete, dacă nu chiar să favorizeze pe unii posibili infractori. Practic, este o invitaţie la încălcarea legii prin neîndeplinirea atribuţiilor de către una dintre instituţiile fundamentale.

Cred că un mai clar conflict între autorităţile statului nici nu poate exista. Nicio altă autoritate a statului nu poate face agenda procurorilor – ei sunt independenţi şi activitatea lor se verifică doar de către instanţele de judecată. România este într-o campanie electorală permanentă, aşa încât orice speculaţie în legătură cu momentul investigaţiilor este neavenită. Justiţia nu este şi nu trebuie să fie o miză electorală. Şi încă ceva: războaiele personale nu se duc prin intermediul instituţiilor statului. Deocamdată toţi suntem egali în faţa legii.

Opinie radio la RFI 

10/10/2016

Fara ipocrizie, despre numirea sefilor Ministerului Public

Filed under: 0. NOUTATI,independenta justitiei,MJ,politica — Cristi Danilet @ 1:21 PM
Tags: , , ,

ministerul-publicAu început iar discuţiile cu privire la modificarea legilor justiţiei în vederea  stabilirii modalităţii de numire a şefilor de la Ministerul Public (sistemul de parchete).

Unii spun ca aceste numiri să fie trecute în atribuţia Consiliului (aşa au fost o scurtă perioadă de timp în anul 2004). Alţii spun că ele trebuie să rămână în responsabilitatea Ministerului Justiţiei (aşa au fost cel puţin în ultima jumătate de secol). Primii invocă nevoia de separare completă a Justiţiei de politic. Ceilalţi invocă faptul că CSM nu ar putea să răspundă de aceste numiri, fiind un organism colectiv şi votul fiind secret.

Îmi exprim câteva gânduri în legătură cu acest aspect:

  1. Dacă activitatea şefilor de Parchete e legată de răspunderea celui care face numirea, aş vrea să ne spună cineva cum a funcţionat răspunderea Şefului statului şi a ministrului justiţiei până acum. Or, ştim bine că nici înainte de reforma justiţiei din 2004-2005, nici ulterior nu a existat vreun preşedinte de ţară sau un ministru al justiţiei care să dea socoteală pentru actele personale comise de şefii de Parchete (şi ne amintim că avem persoane care au ocupat aceste funcţii şi le-au părăsit în momentul în care li s-a deschis dosar penal – vezi cazurile PICCJ şi DIICOT) sau pentru activitatea lor managerială (şi să ne gândim la dosarele Revoluţiei sau Mineriadelor nesoluţionate timp de ani buni, ori la lipsa dosarelor de mare corupţie decenii întregi).
  2. Totuşi, ar trebui să lămurim despre ce fel de răspundere a organului care face numirea şefilor de Parchete vorbim. Cum nu e o răspundere civilă sau penală, atunci o fi una politică. Adică înţelegem că ministrul şi Şeful statului ar trebui să îşi pierdă funcţia dacă la nivel de vârf al Parchetului lucrurile nu merg bine. Păi, cine stabileşte aceste lucru? Politicul?! Oare dacă ar exista cu adevărat o astfel de răspundere, omul politic care este ministrul justiţiei sau omul politic care conduce o ţară nu ar vrea să numească în funcţiile respective numai oameni obedienţi? Care este acel politician care să spună că, dacă activitatea parchetului (atenţie, în care el nu are voie să se implice ulterior, potrivit legii) nu merge bine el, ca şef de stat sau el, ca ministru al justiţiei, îşi va da demisia?! Oricum, ar trebui să se ştie că dupa numirea în funcţia de conducere, procurorul respectiv este independent total în activitatea sa: nici preşedintele, nici ministrul nu are voie să îi dea ordine şi instrucţiuni cu privire la cauze concrete. Or, în condiţiile în care preşedintele statului sau ministrul justiţiei ar face „echipă” cu şefii Parchetelor, părerea mea este că ar fi un dezastru: de abia atunci ar fi suspiciuni justificate că dosarele ar fi politice.
  3. Înţeleg că e o problemă faptul că CSM este un organ colectiv – amintesc că în alte state numirea şefilor de Parchet o face Parlamentul, organism eminamente colectiv; şi că în CSM membrii votează în mod secret – nu văd nicio problemă că votul e secret sau nu, important cred că e rezultatul votului. Oricum, toată procedura de la CSM este publică, se transmite online şi ne amintim cum o ţară întreagă a văzut în ultimii 12 ani toate interviurile pentru ocuparea funcţiilor de conducere şi de la ICCJ, şi de la Parchete, dar nu există o singură înregistrare a procedurii desfăşurate la Ministerul Justiţiei. În fine, dacă problema răspunderii stă in votul secret (aspect inserat în Constituţie), sunt sigur ca fiecare membru CSM îşi poate exhiba, la o adică, votul.
  4. În cursul timpului miniştrii justiţiei au făcut nişte propuneri care au suscitat discuţii aprinse. Şi parcă îmi amintesc cu câtă speranţă s-au aşteptat avizele de la CSM, fie ele colective şi votate in secret…
  5. Mai remarc un lucru: toţi reprezentanţii partidelor importante au promis că vor modifica sistemul în vigoare, pentru a da Justiţiei independenţă totală. Dar, după ce au ajuns la putere, au uitat promisiunile.

03/10/2016

28 sept 2016: Board-ul ENCJ afirma ca justitia turca e controlata politic

Filed under: 0. NOUTATI,independenta justitiei — Cristi Danilet @ 10:33 AM
Statement on the position of the Turkish High Council for Judges and Prosecutors in the ENCJ
The ENCJ reiterates its unreserved condemnation of the recent attempted coup in Turkey. The loss of life incurred in this attack on a democratically elected government is inexcusable. Those responsible should be made accountable through an open, fair and impartial judicial process conforming with international standards.

The ENCJ has expressed its concern, both before and after the attempted coup, that the approach of the High Council for Judges and Prosecutors to the transfer, suspension, removal and prosecution of judges has not been consistent with the principles of judicial independence.  The ENCJ has received persuasive information that these procedures have taken place without respecting the principles referred to above.

The board of the ENCJ has repeatedly requested the Turkish High Council for Judges and Prosecutors for details of the procedures followed relating to the extraordinary mass dismissal of thousands of judges and prosecutors and to demonstrate that minimum international standards in relation to disciplinary proceedings against judges and prosecutors have been followed. To date no satisfactory response has been received to these vital inquiries.

As a result of the information that the ENCJ has received and the failure of the Turkish High Council to provide any satisfactory response to it, the board is forced to conclude that the Turkish High Council for Judges and Prosecutors no longer meets the requirements of the ENCJ that it is independent of the executive and legislature so as to ensure the independence of the Turkish Judiciary. The board of the ENCJ has accordingly resolved unanimously to propose to its General Assembly the suspension of the status of Observer to the ENCJ of the HSYK. To this end it has called an extraordinary general meeting which will take place in December 2016.

Brussels, 28th September 2016

20/09/2016

Parlamentul blocheaza Justitia pentru un fost ministru

ipalatulparlamentuluiDin nou Parlamentul împiedică începerea urmăririi penale cu privire la un ministru sau fost ministru. Aceasta inseamnă că nu se poate face cercetarea mai departe pentru a se stabili vinovăţia sau nevinovăţia unei persoane. Începerea urmăririi penale ar însemna doar deschiderea cadrului procesual în care se pot strânge legal probe şi persoana vizată şi-ar exprima poziţia faţă de fapta în care a fost implicată. În final, un judecător este împiedicat să stabilească asupra acestui aspect, pentru a se înfăptui justiţia, singura garanţie a respectării drepturilor şi libertăţilor omului şi restabilirii ordinii de drept in comunitate.
In aceste condiţii, justiţia fiind cea impiedicată a se înfăptui din cauză că o putere politică a statului se opune, consider că este un conflict constituţional între puteri, Puterea Legislativă subrogându-se în atribuţiile Puterii Judecătoreşti cu privire la un membru din Puterea Executivă.
Pentru aceste motive, astăzi am solicitat colegilor din CSM – autoritate obligată prin Constituţie să garanteze independenţa justiţiei – să reflecteze asupra necesităţii de a se formula de către Preşedintele CSM o sesizare la Curtea Constituţională a României pentru soluţionarea conflictului între autorităţile statului, punându-se pe tapet toate cauzele similare din ultimii ani.
Consider că nu este firesc ca dosarele judiciare privind anumite persoane să ajungă la parlamentari şi să fie dezbătute în mod public ca şi cum Parlamentul ar fi o instanţa judecătorească. Afirm ferm că nu este atribuţia Parlamentului de a stabili dacă o anumită persoană a comis ori nu o infracţiune şi dacă este cazul sau nu ca o anumită persoană să fie trasă la răspundere penală.
În faţa legii toţi oamenii trebuie să fie egali. Imunitatea parlamentarilor sau miniştrilor nu poate fi transformată în mod arbitrariu în impunitate. Dreptatea este cea care trebuie să domine societatea, nu privilegiile.

Presa: Senatul respinge în Plen cererea PG de începere a urmăririi penale a senatorului, fost ministru, Oprea Profit. Comisia juridică avizase pozitiv cererea EvZ

 

19/07/2016

Solidar cu justitia turca

Filed under: independenta justitiei,separatia puterilor — Cristi Danilet @ 1:59 PM
Tags: , ,

ThemisdesenDe câţiva ani de zile urmăresc ce se întâmplă cu justiţia din statele europene şi mărturisesc că în unele situaţia este îngrijorătoare, ele depărtându-se de la principii de bază ale democraţiei constituţionale.

Astfel, în unele state au avut loc schimbări prin care s-a intenţionat sau chiar au dus la demiterea tuturor judecătorilor şi refuzul de a fi primiţi judecători reformişti (Serbia, 2010); au fost numiţi cu încălcarea procedurilor ori chiar arestaţi judecători de la Curtea Constituţională (Polonia şi Turcia, 2016); au fost daţi afară judecători care au avut curajul să denunţe neregulile din sistem (Rusia, 2005); au fost desfiinţate instanţele supreme sau consiliile judiciare şi reînfiinţate apoi sub o altă denumire numai ca să fie schimbaţi oamenii (Ungaria, 2012); au fost pensionaţi în mod forţat judecătorii peste o anumită vârstă (Ungaria, 2011); au fost puşi în consiliile judiciare magistraţi obedienţi politicului (Turcia, 2014) care au operat apoi demiteri în masă şi au încurajat arestarea lor (Turcia, 2016).

Aş vrea să fie foarte clar: statul în care judecătorii sunt mutaţi, demişi sau arestaţi din ordinul puterii politice nu poate avea vreo legatura cu democraţia. Justiţia independentă este coloana vertebrală a oricărei societăţii democratice. Or, atât timp cât justiţia e controlată politic, iar judecătorii sunt terorizati, regimul e unul dictatorial. Iar dacă la toate astea adăugăm desfiinţarea redacţiilor, arestarea jurnaliştilor şi cumpărarea ziarelor de către cei aflaţi la putere, avem imaginea completă a statului totalitar. Ca susţinători ai statului de drept, avem datoria să arătam că respectarea legii trebuie sa fie o condiţie pentru toata lumea, inclusiv pentru mai marii zilei.

