CRISTI DANILEŢ – judecător

05/08/2014

Reguli elementare despre Justitie

Filed under: educatie,independenta justitiei — Cristi Danilet @ 2:37 PM
Tags: , ,

justitie-neagra1. Procesul se derulează în sala de judecată. În afară, prin intermediul mediei, nu se pot face judecăți, ci se pot da relatări despre cum se desfășoară procesele publice. Independența justiției, prezumția de nevinovăția a suspectului/inculpatului, dreptul la demnitate al părților, dreptul la viață privată al părților și martorilor trebuie respectate în astfel de relatări.

.
2. Daca ești parte, e indicat să îți angajezi un avocat; în unele cauze penale prezența avocatului e obligatorie și dacă nu ai vei beneficia de unul din oficiu. Dar faptul că ești asistat de avocat nu îți garantează că vei câștiga procesul.

.
3. În procesele penale, procurorul este conducător al fazei de urmărire penală (adică el decide derularea cercetării de către poliția judiciară și soluțiile de clasare a cauzei sau trimitere în judecată) și parte în faza de judecată (adica are aceleași drepturi și obligații ca și ceilalți participanți). El nu reprezintă Statul (=guvernul, conducătorii țării etc), ci interesele generale ale societății.

.
4. Doar judecătorul înfăptuiește justiția: numai el poate da soluții cu privire la cele pretinse de reclamant (în procesul civil), respectiv cu privire la vinovăția și pedeapsa inculpatului (în procesul penal). Judecătorul nu are voie să dea soluții după propria sa convingere sau după cum își dorește populația, ci numai potrivit legii și probelor de la dosar. Așadar, probele nelegale nu pot sta la baza condamnării unei persoane vinovate de comiterea unei infracțiuni.

.
5. O parte se judecă cu partea adversă, nu are ca inamic pe judecător. Judecătorul și procurorul sunt magistrați: eu au dreptul și obligația de se supune celor trei „i”: a fi independenți (să nu permită nicio imixtiune sau presiune de la părți, colegi, șefi etc), imparțiali (nu pot avea prejudecăți sau interese proprii în cauză) și integri (nu pot fi corupți și trebuie să respecte etica judiciară). Avocatul este independent, dar nu are obligația de a fi imparțial, căci el reprezintă interesele legale ale clientului său.

.
6. Cei nemulțumiți de actele si masurile procurorului le pot contesta la procurorul ierarhic superior, iar soluțiile sale cu privire la cauză pot fi contestate mai departe la un judecător. Cel nemulțumit de o hotărâre judecătorească o poate contesta numai la instanța ierarhic superioară. La Curtea de la Strasbourg se poate apela numai dacă în cursul procesului a fost încălcat vreun drept prevăzut expres în Convenția Europeană a Drepturilor Omului (statistica arată că 97% din plângeri se resping ca inadmisibile); la CEDO nu se rejudecă cauza din România și nu se stabilește, de exemplu, că este nevinovată o persoană care a fost condamnată la noi.

.
7. Hotărârea definitivă trebuie respectată și executată chiar dacă în viziunea părților ea este greșită. La fel și legea: din momentul intrării în vigoare ea este obligatorie și cu toții ne supunem ei, chiar dacă legea nu ne convine.

.
8. Cei nemulțumiți de conduita magistratului (nu și de soluția sa, ci numai pentru comiterea vreuneia dintre abaterele disciplinare prevăzute în mod expres în art. 99 din Legea nr. 303/2004), pot formula plângere la Inspecția Judiciară. Aceasta va face verificări, apoi, dacă e cazul, va demara cercetările disciplinare și în final, dacă consideră că magistratul e vinovat de încălcarea obligațiilor statutare, va trimite cauza la CSM. Secția de disciplină pentru judecători, respectiv cea pentru procurori din cadrul CSM va judeca cazul disciplinar în contradictoriu cu inspectorul și cu magistratul și, dacă se impune, va sancționa magistratul (de la avertisment până la excludere din profesie). Cei nemulțumii de conduita avocatului (nu și de eșecul său în cauza în care a fost angajat) pot face plângere la Barou pentru a se demara procedurile disciplinare împotriva sa.

.
9. Cei care au cunoștință despre comiterea unor fapte penale de către magistrat sau avocat le pot reclama la parchet (cele de corupție se reclamă la DNA). Procurorul va face cercetările ce se impun și dacă decide trimiterea în judecată a magistratului acesta va fi suspendat din funcție pe parcursul derulării procesului. Condamnarea magistratului atrage excluderea lui din magistratură, cu anumite excepții. Condamnarea avocatului poate atrage excluderea sa din profesie.

.
10. Independența justiției este nu un privilegiu pentru magistrați (care primesc același venit lunar indiferent câte dosare au de soluționat, câte hotărâri sunt bune sau nu, cine e conducătorul sistemului), ci un drept al cetățeanului, independența justiției fiind o garanție pentru ei că legea se va aplica în mod egal, fără discriminare și fără favoritisme. Astfel, deși Justiția este apanajul organelor judiciare, ea este o valoare civică, deci cetățenii pot și trebuie să vegheze la independența și funcționarea ei. Dacă Justiția nu funcționează, nu există stat de drept, deci nu exista societate democratică.

31/10/2013

Magistratii – sub control politic?

Filed under: independenta justitiei — Cristi Danilet @ 5:51 PM

EvZPrin Legea 24/2012 (pe care am criticat-o de mai multe ori cand era in faza de proiect – AICI, AICI, AICI, AICI, AICI) au fost modificate legile justitiei. S-a dorit o intarire a disciplinei magistratilor: s-au inmultit numarul abaterilor disciplinare (inclusiv pe aspecte ce tin de viata privata a magistratilor)  si a fost separata Inspectia Judiciara de Consiliul Superior al Magistraturii. Daca pana atunci un magistrat putea fi urmarit disciplinar de un inspector si judecat apoi de sectia de disciplina pentru judecatori/procurori a CSM, din acel moment a mai primit calitatea de a exercita actiunea disciplinara: Procurorul General al PICCJ pentru procurori, presedintele ICCJ pentru judecatori si Ministrul Justitiei atat pentru procurori, cat si pentru judecatori. Legea a fost contestata atunci la CCR, dar a fost respinsa obiectia de neconstitutionalitate.

Astfel, a renascut posibilitatea ca magistratii sa fie pusi sub acuzatie de ministrul justitiei, om politic, exact cum era mai inainte de 2004 cand a fost promovat pachetul de legi pentru reforma justitiei cerut de UE pentru inchiderea capitulului 24 de negocieri in vederea aderarii Romaniei.  Este de retinut ca niciunul din cei cinci ministri ai justitiei de la intrarea in vigoare a legii 24 (Predoiu, Ponta, Corlateanu, Pivniceru, Cazanciuc) nu a uzat de posibilitatea aceasta. La un moment dat, pe vremea ministrului Corlateanu  s-a vrut a se folosi acest instrument impotriva judectorilor din completul de recurs care l-au condamnat pe fostul prim-ministru, dar la presiunea magistratilor si presei a renuntat in aceeasi zi la sesizare.

Prin Ordinul nr. 3.058/C din 15 octombrie 2013 se creeaza si mecanismul tehnic prin care ministrul va putea uza de aceasta calitate, de a urmari disciplinar magistratii – comisia a fost pusa in proiectul de ordin de ministrul Pivniceru in febr 2013, iar proiectul a fost repus in dezbatere publica de ministrul Cazanciuc in iunie 2013 La nivelul MJ va functiona o comisie care va analiza plangerile impotriva magistratilor. Aceasta va cere Inspectiei Judiciare (care, potrivit legii, ar trebuie sa fie independenta, dar iata ca de facto devine dependenta de MJ) sa faca verificarile si sa raspunda Ministerului. Indiferent de raspunsul Inspectiei Judiciare, comisia poate propune Ministrului o alta solutie. Indiferent de propunerea comisiei, ministrul poate adopta, la randul lui, o alta solutie. Asa spune legea, din pacate.

Deci: indiferent de ce constatari face Inspectia Judiciara, ministrul poate inchide o cercetare impotriva unui magistrat sau poate decide sa il actioneze in judecata disciplinara pe magistrat. Este drept, actiunea sa va fi solutionata de sectia de disciplina a CSM pentru judecatori/procurori. Insa ministrul va putea apoi contesta solutia ce il nemultumeste in fata ICCJ.

Se va spune: „Si ce daca ministrul face actiune impotriva unui magistrat, caci tot magistratii (din CSM, respectiv din ICCJ) se vor pronunta in cele din urma”?! Da, dar sa nu uitam ca un magistrat poate fi cercetat disciplinar chiar in cursul solutionarii unui dosar. Si daca in acel dosar e implicat un om politic si acesta are anumite legaturi cu ministrul si ministrul cere sa fie cercetat magistratul, chit ca la sfarsit va fi respinsa actiunea impotriva lui, oare nu este acesta un factor de presiune?! Si, de retinut, ca daca un ministrul exercita nefundat o actiune disciplinara impotriva unui magistrat, nu exista nicio forma de tragere a sa la raspundere pentru eventualul abuz.

Oare faptul de a avea o justitie independenta nu presupune sa nu existe, chiar si potential, o atare forma de presiune politica asupra magistratilor?!

Alte opinii pe aceasta tema: RoL, HotNews

Reactia MJ : just.ro

21/05/2013

Premierul Ponta incalca independenta justitiei

Filed under: independenta justitiei,politic — Cristi Danilet @ 2:43 PM

PontaPremierul Ponta a avut in ultimele zile trei declaratii inadmisibile din punct de vedere al respectarii independentei justitiei de catre un membru al Executivului.

Prima a fost la investirea noii conduceri a Ministerului Public, cand si-a exprimat dorinta de a nu mai vedea procurori anchetand oameni de la tara.  A doua a fost cea prin care si-a aratat in mod public dorinta de a nu vedea o anumita persoana aflata in curs de judecata ca primeste o solutie de condamnare la pedeapsa inchisorii cu executare. A treia cu cateva ore mai inainte de a se pronunta o solutie definitiva pentru o persoana fata de care el a aratat ca are o simpatie.

Vreau sa spun foarte clar ca aceste declaratii incalca dispozitiile nationale si sunt contrare legislatiei internationale care consacra independenta judecatorilor si procurorilor drept valori esentiale intr-o democratie, ce trebuie respectate de oricine:
– art. 2 alin 4 din Legea nr.303/2004: `Orice persoană, organizaţie, autoritate sau instituţie este datoare să respecte independenţa judecătorilor`;

– art. 62 alin.4 din Legea nr. 304/2004: `Parchetele sunt independente în relaţiile cu instanţele judecătoreşti, precum şi cu celelalte autorităţi publice`;

– pct. 18 din Recomandarea (2010) 12 a Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei: `Dacă comentează deciziile judecătoreşti, executivul şi legislativul trebuie să evite criticile care ar submina independenţa puterii judecătoreşti sau ar slăbi încrederea publicului în justiţie. De asemenea, acestea ar trebui să evite acţiuni ce pot pune sub semnul întrebării intenţia lor de a respecta deciziile judecătorilor, altele decât cele prin care îşi manifestă intenţia lor de a formula o cale de atac`.

Premierul nu e seful justitiei, el nu poate ordona sau sugera ce solutii sa fie adoptate de magistrati. Din contra, premierul e dator sa sustina independenta justitiei si sa sprijine din punct de vedere administrativ functionarea parchetelor si a instantelor. El nu trebuie sa influenteze si nici macar sa lase vreo clipa impresia ca ar putea influenta functionarea acestora.  Declaratiile premierului ar trebui regretate imediat de el. E trist ca nici asociatiile profesionale ale magistratilor, nici CSM nu au adoptat pana acum o reactie ferma cu privire la acestea. Aceasta cu atat mai mult cu cat declaratiile premierului nu pot fi catalogate drept accidentale – amintesc aici de afirmatia lui din nov 2012 referitoare la sugestia unei persoane ca un detinut sa fie eliberat cand el a spus `Il scoatem` sau  declaratia din ianuarie 2013 cu privire la hotararea de declinare a unei cauze de la Tribunalul Bucuresti la ICCJ vizand un politician cand a afirmat ca judecatorul a gresit.

29/04/2013

Comentarii la dezbaterea „Statutul magistratului si independenta justitiei”

Filed under: constitutia,CSM,independenta justitiei — Cristi Danilet @ 6:57 PM

Cristi Danilet sept 2010 Am vizualizat înregistrarea dezbaterii din 25 apr.2013, organizată în cadrul Formului Constituțional, cu privire la modificările ce se întrevăd în Constituție în privința justiției. Majoritatea discuțiilor s-au referit la procurori și la CSM. Înțeleg însă că a mai avut loc o parte a dezbaterii, dar nu am găsit înregistrarea. Am notat mai jos cele mai importante susțineri din prima parte și am inserat cu italic comentariile mele. Am remarcat ușurința cu care se fac analize și se exprimă păreri, fără o documentare prealabilă și fără a se limita luările de cuvânt la obiectul temei în discuție. Prilejul a fost folosit de premier și ministrul justiției pentru a transmite niște mesaje importante, chiar salutare, dar și de unii participanți pentru a-și exprima niște nemulțumiri ce nu prea își aveau locul în cadrul respectiv.

