CRISTI DANILEŢ – judecător

31/08/2017

Opinia VeDemJust cu privire la propunerile vizand legile justitiei

Filed under: legislatie,MJ,VeDem Just — Cristi Danilet @ 2:39 PM
Tags: ,

Opinia asociației VeDemjust din care fac parte cu privire la proiectul din 30.08.2017 de modificare a legilor justiției poate fi citit AICI.

Rețin concluziile:

  1. Proiectul postat ieri pe site-ul MJ este unul nou, nediscutat cu societatea civilă, care mai înainte de trimitere în procedură de avizare trebuie supus dezbaterii publice.
  2. Proiectul nu este fundamentat în mod complet.
  3. Proiectul nu este însoțit de un studiu de impact ale modificărilor propuse.
  4. Proiectul duce la restaurarea dreptului de control al ministrului justiției asupra sistemului judiciar.
  5. Proiectul nu se ocupă de probleme mari și persistente ale sistemului judiciar.
  6. 6. Proiectul de ieri nu va duce la o eficientizare a sistemul judiciar și o creștere a calității actului de justiție.
  7. Proiectul pune în pericol independența justiției.
Anunțuri

22/08/2015

Alcoolismul si carnagiul de pe soselele din Romania: sanctionare insuficienta

Filed under: jurisprudenta,legislatie,noile coduri,statistica — Cristi Danilet @ 11:56 PM
Tags: , , , ,

no-drink-drive-iso-sign-is-1095Preambul: În aceste zile asistăm la reluarea dezbaterilor cu privire la modul de sancţionare a infracţiunilor comise în trafic. Din păcate, urmare a agresării unor poliţişti în trafic de către şoferi care consumaseră băuturi alcoolice înainte să se urce la volan (Bucureşti, Mamaia). Încă din anul 2010 UE a alcătuit un Plan de reducere la jumătate a numărului deceselor rutiere până în anul 2020. În martie 2015 Comisia Europeană chiar a publicat date statistice cu privire la decesele în urma unor accidente de circulaţie, ce au avut loc din diverse cauze: raportat la numărul locuitorilor din fiecare stat membru al Uniunii, în ultimii şapte ani România a ocupat a ocupat locul trei (în 2008 şi 2011), locul doi (în 2009, 2010, 2014) şi locul întăi (în 2012 şi 2013). 

Fenomenul infracţional: Infracţiunile la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice lucru sunt extrem de periculoase: uneori şoferii sunt prinşi în trafic mai înainte de a avea vreun eveniment rutier; altădată aceste infracţiuni au drept urmare pagube materiale, răniţi şi morţi. Dacă daunele materiale sunt acoperite prin despăgubiri băneşti relativ uşor de probat, pentru daune morale – aşa cum am mai arătat –  justiţia nu are tarife sau standarde, practica instanţelor fiind extrem de variată cu privire la compensarea suferinţei.

Consiliul Superior al Magistraturii în care deţin calitatea de membru este instituţia care adună toate datele statistice despre cauzele aflate pe rolul instanţelor. Analizând datele la care am avut acces (ataşate la sfârşitul postării), am ajuns la următoarele concluzii:

  1. Infracţiunile la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice reprezintă categoria de cauze cea mai numeroasă aflată pe rolul instanţelor din România. Este vorba de: conducerea unui autovehicul sub influenţa alcoolului, a unui autovehicul neînmatriculat, a unui autovehicul fără permis de conducere, părăsirea locului accidentului şi sustragerea de la recoltarea probelor biologice.
  2. Dintre acestea, 70% sunt cauzele ce privesc conducerea pe drumurile publice cu alcoolemie. În România sunt 6 milioane de şoferi, ceea ce înseamnă că la fiecare o mie de şoferi 2.5 sunt prinşi conducând băuţi peste limita minimă penală.
  3. În ultimii ani s-a înregistrat o creştere a dosarelor de acest gen aflate pe rolul instanţelor. Iată mai jos statistica din ultimii patru ani anteriori intrării în vigoare a Noului Cod Penal (1 februarie 2014):