Acesta este motivul pentru care, având în vedere ce se întâmplă în aceste zile în Turcia, mă declar SOLIDAR CU JUSTIŢIA TURCĂ şi am semnat chiar din prima zi PETITIA ONLINE cu privire la situaţia respectării drepturilor omului din acest stat. Controlul justiţiei de către forţele politice este inadmisibil în orice stat modern. Democraţia se bazează pe popor, dar trebuie exercitată în condiţiile constituţionale, respectându-se normele europene şi trebuind a fi garantată de către justiţie. Aici nu încape niciun compromis.

Mă bucur că alţi magistraţi din UE au reacţionat împotriva arestării şi demiterii judecătorilor turci: Reţeaua Europeană a Consiliilor Judiciare, din care face parte şi CSM din România, a reacţioat ieri extrem de dur împotriva arestării judecătorilor turci şi a demiterii a peste 2700 de judecători. Aceasta este o atitudine normală, de a apăra principii universale de drept.

16/03/2016

Efectele deciziei CCR privind interceptarile

Filed under: CCR,coruptia,independenta justitiei — Cristi Danilet @ 12:01 AM
Tags: ,

dna-sri

UPDATE, 21 martie 2016: ICCJ a decis definitiv că interceptările făcute de SRI rămân valabile AGERPRES.

A fost publicată decizia nr. 51/2016 privind neconstituţionalitatea articolului de lege cuprins în Codul de procedură penală referitor la abilitatea unor servicii specializate ale statului de a face efectua supraveghere tehnică (interceptări, filaje, acces în sisteme informatice etc) şi OUG 6/2016 privind măsurile de punere în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal.

Înainte de a înainta în demers, doresc să reamintesc trei chestiuni:

  • CCR nu stabileşte legalitatea interceptărilor în dosare concrete, ci a stabilit că textul în baza căruia s-au efectuat interceptări până acum ridică probleme de constituţionalitate şi trebuie corectat de acum încolo;
  • nulitatea unui act de procedură înseamnă încălcarea legii la data efectuării sale, aşadar cauza nulităţii trebuie să fie contemporană cu data efecturării actului. Orice modificare ulterioară a legii cu privire la competenţa de efectuare a acelui act nu îi afectează legalitatea, aşa cum spune clar art. 4 din Legea 255/2013;
  • în materie de procedură penală nu există principiul aplicării legii mai favorabile.

Analizând ipotezele posibile şi opiniile apărute în spaţiul public în legătură cu anumite prevederi neclare din decizia CCR (avocaţi, MateuţMorarSlăvoiu), cred că pot identifica următoarele soluţii cu privire la cauzele penale existente raportate la momentul publicării deciziei:

1. Când cauza este soluţionată definitiv, aceasta nu mai poate fi redeschisă pe unicul motiv că interceptările au fost făcute de serviciile de informaţii şi nu de organele judiciare. Apreciez că dacă s-ar crea o lege care să prevadă în mod special această posibilitate, aceasta ar fi neconstituţională, căci pentru respectarea independenţei justiţiei şi a securităţii raporturilor juridice este deja stabilit la nivel de principiu că nicio lege nu poate răsturna cu efect retroactiv o hotărâre judecătorească;

2. Când dosarul se constituie după apariţia deciziei, este mai mult decât evident că supravegherea tehnică se va efectua de noul organism desemnat prin OUG 6/2016;

3. Când cauza este în cursul urmăririi penale la data apariţiei deciziei, deosebim:

  • dacă interceptările s-au efectuat deja, ele rămân câştigate cauzei, căci decizia CCR produce efecte pentru viitor, iar judecătorii ordinari nu au niciun temei în lege să excludă probele administrate legal. Mai mult, pct. 52 din decizia CCR menţionează de o aplicare a sa la dosarele aflate „pe rolul instanţelor de judecată”, nu al organelor de urmărire penală;
  • dacă interceptările sunt în curs de desfăşurare, ele trebuie oprite, astfel că tot ceea ce a  fost efectuat rămâne valabil, urmând ca o nouă interceptare să fie autorizată numai potrivit noii reglementări.

4. Când cauza a fost trimisă la instanţă şi a trecut de camera preliminară la data apariţiei deciziei CCR, cameră în care s-a stabilit în mod definitiv că probele sunt legal obţinute, acest lucru este deja stabilit cu putere de lucru judecat şi discuţia pe legalitatea interceptărilor nu mai poate fi reluată;

5. Când cauza încă este în camera preliminară, judecătorul e obligat să analizeze legalitatea probelor şi aici se poate pune în discuţie ce se întâmplă cu interceptările făcute de serviciile de informaţii. Argumentul este simplu: interceptările făcute în mod legal la data operării lor sunt perfect legale dacă s-au respectat dispoziţiile aplicabile la data efectuării lor.Astfel, textul de lege care permitea serviciilor să facă aceste interceptări autorizate de magistrat se bucură de prezumţia de constituţionalitate, cum însăşi CCR spune şi numai în acest fel se asigură securitatea raporturilor juridice.

Cred că se mai pot aduce două argumente: (1) decizia CCR se aplică numai pentru viitor şi, oricum, pct. 52 se referă la cauzele aflate „pe rolul instanţelor”; or, camera preliminară este o fază distinctă de cea a judecăţii, cauza nefiind încă „pe rol”; (2) ar fi profund inechitabil ca interceptările efectuate în  dosare aflate în faza de urmărire penală sau cele trecute de camera preliminară la data apariţiei deciziei să rămână valabile, în timp ce interceptările aflate în dosarul ajuns la instanţă să fie excluse pe motiv de…”timing” diferit.

Mai mult, trecând peste toate  aceste argumente  şi punându-se probleme legalităţii actelor de procedură prin care s-au obţinut probele, fiind vorba de o nulitate relativă (întrucât acest aspect nu se încadrează în cazurile de la art. 281 Cpp), nu îmi imaginez cum cineva ar putea dovedi vreo vătămare reieşind din faptul că interceptarea autorizată de un magistrat a fost efectuată de un ofiţer de servicii secrete şi nu de un ofiţer de poliţie, mai ales după ce interceptarea a fost redată în scris şi confirmată de procuror. Tot ca un alt argument, arăt că dacă aceste probe ar fi excluse pe motiv de nulitate a actelor care au dus la obţinerea lor, s-ar crea o inechitate în raport cu inculpaţii deja judecaţi: căci aceştia au recunoscut fapta dovedită şi cu interceptări şi/sau procesul s-a derulat mai rapid şi au fost condamnaţi inclusiv ţinându-se seama de interceptările efectuate de serviciile secrete, însă procesul lor nu mai poate fi redeschis, deşi interceptări obţinute de aceleaşi organe ar trebui acum excluse pentru inculpaţii aflaţi în cameră preliminară.

6. Când totuşi devine incident pct. 52 din decizia CCR? Ţinând cont de ipotezele de mai sus, explicaţia mea este că acea „aplicare în mod corespunzător a deciziei în cauzele aflate pe rolul instanţelor de judecată” se poate face numai pentru situaţiile în care avem dosare ajunge la judecător vizând plângeri împotriva soluţiilor de clasare şi la instanţele de judecată care decid retrimiterea cauzei la procuror.

În concluzie, măsurile de supraveghere tehnică efectuate de organele competente în baza unei legi declarate neconstituţionale rămân valabile. Schimbarea de competenţă a acestor organe produce efecte numai pentru viitor. 

04/11/2015

Declaratia de la Brijuni privind Principiile de Independenta a Justitiei

Filed under: independenta justitiei — Cristi Danilet @ 10:10 PM
Tags: , ,

Brijuni-Conference-300x200În data de 14 octombrie 2015 a avut loc în localitatea Brijuni din Croaţia o întâlnire a Conferinţei Preşedintelor de Instanţe Supreme din Europa Centrală şi de Est unde s-a adoptat Declaraţia cu privire la Principiile de Independenţă a Justiţiei.

Această organizaţie înfiinţată în anul 2011 reuneşte reprezentanţii sistemelor judiciare din 23 de ţări, de la Marea Baltică la Munţii Caucaz şi Peninsula Balcanică. România este şi ea parte a Conferinţei. Reuniunile au loc anual şi subiectele tratate sunt provocări ale justiţiei: promovarea independenţei judiciare, întărirea integrităţii şi responsabilităţii, îmbunătăţirea managementului de instanţă, lupta împotriva corupţiei, construirea unui sprijin al publicului pentru instanţe. Conferinţa este susţinută de CEELI cu sediul în Praga.

Declaraţia de la Brijuni este cel mai nou instrument internaţional dintr-o serie lungă de convenţii, rezoluţii, recomandări, avize, declaraţii şi rapoarte adoptate de organisme internaţionale şi care privesc independenţa, imparţialitatea şi integritatea justiţiei. Cu privire la independenţa sistemului judiciar declaraţia reaminteşte şi fixează standarde cu privire la semnificaţia independenţei, misiunea sistemului judiciar, relaţiile sale cu celelalte două puteri şi cu mass-media. Cu privire la independenţa individuală a judecătorilor,  declaraţia stabileşte standarde cu privire la criteriile de recrutare, durata mandatului, stabilitatea în funcţie, remuneraţia, condiţii de lucru, administraţia, resursele şi relaţia cu mass-media.

Pun la dispoziţia celor interesaţi TRADUCEREA ÎN LIMBA ROMÂNĂ a acestui document.

24/08/2015

Plangerea asociatiilor ref. interviu general SRI a fost respinsa

Filed under: independenta justitiei — Cristi Danilet @ 2:09 PM
Tags:

dna-sriReferitor la cele discutate azi în CSM privind – iar – interviul unui general SRI cu privire la preocuparea lor în domeniul justiţiei, redau aici susţinerile mele din timpul şedinţei:

În decembrie 2007 am susţinut că există posibilitatea ca judecătorii să fie aleşi de servicii să soluţioneze anumite cauze pentru că la acea dată judecătorii trebuiau să aibă autorizaţie de acces la informaţii clasificate, or acestea se eliberau în urma unor verificări făcute tocmai de acele servicii.  Ajuns membru CSM, pe 13 aprilie 2014 am pus în discuţia comisiei pe care o coordonam necesitatea eliminării certificatului ORNIIS pentru judecători. Lucrarea a fost preluată de o altă comisie şi apoi propunerea de modificare a legislaţiei a fost însuşită de Plenul CSM. Ulterior, prin Legea 255/2013 s-a modificat Legea nr. 182/2002 privind protectia informaţiilor clasificate astfel că azi art. 7 alin. 4 prevede accesul magistraţilor la informaţiilor clasificate fără a fi nevoie de o autorizaţie, legea impunând la nivel formal un angajamentul scris în faţa conducătorului instituţiei de pastrare a secretului şi ulterior părăsirii profesiei.