 Victor Ponta, prim-ministru:

– revizuirea Constitutiei: modificarile nu sunt de substanta, ci va fi un reglaj fin al precederilor constitutionale;

– in ultimii ani CCR si  CSM au devenit mai prezente in viata noastra ca in alte tari. Asta nu e ceva rau, pana la urma decat sa vedem seara la TV tot felul de pareri pe justitie venite de la persoane nepregatite, mai bine sa vedem reactii ale institutiilor care sustin statul de drept. Oricum, nu stiu cate state se pot lauda cu atacuri la adresa statului de drept, atacuri care au impus reactii ale CCR si CSM, reacții au fost conforme cu rolul lor, fiind apreciate inclusiv de institutiile europene (Comisia Europeana, Comisia de la Venetia, OSCE);

– modificarea trebuie sa indeplineasca toate standardele europene. Interesant, in toata sedinta vizualizata pe inregistrare nu s-a facut referire decat o singura data la aceasta;

– daca va fi nevoie, va fi intarita independenta justitiei, iar nu stirbita. Cred in independenta autoritatii judecatoresti, dar care vine alaturi de responsabilitate. Corect, independenta fara responsabilitate duce la arbitrariu. Dar in fața cui?! Membrii CSM tr sa fie total independenti de puterea politica si e foarte bine ca acum asa sunt, dar nu lipsiti de responsabilitate in fata celor care i-au ales, trebuie sa fie simetrie cu celelalte puteri, caci si politicienii raspund in fata alegatorilor. Intai remarc ca premierul declara pentru prima data ca membrii CSM sunt independenti, desi in trecut a avut opinii contrare. Apoi, eu nu stiu ca politicienii sa raspunda in fata alegatorilor, caci Constitutia interzice in mod expres mandatul imperativ (nu poti da jos un ales in cursul mandatului pentru ca nu si-l exercita cum vrea alegatorul), lucru aplicabil si in cazul membrilor CSM dupa cum spune CCR in recenta decizie. Singura forma de raspundere a politicienilor in fata alegatorilor este ca acestia sa nu mai realeaga pentru un nou mandat, or in cazul membrilor CSM acest lucru este rezolvat prin faptul ca legea 317/2004 nu mai permite realegerea lor. În plus, legea consacră răspunderea penală, disciplinară, deontologică și administrativă a membrului CSM – și avem două cazuri deja în actualul consiliu, dovadă că sistemul de răspundere pentru membrii CSM funcționează;

cu privire la statutul procurorilor: prevederile actuale sunt lipsite de fond – ei isi desfasoara activitatea sub autoritatea MJ, dar in realitate acesta nu are autoritate asupra lor, deci poate trebuie inlaturat acest lucru. Corect, inca din 1997 au disparut atributiile MJ cu privire la mersul unei anchete (pana atunci putea da ordin unui procuror sa inceapa urmarirea penala) si orice speculatie cu privire la subordonarea procurorilor catre politic prin intermediul acestei norme este falsa. Dar au ramas in lege dispozitii cu privire la control managerial si pe serviciu public din partea MJ cu privire la procurori – e drept, niciodata exercitat din 2004. Am discutat cu CSM daca procurorii sa fie avocati ai statului, varianta respinsa si nici eu personal nu o consider o varianta buna – senatorul SRS are o alta opinie, dupa cum se va vedea mai jos; a doua varianta e statut similar cu al judecatorilor: nu se supun ierarhic sefilor si sunt inamovibili, dar CSM nu a fost de acord – acum procurorii au stabilitate si judecatorii au inamovibilitate, dar ca si continut cele doua notiuni sunt similare; cat priveste controlul ierarhic, independenta procurorilor are o conotatie particulara in raport cu judecatorii si e perfect compatibila cu standardele europene; a treia varianta e solutia actuala pe care o voi susține: sunt magistrați, sunt independenti, au stabilitate, sub control ierarhic – e de remarcat că premierul nu împărtășește opinia cum că procurorii ar fi „ai cuiva” cum se mai aude in spatiul public din cand in cand;

– vom modifica la autoritatea judecatoreasca foarte putin. Independenta judecatorilor tr insotita de independenta procurorilor. Statutul de magistrati nu poate fi pus in discutie pt procurori – asadar premierul recunoaste statutul actual de magistrat al procurorului, desi sunt unii politicieni, si chiar o judecatoare de la AMR (dupa cum se va vedea mai jos) care contesta acest lucru. Atributiile pentru CSM trebuie intarite, poate prin lege; CSM nu trebuie sa devina altceva decat s-a vrut (pe 9 mai se rezolva disputa CSM-Guvern pe numirea judecatorului la CEDO);

– in concluzie: cat mai putine schimbari, cat mai gandite, 99% venite de la justitie, nu de la lumea politica.

 

Robert Cazanciuc, Ministrul Justitiei:

– voi pleda pentru consolidarea statutului de magistrat al procurorilor si orice garantie pentru independenta magistrtilor, pentru consolidarea rolul autoritatii judecatoresti ca factor de echilibru in societatea romaneasca, intre puterile statului – inca o data se recunoaste statutul actual de magistrat al procurorului (de altfel, notiunea de `magistrat` este enumerata in art. 40 alin 3, 52 alin.3, 126 alin.5, 133 alin. 2 lit a, 133 alin 3 din Constitutie). Interesant, se afirma ca autoritatea judecatoreasca trebuie sa aiba cumva un rol social si chiar politic (in sens pur al cuvantului), chiar de echilibrare al puterilor ceea ce este un progres imens in gandirea poltica.

– Executivul nu doreste ca procurorii sa fie agentii sai, ci doreste ca procurorii sa fie magistrati – deci se inlatura orice speculatie cu privire la schimbarea radicala a rolului procurorilor si se inlatura din start propunerile facute de cativa parlamentari cu privire la transformarea lor in avocati ai statului in subordinea MJ;

– Procurorul e acum parte din autoritatea judecatoreasca. Eu cred in statutul sau de magistrat – sa nu uitam ca CSM este consiliu al magistraturii, iar in componenta sa intra si judecatori si procurori;

– acum, autoritatea ministrului nu are legatura cu autoritatea procurorului de a solutiona cauze si a sustine acuzarea. Ci autoritatea lui tine de politicile penale si cadrul normativ.

.

Jud. Adrian Bordea, vicepresedine CSM:

– independenta procurorului trebuie mentinuta;

– CSM trebuie sa isi mentina rolul de garant al independentei justitiei, fata a i se extinde sau restrange competentele – corect, orice problema referitoare la CSM se poate rezolva prin imbunatatiri ale legilor infraconstitutionale;

pentru judecatori exista dispozitii legale care reglementeaza raspunderea, nu si pentru procurori. Nu sunt de acord: daca ne referim la Constitutie, art. 52 alin 3  prevede `Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă`. Iar art. 507 Cpp prevede: „În cazul în care repararea pagubei a fost acordată potrivit art. 506, cât şi în situaţia în care statul român a fost condamnat de către o instanţă internaţională, acţiunea în regres împotriva aceluia care, cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă, a provocat situaţia generatoare de daune, este obligatorie.” Iată, deci, că nu se face nicio distincție între procurori și judecători în privința răspunderii lor materiale. Pentru raspunderea penala si disciplinara avem aceleasi reglementari, fara nicio diferenta;

– e regretabil ca intr-o anumita perioada s-au inregistrat derapaje catre latura politica a societatii: Nu stiu la ce se refera vicele CSM: daca e vorba de evenimentele de asta vara si reactiile CSM sau ale unor membri CSM, reamintesc ca exista un comunicat de presa al CSM care confirma acele actiuni.

.

Jud. Madalina Afrasinei, UNJR:

– procurorii trebuie sa fie independenti si sa aiba inamovibilitate, ca si judecatorii. Sa nu mai fie subordonare ierarhica – din 2005 s-a inserat in lege faptul ca procurorii sunt independenti;  ei nu sunt subordonati ierarhic, asa cum era pana in 2004, ci asezati intr-un sistem piramidal unde exista control ierarhic care permite informarea actelor nelegale din partea sefului ierarhic, si nici sub autoritatea ministrului care oricum nu se manifesta decat cu privire la numirile la varful parchetului – mai este si posibilitatea de efectuare a controlului pe management si serviciu public.

– decizia recenta a CCR va determina un boicot la urmatoarele alegeri – probabil sunt inca unii colegi care nu au aprofundat acea decizie (de ex, nu s-a remarcat fraza `nu se poate nega dreptul adunarilor generale de a revoca un membru CSM, insa aceasta trebuie sa aiba loc pentru motive si dupa o procedura clar stabilite prin lege`), dar ea se muleaza perfect pe principiile elementare ale democratiei constitutionale, incompatibila cu mandatul imperativ al alesilor de orice fel;  urmatoarele alegeri au loc in toamna lui 2016;

– mandatul membrilor CSM poate fi si de 4 ani, nu neaparat de 6 ani – in 2003 s-a trecut de la mandatul de 4 ani la cel de 6 ani in dorinta de a nu se suprapune alegerile din CSM cu alegerile pentru parlament (o data la 4 ani) sau pentru Presedintele tarii (o data la 5 ani), datorita conexitatii inadmisibile pe atunci intre politic si justitie;

– trebuie sa fie doua CSM, unul pentru procurori, si unul pentru judecatori ca o hotarare a sectiei sa nu fie intoarsa de Plen: Problema nu este una constitutionala, ci de reglementare prin lege: daca singurul argument al impartirii in doua CSM este acesta, e suficient sa e modifice legea 317/2004, nicidecum sa se infiinteze o noua institutie! Daca procurorul va fi independent, e clar ca fiecare trebuie sa aiba gestionata cariera de propria sectie – asa este acum, caci urmare a reformei din 2005 s-au separat atributiile CSM: fiecare sectie gestioneaza cariera fiecarui timp de magistrati;

– votul in CSM trebuie sa fie deschis, asa au promis – nu e nicio problema.

.

Proc. Carmen Popa, AMP:

– procurorii trebuie sa fie independenti si inamovibili, nu suntem de acord cu opinia CSM – parerea mea este ca daca se lamureste modul de numire a procurorilor la varful Ministerului Public, e suficient: fie aviz conform al CSM, fie propunerea de numire a sefului PICCJ, DNA si DIICOT sa vina de la CSM.

– modificarea Constitutiei nu trebuie sa plece de la ideea sanctionarii magistratilor

– exista o solidaritate intre procurori si judecatori – interesant, eu nu am vazut-o nici asta vara, nici la alegerile pentru presedintia CSM din ianuarie;

– nu stiu cum trebuie regandit CSM: CSM trebuie sa fie unul cu doua sectii distincte sau doua, dar marim aparatul administrativ: pai acum avem un CSM cu doua sectii, dupa model francez, si nu sunt probleme sau, in orice caz, nu de natura a impune modificarea Constitutiei.

.

Jud. Florin Lupascu, UNJR:

– `puterea judecatoreasca` e altceva decat `autoritatea judecatoreasca` – pacat ca s-a ratat momentul de a se vorbi de „puterea judiciara”, care sa includa si judecatorii, si procurorii

– procurorii ar trebuie sa aiba acelasi statut ca al judecatorilor – il au si acum: sunt magistati, cu toate dreptuile si indatoririle derivand de aici

– trebuie sa se clarifice statutul de magistrat al procurorilor – e foarte clar in Constitutie si actualele legi; pentru edificare, am intocmit recent un studiu;

– evenimentele recente si rafuiala institutionala intre CSM si celelalte autoritati in stat a dus la decredibilizarea CSM in ochii magistratilor. Reorganizarea CSM tine de statutul procurorilor. Poate fi despartit in doua institutii. Daca sunt la fel, cele doua sectii trebuie sa aiba atributii distincte: pai in 2005 s-a facut asta, prin legea 247/2005 si citez din expunerea de motive, p.18: „Anumite competente ale Plenului CSM au fost transferate sectiilor (…) , permitand astfel procurorilor sa decida pentru procurori si judecatorilor sa decida pentru judecatatori”.

– responsabilitatea magistratilor: trebuie un grad de coercitie si sa dam socoteala pentru hotararile date. Discutia e mult prea complexa pentru a fi expediata astfel. Poate e util de a revedea studiul intocmit de mine acum doi ani. Nu trebuie sa se ajunga insa la o imixtiune.

– CSM trebuie sa supervizeze cariera judecatorului. In ultima vreme si-a depasit aceasta functiune constitutionala Nu este tocmai asa: functiunea constitutionala e data de rolul CSM si anume garantarea independentei justitiei. Aceasta priveste atat independenta institutioanala – cand justitia trebuie aparata la nivel de sistem fata de celelalte puteri in stat, cat si personala – cand trebuie ocrotita independenta individuala a judecatorilor si procurorilor. Ci a devenit un jucator in viata politica, acesta fiind motivul pentru care s-a decis revocarea a doi membri. In nicio hotarare nu scrie acest lucru. Mai mult, declaratiile publice cu privire la inadmisibilitatea unor atacuri ale politicienilor impotriva magistratilor nu pot fi calificate drept activitate politica, ci doar instrumente permise de rolul constitutional al CSM si, mai mult, constat eu, indatoriri ale membrilor CSM prevazute in lege si codul deontologic.

 .

Jud. Adriana Patrascu, presedinte CA Alba Iulia:

– Problema justitiei nu tine de legislatie, ci de CCR care a modificat unele dintre chestiunile ridicate de noi. Ar trebui ca CCR sa raspunda ca orice magistrat – pai judecatorii CCR nu sunt magistrate. CCR ar trebui sa fie supusa deciziilor Parlamentului,  sa se gaseasca un model de verificare a hotararilor lor – rolul CCR este incompatibil cu o solutie de verificare a hotararilor lor.

– nu este legea gresita, ci e o problema de interpretare a ei: suntem doi juristi si trei pareri. Regretabil, intr-adevar….

.

Jud.Alina Macavei, ICCJ, vicepresedinte AMR:

– in prezent procurorul nu este magistrat, o spune Curtea Europeana de Justitie in cauza Pantea. Nu CJUE, ci CEDO spune ceva in legatura cu asta, dar nu se pronunta ca procurorul nu este „magistrat”, ci ca nu este „magistrat cu atributii judiciare pentru a dispune arestarea”. De altfel, ulterior acestei hotarari, s-a modificat legislatia noastra si arestarea a fost trecuta ca atributie la judecator;

– la revizuire procurorul trebuie scos de sub autoritatea MJ. Corect, oricum e doar de natura administrativa;

– procurorul trebuie sa fie independent: pai scrie in lege din 2005. Procurorii tr sa aiba o lege de organizare distincta.

– parchetul a fost acuzat de dosare politice si aceasta pata a fost aruncata si asupra judecatorilor. E cazul sa se separe apele in privinta raportului judecatori – procurori: acesta a fost cauza conflictului nascut in cadrul CSM prin alegerea in fruntea a unui procuror si e normal sa fie asa. Nu e normal ca procurorii sa stea la masa cu procurorul, sa dea solutii impreuna, sa intre pe aceeasi usa in sala de sedinta. –  eu sper ca referirea cum ca judecatorii dau solutii impreuna cu procurorii este o scapare

– justitia si puterea judecatoreasca sunt formate din judecatori, nu din procurori. Nu e tocmai asa: administrativ justitia e sistemul in cadrul caruia isi desfasoara activitatea judecatorii,  procurorii, avocatii etc; functional insa justitia e activitate infaptuita de instante prin judecatori.

– justitia este garantata ca independenta din CSM. Cum justitia e alcatuita doar din judecatori, rezulta ca CSM trebuie condusa de un judecator, desi legea spune altceva Constitutia spune altceva: art 133 alin 3 prevede ca presedintele CSM se alege din randul judecatorilor si procurorilor membri. Or, noi ca magistrati, am jurat sa respectam Constitutia si legile tarii.

– acum justitia e condusa de procurori. Cred ca doamna se refera la faptul ca sunt fosti procurori: premierul, mininistrul justitiei, presedintele ICCJ; si ca actualul presedinte al CSM este un procuror. Dar tot nu vad o problema in asta.

– nu e normal ca trecerea din functia de procuror la cea de judecator sa fie prin simplu interviu Perfect de acord. La ICCJ jumatate au fost procurori.

.

Senator Sorin Rosca Stanescu, PNL:

– am inceput prin a discuta de o noua Constitutie, apoi de revizuirea COnstitutiei si acum de reglaj fin la actuala Constitutie. Evident, e un apropo la Ponta.

– cetateanul simplu trebuie sa fie in fata unui magistrat, in timp ce intr-o parte este acuzat de un procuror si in partea cealalta este aparat de un avocat. Procurorul si avocatul trebuie sa ocupe pozitii egale – pai asa si este in prezent in faza de judecata, conform Cppen in vigoare din 1968, modernizat dupa Revolutie..

– controlul reciproc al puterilor in stat: ne referim la puterea judecatoreasca – cine o compune: judecatorii si procurorii? Judecatorii, procurorii si avocatii? Doar judecatorii compun puterea judecatoreasca. Corect.

– procurorii trebuie sa fie scosi de sub orice putere politica. Pai premierul spunea mai sus ca sunt independenti.

– De aceea trebuie sa fie un CSM absolut independent si puternic. Tot premierul spunea mai sus ca membrii CSM sunt independenti. Din cine ar trebui alcatuit CSM? Numai din magistrati? Numai din magistrati si procurori? Sau si din avocati? Eu optez pentru numai din judecatori, sau pentru unul si cu avocati. – Procurorul e independent. Oricum, actualul CSM are in componenta sa si procurori, si judecatori, si avocati.

 .