Număr dosare înregistrate la Judecătorii:

Obiectul cauzelor 2010 2011 2012 2013
 Accidente mortale de circulaţie 826 901 920 921
Infr. contra sig. circulaţ pe dr. publice (OUG195/2002), din care:

– conducerea cu imbibatie alcool

– parasirea locului accidentului

– conducere fara permis

13.241

8.683

169

3.552

14.064

9.688

200

4.001

14.040

9.530

279

3.583

15.491

11.141

279

3.984

Tratamentul sancţionator: Ne-am fi aşteptat ca, având în vedere creşterea fenomenului infracţional în acest domeniu, să avem efect în mediul judiciar – creşterea cuantumului pedepselor aplicate de judecători şi aplicarea cât mai rar a suspendării executării, şi un efect în domeniul legal – înăsprirea pedepselor prevăzute în codul penal.  Dar lucrurile nu au stat aşa:

  1. Iată mai jos reacţia instanţelor de judecată la evoluţia infracţiunilor la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice:
Anul Nr. cauze Pedepse aplicate

 

amendă                închisoare

Pedepse cu închisoarea sau amenda cu suspendarea executării

    număr                 procente

2010 11.925     96                                   1.286     10.485         adică          88%
2011 13.683    473                                  1.724     11.469         adică            84%
2012 12.832    303                                  1.569     10.943        adică            85%
2013 13.015    267                                  1.601     11.144         adică            86%

        2. Iată şi reacţia legiuitorului. Am analizat, prin comparaţie, tratamentul penal al acestor infracţiuni înainte şi după intrarea în vigoare a Noului Cod Penal:

Infracţiune OUG nr. 105/2002 Noul Cod penal 2014
Conducerea unui autovehicul având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge închisoare 1-5 ani închisoare 1-5 ani sau amendă 1.800-150.000 lei
Refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice închisoare 2-7 ani închisoare 1-5 ani
Circulare cu autovehicul  neînmatriculat închisoare 1-3 ani închisoare 1-3 ani sau amendă 1.800-150.000 lei
Conducere fără permis de conducere fără permis închisoare 1-5 ani închisoare 1-5 ani
Părăsirea locului accidentului închisoare 2-7 ani închisoare 2-7 ani

Interpretarea datelor: Cifrele de mai sus de spun că reacţia organelor statului nu este una potrivită:

  1. Deşi în România numărul de infracţiuni privind siguranţa circulaţiei pe drumurile publice creşte de la an la an, în cazul unora legiuitorul a optat în noul cod penal pentru o sancţionare mai uşoară.
  2. Din păcate nici instanţele nu au o reacţie adecvată: majoritatea judecătorilor se limitează la a aplica o sancţiune în fiecare cauză concretă, fără să realizeze că ei au un rol social în combaterea fenomenului infracţional; practic, instanţele se limitează la represiune, uitând că au un rol şi în prevenţia generală. Am motive să cred că statistica din anii trecuţi se va păstra.
  3. Dar chiar şi cu privire la represiune, statistica din anii 2010-2013 arată că, indiferent de fluctuaţia numărului de infracţiuni, şansele de a primi de la judecător o pedeapsă cu suspendarea executării a fost de 8.5 din 10. Practic, aproape toţi infractorii primari (aflaţi la primul contact cu legea penală) au primit o pedeapsă cu suspendarea deşi această măsură nu a fost şi nu este o obligaţie pentru judecător. Nu am motive să cred că pe anii următori practica va fi alta, căci şi pe noul cod, cine ia cel mult 3 ani închisoare va beneficia de suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
  4. Pentru cei care ajung în penitenciar, extrem de rar după cum am arătat, liberarea condiţionată rămâne, evident, aplicabilă: după executarea a două treimi vor fi puşi în libertate.
  5. Mai mult, potrivit noii legislaţii, pentru toate aceste infracţiuni e posibil ca procurorul să renunţe la urmărirea penală stabilind că fapta nu prezintă interes public de a fi cercetată. De aceea cred că numărul cauzelor care în următorii ani vor ajunge la instanţe se va diminua (deja statistica pe anul 2014 ne arată acest lucru).