Am întrebat reprezentanţii asociaţiilor (AMR, UNJR şi AMP) prezenţi azi în sala consiliului pentru a contesta hotărârea CSM prin care am decis că interviul unui general SRI cu privire la includerea justiţiei în câmpul lor tactic nu aduce atingere independenţei justiţiei dacă ceea ce ne interesează sunt conceptele/sintagmele folosite în acel interviu sau acţiunile concrete ale SRI? Şi am argumentat:

  1. Dacă vorbim de conceptele folosite în interviu, atunci asta e lămurit chiar în hotărârea nr. 636/2015: SRI, în baza competenţelor descrise în legea sa din 1992 şi precizate în hot nr. 17/2005 a CSAT are competenţe pe corupţia judiciară şi la asta s-a referit cel care a dat interviu: SRI este abilitat legal să strângă informaţii pe care să le înainteze către DNA. Din păcate, cu toţii cunoaştem cazuri de judecători şi procurori corupţi. Prea mulţi. Au fost cazuri şi în CSM, şi în PICCJ, şi în ICCJ, şi în AMR.
  2. Daca vorbim de acţiuni concrete, atunci întreb: există vreun coleg judecător sau procuror care au sesizat sau s-au plâns de influenţa serviciilor în ultimii ani?! Avem 3 milioane de dosare anual şi 8000 de magistraţi. Dar avem un singur astfel de caz în ultimul an?! Sau în ultimii 5 ani, de exemplu?! Daca da, ei ar fi trebuit să sesizeze CSM. Dacă AMR sau UNJR ştiu de astfel de cazuri, ele trebuie raportate.

Reprezentanţii asociaţiilor au confirmat în public că e vorba de concepte, nu de acţiuni concrete ale SRI. 

Aşadar, toată discuţia şi toate speculaţiile care au tot fost rostogolite în spaţiul public nu au fost ca urmare a unor acţiuni ale serviciilor de informaţii de influenţare a unor magistraţi, ci de folosirea unor cuvinte într-un interviu dat de un reprezentant al acestora.

Contestaţia asociaţiilor a fost azi respinsă de Plenul CSM.

13/08/2015

Atacul la Procurorul General: nepermis

Filed under: independenta justitiei,Parchet,politic,separatia puterilor,statul de drept — Cristi Danilet @ 2:57 AM
Tags:

tiberiu-nitu_Procuror-generalIeri un deputat a cerut demisia Procurorului General, nemulţumit fiind de soluţia dată de procurorul de caz cu privire la o plângere privindu-l pe premier. Nu este pentru prima dată când se cere demisia unui magistrat de rang înalt în legătură cu anumite soluţii judiciare, aspect inadmisibil într-o societate democratică.

Îmi exprim dezacordul cu privire la declaraţia de ieri care insinuează, pe de o parte, că între Procurorul General al PICCJ şi primul-ministru ar exista o legătură inadecvată şi, pe de altă parte, că procurorii de caz trebuie să dea soluţii agreate de politicieni.

Cu toţii trebuie să acceptăm că independenţa justiţiei presupune independenţa la nivelul a trei categorii de pofesionişti ai dreptului: judecători, procurori şi avocaţi. Aceasta înseamnă că nicio persoană, instituţie sau autoritatea statului nu are voie să exercite vreoo presiune, ameninţare, influenţă sau intervenţie asupra activităţii lor.

Procurorii îşi exercită funcţia în numele societăţii şi al interesului public. Ei nu sunt avocaţi ai statului şi nu sunt angajaţi ai Guvernului.

Procurorul care îndeplineşte o funcţie de conducere nu are voie să intervină în instrumentarea unui caz care a fost atribuit unui procuror aflat în subordinea sa administrativă. Ci procurorul de caz are deplină independenţă decizională, superiorul său putând interveni asupra măsurilor sau soluţiilor acestuia doar în scris şi numai pentru exercitarea controlului ierarhic în anumite condiţii expres prevăzute de lege. Orice alt gen de intervenţie poate fi calificată drept abatere disciplinară sau chiar infracţiune.

Numirea Procurorului General al PICCJ are un caracter complex, fiind implicat ministrul justiţiei care o recomandă, CSM care o avizează şi Preşedintele României care o dispune. După momentul numirii încetează orice legătură cu ministrul sau preşedintele, fiind interzisă de lege orice interferenţă în activitatea sa şi, prin el, în activitatea procurorilor de caz.

Cel nemulţumit de o soluţie a unui procuror are la îndemână căi de atac judiciare. Cel care este nemulţumit de conduita unui procuror poate sesiza Inspecţia Judiciară din cadrul CSM. Cererile de demisie sau revocare a magistratului din partea celor implicaţi în dosar sau din partea unor persoane străine de cauză sunt inacceptabile.

Independenţei justiţiei, componentă a cerinţelor pe care le presupune statul de drept, este menită să garanteze procese corecte şi imparţiale. De aceea, respectarea şi promovarea ei reprezintă îndatoriri ale oricărui cetăţean, dar mai ales ale autorităţilor publice şi în special ale persoanelor care fac parte din celelalte două puteri.

19/07/2015

Petitie online pentru arestare? Pai, justitia nu este plebiscitara!

Filed under: educatie,independenta justitiei — Cristi Danilet @ 11:42 AM
Tags: , ,

petitie

UPDATE, 24 iul 2015: Inspecţia judiciară, sesizază de CSM în luna iunie, a terminat verificările preliminare şi au declanşat procedura de cercetare disciplinară a magistraţilor implicaţi în soluţionarea acestui caz – comunicat AICI.

Circulă o petiţie pe net prin care se cere arestarea unor indivizi cercetaţi pentru comiterea unei infracţiuni de viol. Cazul judiciar este în derulare, fiind pe rolul unei instanţe din România.

Poate că cei care semnează acest document online înţeleg să se implice via internet în dezbaterea unei cauze penale care priveşte o acuzaţie de comitere a unei fapte extrem de grave (infractiunea de viol comisă de două sau mai multe persoane se sancţioneaza cu închisoare de la 5 la 12 ani). În această situaţie dezbaterea chiar are loc: ea se desfăşoară în mediul virtual, în cadrul forumului creat automat în care persoane care îşi declină sau nu identitatea reală îşi exprimă opiniile despre faptă, despre dosar, despre persoane etc. Evident, comentatorii au la dispoziţie doar informaţiile prezentate de mass-media. Niciunul nu a accesat site-ul ce conţine informaţii oficiale…

Dar poate că cei care semnează această petiţie cred că ei au dreptul să ceară arestarea cuiva şi că există vreo autoritate competentă care va analiza cererea lor. Cu privire la acest aspect spun că este o inducere în eroare a populaţiei semnatare în primul rând prin titlul demersului (`Cerem arestarea celor 7 baieti violatori din Vaslui!!`), în al doilea rând prin mijlocul folosit (petiţie=cerere). Aş vrea să fie clar pentru toată lumea: indiferent de subiectul abordat, petiţiile online nu au nicio valoare juridică, adică ele însele nu vor determina producerea vreunei consecinţe în sensul dorit de petiţionari. Ele sunt doar subiecte propuse spre dezbatere şi atât.

Prin urmare, întorcându-ne la cazul de faţă, vă asigur că judecătorul cauzei nu se va uita peste această petiţie, pentru că ea nu este un document care să ajungă la dosar în condiţii procedurale. Cererile în cadrul unui proces trebuie concepute şi depuse după anumite formalităţi înscrise în Codul de procedură (civilă sau penală, după caz); or, publicului nu i se recunoaşte de către lege dreptul de a interveni în procese aflate în derulare, cu atât mai puţin prin instrumente online nevalidate. Vă mai asigur că nici Inspecţia, nici CSM nu se va uita peste această petiţie din aceleaşi raţiuni. Oricum, acestor ultime organisme chiar le este interzis de lege să se amestece în modul de desfăşurare a unui proces, ele neputând ordona sau influenţa în vreun fel pe judecătorul cauzei.

Aş dori să mai reţinem un aspect: lăsarea acuzatului în libertate pe parcursul procesului nu înseamnă nevinovăţia sa, după cum arestarea lui nu inseamnă vinovăţia sa. Ci măsurile preventive se adoptă pe baza unor suspiciuni rezonabile de comitere a unei fapte ilicite, iar soluţia finală trebuie luată pe baza unor certitudini cu privire la comiterea faptei şi existenţa vinovăţiei persoanei acuzate, după cum am arătat şi cu alt prilej. Prin urmare cred că ar fi legitim pentru public să îşi dorească nu arestari, ci procese rapide, desfăşurate cu respectarea drepturilor omului şi finalizate prin sancţionarea fermă şi exemplară a celor vinovaţi, dacă e cazul.

Personal, consider chiar periculos ca oamenii să creadă că pot vreodată influenţa prin astfel de demersuri modul de derulare a unei cauze: se adună azi câteva mii de oameni care cer arestarea, mâine ca să ceară condamnarea, poimâine fac o demonstraţie că nu sunt de acord cu soluţia instanţei etc. Publicul îşi poate eventual exprima opinia cu privire la modul de administrare al justiţiei (`vrem aer condiţionat în sălile de judecată`, `vrem publicarea tuturor hotărârilor judecătoreşti pe internet`, `vrem transmiterea online a şedinţelor de judecată`, `vrem sancţionarea mai aspră a violatorilor, a corupţilor, a tâlharilor`), dar în niciun caz nu se poate implica în înfăptuirea justiţiei într-un dosar individualizat. Pentru că trebuie înfăptuită în condiţii de deplină independenţă, adică în absenţa oricăror imixtiuni, presiuni, ameninţări, influenţe, justiţia nu se face la cererea publicului şi nici pentru a mulţumi publicul. Nici măcar propria convingere a magistratului nu are relevanţă, ci probele din dosar şi legea sunt singurele criterii pe care el trebuie să le ia în considerare atunci când soluţionează o cauză concretă.

UPDATE 21.07.2015: Ministrul Justiţiei – `Justiţia se face în sala de judecată şi atât` Ziare.com. Gabriel Bejan – 5 argumente impotriva petiţiei RoL

29/04/2015

Magistratii nu datoreaza nimanui nimic decat loialitate legii

Filed under: independenta justitiei — Cristi Danilet @ 11:21 AM

Basescu+Udrea+PontaCSM a analizat astăzi declaraţiile lui T.Băsescu din ultima vreme (`guantanamizarea ţării`, `procurorii bagă oamenii la beci în baza unor delaţiuni`, `procurorii distribuie delaţiunile presei`, `arestările sunt făcute pentru a se obţine mărturisiri`, `omul este ţinut în arest preventiv fără probe până mărturiseşte`, `Kovesi şi Stanciu au ajuns în funcţii datorită mie`, `oamenii au în faţă tot un procuror când sunt judecători care au fost în trecut procurori`, `sunt ofiţeri acoperiţi în justiţie`) şi E.Udrea (`trimiterea la beci este ca o formă de tortură pentru a spune ce vor procurorii`, `binomul SRI-DNA incearcă să decapiteze toate instituţiile importante`, `DNA protejează liderii PNL`). S-au mai analizat comentariile unor jurnalişti (M.Enciu, I.Cristoiu).
CSM are o poziţie instituţională pe acest subiect şi ea apare în comunicatele de presă – AICI, AICI și AICI.
În ce mă priveşte, poziţia mea este următoarea:
– Preşedintele statului este Preşedintele CSAT, responsabil de a dezvălui ofiţerii acoperiţi, coaboratorii sau informatorii din justiţie. Deşi au existat mai multe sesizări de la CSM în acest sens, CSAT nu a confirmat în ultimii 10 ani că ar exista acoperiţi în justiţie. Recent, fostul şef al SRI a declarat public că nu există ofiţeri ai SRI în justiţie.
– Sunt oameni numiţi în anumite funcţii de Preşedintele statului, unii în funcţii politice, alţii în funcţii administrative, alţii în funcţii juridice. Numirea se face în temeiul Constituţiei şi/sau legilor. Cât priveşte justiţia, cele două doamne care ocupă acum funcțiile de Preşedinte ICCJ şi Procuror-şef al DNA sunt numite într-o procedură legală pe merite profesionale şi cu avizul favarabil al CSM, nu în mod discreţionar de către Preşedintele statului. Este regretabil ca, după încetarea funcţiei, cel care a făcut numirea să creadă că acei oameni din justiţie îi datorează ceva lui şi colaboratorilor lor sau să creadă că, brusc, aceștia trec în altă tabără – singura `tabără` în care sunt magistrații sunt a legii. În exercitarea funcţiei lor, judecătorii şi procurorii nu datorează nimănui nimic decât loialitate faţă de lege. Ei sunt obedienți doar legii, nu oamenilor, fie ei demnitari ai statului sau persoane din publicul simplu.
– Membrii CSM au constat că afirmaţiile în legătură cu arestările abuzive, tortură, denunţuri nu sunt reale. O afirmaţie la fel de gravă este cea de acum două zile, a prim-ministrului, care a declarat că formaţiunea sa politică şi-a îndeplinit parţial obiectivul de arestare a două persoane. Am solicitat să fie sesizată Inspecţia Judiciară cu privire la această declaraţie a premierului făcută în legătură cu acelaşi caz de mai sus şi care a generat impresia că într-un caz concret s-a decis arestarea la solicitarea politicului. După analizarea acelei declaraţii, va decide Preşedintele CSM.