Senator Gabriela Cretu, PSD:

– trebuia discutat daca mentinem statutul de stat de drept, republica sau ne transformam in stat corporatist. Daca da, cum definim competentele dintre institutiile statului ca interesul public sa fie deservit? Daca colectam pozitiile unor grupuri de interese, eu nu stiu ce este UNJR sau AMR? Daca magistratii sunt autoritati publice atunci nu poti fi asociatie profesionala. Nu putem promova interesul grupului, ci cel public. Facem si noi asociatia parlamentarilor – libertatea de opinie si de asociere este un aspect al independentei justitiei, magistratii se pot asocia in structuri profesionale nefugernamentale sau pot face parte din alte asociatii si fundatii.

.

Jud. Alexandru Serban, CSM:

– referitor la componenta CSM, nu trebuie operate modificari. La nivelul legilor trebuie aratat ca atributiile referitoare la cariera judecatorilor sa fie gestionate doar de CSM –sectia de judecatori pentru judecatori si sectia de procurori pentru procurori. Corect!, asta s-a urmarit si prin modificarile din 2005 si probabil mai e nevoie de o modificare in privinta contestatiei unei hotarari a sectiei la Plen, dar asta nu tine de Constitutie.

– votul in CSM nu trebuie sa fie secret;

– daca mandatul nu este exercitat corespunzator, trebuie sa raspundem potrivit legii: membrii CSM raspund potrivit art 56 din Legea 317/2004 (care instituie raspunderea penala, disciplinara, civila, la care CSM insusi a adaugat in 2008 si pe cea deontologica si la care se adauga din 2012 si raspunderea administrativa petnru buna reputatie);

– recenta decizie a CCR contina erori: cum ar fi in materia dreptului la aparare in fata CSM, caci CSM nu e o instanta –  CEDO spune ca atunci cand se organismul profesional ia decizii sanctionatorii cu privire la cariera profesionistului, acestuia trebuie sa i se acorde drept la aparare (CEDO, H vs Belgia, hotararea din 30.11.1987, para.53-55).  De asemenea CCR a stabilit încă din 2004 că atunci când se decide revocarea unui magistrat dintr-o funcție de conducere trebuie să aibă drept la apărare întocmai ca și într-o procedură disciplinară (Dec. 433/2004) Hotararea CCR citeaza votul secret si apoi spune de votul „deschis”. Corect, aici e o eroare materiala datorată preluării mot-a-mot a unei sectiuni de motivare din hotararea 799/2011 a CCR. Oricum, parerea mea e ca decizia CCR are ca punct central inexistenta mandatului imperativ pentru membri CSM.

.

Proc. Nelu Ciobanu, PCMA:

– pentru procurori nu e vorba de schimbare, ci imbunatatire a statutului;

– nu CJUE a vorbit de procurori, ci CEDO: nu s-a pus in discutie statutul proc, ci competenta – era vorba de arestare, dar oricum notiunea de „magistrat” din CEDO are un inteles autonom fata de notiunea identica din dreptul national

– procurorii nu sunt in subordinea MJ, ci sub autoritatea MJ, care e simbolica, caci in legile organice nu mai are acoperire. A mai ramas chestiunea cu numirea conducerii MP, o chestiune existenta intotdeauna in legislatia noastra si a verificarii activitatii.

– judecatorii fac justitia, procurorii apara interesele generale ale societatii, avocatul apara interesul particularului care l-a angajat.

– suntem intr-un proces de revizuire a Constitutiei. Trebuie elemente de drept comparat, de ordin istoric si consultati cei in cauza.

.

Jud. Dana Garbovan, UNJR

– discutia pe procurori e veche, in 2007 UNJR a organizat o conferinta pe rolul procurorilor: UNJR a dat o declaratie prin care a solicitat inlaturarea din Constitutie a autoritatii Minsitrului justitiei asupra lor;

declaratia de la Bordeaux a CCJE si CCPE din 2009 vorbeste pentru prima data de necesitatea asigurarii independentei procurorilor in raport cu celelalte puteri si in raport dintre ei cu judecatorii. Hotararile sectiilor nu trebuie sa nu mai fie atacabile la Plen;

– chestiunea cu raspunderea magistratilor e falsa. Exista o prevedere cu privire la raspunderea materiala in Constitutie, iar in materie disciplinara e una din cele mai exigente legi din Europa.

– e important cum respectam puterile: ca judecator am fost uimit de comisia pe care SRS o conduce – o comisie parlamentara face o ancheta paralela cu o ancheta judiciara. Separatia puterilor este trecuta in Constitutie si trebuie respectata – Felicitari pentru atitudine, si sper sa nu se spuna ca daca colega a criticat un parlamentar, cu privire la activitatea sa si inca in sediul Palatului Parlamentului, ea ar face politica, asa cum s-a spus despre membrii CSM.

.

Jud. Lidia Barac, CA Timisoara

– multe din propunerile facute tin de legile organice, nu de Constitutie

– puterea judecatoreasca se exercita prin instante. Aici nu mai trebuie intervenit Eu cred ca prin judecator, căci în instanțe se mai află și grefieri și magstrați asistenți și asistenți judiciari.

CSM e necesar sa fie mentinut. Structura si atributiile se pot discuta. De altfel, recenta CCR impune modificarea legii cu privire la CSM. Nu exista un studiu de impact sa vorbim de reconsolidarea rolului constitutional al unei institutii.

– solutia cu privire la statutul procurorilor nu este de a crea un CSM separat. Infiintarea unei noi institutii implica cheltuieli bugetare. Corect! Functionarea separata pe sectii de judecatori si procurori in CSM este si azi. Trebuie sa ne gandim la consolidarea activitatii lor. Atributiile nu pot fi enumerate limitativ in Constitutie, ci rolul – iar actualul rol de grantare a independentei justitiei este foarte bun. Trebuie sa formulam principii in Constiturie: in Germania Constitutia contine propozitii, nu fraze, caci frazele duc la intepretari.

– Agresivitatea CCR in deciziile sale are alte cauze. Rolul sau trebuie insa sa ramana acelasi. Cauzele sunt de ordin social, politic sau de felul in care se aplica legea de procurori si judecatori.

– Raspunderea directa a magistratului nu poate fi introdusa in Constitutie. Nu exista nicaieri asa ceva, doar statul raspunde pentru erorile judiciare, pentru a impedica litigiul direct intre magistrati si justitiabilul pretins victima unei erori.

24/12/2012

Magistratii nu sunt preoti, ei nu iarta – interviu 7Est Iasi

Filed under: independenta justitiei — Cristi Danilet @ 7:57 PM

Cristi-Danilet

  Interviu 7 Est

Unul dintre cei mai vizibili magistrati din tara, judecatorul Cristi Danilet are legaturi stranse cu Iasul. A studiat in Copou si a primit pachete cu alimente de la parinti, aidoma miilor de studenti din acea perioada. Actualmente membru al Consiliului Superior al Magistraturii, judecatorul Danilet este vazut ca un militant pentru reforma in Justitie.

 Cristi Danilet s-a nascut la Vatra Dornei pe 14 decembrie 1975. A urmat cursurile Facultatii de Drept a Universitatii „Al. I. Cuza”, pe care le-a absolvit in 1998. Apoi s-a specializat in stiinte penale si criminalistica la Timisoara si Cluj. De pe 7 ianuarie 2011 este membru CSM, ales din partea Judecatoriilor. A fost vicepresedinte la Judecatoria Oradea, judecator la Tribunalul Cluj, consilier al ministrului justitiei si judecator la Judecatoria Vatra-Dornei.

1. Ati absolvit Facultatea  de drept la Iasi, in 1998. Aveti nostalgii, ati mai vizitat Iasul?

Am urmat cursurile Facultatii de Drept a Universitatii Al.I.Cuza in perioada 1994-1998. Dupa ce am obtinut licenta, am revenit in Iasi: uneori in interes personal (fiica mea cea mare locuieste aici), alteori pentru a-mi revedea colegii de Facultate (in 2008 am participat la intalnirea de 10 ani), iar altadata in interes profesional (ca membru CSM, am facut vizite de lucru la instantele judecatoresti iesene si am fost invitat la diverse manifestari stiintifice ale universitatilor de aici).

2. Dati-ne cateva detalii despre studentia Dvs. Unde ati fost cazat, din ce va intretineati, daca aveati vreun profesor favorit.

Dupa ce am terminat liceul, m-am decis sa urmez cursurile facultatii de drept. Am luat trenul si am coborat la Iasi fara sa stiu macar unde este facultatea. Am mers pe jos spre Rapa Galbena, am urcat Copoul, am intrat in cladirea aceea uriasa de pe partea stanga si m-am inscris. Dupa ce am sustinut un concurs in care eram 12 candidati pe loc, cu examinari din istoria Romaniei si gramatica limbii romane, am fost declarat reusit. In primul an am stat la gazda, in Copou – nu imi era deloc cunoscuta lumea universitara si credeam ca nu am conditii adecvate la camin pentru a invata. Tin minte chiar cum am facut cerere ca renunt la locul rezervat in camin – era ciudat, altii care stiau cum stau lucrurile isi vindeau locurile…. In urmatorii ani am locuit in caminele facultatii, din cartierele Targusor si apoi la familisti in Codrescu. Tare greu imi era sa ma odihnesc in Targusor – eram cate 6 in camera, se faceau des bairamuri J.

Dupa primul semestru al anului intai si pana la sfarsitul facultatii am obtinut bursa de merit sau de studiu. Parintii, ambii muncitori, imi trimiteau saptamanal pachet cu mancare, asta daca nu ajungeam acasa, la Vatra-Dornei. Cu banii de bursa ma intretineam si imi cumparam casete audio – erau atunci la moda si mi-am facut o colectie cu peste 300 de albume ale celor mai bune trupe rock din lume.

Nu am pierdut niciun curs. Scriam de mana tot ce spuneau profesorii si multi colegi imi cereau cursurile sa le multiplice. Mergeam si la seminarii, iar in sesiune invatam in biblioteca. De departe obiectul preferat a fost Dreptul Penal partea speciala – profesorul Tudorel Toader a ramas pentru mine unul dintre oamenii care au contribuit esental la formarea mea ca profesionist.

3. Sunteti un judecator tanar, care a ajuns pe o treapta profesionala foarte inalta – membru in CSM. Privind retrospectiv, ati recomanda unui absolvent de liceu sa urmeze cursuri de drept?

Acum cativa ani as fi spus „nu”. Am trecut prin patru instante si am activat in administratia judiciara, realizand cat e de greu sa lucrezi intr-un sistem in care numarul de dosare creste de la an la an, colegii sunt dezamagiti, presa ne ataca, politicul incearca sa ne controleze. Am inceput din 2003 sa pun umarul la reforma justitiei si de atunci au avut loc multe evolutii. Desigur, mai sunt lucruri de imbunatatit, dar cert acum justitia e alta decat in urma cu 10 ani. De aceea, acum invit toti tinerii curajosi si verticali, cu simt de raspundere si mai ales dedicati, sa urmeze cursurile de drept si sa intre apoi in magistratura, ori sa devina avocati, grefieri, notari, executori.

4. Date fiind si evenimentele din aceasta vara, legate de suspendarea Presedintelui, Dvs., ca judecator CSM, ati sustine ideea predarii unor cursuri simplificate de drept constitutional in scoala?

Eu constat ca nu exista o cultura a democratiei in Romania, lumea nu stie ce e statul de drept („rule of law”) si ce inseamna ca puterile statului trebuie sa fie separate. As dori mult ca cetatenii sa inteleaga ca independenta justitiei nu este un privilegiu al magistratilor, ci un drept al justitiabililor: numai daca judecatorii si procurorii sunt independenti exista garantii ca deciziile lor nu vor fi influentate de puteri publice sau alti factori de presiune; numai in acest fel legea poate fi aplicata in mod egal pentru toti. Prin urmare, cetateanul este primul care trebuie sa militeze pentru justitie autentica. Or, acest lucru nu se poate face decat daca facem o educatie adecvata: noi, in CSM, am inceput sa discutam public despre aceste subiecte prin intermediul mass-media (interviuri, emisiuni) sau new-media (blog, facebook), dar e nevoie de mai mult: cursuri elementare de drept constitutional si organizare judiciara, inca din anii tineretii.

5. Daca luam in calcul separatia puterilor in stat, CSM si CCR apartin puterii judecatoresti?

Prin „putere judecatoreasca” se intelege, potrivit Constitutiei, doar instantele judecatoresti si activitatea acestora.

CSM este un organ constitutional care face parte, alaturi de instante si de parchete, din ceea ce se cheama „autoritate judecatoreasca”. Rolul sau este de a garanta independenta justitiei, iar aceasta se realizeaza prin doua modalitati: la nivel de sistem, prin implicare in politicile publice interesand justitia (participarea la dezbateri, inclusiv prin reactii impotriva discursurilor politicienilor care decredibilizeaza justitia si magistratii); iar la nivel individual, prin gestionarea carierei fiecarui judecator si procuror (de la recrutare, pana la avansare in functie sau sanctionare) fara implicarea in niciun fel a executivului sau legislativului.

CCR este o autoritate constitutionala situata in afara celor trei puteri clasice – legislativul, executivul si judiciarul. E si normal sa fie asa, pentru ca una dintre atributiile sale este solutionarea conflictelor intre puteri, ceea ce nu ar putea fi facut daca ar fi ea insasi parte dintr-o putere. Dar Constitutia ocroteste in mod special membrii CCR, denumindu-i „judecatori” si acordandu-le inamovibilitate pe durata mandatului. Asadar, chiar daca ei sunt numiti politic, activitatea Curtii este una jurisdictionala si nu politica, scopul curtii fiind identificarea neconcordantelor dintre legile, actiunile sau masurile adoptate de puterile statului si legea fundamentala – Constitutia.

6. Ce valoare are Raportul Comisie de la Venetia publicat pe 14 decembrie cu privire la Romania?

Comisia de la Venetia este un organism consultativ al Consiliului Europei, specializat in chestiuni constitutionale. Raportul sau arata ca in Romania au avut loc asta vara deraieri de la regulile democratice.

Trebuie sa se inteleaga ca o democratie nu inseamna tirania majoritatii: chiar daca la putere intr-un stat vine la un moment dat o anumita entitate politica, activitatea acesteia nu poate incalca, in virtutea majoritatii pe care o reprezinta, regulile prescrise in Constitutie si legile tarii – este ceea ce se cheama democratie constitutionala. Si este singura cale pe care Romania o are de parcurs: sa devenim o tara in care atat cei care conduc tara, cat si cei care sunt astfel condusi respecta legea si accepta tragerea lor la raspundere atunci cand o incalca. Nu magistratii trebuie antipatizati ca aplica sanctiuni, ci infractorii sunt cei care trebuie stigmatizati social.

Pana la urma, ceea ce fac magistratii este o asanare moralo-juridica a societatii: tuturor celor care incalca legea trebuie sa le fie frica de consecintele faptelor lor. Caci magistratii nu sunt preoti, ei nu iarta: ei trimit infractorii la inchisoare, obliga la despagubiri pe cei care au produs daune, anuleaza actele abuzive ale administratiei, obliga patronii sa reincadreze salariatii concediati nelegal, vegheaza la modul in care parintii despartiti isi  cresc si educa copiii si asa mai departe.

7. Membrii CSM si judecatorii CCR au devenit cunoscuti publicului larg abia dupa evenimentele din aceasta vara. Considerati ca expunerea media poate afecta prestatia unui judecator?