Soluţii: Având în vedere creşterea numărului de infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere, probabil că se impune o înăsprire a sancţiunilor legale: eliminarea posibilităţii de a fi aplicată amenda penală ci doar închisoarea, ridicarea minimului special al pedepselor, eliminarea posibilităţii de a se renunţa la urmărirea penală, eliminarea dreptului la liberare condiţionată, includerea printre infracţiuni a faptei de a conduce cu 50 km/h peste limita maximă admisă etc.

Cu toate acestea, cred că şi pe actuala legislaţie organele judiciare ar putea avea o mare contribuţie la combaterea acestui fenomen prin înăsprirea reacţiilor şi tratamentului sancţionator:

  1. Procurorii ar trebui să aplice instituţia renunţării la urmărirea penală doar în mod excepţional. Infracţiunile la regimul circulaţiei rutiere sunt infracţiuni de pericol, iar când sunt soldate şi cu eveniment rutier, personal nu văd cum ar putea fi justificată renunţarea. O soluţie de renunţare la urmărirea penală pentru alcoolemie de peste 1 la mie, cum înţeleg că se face în unele judeţe, este inacceptabil!
  2. Judecătorii ar trebui să aplice sancţiuni ferme, amenda să fie aplicată doar în mod excepţional, iar suspendarea executării cu maximă precauţie şi numai motivat.
  3. Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a mai conduce pe un anumit număr de ani nu e obligatorie. Oricum, eu nu ştiu să se aplice în practică, judecătorii considerând că urmările administrative din legea circulaţiei ar fi de ajuns. Ei bine, nu e aşa: ridicarea permisului pe o anumită perioadă sau posibilitatea de a da din nou examen pentru a obţine permisul anulat sunt insuficiente deseori.
  4. Nu ştiu de ce nimeni nu şi-a pus problema confiscării autoturismului: legea permite în prezent ca bunul făptuitorului care a fost folosit la comiterea infracţiunii să fie confiscat. E adevărat, raportat la Decizia CCR nr. 661/2007, ar putea fi destul de greu, dar nu cred că imposibil, de motivat o asemenea măsură. De altfel, îmi amintesc că acum doi ani premierul anunţa public că ar dori modificări legislative care să permită confiscarea autoturismului pentru comiterea unor contravenţii la regimul circulaţiei rutiere. Demersul nu a mai fost făcut, dar dacă pentru contravenţii ne gândeam la confiscare, cu atât mai mult raţiunile se menţin în caz de comitere a infracţiunilor în această materie.
  5. Poliţiştii trebuie să îşi intensifice acţiunile în trafic. Cu toţii ştim că cel prins în trafic băut nu este pentru prima dată în acea stare. El reprezintă un pericol pentru toţi cetăţenii oneşti. În plus, pe unii dintre cei condamnaţi cu suspendare îi regăsim pe şosele conducând fără permis.
  6. Fiecare poliţist aflat în trafic să fie dotat cu mini-cameră video. Sistemul i-ar ajuta să probeze eventualele insulte sau chiar ultraj comise împotriva lor şi i-ar proteja de acuzaţiile de abuz în serviciu sau luare de mită.
  7. Procurorii nu trebuie să se sfiască în a propune arestarea preventivă a şoferilor băuţi care comit accidente soldate cu victime omeneşti sau care fug de la locul accidentului.
  8. Judecătorii trebuie să aplice sancţiuni ferme pentru ucidere din culpă sau vătămare corporală din culpă care sunt comise ca urmare a unei infracţiuni la legea circulaţiei. După părerea mea, pentru cel care se urcă băut la volan sau conduce cu mult peste limita legală a vitezei şi accidentează o persoană în aceste condiţii nici nu ar mai trebui să se pună problema comiterii vreunei infracţiuni contra persoanei din culpă, ci cu intenţie indirectă.