05/08/2014

Reguli elementare despre Justitie

Filed under: educatie,independenta justitiei — Cristi Danilet @ 2:37 PM
Tags: , ,

justitie-neagra1. Procesul se derulează în sala de judecată. În afară, prin intermediul mediei, nu se pot face judecăți, ci se pot da relatări despre cum se desfășoară procesele publice. Independența justiției, prezumția de nevinovăția a suspectului/inculpatului, dreptul la demnitate al părților, dreptul la viață privată al părților și martorilor trebuie respectate în astfel de relatări.

.
2. Daca ești parte, e indicat să îți angajezi un avocat; în unele cauze penale prezența avocatului e obligatorie și dacă nu ai vei beneficia de unul din oficiu. Dar faptul că ești asistat de avocat nu îți garantează că vei câștiga procesul.

.
3. În procesele penale, procurorul este conducător al fazei de urmărire penală (adică el decide derularea cercetării de către poliția judiciară și soluțiile de clasare a cauzei sau trimitere în judecată) și parte în faza de judecată (adica are aceleași drepturi și obligații ca și ceilalți participanți). El nu reprezintă Statul (=guvernul, conducătorii țării etc), ci interesele generale ale societății.

.
4. Doar judecătorul înfăptuiește justiția: numai el poate da soluții cu privire la cele pretinse de reclamant (în procesul civil), respectiv cu privire la vinovăția și pedeapsa inculpatului (în procesul penal). Judecătorul nu are voie să dea soluții după propria sa convingere sau după cum își dorește populația, ci numai potrivit legii și probelor de la dosar. Așadar, probele nelegale nu pot sta la baza condamnării unei persoane vinovate de comiterea unei infracțiuni.

.
5. O parte se judecă cu partea adversă, nu are ca inamic pe judecător. Judecătorul și procurorul sunt magistrați: eu au dreptul și obligația de se supune celor trei „i”: a fi independenți (să nu permită nicio imixtiune sau presiune de la părți, colegi, șefi etc), imparțiali (nu pot avea prejudecăți sau interese proprii în cauză) și integri (nu pot fi corupți și trebuie să respecte etica judiciară). Avocatul este independent, dar nu are obligația de a fi imparțial, căci el reprezintă interesele legale ale clientului său.

.
6. Cei nemulțumiți de actele si masurile procurorului le pot contesta la procurorul ierarhic superior, iar soluțiile sale cu privire la cauză pot fi contestate mai departe la un judecător. Cel nemulțumit de o hotărâre judecătorească o poate contesta numai la instanța ierarhic superioară. La Curtea de la Strasbourg se poate apela numai dacă în cursul procesului a fost încălcat vreun drept prevăzut expres în Convenția Europeană a Drepturilor Omului (statistica arată că 97% din plângeri se resping ca inadmisibile); la CEDO nu se rejudecă cauza din România și nu se stabilește, de exemplu, că este nevinovată o persoană care a fost condamnată la noi.

.
7. Hotărârea definitivă trebuie respectată și executată chiar dacă în viziunea părților ea este greșită. La fel și legea: din momentul intrării în vigoare ea este obligatorie și cu toții ne supunem ei, chiar dacă legea nu ne convine.

.
8. Cei nemulțumiți de conduita magistratului (nu și de soluția sa, ci numai pentru comiterea vreuneia dintre abaterele disciplinare prevăzute în mod expres în art. 99 din Legea nr. 303/2004), pot formula plângere la Inspecția Judiciară. Aceasta va face verificări, apoi, dacă e cazul, va demara cercetările disciplinare și în final, dacă consideră că magistratul e vinovat de încălcarea obligațiilor statutare, va trimite cauza la CSM. Secția de disciplină pentru judecători, respectiv cea pentru procurori din cadrul CSM va judeca cazul disciplinar în contradictoriu cu inspectorul și cu magistratul și, dacă se impune, va sancționa magistratul (de la avertisment până la excludere din profesie). Cei nemulțumii de conduita avocatului (nu și de eșecul său în cauza în care a fost angajat) pot face plângere la Barou pentru a se demara procedurile disciplinare împotriva sa.

.
9. Cei care au cunoștință despre comiterea unor fapte penale de către magistrat sau avocat le pot reclama la parchet (cele de corupție se reclamă la DNA). Procurorul va face cercetările ce se impun și dacă decide trimiterea în judecată a magistratului acesta va fi suspendat din funcție pe parcursul derulării procesului. Condamnarea magistratului atrage excluderea lui din magistratură, cu anumite excepții. Condamnarea avocatului poate atrage excluderea sa din profesie.

.
10. Independența justiției este nu un privilegiu pentru magistrați (care primesc același venit lunar indiferent câte dosare au de soluționat, câte hotărâri sunt bune sau nu, cine e conducătorul sistemului), ci un drept al cetățeanului, independența justiției fiind o garanție pentru ei că legea se va aplica în mod egal, fără discriminare și fără favoritisme. Astfel, deși Justiția este apanajul organelor judiciare, ea este o valoare civică, deci cetățenii pot și trebuie să vegheze la independența și funcționarea ei. Dacă Justiția nu funcționează, nu există stat de drept, deci nu exista societate democratică.

31/10/2013

Magistratii – sub control politic?

Filed under: independenta justitiei — Cristi Danilet @ 5:51 PM

EvZPrin Legea 24/2012 (pe care am criticat-o de mai multe ori cand era in faza de proiect – AICI, AICI, AICI, AICI, AICI) au fost modificate legile justitiei. S-a dorit o intarire a disciplinei magistratilor: s-au inmultit numarul abaterilor disciplinare (inclusiv pe aspecte ce tin de viata privata a magistratilor)  si a fost separata Inspectia Judiciara de Consiliul Superior al Magistraturii. Daca pana atunci un magistrat putea fi urmarit disciplinar de un inspector si judecat apoi de sectia de disciplina pentru judecatori/procurori a CSM, din acel moment a mai primit calitatea de a exercita actiunea disciplinara: Procurorul General al PICCJ pentru procurori, presedintele ICCJ pentru judecatori si Ministrul Justitiei atat pentru procurori, cat si pentru judecatori. Legea a fost contestata atunci la CCR, dar a fost respinsa obiectia de neconstitutionalitate.

Astfel, a renascut posibilitatea ca magistratii sa fie pusi sub acuzatie de ministrul justitiei, om politic, exact cum era mai inainte de 2004 cand a fost promovat pachetul de legi pentru reforma justitiei cerut de UE pentru inchiderea capitulului 24 de negocieri in vederea aderarii Romaniei.  Este de retinut ca niciunul din cei cinci ministri ai justitiei de la intrarea in vigoare a legii 24 (Predoiu, Ponta, Corlateanu, Pivniceru, Cazanciuc) nu a uzat de posibilitatea aceasta. La un moment dat, pe vremea ministrului Corlateanu  s-a vrut a se folosi acest instrument impotriva judectorilor din completul de recurs care l-au condamnat pe fostul prim-ministru, dar la presiunea magistratilor si presei a renuntat in aceeasi zi la sesizare.

Prin Ordinul nr. 3.058/C din 15 octombrie 2013 se creeaza si mecanismul tehnic prin care ministrul va putea uza de aceasta calitate, de a urmari disciplinar magistratii – comisia a fost pusa in proiectul de ordin de ministrul Pivniceru in febr 2013, iar proiectul a fost repus in dezbatere publica de ministrul Cazanciuc in iunie 2013 La nivelul MJ va functiona o comisie care va analiza plangerile impotriva magistratilor. Aceasta va cere Inspectiei Judiciare (care, potrivit legii, ar trebuie sa fie independenta, dar iata ca de facto devine dependenta de MJ) sa faca verificarile si sa raspunda Ministerului. Indiferent de raspunsul Inspectiei Judiciare, comisia poate propune Ministrului o alta solutie. Indiferent de propunerea comisiei, ministrul poate adopta, la randul lui, o alta solutie. Asa spune legea, din pacate.

Deci: indiferent de ce constatari face Inspectia Judiciara, ministrul poate inchide o cercetare impotriva unui magistrat sau poate decide sa il actioneze in judecata disciplinara pe magistrat. Este drept, actiunea sa va fi solutionata de sectia de disciplina a CSM pentru judecatori/procurori. Insa ministrul va putea apoi contesta solutia ce il nemultumeste in fata ICCJ.

Se va spune: „Si ce daca ministrul face actiune impotriva unui magistrat, caci tot magistratii (din CSM, respectiv din ICCJ) se vor pronunta in cele din urma”?! Da, dar sa nu uitam ca un magistrat poate fi cercetat disciplinar chiar in cursul solutionarii unui dosar. Si daca in acel dosar e implicat un om politic si acesta are anumite legaturi cu ministrul si ministrul cere sa fie cercetat magistratul, chit ca la sfarsit va fi respinsa actiunea impotriva lui, oare nu este acesta un factor de presiune?! Si, de retinut, ca daca un ministrul exercita nefundat o actiune disciplinara impotriva unui magistrat, nu exista nicio forma de tragere a sa la raspundere pentru eventualul abuz.

Oare faptul de a avea o justitie independenta nu presupune sa nu existe, chiar si potential, o atare forma de presiune politica asupra magistratilor?!

Alte opinii pe aceasta tema: RoL, HotNews

Reactia MJ : just.ro

21/05/2013

Premierul Ponta incalca independenta justitiei

Filed under: independenta justitiei,politic — Cristi Danilet @ 2:43 PM

PontaPremierul Ponta a avut in ultimele zile trei declaratii inadmisibile din punct de vedere al respectarii independentei justitiei de catre un membru al Executivului.