In aceasta vara politicienii si-au permis sa atace institutii precum CSM, CCR, ANI, ICCJ, DNA pentru ca acestea au in analiza si au solutionat dosare cu oameni politici sau cu oameni de afaceri care au parut pana acum intangibili. Or, justitia trebuie sa fie egala pentru toti. Faptul ca justitia instrumenteaza si dosare de acest gen este cea mai mare dovada a independentei lor. Iar faptul ca cei anchetati fac parte in toate partidele politice este o dovada ca magistratii nu pot fi controlati de nicio forta aflata la putere sau in opozitie, la un moment dat. Noi nu datoram nimic nimanui, ci ne supunem doar legii, dar restul datoreaza la randul lor respectul legilor si magistratilor.

Pe de alta parte, judecatorii CCR au intrat in atentia politicienilor ca urmare a masurilor adoptate de acestia din urma intr-o maniera neconstitutionala. In mod cu totul inadmisibil, anumite trusturi de presa controlate de politicieni au inceput sa atace persoana judecatorilor si, prin aceasta, insasi institutia.

In aceste conditii, avand ca indatorire deontologica sustinerea si apararea statului de drept, mai multi membri din CSM si CCR am decis sa iesim public pentru a arata ce se intampla in Romania: atacuri nepermise la adresa unor institutii esentiale, subminarea prin aceasta a insasi ratiunii de a fi a acestora si, prin urmare, a statului de drept, amenintarea si intimidarea magistratilor pentru a le deturna deciziile. In acel moment nu a mai contat grija pentru persoana noastra, a celor atacati, ci incunostintarea populatiei si a institutiilor europene despre abuzurile comise pentru a ajuta la corijarea comportamentului politicienilor conform standardelor aplicabile in relatiile dintre puteri.

8. Se acuza existenta unor „presiuni” asupra magistratilor, indiferent daca sunt judecatori sau daca sunt procurori. Prin natura meseriei insa, aceste categorii sunt supuse presiunilor. Considerati mai periculoasa pentru justitie agresiunea venita din partea unui interlop, a unui politician sau a unui trust media?

Presiunile au existat intotdeauna impotriva magistratilor. Si da, e de datoria lor derivata din misiunea pe care o au, sa reziste la aceste presiuni. Sunt cazuri de colegi insultati de catre partile din dosare – chiar recent a fost condamnata o astfel de persoana pentru injurii adresate unui procuror in sala de judecata. Sunt situatii de magistrati care instrumenteaza dosare deosebit de grele, pentru destructurarea unor retele de crima organizata – uneori amenintarile vizeaza viata lor si a familiei, iar atunci exista metode specifice de protectie a lor.

Mass-media e rareori autoarea unor astfel de „atentate” – exista un singur trust media in Romania, controlat insa politic, care o face in mod regulat. Acesta insa a coborat in derizoriu profesia de jurnalist, transformand jurnalistul intru-un fel de mercenar. In general insa, mass-media e canalul de comunicare folosit de cei cu interese directe in dosarele pe care noi le instrumentam.

Iar cand presiunile vin din partea politicului (prin intimidari, amenintari, insulte), nu mai e vorba doar de atingerea adusa reputatiei profesionale a magistratului, ci e vorba de insasi incalcarea independentei justitiei, asa cum subliniaza si Comisia Europeana in raportul din cadrul MCV din luna iulie, dar si Comisia de la Venetia in raportul din aceasta luna. Iar daca nu exista independenta justitiei, nu exista stat de drept, si deci nu exista democratie. In acel moment statele dezvoltate si institutiile europene au tot dreptul sa nu mai aiba incredere in noi si sa intrerupa relatiile diplomatice ori economice. Ceea ce echivaleaza cu izolarea si coborarea noastra in randul tarilor din lumea a treia.

9. Daca ati putea da timpul cu 20 de ani inapoi, ce alta profesie v-ati alege?

In 1994, cand am terminat liceul, vroiam sa devin politist: credeam ca e singura profesie prin care pot sa contribui la curatarea lumii de infractori. Am intrat la facultatea de drept si soarta a facut sa devin judecator. Nu regret nicio clipa. Fac parte dintr-un grup de juristi de elita de care depinde soarta a milioane de oameni si, mai ales, evolutia societatii. Probabil profesia de judecator e cea mai frumoasa din lume. Ma provoaca intelectual foarte mult, sa citesc legi, carti, si sa rezolv dosare, dar imi si confera suficienta libertatea de actiune si de exprimare ca sa militez pentru independenta justitiei. As realege aceasta profesie oricand, fara nici cea mai mica rezerva.

03/12/2012

Motivele de arestare a parlamentarilor sunt stabilite numai de judecatori

Filed under: independenta justitiei,politic — Cristi Danilet @ 7:39 PM

absolut-corruptionAm văzut azi declaraţia unui deputat cum că a votat împotriva cererii ministrului justiţiei de ridicare a imunităţii parlamentare cu privire la un coleg parlamentar pe motivul că `nu cred că e necesară arestarea` şi nu sunt convins că X este vinovat`. Prin această declaraţie parlamentarul respectiv ne-a comunicat în mod indubitabil că votul său a exprimat convingerea că cel urmărit nu este vinovat şi că arestarea lui nu este oportună. Nici că se putea o dovadă mai clară că unii parlamentari nu ştiu în ce constă rolul lor în procedura de încuviinţare a arestării unui parlamentar.

În esenţă:

– în procedura de arestare nici măcar judecătorul nu stabileşte vinovăţia – nici nu are voie, de altfel; ci stabileşte doar dacă sunt probe sau cel puţin indicii că a fost comisă o faptă penală şi că s-ar impune privarea de libertate a persoanei pentru a se asigura desfăşurarea normală a procesului penal (cazurile de arestare fiind expres şi limitativ prevăzute de Codul de procedură penală). Ca urmare, cu atât mai puţin ar putea stabili vinovăţia celui cercetat cei chemaţi să încuviinţeze în prealabil arestarea;

– ceea ce trebuie să facă parlamentarii este să vadă dacă în cauza respectivă este o procedură penală declanşată, dacă aceasta vizează un parlamentar, dacă fapta imputată nu are legătură cu votul politic sau vreo opinie politică a lui (cum se referă art. 72 Constituţie). Nu au voie să se pronunţe cu privire la legalitatea probelor, la consistenţa acestora, la vinovăţia persoanei urmărite. Nu au voie să aprecieze dacă e necesară sau nu arestarea. Dacă o fac, comit ceea ce se numeşte “imixtiune în justiţie” (prin justiţie în sens larg înţeleg aici şi activitatea procurorilor, ocrotită prin garantarea independenţei lor de către legile 303 şi 304 din 2004, modificate radical în 2005);

– nu există nicio reglementare prin care procurorii să fie obligaţi să trimită Parlamentului tot dosarul cauzei. Nici nu e normal să fie, căci urmărirea penală nu e publică. Ceea ce ajunge la Parlament este cererea ministrului justiţiei, bazată pe solicitarea şefului Parchetului care are la bază referatul procurorului de caz. Este adevărat că Regulamentul Camerei (art. 193) permite solicitarea oricăror alte documente, dar – repet – nu poate fi vorba de dosarul cauzei, care rămâne la procuror, cu toate indiciile şi probele. Nu are niciun rost ca ele să fie trimise Parlamentului, cât timp acesta nu este chemat să analizeze fondul cauzei, ci numai aspectele de procedură care reies clar din referatul procurorului;

– încuviinţarea arestării nu echivalează cu arestarea. Dupa ce primeşte încuviinţarea arestării de la Parlament, procurorul va formula sau nu propunerea de arestare. Daca o formulează, o trimite la judecătorul de la instanţa competentă. Acesta va decide dacă parlamentarul trebuie arestat, iar soluţia va putea fi atacată cu recurs.

Prin urmare, existenţa sau nu a motivelor de arestare, precum şi oportunitatea luării măsurii arestării preventive a unui parlamentar nu sunt stabilite de parlamentari, ci doar de către judecători. Numai aşa se poate asigura separaţia puterilor în stat: fiecare autoritate statală să îşi îndeplinească strict atribuţiile prescrise de Constituţie şi lege.

Reacţii anterioare pe acelaşi subiect:

– Parlamentarii nu au voie să soluţioneze dosare (sept.2012)

– Imixtiunea legalizată a politicului în justiţie (mart.2010)

– Parlamentul-instanţă extraordinară (iunie 2008).

31/10/2012

Parlamentul e în afara ordinii constituţionale

Filed under: independenta justitiei,politic — Cristi Danilet @ 10:49 AM

Activez în sistemul de justiţie. Am fost învăţat la Facultatea de Drept că legea trebuie respectată de oricine şi că toţi suntem egali în faţa legii. Am mai învăţat că hotărârea judecătorească e pronunţată în numele legii şi, odată rămasă definitivă, ea devine lege, astfel că trebuie respectată de destinatarii săi. Ulterior, când am devenit judecător, am jurat să apăr Constituţia şi legile ţării.

Singura instanţă pomenită de Constituţie este ICCJ – asta înseamnă că această curte are o valoare deosebită. Ea este simbolul justiţiei. De altfel, preşedintele ICCJ este considerat de legea nr. 317 din 2004 ca fiind reprezentantul puterii judecătoreşti.

Hotărârile date de ICCJ sunt în afara oricărei contestaţii. Pot fi analizate public, pot fi criticate, dar în mod obligatoriu trebuie executate. Executarea hotărârilor judecătoreşti reprezintă finalitatea actului de justiţie. Dacă o hotărâre nu se execută înseamnă că nu se respectă însăşi justiţia – nici corpul de judecători care o înfăptuiesc, nici actele pe care le-au îndeplinit.

O astfel de situaţia a apărut ieri, la nivelul cel mai înalt al statului: Plenul Senatului a refuzat ieri să aplice o hotărâre judecătorească a ICCJ prin care se confirma starea de incompatibilitate a unui senator. În felul acesta, o putere a statului a negat o altă putere a statului: legislativul nu contestă, nu ignoră, ci încalcă judiciarul. Prin faptul că e entitate decide dacă se supune sau nu unei hotărâri judecătoreşti, înseamnă că justiţia e dependentă de voinţa acesteia. Deci, justiţia nu e independentă.

Situaţia este fără precedent, dar ea reprezintă o escaladare a unei situaţii tensionate ce dăinuie de ceva vreme: mai întâi au fost insultaţi procurorii (ani de-a rândul), apoi s-a refuzat inceperea urmăririi penale în cazul unor parlamentari, apoi au fost atacaţi judecătorii penalişti de la ICCJ (cazul „Trofeul Calităţii”), apoi au fost atacaţi membrii CSM (dosarul referendumului), apoi s-a creat comisie pentru anchetarea pretinselor abuzuri ale procurorilor, iar acum e atacată justiţia în însăşi funcţionalitatea ei.

Prin faptul că Justiţia e negată de însuşi Parlamentul ţării, Parlamentul încalcă Constituţia. Am arătat mai sus că într-o astfel de situaţie justiţia e dependentă. FIind vorba de dependenţa de o altă putere în stat, înseamnă că justiţia este subordonată acesteia. Ca urmare, nu mai există separaţia puterilor în stat. De aceea, susţin că Parlamentul se situează, astfel, în afara ordinii constituţionale. Şi susţin că ne aflăm într-o situaţie de conflict între puteri care neaparat trebuie supus analizei Curţii Constituţionale.

Reacţie CE

Reactie ANI

Reactie ONG

Update: Presedintele CSM a decis sesizarea CCR cu privire la conflictul intre puteri.

06/10/2012

CSM nu poate fi sub controlul Parlamentului

Filed under: CSM,independenta justitiei — Cristi Danilet @ 12:19 PM

Premierul a declarat ieri că ar fi bine ca CSM să fie sub control parlamentar, pentru a nu fi folosit în bătălii politice (Remarc ca în urmă cu trei ani ministrul justiţiei Predoiu făcea o propunere asemănătoare, cum că Inspecţia Judiciară să fie controlată de Parlament – proiectul a eşuat lamentabil şi, din contra, Inspecţia a fost reorganizată: s-a transformat din instituţie aflată în coordonarea CSM, în instituţie independentă).

Nu pot fi de acord cu o eventuală intenţie în acest sens, intenţie care pe de o parte nu este conformă cu legislaţia naţională şi standardele internaţionale în materie, iar pe de altă parte nu corespunde realităţilor româneşti. Pentru că această din urmă observaţie este una ce poate genera polemici nesfârşite, am sa mă limitez numai la reglementările aplicabile, pe care propunerea premierului le încalcă flagrant. În prima parte am să arăt natura juridică a consiliului judiciar, iar în a doua parte am să arăt care sunt totuşi modalităţile acceptate de colaborare cu celelalte puteri.

Cum trebuie să fie consiliul judiciar?

1. La nivel naţional

Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii: Consiliul Superior al Magistraturii este independent şi se supune în activitatea sa numai legii (art. 1 alin.2).

2. La nivelul Consiliului Europei:

– Comitetul Miniştrilor a adoptat în anul 2001 Programul cadrul de acţiune globală pentru judecătorii din Europa. La pct I.i.e) se prevede că, pentru a asigura statul de drept, separaţia puterilor şi independenţa justiţiei, este nevoie de „crearea sau consolidarea unor organisme  independente de legislativ şi executiv responsabil de gestionarea carierei judecătorilor (în special selecţia, recrutarea, promovarea, încetarea funcţiei şi procedurile disciplinare)”.

Carta Europeană a Statutului Judecătorilor adoptată în 1998 prevede: „În ceea ce privește orice decizie care afectează selectarea, recrutarea, numirea, desfășurarea carierei sau încetarea mandatului unui judecător, statutul judecătorilor prevede intervenția unei autorități independente față de puterea executivă și legislativă în cadrul căreia cel puțin jumătate dintre cei care stau sunt judecători aleși de către colegii lor în urma unor metode care garantează cea mai largă reprezentare a sistemului judiciar” (pct.1.3).

– Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni a adoptat Opinia nr (10) 2007 cu privire la rolul consiliului justiţiei în serviciul societăţii. Potrivit acesteia, consiliul judiciar trebuie să fie un „organism independent şi indispensabil pentru echilibrul dintre puterile legislativă, executivă şi judiciară” (pct.1). „Ar fi inadecvat pentru Consiliul Justiţiei ca acesta să fie limitat de alte puteri în autonomia sa de a-şi stabili modalităţile de funcţionare sau temele de discuţie”. (pct.13). “Structura Consiliului Justiţiei trebuie să-i permită să i se garanteze independenţa şi să-şi îndeplinească funcţiile în mod efectiv” (pct.15). “Consiliul Justiţiei trebuie să funcţioneze fără cea mai mică concesie acordată jocului majorităţilor parlamentare şi presiunilor executivului, în afara oricărei subordonări logicilor de partid” (pct.19).

– Comitetul Miniştrilor a adoptat recent Recomandarea (2010)12 cu privire la judecători: independenţa, eficienţa şi responsabilităţile ,care prevede: “Consiliile judiciare sunt organisme independente, stabilite prin lege sau prin constituţie, care trebuie să garanteze independenţa puterii judecătoreşti şi a judecătorilor individual şi care să promoveze astfel funcţionarea eficientă a sistemului judiciar” (pct.26).

– Comisia de la Veneţia recomandă în Raportul privind independenţa sistemului judicair, p.I: Independenţa judecătorilor elaborat în 2010 ca “statele care încă nu au încă, trebuie să ia în considerare stabilirea unui consiliu judiciar sau organism similar independent” (pct.32).