Pentru cei care au nevoie, le pun la dispoziţie statistica utilizată: Nr.cauze 2010-2015 şi Pedepse 2010 – 2013

27/01/2014

Noua legislație penală (I): Aprecieri generale

Filed under: legislatie,noile coduri — Cristi Danilet @ 2:54 AM
Tags: ,

noul-cod-penal-noul-cod-de-procedura-penala

De la 1 februarie 2014 se vor aplica mai multe acte normative noi:

Legea 286/2009 privind Codul penal (modificat și însoțit de Legea nr.187/2012 de punere a sa în aplicare);

Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală (modificat și însoțit de Legea nr.255/2013 de punere a sa în aplicare, modificată la rândul ei prin OUG nr. 116/2013; de Hot.CSM 79/2014 de modificare a Regulamentului de ordine interioară a instanțelor);

Legea nr.252/2013 privind sistemul de probațiune (însoțită de Regulamentul său de aplicare aprobat prin HG 1079/2013);

Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal;

Legea 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal (însoțit de  Regulamentul de organizare a activităţii judecătorului de supraveghere a privării de libertate aprobat prin Hot.CSM 89/2013);

– Legea 300/2013 privind îmbunătățirea Legii nr.302/2004 privind cooperarea internațională în materie penală.

Actele normative cele mai laborioase sunt, fără îndoială, Noul Cod penal și Noul Cod de procedură penală. Alături de Noul Cod Civil (intrat în vigoare în 2011) și Noul Cod de procedură civilă (intrat în vigoare în 2013), ele constituie piloni esențiali de reformă legislativă. Aș putea spune că, odată cu intrarea lor în vigoare, se termină construirea eșafodajului de care justiția are nevoie pentru a funcționa eficient. Procesul penal va dura mai puțin, judecătorii din apel vor fi mai responsabilizați, iar apărarea va avea drepturi extinse. Cei care comit fapte în stare de concurs sau recidivă vor fi mai aspru sancționați. În schimb, sunt mai multe modalități ca infractorului primar să nu i se aplice o pedeapsă cu executarea, iar victima va avea avantajul de a obține mai rapid repararea prejudiciului sau de a impune o anumită conduită inculpatului încheind un acord de mediere penală.

Unele reglementări din vechile coduri sunt păstrate, altele sunt modificate, iar altele sunt cu totul noi. Populația trebuie să le cunoască întrucât ele se vor aplica pentru toate cauzele penale noi, dar și pentru cele aflate în curs de soluționare în instanțele din România.

Din punct de vedere al politicii penale codurile sunt un progres, fără îndoială.

În următoarele postări voi arăta care sunt elementele de noutate din cele două coduri.

12/12/2013

Parlamentarul va raspunde sau nu ca functionar? Despre supra-imunitatea votata

Filed under: coruptia,legislatie,politic — Cristi Danilet @ 9:42 PM

palatulparlamentuluiI. Intr-o postare anterioară am lămurit în ce condiții un parlamentar, primar, magistrat etc. răspunde penal pentru comiterea infracțiunii de conflict de interese. Concluzia articolului meu este clară: pe actuala legislație, parlamentarul poate fi tras la răspundere penală pentru comiterea infracțiunii de conflict de interese  prevăzută de art. 253 ind. 1 Cpen, nu pentru că ar fi funcționar public în sensul Legii 188/1999, ci pentru că este „funcționar public” în sensul art. 147 alin. 1 Cpen. Aceasta este situația și pentru alte cateogrii de persoane care dețin calități în baza unor legi speciale: magistrații, polițiștii, miniștrii, membrii CSM etc – nici aceștia nu sunt funcționari publici (referire la statutul lor), dar pot fi trași la răspundere penală pentru infracțiunea de conflict de interese fiind „funcționari publici” în sens penal (referire la răspunderea lor).