Prima a fost la investirea noii conduceri a Ministerului Public, cand si-a exprimat dorinta de a nu mai vedea procurori anchetand oameni de la tara.  A doua a fost cea prin care si-a aratat in mod public dorinta de a nu vedea o anumita persoana aflata in curs de judecata ca primeste o solutie de condamnare la pedeapsa inchisorii cu executare. A treia cu cateva ore mai inainte de a se pronunta o solutie definitiva pentru o persoana fata de care el a aratat ca are o simpatie.

Vreau sa spun foarte clar ca aceste declaratii incalca dispozitiile nationale si sunt contrare legislatiei internationale care consacra independenta judecatorilor si procurorilor drept valori esentiale intr-o democratie, ce trebuie respectate de oricine:
– art. 2 alin 4 din Legea nr.303/2004: `Orice persoană, organizaţie, autoritate sau instituţie este datoare să respecte independenţa judecătorilor`;

– art. 62 alin.4 din Legea nr. 304/2004: `Parchetele sunt independente în relaţiile cu instanţele judecătoreşti, precum şi cu celelalte autorităţi publice`;

– pct. 18 din Recomandarea (2010) 12 a Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei: `Dacă comentează deciziile judecătoreşti, executivul şi legislativul trebuie să evite criticile care ar submina independenţa puterii judecătoreşti sau ar slăbi încrederea publicului în justiţie. De asemenea, acestea ar trebui să evite acţiuni ce pot pune sub semnul întrebării intenţia lor de a respecta deciziile judecătorilor, altele decât cele prin care îşi manifestă intenţia lor de a formula o cale de atac`.

Premierul nu e seful justitiei, el nu poate ordona sau sugera ce solutii sa fie adoptate de magistrati. Din contra, premierul e dator sa sustina independenta justitiei si sa sprijine din punct de vedere administrativ functionarea parchetelor si a instantelor. El nu trebuie sa influenteze si nici macar sa lase vreo clipa impresia ca ar putea influenta functionarea acestora.  Declaratiile premierului ar trebui regretate imediat de el. E trist ca nici asociatiile profesionale ale magistratilor, nici CSM nu au adoptat pana acum o reactie ferma cu privire la acestea. Aceasta cu atat mai mult cu cat declaratiile premierului nu pot fi catalogate drept accidentale – amintesc aici de afirmatia lui din nov 2012 referitoare la sugestia unei persoane ca un detinut sa fie eliberat cand el a spus `Il scoatem` sau  declaratia din ianuarie 2013 cu privire la hotararea de declinare a unei cauze de la Tribunalul Bucuresti la ICCJ vizand un politician cand a afirmat ca judecatorul a gresit.

29/04/2013

Comentarii la dezbaterea „Statutul magistratului si independenta justitiei”

Filed under: constitutia,CSM,independenta justitiei — Cristi Danilet @ 6:57 PM

Cristi Danilet sept 2010 Am vizualizat înregistrarea dezbaterii din 25 apr.2013, organizată în cadrul Formului Constituțional, cu privire la modificările ce se întrevăd în Constituție în privința justiției. Majoritatea discuțiilor s-au referit la procurori și la CSM. Înțeleg însă că a mai avut loc o parte a dezbaterii, dar nu am găsit înregistrarea. Am notat mai jos cele mai importante susțineri din prima parte și am inserat cu italic comentariile mele. Am remarcat ușurința cu care se fac analize și se exprimă păreri, fără o documentare prealabilă și fără a se limita luările de cuvânt la obiectul temei în discuție. Prilejul a fost folosit de premier și ministrul justiției pentru a transmite niște mesaje importante, chiar salutare, dar și de unii participanți pentru a-și exprima niște nemulțumiri ce nu prea își aveau locul în cadrul respectiv.

 Victor Ponta, prim-ministru:

– revizuirea Constitutiei: modificarile nu sunt de substanta, ci va fi un reglaj fin al precederilor constitutionale;

– in ultimii ani CCR si  CSM au devenit mai prezente in viata noastra ca in alte tari. Asta nu e ceva rau, pana la urma decat sa vedem seara la TV tot felul de pareri pe justitie venite de la persoane nepregatite, mai bine sa vedem reactii ale institutiilor care sustin statul de drept. Oricum, nu stiu cate state se pot lauda cu atacuri la adresa statului de drept, atacuri care au impus reactii ale CCR si CSM, reacții au fost conforme cu rolul lor, fiind apreciate inclusiv de institutiile europene (Comisia Europeana, Comisia de la Venetia, OSCE);

– modificarea trebuie sa indeplineasca toate standardele europene. Interesant, in toata sedinta vizualizata pe inregistrare nu s-a facut referire decat o singura data la aceasta;

– daca va fi nevoie, va fi intarita independenta justitiei, iar nu stirbita. Cred in independenta autoritatii judecatoresti, dar care vine alaturi de responsabilitate. Corect, independenta fara responsabilitate duce la arbitrariu. Dar in fața cui?! Membrii CSM tr sa fie total independenti de puterea politica si e foarte bine ca acum asa sunt, dar nu lipsiti de responsabilitate in fata celor care i-au ales, trebuie sa fie simetrie cu celelalte puteri, caci si politicienii raspund in fata alegatorilor. Intai remarc ca premierul declara pentru prima data ca membrii CSM sunt independenti, desi in trecut a avut opinii contrare. Apoi, eu nu stiu ca politicienii sa raspunda in fata alegatorilor, caci Constitutia interzice in mod expres mandatul imperativ (nu poti da jos un ales in cursul mandatului pentru ca nu si-l exercita cum vrea alegatorul), lucru aplicabil si in cazul membrilor CSM dupa cum spune CCR in recenta decizie. Singura forma de raspundere a politicienilor in fata alegatorilor este ca acestia sa nu mai realeaga pentru un nou mandat, or in cazul membrilor CSM acest lucru este rezolvat prin faptul ca legea 317/2004 nu mai permite realegerea lor. În plus, legea consacră răspunderea penală, disciplinară, deontologică și administrativă a membrului CSM – și avem două cazuri deja în actualul consiliu, dovadă că sistemul de răspundere pentru membrii CSM funcționează;

cu privire la statutul procurorilor: prevederile actuale sunt lipsite de fond – ei isi desfasoara activitatea sub autoritatea MJ, dar in realitate acesta nu are autoritate asupra lor, deci poate trebuie inlaturat acest lucru. Corect, inca din 1997 au disparut atributiile MJ cu privire la mersul unei anchete (pana atunci putea da ordin unui procuror sa inceapa urmarirea penala) si orice speculatie cu privire la subordonarea procurorilor catre politic prin intermediul acestei norme este falsa. Dar au ramas in lege dispozitii cu privire la control managerial si pe serviciu public din partea MJ cu privire la procurori – e drept, niciodata exercitat din 2004. Am discutat cu CSM daca procurorii sa fie avocati ai statului, varianta respinsa si nici eu personal nu o consider o varianta buna – senatorul SRS are o alta opinie, dupa cum se va vedea mai jos; a doua varianta e statut similar cu al judecatorilor: nu se supun ierarhic sefilor si sunt inamovibili, dar CSM nu a fost de acord – acum procurorii au stabilitate si judecatorii au inamovibilitate, dar ca si continut cele doua notiuni sunt similare; cat priveste controlul ierarhic, independenta procurorilor are o conotatie particulara in raport cu judecatorii si e perfect compatibila cu standardele europene; a treia varianta e solutia actuala pe care o voi susține: sunt magistrați, sunt independenti, au stabilitate, sub control ierarhic – e de remarcat că premierul nu împărtășește opinia cum că procurorii ar fi „ai cuiva” cum se mai aude in spatiul public din cand in cand;

– vom modifica la autoritatea judecatoreasca foarte putin. Independenta judecatorilor tr insotita de independenta procurorilor. Statutul de magistrati nu poate fi pus in discutie pt procurori – asadar premierul recunoaste statutul actual de magistrat al procurorului, desi sunt unii politicieni, si chiar o judecatoare de la AMR (dupa cum se va vedea mai jos) care contesta acest lucru. Atributiile pentru CSM trebuie intarite, poate prin lege; CSM nu trebuie sa devina altceva decat s-a vrut (pe 9 mai se rezolva disputa CSM-Guvern pe numirea judecatorului la CEDO);

– in concluzie: cat mai putine schimbari, cat mai gandite, 99% venite de la justitie, nu de la lumea politica.

 

Robert Cazanciuc, Ministrul Justitiei:

– voi pleda pentru consolidarea statutului de magistrat al procurorilor si orice garantie pentru independenta magistrtilor, pentru consolidarea rolul autoritatii judecatoresti ca factor de echilibru in societatea romaneasca, intre puterile statului – inca o data se recunoaste statutul actual de magistrat al procurorului (de altfel, notiunea de `magistrat` este enumerata in art. 40 alin 3, 52 alin.3, 126 alin.5, 133 alin. 2 lit a, 133 alin 3 din Constitutie). Interesant, se afirma ca autoritatea judecatoreasca trebuie sa aiba cumva un rol social si chiar politic (in sens pur al cuvantului), chiar de echilibrare al puterilor ceea ce este un progres imens in gandirea poltica.

– Executivul nu doreste ca procurorii sa fie agentii sai, ci doreste ca procurorii sa fie magistrati – deci se inlatura orice speculatie cu privire la schimbarea radicala a rolului procurorilor si se inlatura din start propunerile facute de cativa parlamentari cu privire la transformarea lor in avocati ai statului in subordinea MJ;

– Procurorul e acum parte din autoritatea judecatoreasca. Eu cred in statutul sau de magistrat – sa nu uitam ca CSM este consiliu al magistraturii, iar in componenta sa intra si judecatori si procurori;

– acum, autoritatea ministrului nu are legatura cu autoritatea procurorului de a solutiona cauze si a sustine acuzarea. Ci autoritatea lui tine de politicile penale si cadrul normativ.

.

Jud. Adrian Bordea, vicepresedine CSM:

– independenta procurorului trebuie mentinuta;

– CSM trebuie sa isi mentina rolul de garant al independentei justitiei, fata a i se extinde sau restrange competentele – corect, orice problema referitoare la CSM se poate rezolva prin imbunatatiri ale legilor infraconstitutionale;

pentru judecatori exista dispozitii legale care reglementeaza raspunderea, nu si pentru procurori. Nu sunt de acord: daca ne referim la Constitutie, art. 52 alin 3  prevede `Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă`. Iar art. 507 Cpp prevede: „În cazul în care repararea pagubei a fost acordată potrivit art. 506, cât şi în situaţia în care statul român a fost condamnat de către o instanţă internaţională, acţiunea în regres împotriva aceluia care, cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă, a provocat situaţia generatoare de daune, este obligatorie.” Iată, deci, că nu se face nicio distincție între procurori și judecători în privința răspunderii lor materiale. Pentru raspunderea penala si disciplinara avem aceleasi reglementari, fara nicio diferenta;

– e regretabil ca intr-o anumita perioada s-au inregistrat derapaje catre latura politica a societatii: Nu stiu la ce se refera vicele CSM: daca e vorba de evenimentele de asta vara si reactiile CSM sau ale unor membri CSM, reamintesc ca exista un comunicat de presa al CSM care confirma acele actiuni.

.