3. La nivelul Uniunii Europene

– Reţeaua Europeană a Consiliilor Judiciare a adoptat în 2008 Rezoluţia de la Budapesta “Guvernarea autonomă a puterii judiciare: echilibru între independenţă şi responsabilitate”: “Consiliul Justiţiei sau instituţia similară este un organism independent sau autonom faţă de puterile legislativă şi executivă, şi responsabilă cu administrarea independentă a justiţiei” (pct.1 Preambul); Consiliul de Justiţiei sau alte organisme sunt autonome şi independente (pct.2 Rezoluţie); în virtutea independenţei sale, consiliul de justiţie sau orice alt organism autonom trebuie să dea socoteală de activităţile sale prin rapoarte publice periodice (pct. 8 Rezoluţie).

B. Cum dă socoteală justiţia/CSM celorlalte puteri?

1. Reglementări internaţionale

– Reţeaua Europeană a Consiliilor Judiciare, în Rezoluţia de la Budapesta “Guvernarea autonomă a puterii judiciare: echilibru între independenţă şi responsabilitate” prevede: “în virtutea independenţei sale, consiliul de justiţie sau orice alt organism autonom trebuie să dea socoteală de activităţile sale prin rapoarte publice periodice” (pct. 8 Rezoluţie).

– Aceeaşi Reţea a adoptat în 2011 Recomandarea cu privire la consiliile judiciare “Pentru a avea un sistem de justiţie eficient, este potrivit să existe o interacţiune şi un dialog permanent instituţional între Consiliul de Justiţie si miniştri şi Parlament, toate respectând reciproc rolurile independente ale fiecăruia” (pct.6.1); “Consiliul Judiciar trebuie să alcătuiască un raport anual privind starea justiţiei şi asupra propriei sale activităţi, care să fie prezentate înaintea Parlamentului sau a unui anume organism desemnat (pct.6.2).

– Comisia de la Veneţia a adoptat în 2010 Raportul cu privire la standardele europene privind independenţa sistemului judiciar, p.II Independenţa procurorilor: „Pare a fi necesară existenţa unor instrumente specifice de responsabilitate în special în cazurile în care funcţia procurorului se exercită independent. Un astfel de instrument ar putea fi prezentarea de rapoarte publice de către Procurorul General. Potrivit modelului de drept şi tradiţiilor naţionale, astfel de rapoarte ar trebui să fie prezentate Parlamentului sau Executivului” (pct.44).

2. Reglementări naţionale

Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii: „Consiliul Superior al Magistraturii elaborează anual un raport privind starea justiţiei şi un raport privind activitatea proprie, pe care le prezintă Camerelor reunite ale Parlamentului României până la data de 15 februarie a anului următor şi le publică în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, şi pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii” (art.38 alin.6)

Legea nr.304/2012 privind organizarea judiciară “Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie elaborează anual un raport privind activitatea desfăşurată, pe care îl prezintă Consiliului Superior al Magistraturii şi ministrului justiţiei, nu mai târziu de luna februarie a anului următor. Ministrul justiţiei va prezenta Parlamentului concluziile asupra raportului de activitate a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie” (art.79).

O observaţie personală: din 2005 legislaţia naţională prevede obligativitatea prezentării acestor rapoarte în Parlament. Până acum, deşi în fiecare an ele au fost publicate pe site şi în M.Of, respective trimise la Parlament. În niciun an nu s-au dezbătut de Parlament, ci cel mult trecute cu privire, de vreo două ori, prin comisia juridică, fără niciun fel de discuţie, concluzii, observaţii.

11/09/2012

Parlamentarii nu au voie sa solutioneze dosare

Filed under: independenta justitiei,Parchet,politic — Cristi Danilet @ 3:36 PM

Fata de situatia din Parlament în care pentru doi foști miniștri Camera Deputaților a refuzat să încuviințeze urmărirea penală constat că există situații precedente față de care m-am mai exprimat public, în baza instrumentelor normative existente. Ca urmare:

1. reiau ce am scris in 2008: „In Romania justitia se face de catre instantele de judecata, potrivit art. 126 alin 1 din Constitutie. Numai ele pot spune daca o persoana a comis sau nu o infractiune. Parlamentul vrea sa ne demonstreze ca poate face acelasi lucru (…). Faptele din dosarele aflate acum la Parlament nu pot fi judecate de catre Parlament, nici cu privire la consistenta lor (trebuie analzare doar existenta simplelor indicii necesare pentru a se incepe urmarirea penala), nici cu privire la caracterul lor penal. Parlamentul devine o piedica a infaptuirii justitiei de catre organele constitutionale”. Pe larg și argumentat în drept, a se vedea Parlamentul-instanta extraordinară.

2. și ce am scris in 2010:  „Interventia unui alt organism decat cel judiciar in a aproba sau nu actele procurorului reprezinta o imixtiune a politicului in activitatea procesuala, motiv pentru care nu mai putem vorbi de independenta procurorului. Practic, in Romania e legiferata imixiunea politicului in justitie.” Pe larg și argumentat în drept, a se  vedea Imixtiunea legalizată a politicului în justiție.

3. aminesc ce spune Comisia de la Veneţia în Raport asupra regimului imunităţii parlamentare : 102. Parliamentary immunity continues to be an institution which assures members of their independence from other powers and their freedom of action and expression, although the relationship between the characteristics of the various powers has evolved considerably in the parliamentary democracies. It also protects parliamentarians from possible abuses by the majority. 103. But while the necessary compliance with the principle of separation of powers and the expression of the common will render it expedient to lay down specific rules for the protection of parliamentarians, it would be inconsistent with the principles of parliamentary democracy to make members immune from punishment for offences committed. The immunity thus instituted must, of course, not be such as to obstruct the course of justice

18/08/2012

Martorul care minte organele judiciare riscă închisoarea

Filed under: independenta justitiei,Parchet — Cristi Danilet @ 6:35 PM

Am văzut în aceste zile suficiente speculaţii în legătură cu modul de desfăşurare a anchetei în cazul referendumului, în special de cele legate de audierea persoanelor „cu mâna pe Biblie”. Prin această postare vreau să lămuresc unde şi cum se desfăşoară o audiere în timpul urmăririi penale şi ce riscă cel care nu se supune autorităţii organelor judiciare. 

Organele judiciare, în cursul desfăşurării urmăririi penale, administrează mijloacele de probă acolo unde consideră necesar. Prin urmare, sunt posibile audierile şi în alte locuri decât cel al locului unde îşi are sediul parchetul sau organul de poliţie. Legitimarea organului judiciar în acest caz este firească, pentru a evita persoane care uzurpează calitatea oficială (art. 240 Cpen incriminează această infracţiune).

Atunci când încă nu este începută urmărirea penală, părţile cu care se discută nu au nicio calitate procesuală şi nu pot fi obligate să dea declaraţii – este aşa numită fază a actelor premergătoare, când se adună informaţii pentru a se vedea dacă este cazul să se înceapă urmărirea penală pentru săvârşirea unei infracţiuni. Dacă urmărirea penală este începută, atunci a demarat procesul penal cu toate drepturile şi obligaţiile derivând de aici: cei care sunt bănuiţi că au comis o infracţiune sunt audiaţi ca învinuiţi (dacă nu s-a formulat încă acuzaţia) sau ca inculpaţi (dacă s-a pus în mişcare acţiunea penală), au dreptul să cunoască învinuirea, să nu declare nimic şi pot fi asistate de avocaţi; cei care au cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni sunt audiaţi ca martori, după ce sunt puşi să jure cu mâna pe Biblie/cruce că vor spune adevărul (dacă credinţa nu le permite să jure, se obligă pe onoare şi conştiinţă) şi fiind avertizaţi asupra sancţiunii de la 1 la 5 ani dacă comit infracţiunea de mărturie mincinoasă – art. 85 Cpp. Incă ceva: legea nu reglementează posibilitatea martorului de a fi asistat de avocat.

Învinuitul/inculpatul este obligat să se prezinte la audiere, când este citat. Dacă nu se prezintă de bună-voie, poate fi adus cu mandat de aducere; în anumite situaţii, poate fi adus direct cu mandat. La fel, martorul este obligat să se prezinte la audiere (art. 83 Cpp); dacă nu se prezintă de bună voie, poate fi amendat administrativ cu amendă de la 250 la 3.000 lei şi va fi adus cu mandat de aducere. Pentru manifestări ireverenţioase ale părţilor, apărătorilor acestora, martorilor, sau ale oricăror alte persoane, faţă de judecător sau procuror se poate aplica o amendă judiciară de la 500 la 5.000 lei.

Învinuitului i se cere mai întâi să ea o declaraţie scrisă personal (unde scrie tot ce ştie cu privire la învinuire), după care este audiat de organul judiciar (poliţist, procuror) şi ce declară se consemnează într-un formular. Martorul este audiat şi se consemnează în formular declaraţia sa. Este posibil ca declaraţia să fie scrisă de grefier sau de organul judiciar sau dactilografiată la computer – important este ca ea să fie semnată de cel audiat dacă este de acord cu ce s-a consemnat.

Dacă martorul face afirmaţii mincinoase, ori nu spune tot ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat, comite infracţiunea de mărturie mincinoasă care se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani (art. 260 Cpen). Încercarea de a determina o persoană prin constrângere ori corupere să dea declaraţii mincinoase într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă (art. 261 Cpen). Împiedicarea participării într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză, a unui martor, expert, interpret sau apărător, săvârşită prin violenţă, ameninţare sau prin orice alt mijloc de constrângere îndreptat împotriva sa ori a soţului sau a unei rude apropiate, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 7 ani (art. 261 ind.1 Cpen).

17/08/2012

Cine ataca procurorii risca inchisoarea

Filed under: independenta justitiei — Cristi Danilet @ 5:03 PM

Constat ca in ultimele zile se fac diverse afirmaţii cu privire la procurori şi la anchetele lor. Desigur, vorbesc de referendumul recent desfăşurat. Mai constat că unii aşa zişi analişti/comentatori instigă la revolte publice împotriva magistraţilor. Şi mai constat că unii oameni, cercetaţi sau nu, se opun cu violenţă verbală sau fizică la desfăşurarea activităţilor ce ţin de ancheta penală.

Tuturor acestora le spun să citească cu atenţie următorul articol din Codul Penal introdus în legislaţia noastră în anul 2008:

ART. 272 ind.1 – Sfidarea organelor judiciare Întrebuinţarea de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene sau ameninţătoare la adresa integrităţii fizice a unui judecător, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penală, de către o persoană care participă sau asistă la o procedură care se desfăşoară în faţa instanţei sau a organului de urmărire penală, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează întrebuinţarea de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene sau ameninţătoare în mod nemijlocit la adresa integrităţii fizice a unui judecător, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penală, poliţist sau jandarm, pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiei.

ART. 25 – Instigatorul Instigator este persoana care, cu intenţie, determină pe o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.

ART. 26 – Complicele Complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. 

ART. 27 – Pedeapsa în caz de participaţie Instigatorul şi complicele la o faptă prevăzută de legea penală săvârşită cu intenţie se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. 

15/08/2012

Poate Parlamentul să audieze un magistrat?

Filed under: independenta justitiei — Cristi Danilet @ 7:20 PM

Un fost preşedinte al României a cerut ieri ca procurorul general al României să fie audiat în Parlament cu privire la desfăşurarea unor anchete de procurori cu privire la anchetarea unor aspecte ale referendumului pentru demiterea preşedintelui ţării şi pentru anchetarea unor foşti miniştri şi actuali funcţionari din MAI. Eu susţin că, în virtutea principiului independenţei justiţiei, o asemenea audiere este imposibilă

Într-o lucrare relativ recentă publicată în revista INM am tratat problema independenţei magistraţilor din perspective standardelor internaţionale. Notam acolo următoarele: “Prezenţa puterii legislative în spectrul juridic se manifestă în mod necesar prin legile care statuează organizarea şi funcţionarea sistemului judiciar, pe de o parte, şi în elaborarea actelor normative ce urmează a fi astfel aplicate pentru restabilirea şi păstrarea ordinii de drept, pe de altă parte. Astfel se explică că judecătorii se supun legii, ceea ce nu afectează principiul independenţei judecătorului: instanţele nu pot funcţiona în vid, astfel că prin lege se creează doar cadrul normativ în care judecătorul să funcţioneze. Însă dincolo de atribuţiile sale legislative, legislativul nu poate cenzura judecătorul, nu poate să îi adreseze ordine, nici să se substituie lui. Parlamentul nu trebuie să intervină în actul de justiţie decât cel mult pentru acordarea amnistiei sau graţierii. Emiterea unor acte normative pentru a bloca procedurile jurisdicţionale sau execuţionale ori audierea judecătorilor în legătură cu soluţiile lor sunt inadmisibile”. În lucrarea mea fac referire la judecători, dar potrivit standardelor internaţionale aceste afirmaţii sunt valabile şi pentru procurori atât timp cât statutul lor este asemănător cu cel al judecătorilor, aşa cum este şi în România.

Precizez că CSM s-a mai pronunţat odată pe această situaţie. Astfel, în data de 24 mai 2007, Plenul CSM a decis în unanimitate că „procurorii nu pot fi citaţi şi obligaţi să se prezinte în calitate de martori în faţa Comisiilor parlamentare, deoarece, conform normelor  constituţionale,  fac parte din autoritatea judecătorească. De asemenea, s-a hotărât că, în mod excepţional, pot participa în calitate de invitaţi la Comisiile parlamentare atunci când este necesară clarificarea unor aspecte de natură tehnică sau a unor informaţii de interes public.”

Singura cale legală de discutare în Parlament a activităţii parchetului este conform art 79 şi 88 din Legea 304/2004: PICCJ, respectiv DNA elaborează anual un raport privind activitatea desfăşurată, pe care îl prezintă CSM şi ministrului justiţiei, nu mai târziu de luna februarie a anului următor. Ministrul justiţiei va prezenta Parlamentului concluziile asupra raportului de activitate a PICCJ, respectiv DNA.

Mai jos, argumentele naţionale şi internaţionale aplicabile:

Decizia CCR nr.45/1994: „Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii [art.123 alin.(2) din Constituţie], iar rolul de consiliu de disciplină pentru ei îl are numai CSM [art.133 alin.(2) coroborat cu art.124 alin.(1) din Constituţie]. Orice dispoziţie regulamentară care ar implica posibilitatea citării unui judecător în faţa unei comisii parlamentare de anchetă încalcă evident dispoziţiile constituţionale care stabilesc, chiar dacă implicit, separaţia puterilor în stat şi, desigur, independenţa judecătorilor şi supunerea lor numai legii. De asemenea, citarea unui cetăţean în faţa unei comisii parlamentare, ca martor sau în orice altă calitatea, contravine dispoziţiilor constituţionale privind libertăţile cetăţeneşti şi justiţia. Desigur, nimic nu împiedică comisiile parlamentare să invite anumite persoane pentru a da relaţii în legătură cu obiectul anchetei”.