II. Pe data de 10 dec. 2013, în cameră decizională, Camera Deputaților a adoptat un proiect de lege prin care articolul din Codul penal se modifică. Acestea vor intra în vigoare la 3 zile de la data publicării modificărilor în Codul penal (dacă acest lucru se va întâmpla):

Până acum, infracțiunea de conflict de interese avea ca subiect activ (adică ca potențial autor) persoana care deținea calitatea de „funcționar public” în sensul art. 147 alin. 1 C.pen. rap. la art. 145 C.pen. Așadar, azi intră în această categorie: cei care sunt aleși (parlamentarul, primarul, consilierul local sau județean), cei care sunt numiți politic (miniștrii) sau prin dispoziție (funcționarii publici) ori în urma unui concurs (magistrații), cei care au contract de muncă (profesorii), indiferent că au sau nu fișa postului (de ex, magistrații sau demnitarii nu au fișa postului, pe când funcționarii și grefierii au).

Potrivit noilor modificări, se dorește ca pentru infracțiunea de conflict de interese să fie trasă la răspundere numai persoana care exercită atribuţii de serviciu ce rezultă dintr-un contract de muncă și o fişă a postului semnate cu o instituţie dintre cele prevăzute la art. 145 C.pen. (cele două condiții sunt cumulative). Ar intra aici, de exemplu, profesorul. Dar ar fi exclus magistratul, parlamentarul, ministrul, primarul, prefectul, consilierul local ori județean – căci aceștia din urmă își exercită funcția/demnitatea dar NU în baza unui contract de muncă și ei NU au o fișă a postului. Mai mult, va fi exclus până și grefierul de la răspundere penală, căci el are o fișă a postului, dar nu are contract de muncă la instanța sau parchetul unde funcționează (el este încadrat prin decizie)!

Prin urmare, din cauza noile modificări, vor răspunde pentru infracțiunea arătată doar câteva categorii de angajați ai statului. Însă cei care fac parte din categoriile ce își desfășoară activitatea unde se produc deseori conflictul de interese (instituțiile administrative, mai ales în domeniul achizițiilor publice) vor fi exceptați de la răspunderea penală pentru această infracțiune.

III. Tot pe data de 10 dec. 2013, aceeași Cameră a Deputaților a adoptat un alt proiect de lege prin care la art. 147 C.pen. (cel care definește „funcționar public” în alin. 1 și „funcționar” în alin.2) se introduce un alin. 3 cu următorul conținut: „Sunt exceptaţi de la dispoziţiile art. 147, Preşedintele României, deputaţii şi senatorii, precum şi persoanele care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei profesii liberale, în baza unei legi speciale şi care nu sunt finanţaţi de la bugetul de stat, aceştia răspunzând penal, civil sau administrativ în conformitate cu dispoziţiile legilor speciale în baza cărora îşi desfăşoară activitatea, precum şi cu dispoziţiile dreptului comun, cu respectarea dispoziţiilor prezentului alineat”.

Care sunt efectele acestei modificări? Ne amintim că la art. 147 alin. 1 C.pen este definit „funcționarul public” – adică cel care poate comite o serie de infracțiuni din Codul penal: sustragerea sau distrugerea de înscrisuri (art. 242), abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246),  abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi (art. 247), abuzul în serviciu contra intereselor publice (art. 248), neglijența în serviciu (art. 249), purtarea abuzivă (art. 249), conflictul de interese (art. 253 ind.1), nedenunțarea unor infracțiuni (art. 262), omisiunea sesizării organelor judiciare (art. 263), instigarea publică și apologia infracțiunilor (art. 324). Prin urmare, dacă azi senatorii și deputații pot fi trași la răspundere pentru asemenea infracțiuni, în viitorul apropiat nu se va mai putea acest lucru.

De asemenea, ne amintim ca la art. 147 alin. 2 este definit „funcționarul” – care poate comite, pe lângă infracțiunile de mai sus, și altele: luare de mită (art. 254), primirea de foloase necuvenite (art. 256), falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288), fals intelectual (art. 289). Așadar, dacă azi, parlamentarii, avocații, notarii, executorii judecătorești pot fi trași la răspundere pentru asemenea infracțiuni, în viitorul apropiat nu se va mai putea acest lucru – și acest lucru va viza inclusiv persoanele aflate în prezent în cursul unor cercetări nefinalizate prin hotărâre definitivă (28 de parlamentari sunt în prezent în cercetări pentru comiterea unor infracțiuni de corupție).