Jud. Madalina Afrasinei, UNJR:

– procurorii trebuie sa fie independenti si sa aiba inamovibilitate, ca si judecatorii. Sa nu mai fie subordonare ierarhica – din 2005 s-a inserat in lege faptul ca procurorii sunt independenti;  ei nu sunt subordonati ierarhic, asa cum era pana in 2004, ci asezati intr-un sistem piramidal unde exista control ierarhic care permite informarea actelor nelegale din partea sefului ierarhic, si nici sub autoritatea ministrului care oricum nu se manifesta decat cu privire la numirile la varful parchetului – mai este si posibilitatea de efectuare a controlului pe management si serviciu public.

– decizia recenta a CCR va determina un boicot la urmatoarele alegeri – probabil sunt inca unii colegi care nu au aprofundat acea decizie (de ex, nu s-a remarcat fraza `nu se poate nega dreptul adunarilor generale de a revoca un membru CSM, insa aceasta trebuie sa aiba loc pentru motive si dupa o procedura clar stabilite prin lege`), dar ea se muleaza perfect pe principiile elementare ale democratiei constitutionale, incompatibila cu mandatul imperativ al alesilor de orice fel;  urmatoarele alegeri au loc in toamna lui 2016;

– mandatul membrilor CSM poate fi si de 4 ani, nu neaparat de 6 ani – in 2003 s-a trecut de la mandatul de 4 ani la cel de 6 ani in dorinta de a nu se suprapune alegerile din CSM cu alegerile pentru parlament (o data la 4 ani) sau pentru Presedintele tarii (o data la 5 ani), datorita conexitatii inadmisibile pe atunci intre politic si justitie;

– trebuie sa fie doua CSM, unul pentru procurori, si unul pentru judecatori ca o hotarare a sectiei sa nu fie intoarsa de Plen: Problema nu este una constitutionala, ci de reglementare prin lege: daca singurul argument al impartirii in doua CSM este acesta, e suficient sa e modifice legea 317/2004, nicidecum sa se infiinteze o noua institutie! Daca procurorul va fi independent, e clar ca fiecare trebuie sa aiba gestionata cariera de propria sectie – asa este acum, caci urmare a reformei din 2005 s-au separat atributiile CSM: fiecare sectie gestioneaza cariera fiecarui timp de magistrati;

– votul in CSM trebuie sa fie deschis, asa au promis – nu e nicio problema.

.

Proc. Carmen Popa, AMP:

– procurorii trebuie sa fie independenti si inamovibili, nu suntem de acord cu opinia CSM – parerea mea este ca daca se lamureste modul de numire a procurorilor la varful Ministerului Public, e suficient: fie aviz conform al CSM, fie propunerea de numire a sefului PICCJ, DNA si DIICOT sa vina de la CSM.

– modificarea Constitutiei nu trebuie sa plece de la ideea sanctionarii magistratilor

– exista o solidaritate intre procurori si judecatori – interesant, eu nu am vazut-o nici asta vara, nici la alegerile pentru presedintia CSM din ianuarie;

– nu stiu cum trebuie regandit CSM: CSM trebuie sa fie unul cu doua sectii distincte sau doua, dar marim aparatul administrativ: pai acum avem un CSM cu doua sectii, dupa model francez, si nu sunt probleme sau, in orice caz, nu de natura a impune modificarea Constitutiei.

.

Jud. Florin Lupascu, UNJR:

– `puterea judecatoreasca` e altceva decat `autoritatea judecatoreasca` – pacat ca s-a ratat momentul de a se vorbi de „puterea judiciara”, care sa includa si judecatorii, si procurorii

– procurorii ar trebuie sa aiba acelasi statut ca al judecatorilor – il au si acum: sunt magistati, cu toate dreptuile si indatoririle derivand de aici

– trebuie sa se clarifice statutul de magistrat al procurorilor – e foarte clar in Constitutie si actualele legi; pentru edificare, am intocmit recent un studiu;

– evenimentele recente si rafuiala institutionala intre CSM si celelalte autoritati in stat a dus la decredibilizarea CSM in ochii magistratilor. Reorganizarea CSM tine de statutul procurorilor. Poate fi despartit in doua institutii. Daca sunt la fel, cele doua sectii trebuie sa aiba atributii distincte: pai in 2005 s-a facut asta, prin legea 247/2005 si citez din expunerea de motive, p.18: „Anumite competente ale Plenului CSM au fost transferate sectiilor (…) , permitand astfel procurorilor sa decida pentru procurori si judecatorilor sa decida pentru judecatatori”.

– responsabilitatea magistratilor: trebuie un grad de coercitie si sa dam socoteala pentru hotararile date. Discutia e mult prea complexa pentru a fi expediata astfel. Poate e util de a revedea studiul intocmit de mine acum doi ani. Nu trebuie sa se ajunga insa la o imixtiune.

– CSM trebuie sa supervizeze cariera judecatorului. In ultima vreme si-a depasit aceasta functiune constitutionala Nu este tocmai asa: functiunea constitutionala e data de rolul CSM si anume garantarea independentei justitiei. Aceasta priveste atat independenta institutioanala – cand justitia trebuie aparata la nivel de sistem fata de celelalte puteri in stat, cat si personala – cand trebuie ocrotita independenta individuala a judecatorilor si procurorilor. Ci a devenit un jucator in viata politica, acesta fiind motivul pentru care s-a decis revocarea a doi membri. In nicio hotarare nu scrie acest lucru. Mai mult, declaratiile publice cu privire la inadmisibilitatea unor atacuri ale politicienilor impotriva magistratilor nu pot fi calificate drept activitate politica, ci doar instrumente permise de rolul constitutional al CSM si, mai mult, constat eu, indatoriri ale membrilor CSM prevazute in lege si codul deontologic.

 .

Jud. Adriana Patrascu, presedinte CA Alba Iulia:

– Problema justitiei nu tine de legislatie, ci de CCR care a modificat unele dintre chestiunile ridicate de noi. Ar trebui ca CCR sa raspunda ca orice magistrat – pai judecatorii CCR nu sunt magistrate. CCR ar trebui sa fie supusa deciziilor Parlamentului,  sa se gaseasca un model de verificare a hotararilor lor – rolul CCR este incompatibil cu o solutie de verificare a hotararilor lor.

– nu este legea gresita, ci e o problema de interpretare a ei: suntem doi juristi si trei pareri. Regretabil, intr-adevar….

.

Jud.Alina Macavei, ICCJ, vicepresedinte AMR:

– in prezent procurorul nu este magistrat, o spune Curtea Europeana de Justitie in cauza Pantea. Nu CJUE, ci CEDO spune ceva in legatura cu asta, dar nu se pronunta ca procurorul nu este „magistrat”, ci ca nu este „magistrat cu atributii judiciare pentru a dispune arestarea”. De altfel, ulterior acestei hotarari, s-a modificat legislatia noastra si arestarea a fost trecuta ca atributie la judecator;

– la revizuire procurorul trebuie scos de sub autoritatea MJ. Corect, oricum e doar de natura administrativa;

– procurorul trebuie sa fie independent: pai scrie in lege din 2005. Procurorii tr sa aiba o lege de organizare distincta.

– parchetul a fost acuzat de dosare politice si aceasta pata a fost aruncata si asupra judecatorilor. E cazul sa se separe apele in privinta raportului judecatori – procurori: acesta a fost cauza conflictului nascut in cadrul CSM prin alegerea in fruntea a unui procuror si e normal sa fie asa. Nu e normal ca procurorii sa stea la masa cu procurorul, sa dea solutii impreuna, sa intre pe aceeasi usa in sala de sedinta. –  eu sper ca referirea cum ca judecatorii dau solutii impreuna cu procurorii este o scapare

– justitia si puterea judecatoreasca sunt formate din judecatori, nu din procurori. Nu e tocmai asa: administrativ justitia e sistemul in cadrul caruia isi desfasoara activitatea judecatorii,  procurorii, avocatii etc; functional insa justitia e activitate infaptuita de instante prin judecatori.

– justitia este garantata ca independenta din CSM. Cum justitia e alcatuita doar din judecatori, rezulta ca CSM trebuie condusa de un judecator, desi legea spune altceva Constitutia spune altceva: art 133 alin 3 prevede ca presedintele CSM se alege din randul judecatorilor si procurorilor membri. Or, noi ca magistrati, am jurat sa respectam Constitutia si legile tarii.

– acum justitia e condusa de procurori. Cred ca doamna se refera la faptul ca sunt fosti procurori: premierul, mininistrul justitiei, presedintele ICCJ; si ca actualul presedinte al CSM este un procuror. Dar tot nu vad o problema in asta.

– nu e normal ca trecerea din functia de procuror la cea de judecator sa fie prin simplu interviu Perfect de acord. La ICCJ jumatate au fost procurori.

.

Senator Sorin Rosca Stanescu, PNL:

– am inceput prin a discuta de o noua Constitutie, apoi de revizuirea COnstitutiei si acum de reglaj fin la actuala Constitutie. Evident, e un apropo la Ponta.

– cetateanul simplu trebuie sa fie in fata unui magistrat, in timp ce intr-o parte este acuzat de un procuror si in partea cealalta este aparat de un avocat. Procurorul si avocatul trebuie sa ocupe pozitii egale – pai asa si este in prezent in faza de judecata, conform Cppen in vigoare din 1968, modernizat dupa Revolutie..

– controlul reciproc al puterilor in stat: ne referim la puterea judecatoreasca – cine o compune: judecatorii si procurorii? Judecatorii, procurorii si avocatii? Doar judecatorii compun puterea judecatoreasca. Corect.

– procurorii trebuie sa fie scosi de sub orice putere politica. Pai premierul spunea mai sus ca sunt independenti.

– De aceea trebuie sa fie un CSM absolut independent si puternic. Tot premierul spunea mai sus ca membrii CSM sunt independenti. Din cine ar trebui alcatuit CSM? Numai din magistrati? Numai din magistrati si procurori? Sau si din avocati? Eu optez pentru numai din judecatori, sau pentru unul si cu avocati. – Procurorul e independent. Oricum, actualul CSM are in componenta sa si procurori, si judecatori, si avocati.

 .

Senator Gabriela Cretu, PSD:

– trebuia discutat daca mentinem statutul de stat de drept, republica sau ne transformam in stat corporatist. Daca da, cum definim competentele dintre institutiile statului ca interesul public sa fie deservit? Daca colectam pozitiile unor grupuri de interese, eu nu stiu ce este UNJR sau AMR? Daca magistratii sunt autoritati publice atunci nu poti fi asociatie profesionala. Nu putem promova interesul grupului, ci cel public. Facem si noi asociatia parlamentarilor – libertatea de opinie si de asociere este un aspect al independentei justitiei, magistratii se pot asocia in structuri profesionale nefugernamentale sau pot face parte din alte asociatii si fundatii.

.

Jud. Alexandru Serban, CSM:

– referitor la componenta CSM, nu trebuie operate modificari. La nivelul legilor trebuie aratat ca atributiile referitoare la cariera judecatorilor sa fie gestionate doar de CSM –sectia de judecatori pentru judecatori si sectia de procurori pentru procurori. Corect!, asta s-a urmarit si prin modificarile din 2005 si probabil mai e nevoie de o modificare in privinta contestatiei unei hotarari a sectiei la Plen, dar asta nu tine de Constitutie.