Decizia CCR nr. 46/1994: „La art. 55 alin. 4 din regulament se prevede dreptul comisiei permanente de a invita pentru audiere, in cadrul anchetei cu care a fost insarcinata, orice persoana care are o calitate oficiala, cu exceptiile prevazute in continuare, iar la art. 57 alin. 3 se prevede dreptul comisiei de ancheta de a invita la audiere orice persoana. Referirea la orice persoana, indiferent ca are sau nu are o calitate oficiala, este neconstitutionala intrucat excede limitele controlului parlamentar ce se poate exercita, in principal, asupra Guvernului si serviciilor publice, dar nu asupra Presedintelui Romaniei, cu exceptia cazurilor prevazute de art. 84 alin. (3) si de art. 95 din Constitutie – aceasta fiind insa de competenta constitutionala a Camerelor reunite in sedinta comuna -, precum si, in temeiul principiului separatiei puterilor in stat, nici asupra judecatorilor (nu doar celor de la Curtea Suprema de Justitie, cum se prevede la art. 55 alin. 4 din regulament), potrivit art. 133 alin. (2) din Constitutie. De asemenea, invitarea unui cetatean, ca martor sau in oricare alta calitate, avand in vedere caracterul obligatoriu al prezentei acestuia, se poate face numai cu respectarea dispozitiilor constitutionale privind libertatile cetatenesti si justitia.

Decizia CCR nr. 317/2006: „Art. 79 alin. (1) și (2), privind dreptul comisiei de anchetă de a invita orice persoană care are cunoștință despre o faptă sau o împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în cauza ce formează obiectul activității comisiei, obligația oricărei persoane care are asemenea cunoștințe ori deține mijloace de probă pentru a le înfățișa comisiei, precum și obligația instituțiilor și organizațiilor de a răspunde solicitărilor sale, sunt neconstituționale deoarece obligațiile sunt stabilite în sarcina unor persoane fizice și juridice din afara Senatului, în lipsa unor raporturi de drept constituțional.”

Regulamentul Camerei Deputaţilor: Art. 71. – (1) Orice comisie permanentă poate porni, la solicitarea unuia sau a mai multor membri ai săi, o anchetă, în cadrul competenţei sale, cu încuviinţarea plenului Camerei Deputaţilor, privitoare la activitatea desfăşurată de Guvern sau de administraţia publică. Art. 74. – (1) Anchetele parlamentare nu pot avea ca obiect investigarea unor fapte sau activităţi care fac obiectul unor anchete judiciare sau care se află pe rolul unor instanţe de judecată. (2) O anchetă parlamentară încetează de drept în momentul deschiderii unor proceduri judiciare privitoare la faptele sau activităţile care constituie obiectul ei, situaţie în care Biroul permanent al Camerei Deputaţilor anunţă organele de urmărire penală că pot avea acces la toate documentele referitoare la cazul în speţă, aflate în arhiva Camerei Deputaţilor

Regulamentul Senatului: Art.76.- (1) Orice comisie permanentă poate iniţia o anchetă parlamentară, în limitele competenţelor sale materiale, privitoare la activitatea desfăşurată de un minister sau de altă autoritate publică centrală ori a unei instituţii de sub autoritatea acestora. Art.159.-În plenul Senatului nu pot fi formulate întrebări care privesc probleme de interes personal sau particular, întrebări care se referă la procese aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti sau care pot afecta soluţionarea unor cauze aflate în curs de judecată, care urmăresc în exclusivitate obţinerea unei consultaţii juridice sau tehnice ori care privesc activitatea unor persoane care nu îndeplinesc funcţii publice.

Recomandarea (2012) 12 cu privire la judecători: independenţa, eficienţa şi responsabilităţile: 14. Legea trebuie să prevadă sancţiuni împotriva persoanelor care încearcă să influenţeze judecătorii într-un mod nepotrivit. 15. Hotărârile trebuie să fie motivate şi pronunţate în mod public. Nu ar trebui să existe vreun alt mod în care judecătorii să fie obligaţi să îşi justifice hotărârile. 16. Deciziile judecătorilor nu pot face obiectul vreunei reanalizări, în afara procedurilor de atac sau de redeschidere a cauzei, aşa cum sunt ele prevăzute de lege. 17. Cu excepţia deciziilor privind amnistia, graţierea sau altor măsuri similare, puterile executivă şi legislativă nu pot lua decizii care să invalideze hotărâri judecătoreşti. 18. Dacă comentează deciziile judecătoreşti, executivul şi legislativul trebuie să evite criticile care ar submina independenţa puterii judecătoreşti sau ar slăbi încrederea publicului în justiţie. De asemenea, acestea ar trebui să evite acţiuni ce pot pune sub semnul întrebării intenţia lor de a respecta deciziile judecătorilor, altele decât cele prin care îşi manifestă intenţia lor de a formula o cale de atac.

Linii directoare ale ONU privind rolul procurorilor: 4. Statele membre trebuie să se asigure că procurorii sunt capabili să îşi exercite atribuţiile profesionale, fără nicio intimidare, impediment, hărţuire, ingerinţe necorespunzătoare sau expunerea nejustificată la răspundere civilă, penală sau de altă natură.

Raport al Comisiei de la Venetia privind standardele europene al organelor de urmarire penala: 42. Trebuie luat în considerare faptul că există un risc de presiune  populistă în anumite cauze ce pot apărea în faţa Parlamentului, dar şi faptul că responsabilitatea în faţa acestuia poate pune presiune indirectă asupra unui procuror care să evite să ia decizii nepopulare sau care să ia decizii care vor fi populare pentru  legislativ. Prin urmare, ar trebui exclusă responsabilitatea în faţa Parlamentului în cauze individuale cu privire la decizii de urmărire sau neurmărire penală.

Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară1.4. În exercitarea atribuţiilor sale judiciare, judecătorul trebuie să fie independent faţă de colegii săi magistraţi în legătură cu deciziile sale, pe care el este obligat să le ia independent.

Comentariu la Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară: Judecătorul nu este obligat să raporteze motivele cauzelor: 41. Obligaţia de a răspunde în faţa oricui, şi în special în faţa unei persoane care ar putea fi prejudiciată de acţiunea judecătorului, este contrară independenţei justiţiei. Cu excepţia motivărilor judecătoreşti sau a altor proceduri prevăzute de lege, judecătorul nu este obligat să îşi justifice soluţia, nici chiar faţă de alţi membri ai sistemului judecătoresc. Dacă o decizie judecătorească dă dovadă de atâta incompetenţă încât să justifice iniţierea acţiunii disciplinare, în acest caz foarte rar judecătorul nu este obligat să „raporteze”, ci să răspundă unei acuzaţii sau unei anchete formale desfăşurate conform legii.

UPDATE 1: In istoria noastră recentă există o anchetă parlamentară efectuată într-un caz judiciar – este vorba de raportul din 2006 a Comisiei drepturilor omului din cadrul Camerei Deputaților în cazul omului de afaceri Ovidiu Tender cercetat în dosarul RAFO-Onești. Atunci, CSM a reacționat pe considerentul încălcării separației puterilor. Raportul nu a avut niciun efect.

UPDATE 2: În data de 16 august 2012 conducerea CSM a comunicat public că nu este posibilă audierea procurorilor de către parlament, în baza argumentelor aduse anterior de CSM.

18/07/2012

Raportul MCV 2012: ce spune Comisia Europeana

Filed under: coruptia,independenta justitiei — Cristi Danilet @ 11:32 AM

 

Am analizat draful raportului politic care circula in aceste zile. Iata ce spune Comisia Europeana, în sinteză:

Importanţa MCV

– MCV a avut un rol important, pozitiv, în procesul de transformare a României şi a arătat direcţiile de reformă

– raportul de azi cuprinde evoluţiile şi regresele României din ultimii 5 ani în domeniul reformei justiţiei şi luptei anticorupţie; concluziile raportului nu permite ridicarea MCV

Puncte tari

– sunt apreciate anchetele procurorilor (se subliniază că acestea sunt imparţiale, iar evoluţia DNA este cel mai semnificativ aspect după aderarea la UE) şi se constată un angajament semnificativ al instanţelor începând cu 2010, mai ales în soluţionarea cauzelor de corupţie înaltă

– pentru prima dată este lăudat CSM, care are o atitudine proactivă în apărarea independenţei judiciare: referire directă la reacţia în cazul „Trofeul calităţii”

– noile coduri şi legea micii reforme reprezintă elemente de modernizare, este apreciată noua lege privind promovarea la instanţa supremă şi cea privind răspunderea magistraţilor (dar se atrage atenţia că trebuie aplicată astfel ca nu se înfrângă independenţa justiţiei); este lăudată legea confiscării extinse

– este lăudată curtea supremă: ghid de aplicare a pedepselor în materie de corupţie – dar trebuie astfel de ghiduri pentru toate materiile (principiul „aceeaşi pedeapsă pentru aceeaşi infracţiune”), management eficient – dar exemplu trebuie luat de celelalte instanţe

– ANI este o componentă esenţială a cadrului instituţional anticorupţie

– DGA din cadrul MAI înregistrează progrese

Puncte slabe

statul de drept: CE este îngrijorată şi îşi exprimă îndoieli cu privire la respectarea statului de drept şi a ireversibilitatea reformelor. În particular, este îngrijorată de ameninţările şi încercările de influenţare la adresa instituţiilor şi magistraţilor

CCR: ameninţările din partea miniştrilor şi politicienilor la adresa Curţii Constituţionale sunt inacceptabile

instanţe: sunt probleme de supraîncărcare; jurisprudenţă inconsistentă şi probleme de interpretare unitară a legii (judecătorii trebuie să respecte practica instanţelor de recurs, sancţiunile pentru corupţie trebuie să fie mari) şi proceduri ineficiente (e subliniată chestiune prescripţiei), probleme de integritate şi responsabilitate (e subliniată necesitatea abilităţilor pentru rezolvarea cauzelor de achiziţie publică şi confiscarea averilor nejustificate); nu se publică motivările hotărârilor judecătoreşti

CSM: nu a rezolvat problema încărcăturii diferite la instanţe şi a locurilor vacante, s- concentrat prea mult pe solicitări de resurse în loc de schimbări de structură şi sisteme, în cazul „Bârsan” nu s-a găsit o soluţie adecvată

– lipsă de cooperare între instituţiile responsabile

– nu se pot aloca un nr. suficient de magistraţi pentru aplicarea noilor coduri

– corupţia este larg răspândită în România (la nivel înalt, dar şi la nivel de administraţie, educaţie, sănătate, investiţii, vamă), pedepsele sunt în general cu suspendare

ANI: se critică iniţiativele legislative repetate la adresa acestei instituţii

Politic: Parlamentul blochează anchete ale justiţiei prin sistemul de imunitate; refuză executarea unor hotărâri privind incompatibilitatea unor membri ai săi; noul Guvern dă semne că nu acceptă şi nu înţelege că statul de drept este un principiu fundamental; numirile la PG şi DNA trebuie să demonstreze dorinţa politicului şi a judiciarului pentru a sprijini combaterea corupţiei.

Concluzii:

– se aşteaptă determinare din partea autorităţilor, sustenabilitate şi ireversabilitate a reformelor (se subliniază că trebuie să asigure stabilitatea instituţiilor); conducerea politică trebuie să urgenteze paşii necesari remedierii stricăciunilor aduse reformei în ultimele săptămâni

– politicienii trebuie să respecte separaţia puterilor, independenţa justiţiei şi să evite criticarea deciziilor judiciare (se va monitoriza strict acest domeniu), precum şi independenţa Avocatului Poporului

– pentru continuarea reformelor, trebuie conlucrare apropiată între judiciar, executiv, legislativ şi societate civilă

– sunt 29 de recomandări de îndeplinit privind 6 aspecte: 1. respectarea regulii e drept; 2. reforma sistemului judiciar; 3. responsabilizarea sistemului judiciar; 4. consistenţa şi transparenţa procedurilor din justiţie; 4. efectivitatea justiţiei; 5. integritate; lipsa împotriva corupţiei. Printre ele, şi cele trei propuneri de săptămâna trecută ale CSM privind numirea la MP, respectarea soluţiilor instanţei, necriticarea judecătorilor de către politicieni.

Următorul raport

Următorul raport vine la sfârşitul lui 2012 şi se va evidenţia respectarea statului de drept şi cum s-a restaurat sistemul de separaţie a puterilor.

UPDATE: S-a publicat raportul AICI.

17/07/2012

Magistratii despre ultimele evenimente – Interviuri `Revista22`

Filed under: independenta justitiei — Cristi Danilet @ 10:18 AM

 

 

Recomand două interviuri date în Revista 22 cu privire la părerea unor magistraţi referitoare la evenimentele politice din ultima vreme care afectează justiţia:

Daniel Morar – Reformele in justiţie nu sunt ireversibile AICI

Cristi Danileţ – Este de datoria procurorilor, ca şi a judecătorilor, să-şi apere independenţa, inclusiv prin reacţii publice AICI

11/07/2012

Pozitie fata de acuzele aduse CSM

Filed under: coruptia,CSM,independenta justitiei — Cristi Danilet @ 9:44 AM

Față de acuzele apărute azi cu privire la membri, angajați ai CSM și activitatea acestei instituții, îmi exprim următoarea poziție: 

Mă delimitez categoric de orice fel de acțiune în afara legii pentru numirea în funcții ale judecătorilor și procurorilor. Justiția este și trebuie să rămână independentă. Nu accept și nu voi accepta nicio negociere, influență sau presiune cu privire la cariera magistraților. Indiferent dacă vine din interiorul sau din exteriorul sistemului. Indiferent dacă este exercitată asupra mea sau asupra colegilor din CSM.

Îmi doresc să trăiesc într-o țară în care politicului nu numai că nu controlează justiția, dar nici măcar să nu încerce să controleze sau să își subordoneze justiția. Îmi doresc ca în România magistrații să nu facă înțelegeri cu politicienii, grupurile de presiune și de interese și să nu se lase amenințați, intimidați ori șantajați sub nicio formă. Independența justiției este o valoare constituțională consacrată în folosul cetățeanului simplu, nu un privilegiu al magistraților, valoare care trebuie protejată de toate autoritățile și instituțiile.

Sper ca procurorii DNA să instrumenteze grabnic, dar în mod corect, dosarul privind procurorii învinuiți de anumite ilegalități, pentru a se lămuri suspiciunile asupra celor doi învinuiți. Iar dacă sunt politicieni implicați aceștia, de asemenea, să fie cercetați, fără nicio rezervă. Cine e vinovat de comiterea unor ilegalități trebuie să răspundă, indiferent de funcție și poziția ocupată.

În justiție trebuie să domnească principiul respectării legii și aplicării în mod egal a ei. Aceasta privește și CSM, unde în plus se cere respectarea principiului meritocrației, ca singura modalitate de recrutare, numire și evaluare a magistraților.

10/07/2012

`Sa se dea drumul la dosare!`

Filed under: independenta justitiei,politic — Cristi Danilet @ 6:21 PM

Am ascultat aseară stupefiat declaratia unui politician, aflat la conducerea unei structuri politice. Nu vreau să citez pentru că nu am intenţia de a particulariza. Ceea ce am reţinut din spusele politicianului e că ar fi dosare blocate de un partid, dar că în noua conjunctură politică în perioada următoare ar urma să se dea drumul la acestea.

Eu aş vrea să spun un lucru foarte clar, în calitatea mea de judecător şi membru CSM: un politician nu are voie să facă astfel de afirmaţii. Când e vorba de justiţie, de funcţionarea acesteia, de dosarele instrumentate de magistraţi, prin astfel de poziţii publice se iese din sfera aşa numitelor „declaraţii politice” (sintagmă care în democraţia originală din România înseamnă că poţi să spui orice despre oricine fără a fi nevoit să justifici şi fără a fi tras la răspundere) şi se intră în sfera „intruziunii politice în justiţie”.

Oricât ar încerca politicienii să nege, cu toţii vor să deţină controlul asupra justiţiei. Numai că din toamna lui 2004 acest lucru nu mai este posibil. Este ceea ce se cheamă INDEPENDENŢA JUSTIŢIEI – valoare constituţională cu care trebuie să ne obişnuim cu toţii, care presupune că magistratura se autoguvernează, cariera magistraţilor este decisă doar meritocratic şi că în faţa justiţiei toţi cetăţenii sunt egali. Ea derivă din principiul SEPARAŢIEI PUTERILOR ÎN STAT – ceea ce înseamnă că o putere nu se poate amesteca în atribuţiile celorlalte puteri. Şi acest principiu este rezultatul STATULUI DE DREPT – valoare fundamentală care presupune că toţi, indiferent de poziţia pe care o ocupăm, ne supunem legii,  şi pe aceasta se bazează orice DEMOCRAŢIE, ţinta oricărei reforme sociale.

Ca urmare, politicienii trebuie să se abţină în a da ordine justiţiei sau să creeze impresia că pot da ordine justiţiei, în a critica magistraţii şi în a nu se supune hotărârilor judecătoreşti. Din contra, şi ei, politicienii, sunt datori să protejeze independenţa justiţiei şi să contribuie la întărirea încrederii publicului în justiţie, aşa cum o spune, de exemplu Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei la pct.6 şi 18 din Recomandarea (2010)12.

În acelaşi sens se exprimă şi CSM într-o poziţie publică de azi, în care solicită în mod ferm politicienilor să nu folosească justiţia drept miză în războaiele lor politice.

05/07/2012

Aplauze pentru magistratii romani

Filed under: independenta justitiei — Cristi Danilet @ 9:23 AM

Ambasadorul american Mark Gitenstein, in discursul cu ocazia zilei SUA de ieri, a făcut următoarea afirmaţie:

  • Nimeni nu se poate indoi ca Romania are procurori curajosi si consecventi si judecatori neinfricati. Pentru ei, nimeni nu este mai presus de lege. 

Aplauzele celor prezenti (25oo de invitati, printre care invitati de la toate nivelurile si de la toate autoritatile si institutiile importante din tara) l-au facut pe ambasador sa se opreasca un moment prelung din rostirea discursului.

Nu greşesc dacă spun că aceste aplauze s-au adresat judecătorilor şi procurorilor. Şi nu ştiu dacă au fost vreodată aplauze de la un nivel mai înalt.

Este o recunoaştere binemeritată a eforturilor lor din ultimii ani. Acesta e adevăratul cadou de Ziua Justiţiei, sărbătorită pe 1 iulie.

04/07/2012

Statul de drept in pericol. Nu corupeţi justiţia!

Filed under: independenta justitiei — Cristi Danilet @ 1:27 PM

Pentru că statutul de judecător nu îmi permite să analizez recentele evenimente politice din România, mă voi limita doar la cele care ating direct domeniul justiţiei. Demersul meu îşi are temeiul legal în art. 7 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor care prevede îndatorirea noastră de a promova supremaţia legii, statul de drept şi de a apăra drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor.

Sunt convins că ceea ce se întâmplă de câteva luni este contrar statului de drept. Prin această sintagmă se înţelege statul în care toţi cetăţenii sunt egali în drepturi şi obligaţii şi toţi sunt ţinuţi să respecte legea. În statul de drept, autoritatea justiţiei şi a judecătorilor nu poate fi pusă la îndoială.

Astfel încât, spun următoarele:

–   nu este admisibil ca parlamentarii să ameninţe cu arestarea procurorii pentru modul în care instrumentează cauzele

– nu este admisibil ca magistraţii să fie acuzaţi în mod nefondat că instrumentează dosare la ordin politic

–  nu este admisibil ca judecătorii supremi să fie acuzaţi în mod nereal că au susţinători politici

–  nu este permis ca şefii Ministerului Public să fie suspicionaţi de influenţe politice

–   nu este legal ca autorităţi ale statului să intervină în procese aflate pe rol în favoarea sau defavoarea unor părţi

–    nu este permis ca la Ministerul Justiţiei să fie analizată cariera magistraţilor

–    nu este admisibil ca hotărârile judecătoreşti definitive să nu fie executate

–  nu este admisibil ca deciziile ANI confirmate de justiţie să fie încălcate de organisme chemate să aplice

–   nu este normal ca procurorii şefi ai Ministerului Public şi ai DNA să fie puşi în funcţii fără identificarea în prealabil a unui profil al candidatului şi fără stabilirea criteriilor în vederea desemnării

–   nu este admisibil ca poliţiştii să fie puşi sau ridicaţi de la uşa unor persoane la intervenţia organismelor politice

–   nu este permis ca membrii CSM să fie intimidaţi cu ameninţari că li se va cere revocarea

–  nu este admisibil ca judecătorii CCR să fie insultaţi şi ameninţaţi cu înlocuirea.

Vreau să spun un lucru foarte clar: justiţia este singurul pilon autentic pe care se sprijină democraţia, pentru că justiţia este şi putere şi contra-putere totodată. În momentul în care se ameninţă şi se intimidează magistraţii, în momentul în care li se „promite” modificarea statutului, în momentul în care se fac presiuni sau se intervine în actul de justiţie, nu mai putem vorbi de independenţa acesteia. Iar fără independenţă, justiţia va fi încă un servitor umil al politicului. Acea justiţie devine coruptă ca sistem. Iar acest lucru este incompatibil cu statul de drept.

De aceea, cred încă o dată, că menţinerea Mecanismului de Cooperare şi Verificare poate fi o formă de presiune pozitivă asupra României ca justiţia să fie protejată. Însă celelalte două puteri, precum şi instituţiile şi autorităţile statului trebuie să înceteze imediat orice atac la adresa justiţiei şi a magistraţilor.

Justiţia trebuie să rămână în afara jocurilor politice. Ca cetăţean, constat că toţi politicienii sunt la fel, indiferent de culoarea politică. Ca judecător, solicit să nu corupeţi justiţia. E singurul pilon care a rămas vertical în România. Ea trebuie să rămână independentă, indiferent dacă vă convine sau nu acest lucru.

11/01/2012

Magistratii – controlati in viata privata

Filed under: independenta justitiei,integritate — Cristi Danilet @ 9:18 PM

Proiectul recent de modificare a legilor justiţiei (respins la Camera Deputaţilor şi trecut la Senat, iar azi validat de Curtea Constitutionala) în vederea accentuării răspunderii magistraţilor (din păcate, nu şi a responsabilizării – cunoscut fiind că numai acolo unde încetează responsabilizarea începe răspunderea), conţine o reglementare ciudată care nu cred că a făcut obiectul dezbaterilor publice şi care va afecta viaţa privată a magistraţilor. 

Astfel, prin proiect se introduce ca abatere disciplinară la art. 99 lit a din Legea 303/2004: „manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu”.[1] Acum mulţi ani, în fosta Legea 92 era o abatere oarecum în legătură – „încălcarea codului deontologic” – care a fost preluată pentru o scurtă perioadă de timp în legea 303 din sept 2004 şi care a fost apoi înlăturată, în mod corect după mine, la reforma din 2005. 

Această abatere a plecat de la nesancţionare de către fostul CSM a unei judecătoare surprinsă la volanul autoturismului său, care a avut conduita considerată de presă ca fiind total improprie cu privire la poliţişti şi cameramani. Introducerea ei a fost încurajată atât de fostul CSM cât şi de majoritatea membrilor din actualul CSM care au susţinut, contrar reglementărilor internaţionale în materie, că organul disciplinar trebuie să fie în acelaşi timp şi organul de reglementare şi sancţionare în domeniul eticii judiciare. 

Abaterea care se vrea acum introdusă în lege este formulată foarte vag, ceea va da naştere la abuzuri şi la presiuni asupra magistraţilor, şi îi va sustrage pe aceştia oricărei forme de protecţie a vieţii private anulându-le practic existenţa vieţii ca individ. Chiar şi sub actuala reglementare au fost două sesizări adresate CSM în anul 2011 prin care se cerea să se constate încălcarea deontologiei de: o judecătoare suspectată de relaţii prea apropiate cu un avocat ce a pledat în anumite dosare soluţionate de ea, o altă judecătoare sindic filmată pe ascuns luând masa într-un loc public cu un lichidator – din fericire, ambele sesizări au fost respinse. 

Această reglementare nu corespunde exigenţelor CEDO şi trebuie urgent de renunţat la ea. În susţinerea acestei opinii ale mele, invoc jurisprudenţa recentă a Curţii de la Strasbourg, pe care le-o recomand ministrului justiţiei şi secretarilor săi de stat atunci când mai iniţiază proiecte cu privire la statutul magistraţilor pe care şi-i doresc puşi sub un total control. Este vorba de hotărârea din 2010 pronunţată în cauza Ozpinar vs Turcia, din care voi reproduce întocmai pasajele incidente în situaţia din România: 

Acuzaţiile la adresa judecătoarei turce (pct.8 din hotărârea CEDO):

1) În urma unei dispute cu mama sa, reclamanta s-ar fi mutat din casa unde cele două locuiau împreună, pe vremea când era necăsătorită, pentru a locui într-un apartament pentru care se ştia că plăteşte chiria dl. G.A., căsătorit, cu patru copii. Se presupunea că reclamanta a avut relaţii apropiate cu acest avocat: ceea ce i-a permis acestuia să intre în biroul său de mai multe ori, a plecat din instanţă în maşina acestuia, şi a luat prânzul de două ori cu acesta în birou. Astfel, s-a creat convingerea că procesele în care pleda acesta  aveau să fie judecate în favoarea lui.

Reclamanta a lăsat să se mai creadă că avea o relaţie apropiată cu H.M., un primar, S.Y., un consilier local, un jandarm, H.A., un director de la ocolul silvic, dar şi cu avocatul menţionat anterior. Mai exact, aceasta i-ar fi permis lui H.M. să intre în biroul ei, ar fi părăsit instanţa în maşina lui, îşi petrecuse singură weekendurile vara la casa de vacanţă a acestui primar, ar fi rămas singură cu un jandarm în biroul său, cu uşa încuiată.

3) În incinta Palatului de Justiţie, reclamanta s-ar fi certat cu mama sa, care locuieşte în altă casă.

4) Şase luni mai târziu, reclamanta a venit la tribunal într-un taxi, care se spune că ar fi fost plătit de sus-numitul avocat.

5) Reclamanta ar fi dispus liberarea provizorie a aceluiaşi acuzat din două cauze în care acesta a fost reprezentat de respectivul avocat, astfel : (a) în cadrul unei acţiuni penale împotriva lui M.K., acuzat de loviri sau alte violenţe asupra  unei terţe părţi, reclamanta ar fi dispus la 9 februarie 2001 liberarea provizorie pe cauţiune, împotriva cererii de menţinere în arest făcută de procurorul competent, (b) reclamanta s-ar fi întors mai repede (pe 4 aprilie) din concediul început la 1 aprilie, după care pe 9 aprilie2002 adispus liberarea provizorie a aceleiaşi persoane, acuzată din nou de loviri.

6) În anumite zile, reclamanta ar fi fost machiată strident, şi ar fi purtat în timpul programului de lucru, o fustă mult prea scurtă, necorespunzătoare statutului său de judecătoare.

7) Reclamanta ar fi avut obiceiul de a întârzia la lucru nemotivat, de a pleca de la lucru mai devreme şi de a lipsi în repetate rânduri. 

CSM din Turcia a exclus-o din magistratură (pct 16): La  noiembrie 2003, Consiliul Superior al Magistraturii, reunit în şedinţă plenară, a decis, în majoritate, să revoce reclamanta din funcţie, în temeiul art. 69 din Legea nr. 2802, concluzionând că : „În ceea ce priveşte ancheta cu privire la acuzaţiile aduse judecătoarei Arzu Özpınar, s-a stabilit că prin atitudinile şi relaţiile sale necorespunzătoare, aceasta a adus atingere demnităţii şi onoarei profesiei sale şi a pierdut orice urmă de demnitate şi consideraţie personală ; că a dat de înţeles că lasă sentimentele personale să intervină în activitatea sa profesională ; că are obiceiul să întârzie nemotivat la lucru, să plece mai devreme şi să lipsească în repetate rânduri. Prin urmare, aceasta este revocată din funcţie […]”. 

Legislaţia aplicabilă (pct 24): Legea nr. 2802 privind judecătorii şi procurorii prevede: Art. 69 – „Revocarea – […] În cazul în care actul pentru care se impune sancţiunea disciplinară este de natură să aducă atingere onoarei, demnităţii şi prestigiului funcţiei, acesta va fi sancţionat cu revocarea, chiar dacă nu constituie o infracţiune şi nu necesită condamnare.”

CEDO despre cercetarea vieţii private a magistraţilor (pct. 43-48):  Curtea este de părere că ancheta referitoare la viaţa profesională şi privată a reclamantei, condusă de inspector, în cursul căreia martorii au fost interogaţi cu privire la diverse aspecte ale vieţii reclamantei, precum şi revocarea administrativă care a rezultat din această anchetă, motivată în principal de concluzii trase din acţiunile acesteia, pot fi considerate ingerinţe în dreptul său la respectarea vieţii private. 

CEDO despre art. 69 din lege (pct.50-54): Curtea este nevoită în acest caz să îşi exprime îndoiala cu privire la a stabili dacă „legea” din litigiu enunţă în termeni suficient de clari elementele esenţiale competenţelor autorităţilor în materie. 

Concluziile CEDO (pct.67-76): „Societatea democratică” este caracterizată prin pluralism, toleranţă şi spirit deschis. Statutul de magistrat nu o privează pe reclamantă de protecţia pe care i-o oferă art. 8 din convenţie. Curtea observă că faptele reproşate reclamantei făceau referire nu numai la exercitarea atribuţiilor sale, dar în mare parte, şi la imaginea acesteia în faţa justiţiabililor. Prin urmare, ancheta litigiului depăşea inevitabil limitele vieţii profesionale. Curtea poate înţelege că adoptarea de către magistrat, în viaţa profesională sau în cea privată, a unei conduite care nu îl face demn de încrederea şi respectul cuvenit, poate avea un anumit efect asupra reputaţiei puterii judiciare. Totuşi, în chestiunile legate de viaţa privată a unui funcţionar, acesta trebuie să fie capabil să prevadă, într-o anumită măsură, consecinţele acţiunilor sale din particular şi, după caz, să beneficieze de garanţii adecvate. Asemenea garanţii sunt cu atât mai necesare când viaţa profesională câştigă teren adesea în viaţa privată, în aşa fel încât devine din ce în ce mai greu să se facă distincţie în ce calitate acţionează individul la un anumit moment. Curtea consideră că, în asemenea situaţii, în legislaţia internă ar trebui prevăzute măsuri adecvate pentru a proteja viaţa privată a unui magistrat. 

Dacă această reglementare aberantă care se vrea introdusă în legislaţia României va intra în vigoare, anticipez că întrebările la care CSM din România va trebui să răspundă vor fi: sancţionăm magistraţii care nu au viză de flotant pentru apartamentul la care locuiesc, care au datorii la bloc, care circulă cu maşina şi trec prin intersecţie pe culoarea roşie a semaforului, care scutură covorul de praf peste balconului vecinului de dedesubt, care nu îşi plătesc la timp cheltuielile la bloc, care au relaţii extraconjugale sau de concubinaj, pe femeile care au fuste scurte sau bărbaţii neraşi ori cu părul lung, pe magistraţii microbişti care scuipă seminţe şi înjură la un meci?