– votul in CSM nu trebuie sa fie secret;

– daca mandatul nu este exercitat corespunzator, trebuie sa raspundem potrivit legii: membrii CSM raspund potrivit art 56 din Legea 317/2004 (care instituie raspunderea penala, disciplinara, civila, la care CSM insusi a adaugat in 2008 si pe cea deontologica si la care se adauga din 2012 si raspunderea administrativa petnru buna reputatie);

– recenta decizie a CCR contina erori: cum ar fi in materia dreptului la aparare in fata CSM, caci CSM nu e o instanta –  CEDO spune ca atunci cand se organismul profesional ia decizii sanctionatorii cu privire la cariera profesionistului, acestuia trebuie sa i se acorde drept la aparare (CEDO, H vs Belgia, hotararea din 30.11.1987, para.53-55).  De asemenea CCR a stabilit încă din 2004 că atunci când se decide revocarea unui magistrat dintr-o funcție de conducere trebuie să aibă drept la apărare întocmai ca și într-o procedură disciplinară (Dec. 433/2004) Hotararea CCR citeaza votul secret si apoi spune de votul „deschis”. Corect, aici e o eroare materiala datorată preluării mot-a-mot a unei sectiuni de motivare din hotararea 799/2011 a CCR. Oricum, parerea mea e ca decizia CCR are ca punct central inexistenta mandatului imperativ pentru membri CSM.

.

Proc. Nelu Ciobanu, PCMA:

– pentru procurori nu e vorba de schimbare, ci imbunatatire a statutului;

– nu CJUE a vorbit de procurori, ci CEDO: nu s-a pus in discutie statutul proc, ci competenta – era vorba de arestare, dar oricum notiunea de „magistrat” din CEDO are un inteles autonom fata de notiunea identica din dreptul national

– procurorii nu sunt in subordinea MJ, ci sub autoritatea MJ, care e simbolica, caci in legile organice nu mai are acoperire. A mai ramas chestiunea cu numirea conducerii MP, o chestiune existenta intotdeauna in legislatia noastra si a verificarii activitatii.

– judecatorii fac justitia, procurorii apara interesele generale ale societatii, avocatul apara interesul particularului care l-a angajat.

– suntem intr-un proces de revizuire a Constitutiei. Trebuie elemente de drept comparat, de ordin istoric si consultati cei in cauza.

.

Jud. Dana Garbovan, UNJR

– discutia pe procurori e veche, in 2007 UNJR a organizat o conferinta pe rolul procurorilor: UNJR a dat o declaratie prin care a solicitat inlaturarea din Constitutie a autoritatii Minsitrului justitiei asupra lor;

declaratia de la Bordeaux a CCJE si CCPE din 2009 vorbeste pentru prima data de necesitatea asigurarii independentei procurorilor in raport cu celelalte puteri si in raport dintre ei cu judecatorii. Hotararile sectiilor nu trebuie sa nu mai fie atacabile la Plen;

– chestiunea cu raspunderea magistratilor e falsa. Exista o prevedere cu privire la raspunderea materiala in Constitutie, iar in materie disciplinara e una din cele mai exigente legi din Europa.

– e important cum respectam puterile: ca judecator am fost uimit de comisia pe care SRS o conduce – o comisie parlamentara face o ancheta paralela cu o ancheta judiciara. Separatia puterilor este trecuta in Constitutie si trebuie respectata – Felicitari pentru atitudine, si sper sa nu se spuna ca daca colega a criticat un parlamentar, cu privire la activitatea sa si inca in sediul Palatului Parlamentului, ea ar face politica, asa cum s-a spus despre membrii CSM.

.

Jud. Lidia Barac, CA Timisoara

– multe din propunerile facute tin de legile organice, nu de Constitutie

– puterea judecatoreasca se exercita prin instante. Aici nu mai trebuie intervenit Eu cred ca prin judecator, căci în instanțe se mai află și grefieri și magstrați asistenți și asistenți judiciari.

CSM e necesar sa fie mentinut. Structura si atributiile se pot discuta. De altfel, recenta CCR impune modificarea legii cu privire la CSM. Nu exista un studiu de impact sa vorbim de reconsolidarea rolului constitutional al unei institutii.

– solutia cu privire la statutul procurorilor nu este de a crea un CSM separat. Infiintarea unei noi institutii implica cheltuieli bugetare. Corect! Functionarea separata pe sectii de judecatori si procurori in CSM este si azi. Trebuie sa ne gandim la consolidarea activitatii lor. Atributiile nu pot fi enumerate limitativ in Constitutie, ci rolul – iar actualul rol de grantare a independentei justitiei este foarte bun. Trebuie sa formulam principii in Constiturie: in Germania Constitutia contine propozitii, nu fraze, caci frazele duc la intepretari.

– Agresivitatea CCR in deciziile sale are alte cauze. Rolul sau trebuie insa sa ramana acelasi. Cauzele sunt de ordin social, politic sau de felul in care se aplica legea de procurori si judecatori.

– Raspunderea directa a magistratului nu poate fi introdusa in Constitutie. Nu exista nicaieri asa ceva, doar statul raspunde pentru erorile judiciare, pentru a impedica litigiul direct intre magistrati si justitiabilul pretins victima unei erori.

24/12/2012

Magistratii nu sunt preoti, ei nu iarta – interviu 7Est Iasi

Filed under: independenta justitiei — Cristi Danilet @ 7:57 PM

Cristi-Danilet

  Interviu 7 Est

Unul dintre cei mai vizibili magistrati din tara, judecatorul Cristi Danilet are legaturi stranse cu Iasul. A studiat in Copou si a primit pachete cu alimente de la parinti, aidoma miilor de studenti din acea perioada. Actualmente membru al Consiliului Superior al Magistraturii, judecatorul Danilet este vazut ca un militant pentru reforma in Justitie.

 Cristi Danilet s-a nascut la Vatra Dornei pe 14 decembrie 1975. A urmat cursurile Facultatii de Drept a Universitatii „Al. I. Cuza”, pe care le-a absolvit in 1998. Apoi s-a specializat in stiinte penale si criminalistica la Timisoara si Cluj. De pe 7 ianuarie 2011 este membru CSM, ales din partea Judecatoriilor. A fost vicepresedinte la Judecatoria Oradea, judecator la Tribunalul Cluj, consilier al ministrului justitiei si judecator la Judecatoria Vatra-Dornei.

1. Ati absolvit Facultatea  de drept la Iasi, in 1998. Aveti nostalgii, ati mai vizitat Iasul?

Am urmat cursurile Facultatii de Drept a Universitatii Al.I.Cuza in perioada 1994-1998. Dupa ce am obtinut licenta, am revenit in Iasi: uneori in interes personal (fiica mea cea mare locuieste aici), alteori pentru a-mi revedea colegii de Facultate (in 2008 am participat la intalnirea de 10 ani), iar altadata in interes profesional (ca membru CSM, am facut vizite de lucru la instantele judecatoresti iesene si am fost invitat la diverse manifestari stiintifice ale universitatilor de aici).

2. Dati-ne cateva detalii despre studentia Dvs. Unde ati fost cazat, din ce va intretineati, daca aveati vreun profesor favorit.

Dupa ce am terminat liceul, m-am decis sa urmez cursurile facultatii de drept. Am luat trenul si am coborat la Iasi fara sa stiu macar unde este facultatea. Am mers pe jos spre Rapa Galbena, am urcat Copoul, am intrat in cladirea aceea uriasa de pe partea stanga si m-am inscris. Dupa ce am sustinut un concurs in care eram 12 candidati pe loc, cu examinari din istoria Romaniei si gramatica limbii romane, am fost declarat reusit. In primul an am stat la gazda, in Copou – nu imi era deloc cunoscuta lumea universitara si credeam ca nu am conditii adecvate la camin pentru a invata. Tin minte chiar cum am facut cerere ca renunt la locul rezervat in camin – era ciudat, altii care stiau cum stau lucrurile isi vindeau locurile…. In urmatorii ani am locuit in caminele facultatii, din cartierele Targusor si apoi la familisti in Codrescu. Tare greu imi era sa ma odihnesc in Targusor – eram cate 6 in camera, se faceau des bairamuri J.

Dupa primul semestru al anului intai si pana la sfarsitul facultatii am obtinut bursa de merit sau de studiu. Parintii, ambii muncitori, imi trimiteau saptamanal pachet cu mancare, asta daca nu ajungeam acasa, la Vatra-Dornei. Cu banii de bursa ma intretineam si imi cumparam casete audio – erau atunci la moda si mi-am facut o colectie cu peste 300 de albume ale celor mai bune trupe rock din lume.

Nu am pierdut niciun curs. Scriam de mana tot ce spuneau profesorii si multi colegi imi cereau cursurile sa le multiplice. Mergeam si la seminarii, iar in sesiune invatam in biblioteca. De departe obiectul preferat a fost Dreptul Penal partea speciala – profesorul Tudorel Toader a ramas pentru mine unul dintre oamenii care au contribuit esental la formarea mea ca profesionist.

3. Sunteti un judecator tanar, care a ajuns pe o treapta profesionala foarte inalta – membru in CSM. Privind retrospectiv, ati recomanda unui absolvent de liceu sa urmeze cursuri de drept?

Acum cativa ani as fi spus „nu”. Am trecut prin patru instante si am activat in administratia judiciara, realizand cat e de greu sa lucrezi intr-un sistem in care numarul de dosare creste de la an la an, colegii sunt dezamagiti, presa ne ataca, politicul incearca sa ne controleze. Am inceput din 2003 sa pun umarul la reforma justitiei si de atunci au avut loc multe evolutii. Desigur, mai sunt lucruri de imbunatatit, dar cert acum justitia e alta decat in urma cu 10 ani. De aceea, acum invit toti tinerii curajosi si verticali, cu simt de raspundere si mai ales dedicati, sa urmeze cursurile de drept si sa intre apoi in magistratura, ori sa devina avocati, grefieri, notari, executori.

4. Date fiind si evenimentele din aceasta vara, legate de suspendarea Presedintelui, Dvs., ca judecator CSM, ati sustine ideea predarii unor cursuri simplificate de drept constitutional in scoala?

Eu constat ca nu exista o cultura a democratiei in Romania, lumea nu stie ce e statul de drept („rule of law”) si ce inseamna ca puterile statului trebuie sa fie separate. As dori mult ca cetatenii sa inteleaga ca independenta justitiei nu este un privilegiu al magistratilor, ci un drept al justitiabililor: numai daca judecatorii si procurorii sunt independenti exista garantii ca deciziile lor nu vor fi influentate de puteri publice sau alti factori de presiune; numai in acest fel legea poate fi aplicata in mod egal pentru toti. Prin urmare, cetateanul este primul care trebuie sa militeze pentru justitie autentica. Or, acest lucru nu se poate face decat daca facem o educatie adecvata: noi, in CSM, am inceput sa discutam public despre aceste subiecte prin intermediul mass-media (interviuri, emisiuni) sau new-media (blog, facebook), dar e nevoie de mai mult: cursuri elementare de drept constitutional si organizare judiciara, inca din anii tineretii.

5. Daca luam in calcul separatia puterilor in stat, CSM si CCR apartin puterii judecatoresti?

Prin „putere judecatoreasca” se intelege, potrivit Constitutiei, doar instantele judecatoresti si activitatea acestora.

CSM este un organ constitutional care face parte, alaturi de instante si de parchete, din ceea ce se cheama „autoritate judecatoreasca”. Rolul sau este de a garanta independenta justitiei, iar aceasta se realizeaza prin doua modalitati: la nivel de sistem, prin implicare in politicile publice interesand justitia (participarea la dezbateri, inclusiv prin reactii impotriva discursurilor politicienilor care decredibilizeaza justitia si magistratii); iar la nivel individual, prin gestionarea carierei fiecarui judecator si procuror (de la recrutare, pana la avansare in functie sau sanctionare) fara implicarea in niciun fel a executivului sau legislativului.

CCR este o autoritate constitutionala situata in afara celor trei puteri clasice – legislativul, executivul si judiciarul. E si normal sa fie asa, pentru ca una dintre atributiile sale este solutionarea conflictelor intre puteri, ceea ce nu ar putea fi facut daca ar fi ea insasi parte dintr-o putere. Dar Constitutia ocroteste in mod special membrii CCR, denumindu-i „judecatori” si acordandu-le inamovibilitate pe durata mandatului. Asadar, chiar daca ei sunt numiti politic, activitatea Curtii este una jurisdictionala si nu politica, scopul curtii fiind identificarea neconcordantelor dintre legile, actiunile sau masurile adoptate de puterile statului si legea fundamentala – Constitutia.

6. Ce valoare are Raportul Comisie de la Venetia publicat pe 14 decembrie cu privire la Romania?

Comisia de la Venetia este un organism consultativ al Consiliului Europei, specializat in chestiuni constitutionale. Raportul sau arata ca in Romania au avut loc asta vara deraieri de la regulile democratice.

Trebuie sa se inteleaga ca o democratie nu inseamna tirania majoritatii: chiar daca la putere intr-un stat vine la un moment dat o anumita entitate politica, activitatea acesteia nu poate incalca, in virtutea majoritatii pe care o reprezinta, regulile prescrise in Constitutie si legile tarii – este ceea ce se cheama democratie constitutionala. Si este singura cale pe care Romania o are de parcurs: sa devenim o tara in care atat cei care conduc tara, cat si cei care sunt astfel condusi respecta legea si accepta tragerea lor la raspundere atunci cand o incalca. Nu magistratii trebuie antipatizati ca aplica sanctiuni, ci infractorii sunt cei care trebuie stigmatizati social.

Pana la urma, ceea ce fac magistratii este o asanare moralo-juridica a societatii: tuturor celor care incalca legea trebuie sa le fie frica de consecintele faptelor lor. Caci magistratii nu sunt preoti, ei nu iarta: ei trimit infractorii la inchisoare, obliga la despagubiri pe cei care au produs daune, anuleaza actele abuzive ale administratiei, obliga patronii sa reincadreze salariatii concediati nelegal, vegheaza la modul in care parintii despartiti isi  cresc si educa copiii si asa mai departe.

7. Membrii CSM si judecatorii CCR au devenit cunoscuti publicului larg abia dupa evenimentele din aceasta vara. Considerati ca expunerea media poate afecta prestatia unui judecator?

In aceasta vara politicienii si-au permis sa atace institutii precum CSM, CCR, ANI, ICCJ, DNA pentru ca acestea au in analiza si au solutionat dosare cu oameni politici sau cu oameni de afaceri care au parut pana acum intangibili. Or, justitia trebuie sa fie egala pentru toti. Faptul ca justitia instrumenteaza si dosare de acest gen este cea mai mare dovada a independentei lor. Iar faptul ca cei anchetati fac parte in toate partidele politice este o dovada ca magistratii nu pot fi controlati de nicio forta aflata la putere sau in opozitie, la un moment dat. Noi nu datoram nimic nimanui, ci ne supunem doar legii, dar restul datoreaza la randul lor respectul legilor si magistratilor.

Pe de alta parte, judecatorii CCR au intrat in atentia politicienilor ca urmare a masurilor adoptate de acestia din urma intr-o maniera neconstitutionala. In mod cu totul inadmisibil, anumite trusturi de presa controlate de politicieni au inceput sa atace persoana judecatorilor si, prin aceasta, insasi institutia.

In aceste conditii, avand ca indatorire deontologica sustinerea si apararea statului de drept, mai multi membri din CSM si CCR am decis sa iesim public pentru a arata ce se intampla in Romania: atacuri nepermise la adresa unor institutii esentiale, subminarea prin aceasta a insasi ratiunii de a fi a acestora si, prin urmare, a statului de drept, amenintarea si intimidarea magistratilor pentru a le deturna deciziile. In acel moment nu a mai contat grija pentru persoana noastra, a celor atacati, ci incunostintarea populatiei si a institutiilor europene despre abuzurile comise pentru a ajuta la corijarea comportamentului politicienilor conform standardelor aplicabile in relatiile dintre puteri.

8. Se acuza existenta unor „presiuni” asupra magistratilor, indiferent daca sunt judecatori sau daca sunt procurori. Prin natura meseriei insa, aceste categorii sunt supuse presiunilor. Considerati mai periculoasa pentru justitie agresiunea venita din partea unui interlop, a unui politician sau a unui trust media?

Presiunile au existat intotdeauna impotriva magistratilor. Si da, e de datoria lor derivata din misiunea pe care o au, sa reziste la aceste presiuni. Sunt cazuri de colegi insultati de catre partile din dosare – chiar recent a fost condamnata o astfel de persoana pentru injurii adresate unui procuror in sala de judecata. Sunt situatii de magistrati care instrumenteaza dosare deosebit de grele, pentru destructurarea unor retele de crima organizata – uneori amenintarile vizeaza viata lor si a familiei, iar atunci exista metode specifice de protectie a lor.

Mass-media e rareori autoarea unor astfel de „atentate” – exista un singur trust media in Romania, controlat insa politic, care o face in mod regulat. Acesta insa a coborat in derizoriu profesia de jurnalist, transformand jurnalistul intru-un fel de mercenar. In general insa, mass-media e canalul de comunicare folosit de cei cu interese directe in dosarele pe care noi le instrumentam.

Iar cand presiunile vin din partea politicului (prin intimidari, amenintari, insulte), nu mai e vorba doar de atingerea adusa reputatiei profesionale a magistratului, ci e vorba de insasi incalcarea independentei justitiei, asa cum subliniaza si Comisia Europeana in raportul din cadrul MCV din luna iulie, dar si Comisia de la Venetia in raportul din aceasta luna. Iar daca nu exista independenta justitiei, nu exista stat de drept, si deci nu exista democratie. In acel moment statele dezvoltate si institutiile europene au tot dreptul sa nu mai aiba incredere in noi si sa intrerupa relatiile diplomatice ori economice. Ceea ce echivaleaza cu izolarea si coborarea noastra in randul tarilor din lumea a treia.

9. Daca ati putea da timpul cu 20 de ani inapoi, ce alta profesie v-ati alege?

In 1994, cand am terminat liceul, vroiam sa devin politist: credeam ca e singura profesie prin care pot sa contribui la curatarea lumii de infractori. Am intrat la facultatea de drept si soarta a facut sa devin judecator. Nu regret nicio clipa. Fac parte dintr-un grup de juristi de elita de care depinde soarta a milioane de oameni si, mai ales, evolutia societatii. Probabil profesia de judecator e cea mai frumoasa din lume. Ma provoaca intelectual foarte mult, sa citesc legi, carti, si sa rezolv dosare, dar imi si confera suficienta libertatea de actiune si de exprimare ca sa militez pentru independenta justitiei. As realege aceasta profesie oricand, fara nici cea mai mica rezerva.

03/12/2012

Motivele de arestare a parlamentarilor sunt stabilite numai de judecatori

Filed under: independenta justitiei,politic — Cristi Danilet @ 7:39 PM

absolut-corruptionAm văzut azi declaraţia unui deputat cum că a votat împotriva cererii ministrului justiţiei de ridicare a imunităţii parlamentare cu privire la un coleg parlamentar pe motivul că `nu cred că e necesară arestarea` şi nu sunt convins că X este vinovat`. Prin această declaraţie parlamentarul respectiv ne-a comunicat în mod indubitabil că votul său a exprimat convingerea că cel urmărit nu este vinovat şi că arestarea lui nu este oportună. Nici că se putea o dovadă mai clară că unii parlamentari nu ştiu în ce constă rolul lor în procedura de încuviinţare a arestării unui parlamentar.

În esenţă:

– în procedura de arestare nici măcar judecătorul nu stabileşte vinovăţia – nici nu are voie, de altfel; ci stabileşte doar dacă sunt probe sau cel puţin indicii că a fost comisă o faptă penală şi că s-ar impune privarea de libertate a persoanei pentru a se asigura desfăşurarea normală a procesului penal (cazurile de arestare fiind expres şi limitativ prevăzute de Codul de procedură penală). Ca urmare, cu atât mai puţin ar putea stabili vinovăţia celui cercetat cei chemaţi să încuviinţeze în prealabil arestarea;

– ceea ce trebuie să facă parlamentarii este să vadă dacă în cauza respectivă este o procedură penală declanşată, dacă aceasta vizează un parlamentar, dacă fapta imputată nu are legătură cu votul politic sau vreo opinie politică a lui (cum se referă art. 72 Constituţie). Nu au voie să se pronunţe cu privire la legalitatea probelor, la consistenţa acestora, la vinovăţia persoanei urmărite. Nu au voie să aprecieze dacă e necesară sau nu arestarea. Dacă o fac, comit ceea ce se numeşte “imixtiune în justiţie” (prin justiţie în sens larg înţeleg aici şi activitatea procurorilor, ocrotită prin garantarea independenţei lor de către legile 303 şi 304 din 2004, modificate radical în 2005);

– nu există nicio reglementare prin care procurorii să fie obligaţi să trimită Parlamentului tot dosarul cauzei. Nici nu e normal să fie, căci urmărirea penală nu e publică. Ceea ce ajunge la Parlament este cererea ministrului justiţiei, bazată pe solicitarea şefului Parchetului care are la bază referatul procurorului de caz. Este adevărat că Regulamentul Camerei (art. 193) permite solicitarea oricăror alte documente, dar – repet – nu poate fi vorba de dosarul cauzei, care rămâne la procuror, cu toate indiciile şi probele. Nu are niciun rost ca ele să fie trimise Parlamentului, cât timp acesta nu este chemat să analizeze fondul cauzei, ci numai aspectele de procedură care reies clar din referatul procurorului;

– încuviinţarea arestării nu echivalează cu arestarea. Dupa ce primeşte încuviinţarea arestării de la Parlament, procurorul va formula sau nu propunerea de arestare. Daca o formulează, o trimite la judecătorul de la instanţa competentă. Acesta va decide dacă parlamentarul trebuie arestat, iar soluţia va putea fi atacată cu recurs.

Prin urmare, existenţa sau nu a motivelor de arestare, precum şi oportunitatea luării măsurii arestării preventive a unui parlamentar nu sunt stabilite de parlamentari, ci doar de către judecători. Numai aşa se poate asigura separaţia puterilor în stat: fiecare autoritate statală să îşi îndeplinească strict atribuţiile prescrise de Constituţie şi lege.

Reacţii anterioare pe acelaşi subiect:

– Parlamentarii nu au voie să soluţioneze dosare (sept.2012)

– Imixtiunea legalizată a politicului în justiţie (mart.2010)

– Parlamentul-instanţă extraordinară (iunie 2008).

Pagina următoare »