Oare pentru asta ne trebuie CSM?! OK, dacă în asta vrem să îl transformăm – în organ de controlat judecătorii la unghiuţe şi batistuţe dimineaţa – atunci sfătuiesc legiuitorul să respecte cerinţele CEDO şi să spună în lege, în mod expres, ce tip de conduite trebuie să adopte un magistrat în diverse situaţii, şi care sunt acele conduite care pot atrage sancţionarea lui disciplinară, ca să ştie omul dacă mai scoate capul din casă sau va sta izolat, aşa cum i se va cere.

 *

Înainte de a finaliza prezentul articol, am luat la cunoştinţă de un comunicat al CSM adresat MAE în legătură cu un incident implicând o judecătoare in străinătate. Eu nu am fost încunoştinţat în prealabil şi nici nu sunt de acord cu acest comunicat. Despre ce e vorba: la un post TV s-a dat ştirea cum că o judecătoare aflată în Bulgaria în vacanţă ar fi intrat în panică după o pană de curat care a prins-o într-o telecabină şi ar fi avut pălmuit un poliţist venit să o liniştească. Dincolo de faptul că CSM nu are competenţe în a verifica informaţii privind magistraţii, ci numai Inspecţia Judiciară, ceea ce am arătat mai sus deja se întâmplă. Din păcate. Iar legeanici măcar nu a intrat în vigoare încă! 


[1] Las la o parte faptul că noua reglementare este atât de generală că practic include şi alte abateri disciplinare care se vor reglementate distinct, cum ar fi cea de la lit.c: „atitudinile ireverenţioase în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, celălalt personal al instanţei sau al parchetului în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili sau reprezentanţii altor instituţii”.

30/10/2011

Obiectiv politic imediat: `Acaparati justitia!`

Filed under: independenta justitiei,MJ,politic — Cristi Danilet @ 6:50 PM

În ultimele luni au fost lansate în spațiul public anumite mesaje și au fost promovate câteva proiecte legislative care dezvăluie intenția clasei politice de instituire a controlului absolut asupra singurei puteri care acționează în mod independent în România.

Despre mesajele politice, doar amintesc. Cel mai dur și nedrept a fost acela cu răul făcut de justiția română (mesaj extrem de populist și atât de general, care ar fi valabil în orice țară și în orice epocă), urmat de lamentarea  cum că ministrul justiției nu are niciun  control asupra sistemului (văd că un fost ministru declara  același lucru în 2008, așa că stau și mă întreb de ce ministrul actual, aflat  în funcție de 4 ani, a avut nevoie de atâta timp să ajungă la aceeași concluzie). Voi dezvălui mai jos, în modul cel mai realist posibil, cum anume se va institui acel control atât de dorit de politicieni asupra justiției, atrâgând atenția asupra demagogiei care a cucerit limbajul politic și asupra pericolului iminent de subordonare politică a justiției.

Sunt patru proiecte legislative promovate deja, extrem de grave:

1. Primul este un proiect de lege inițiat de Ministerul Justiției și aprobat de curând de către Guvern, prin care se ia preia controlul asupra personalului administrativ al instanțelor: grefierii judiciari (care vor soluționa o anumită categorie de cauze), grefierii (care vor asista judecătorii) și managerii instanțelor (care vor conduce partea administrativă a instanțelor), la care se adaugă personalul de asistență (arhivari, agenți procedurali) și specialiștii IT vor avea cariera gestionată de către ministrul justiției (art.16 din proiectul de lege o indică în mod expres). Astfel, recrutarea, transferul, eliberarea lor din funcție, aprobarea Codului deontologic, aplicarea sancțiuni disciplinare va fi făcută de ministru. Însăși coordonarea Școlii Naționale de Greferi este scoasă de sub autoritatea CSM și trecută sub MJ (art. 47 din proiect), minister care va deține inclusiv locuri în organismul de conducere al Școlii.

Acest proiect de lege a primit aviz negativ de la CSM. Un singur lucru pare acceptabil și eu am fost de acord cu el: cariera grefierilor trebuie gestionată de un organism similar CSM, numit „Ordinul Grefierilor”, cel mult coordonat de MJ. În niciun caz CSM nu poate avea vreo responsabilitate asupra grefierilor, așa cum este în prezent, când MJ, CSM și președinții curților de apel își împart în mod formalist și ineficient toate aceste atribuții. Din păcate însă, proiectul doar enunță acest principiu, și amână reglementarea unei asemenea autorități într-un termen de 3 ani (art. 108 din proiect).

Lucrurile devin mai grave dacă le privim într-un context mai larg: financiar, instanțele sunt dependente de MJ deși din 2005 există o lege care spune că ICCJ trebuie să fie ordonator principal de credite; ECRIS (baza electronică de date a instanțelor) aparține MJ; se vrea o scanare electronică a dosarelor care să se facă pe serverele MJ; experții criminaliști sunt în subordinea MAI și MJ; iar hotărârile judecătorești tocmai au fost deja decretate de politic ca fiind neexecutorii, indiferent ce spun judecătorii.

2. A doua intenție manifestată e cea de revizuire a Constituției. Prin aceasta se vrea o majorare a numărului reprezentanților societății civile în CSM, de la doi la șase. Fără a neglija importanța acestei categorii sociale, reamintesc doar de lupta politică care s-a dus la începutul acestui an pentru numirea celor doi reprezentanți actuali. Aceasta luptă este cel puțin fără rost datorită atribuțiilor restrânse ale celor doi, care nu participă decât la ședințele Plenului CSM, unde nu se iau decizii în legătură cu cariera magistraților decât în mod formal pentru numirea în funcție (când se validează concursul de admitere) și eliberarea din funcție (pentru pensionare). Singura atribuție importantă este cea de numire a conducerii CSM pe timp de un an, respectiv de promovare la ICCJ – dar, cât timp reprezentanții societății civile, chiar și alături de membrii de drept numiți de autorități politice (ministrul justiției, procurorul general al ICCJ și președintele ICCJ) sunt minoritari (doi plus trei) nu sunt motive de îngrijorare. Asta însă….numai dacă nu ar exista cea de a treia și a patra inițiativă, arătate mai jos.

3. Al treilea proiect de lege promovat de ministrul justiției se referă la schimbarea modalității de  promovare la ICCJ. Eu am  mai scris despre asta, dar puțini au înțeles: ministrul justiției, în acord cu CSM, a promovat un proiect prin care examinarea candidatului în fața CSM (numită în mod expres „interviu” – art. 52 ind.3 din proiect) rămânea punctul decisiv, dar acest proiect de lege a fost modificat fundamental în comisia juridică a Camerei Deputaților unde s-a introdus concursul ca modalitate de  departajare a concurenților, motiv pentru care proiectul a și fost respins în  Senat. Joi însă președintele țării a anunțat că Guvernul trebuie să își asume răspunderea pe legea privind promovarea la ICCJ – rămâne de văzut dacă se va păstra forma inițială a proiectului și va lăsa CSM atribuțiile constituționale de promovare a judecătorilor la ICCJ, sau dacă se va asuma răspunderea pe un proiect respins de Parlament (aspect neconstituțional în opinia mea) dar care prevede concursul.

Necunoscătorii au lăudat acest din urmă proiect cum că ar prevedea „condiții mai stricte” de promovare. Ei bine, eu afirm că cei care au lăudat acest proiect nu l-au citit atent, nu au citit  nici forma finală a acestuia, și nici nu au urmărit dezbaterea parlamentară. Eu spun că acest concurs ar fi menit să verifice doar cunoștințele teoretice ale candidatului. Așadar,  prin concurs (a se citi „test grilă”) nu s-ar putea face nicio verificare a capacității profesionale trecute (manifestată în modul de instrumentare a dosarelor de-a lungul vremii), nici a aprecierii făcute de colegii de la instanța candidatului (pentru a vedea capacitatea de comunicare și deschidere) sau a celor de la instanța ierarhic superioară (pentru a avea o părere calificată asupra calităților profesionale); evident, nici nu s-ar putea face vreo verificare a integrității candidatului (putându-se ajunge la situația stupidă ca un magistrat împotriva căruia s-a început urmărirea penală pentru comiterea unei infracțiuni de corupție sau care se află sub cercetări la Inspecția Judiciară pentru comiterea vreunei abateri disciplinare să fie promovat doar pentru că a trecut concursul cu ics și zero).

4. Al patrulea proiect vizează modificarea mecanismului de răspundere disciplinară a  magistraților. Fluturând un fals stindard al întăririi independenței justiției, ministrul a promovat un proiect care va arunca sintagma „independența justiției” în istorie. Evident, sunt pentru existența unui sistem de răspundere a magistraților și el chiar există în prezent, așa cum am mai arătat și cu altă ocazie, iar trecerea atribuțiilor legate de răspundere spre politic ar fi o gravă eroare care ne va aduce în vremuri pe care le credeam demult apuse (anii dinaintea lui 2004).

Mai întâi, în proiectul amitit se enunță independența administrativă a Inspecției, în sensul de a funcționa ca o structură separată de alte instituții, inclusiv față de CSM (art. 64 ind.1, 2 și 7 din proiect pt Legea 317). Sincer, mă îndoiesc că în plină criză financiară Guvernul își va permite costurile creării unei noi instituții – e de remarcat că în mod nereal în secțiunea a patra din expunerea de motive la acest proiect se prevede că implementarea acestei legi nu ar necesita costuri (?!).

Apoi însă, se instituie prevederi menite a se prelua controlul asupra Inspecției Judiciare: ministrul va putea sesiza Inspecția (art 45 alin.1 din proiect pt Legea 317), va putea obliga inspectorii la completarea achetei (art. 45 alin.5 lit.b și alin.7 lit.b din proiect pt Legea 317), va putea renunța la  începerea acțiunii disciplinare sau va putea susține acțiunea disciplinară în CSM (art 44 alin. 3 și 4, art. 46 alin.9, art. 47 alin.3  din proiect pt Legea 317) și, pentru prima dată în istorie, va putea ataca în instanță soluția CSM cu privire la sancționare (art. 49 alin.3 din proiect pt Legea 317). În plus, inspectorii vor putea efectua control pe fond al soluțiilor verificate (art. 99 lit. a și i teza a II-a din proiect pt Legea 303), deși aceasta ar trebui să fie exclusiv obiectul instanțelor de control judiciar, respectiv al activității de evaluare.

Îmi este neînțeles cum se poate scrie într-un loc din proiect că inspectorii judiciari sunt independenți (art. 64 ind 9), după ce mai sus sunt puși în mod neechivoc în subordinea Inspectorului șef care trebuie să le confirme actele (art. 46 alin. 3 din proiect pt Legea 317), respect a ministrului, ceea ce consacră în fapt dependența lor operațională. Îmi este și mai neclar cum se poate scrie în proiect că Inspecția Judiciară este o structură autonomă (art. 64 ind 1 alin. 1), iar în expunerea de motive să se scrie că Inspecția acționează potrivit principiului independenței operaționale și că este autonomă în luarea deciziilor (pct. 2 din secțiunea 2), când de fapt ea este sub controlul operațional al ministrului, ceea ce se reflectă în însăși lipsa independenței sale funcționale.

Apoi, dacă luăm în considerare și ce-a de-a doua inițiativă – cea cu mărirea numărului reprezentanților societății civile în CSM, care va fi urmată, fără îndoială, de implicarea lor  în secțiile CSM, inclusiv în cea disciplinară – este evident că dorește judecarea disciplinară a magistraților de către ne-magistrați (5 magistrați vor fi în fiecare secție, și 6 ne-magistrați li se vor adăuga). Așadar: sesizarea de către politic, efectuare a anchetei disciplinare sub control politic, apoi judecare a magistratului de către cei numiți politic.

Concluzie: Am demonstrat prin cele de mai sus existența unui plan (nimeni nu ar fi atât de naiv să creadă că cele patru inițiative sunt doar o coincidență) bine pus la punct, nu doar de control al justiției, ci chiar de acaparare a acesteia. Astfel, în scurt timp recrutarea în magistratură se va face după criteriile și de către comisiile numite de Plenul CSM în care diferența între magistrați aleși (10) și ceilalți (9) este de un vot, numirea în funcțiile de conducere la instanțe și parchete se face în urma rezultatelor obținute în fața unei comisii numite de Plenul CSM la aceași diferență de un vot, administrația instanțelor va fi controlată exlusiv de MJ, promovarea la ICCJ se va face după un concurs de „X” și „0” susținut în fața unei comisii numite de același Plen CSM, anchetarea disciplinară se va face inclusiv cu privire la fondul soluțiilor de căte o Inspecție Judiciară controlată nu administrativ, ci chiar funcțional de către politic, o Inspecție al cărei șef este numit de Plenul CSM cu aceeași diferență fragilă de un vot, iar judecarea disciplinară a magistraților o va face o secție a CSM compusă în majoritate din ne-magistrați. Însuși CSM, care s-a vrut a fi garantul independenței justiției, va fi dominat de ne-magistrați și membrii de drept, putând impune chiar ca un ne-magistrat să fie președintele acestei instituții, singura încă necontrolată politic în România.

Nu spun că vechiul CSM nu a avut tarele lui: din contra, am fost un critic acerb al acestuia și cred că a fost ineficient în mare măsură, iar decizia unora din foștii membri de a re-candida ne-a făcut mult rău. Nu spun că actualul CSM a acționat întotdeauna pe măsura așteptărilor, dar cred că trebuie recunoscute și încurajate: transparența arătată de noul CSM (ședințe transmise online, documentele de votat postate pe ordinea de zi), fermitatea în aplicarea sancțiunilor disciplinare acolo unde este cazul (de la începutul anului au fost promovate 23 acțiuni disciplinare și au fost sancționați 15 magistrați, pentru 6 acțiunea respingându-se), dorința de management eficient al instanțelor (controlul motivelor de amânare pentru dosarele de peste 10 ani în sistem, respectiv 5-10 ani e deja cunoscută, la fel primul control dispus vreodată la curtea supremă), deciziile luate în domeniul integrității judiciare (lipsirea de pensie de serviciu pentru magistrații corupți, inițierea unei strategii de întărirea integrității judiciare, verificarea informațiilor cu privire la unii magistrați inclusiv de la ICCJ) sau a promovării în puncte cheie (avem din iulie 2011 noi criterii de promovare la ICCJ și noi criterii de numire a inspectorilor la Inspecția Judiciară). Toate astea demonstrează dorința și putința de auto-control al justiției, așa cum ar trebui să fie în orice țară care respectă principiul separației puterilor în stat.

Or, în perioada de pre-aderare, România și-a asumat să respecte și să întărească independența justiției, prin semnarea Documentului de Poziție Comună; aceeași obligație, alături cea privind eficientizarea justiției  răzbate din MCV. Or, prin proiectele promovate în ultima jumătate de an, întreaga carieră a magistraților va fi la cheremul politicului începând cu recrutarea, până la promovarea la ICCJ și terminând cu sancționarea acestora, iar întreaga administrație a instanțelor va fi controlată de minister. Afirm cu tărie că toate aceste proiecte inițiate încalcă standardele internaționale ale independenței justiției instituite de ONU și de Consiliul Europei, devenite obligatorii pentru noi, țară membră a acestor organisme. În aceste condiții, criteriul politic al existenței „statului de drept” care a fost condiție esențală pentru aderarea la UE în 2007 este puternic zdruncinat, iar recenta  sancționare a țării noastre din partea Olandei și Finlandei tocmai pe acest criteriu nu poate fi întâmplătoare.

« Pagina anterioarăPagina următoare »