IV. De aceea, consider întemeiată reacția instituțiilor de drept: CSM, DNA, ICCJ. Eu sunt de părere că modificările votate, dar încă neintrate în vigoare, aduc în mod grav atingere obligațiilor ce ne revin prin documentele internaționale la care România este parte prin care ne-am asumat să prevenim și să combatem corupția la toate nivelurile, precum și principiului egalității cetățenilor în fața legii. Acest aspect urmează a fi cercetat și, eventual constatat de către Curtea Constituțională.

Parlamentarul nu este functionar public. Dar raspunde ca unul

Filed under: coruptia,legislatie — Cristi Danilet @ 3:12 PM
Tags: , ,

functionar publicMotivare: Constat uimit modul în care se poartă dezbaterea din spațiul public cu privire la răspunderea penală a anumitor categorii de demnitari, funcționari, salariați etc. Uimirea mea este amplificată de implicarea în dezbaterea publică a unor oameni care fac legi sau lucrează cu legi extrem de des și comit erori inadmisibile.

Problema: Discuția s-a declanșat față de categoriile sociale care răspund penal pentru anumite infracțiuni prevăzute în Codul penal. Astfel, infracțiunile de luare de mită sau  primirea de foloase necuvenite se comit de „funcționar”, iar infracțiunea de conflict de interese se comite de „funcționar public”. Deci, comiterea acelor fapte de către  persoane care nu au aceste calități, nu poate atrage răspunderea penală pentru respectivele infracțiuni.

Ce înseamnă „funcționar public” în Codul penal? Răspunsul este dat de două articole din Cod.

1. Titul VIII din partea generală a Codului Penal, se numește „Înțelesul unor termeni sau expresii în legea penală”. Art. 140 prevede „Ori de câte ori legea penală foloseşte un termen sau o expresie din cele arătate în prezentul titlu, înţelesul acestora este cel prevăzut în articolele următoare, afară de cazul când legea penală dispune altfel”. De aici rezultă două consecințe: a) atunci când întâlnim un termen în Codul penal care e explicat în Titlul VIII, suntem obligați să respectăm acea definiție; b) nu se poate face trimitere la nicio altă lege: nici de statut al unei profesii, ocupații, funcții, demnități, nici de organizare sau de funcționare a unor instituții, autorități etc.

2. Art. 147 alin. 1 definește „Prin functionar public se întelege orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, o însarcinare de orice natura, retribuita sau nu, în serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art. 145” (acest din urmă articol arată că „Prin termenul public se întelege tot ce priveste autoritatile publice, institutiile publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publica, serviciile de interes public, precum si bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public”).

Cine este „funcționar public”? Din alin.1 al art. 147 C.pen. rezultă că este „funcționar public” directorul unei instituții, președintele unei autorități, profesorul sau doctorul (indiferent că lucrează în sistemul public sau privat, pentru că desfășoară activități de interes public – învățământul și sănătatea), polițistul, judecătorul, procurorul, grefierul, ministrul, deputatul, senatorul. Dar și paznicul, femeia de serviciu, electricianul angajat la Senat, Palatul Victoria, instanță, parchet, școală, spital.

De reținut: Atât timp cât în legea penală se folosesc termeni și expresii cu înțelesuri distincte, rezultă că, în situația analizată de noi: 1. Nu are importanță dacă cel care comite fapta este personal contractual (încadrat potrivit Codului Muncii), funcționar public (încadrat potrivit Legii nr.188/1999), funcționar public cu statut special (polițist), magistrat (judecător, procuror), demnitar (președintele țării, parlamentar, ministru, membru CSM). 2. Nu are importanță cum s-a făcut recrutarea pe acel post: alegere (președintele țării, parlamentari, primari), numire (miniștri), concurs (profesori, magistrați, polițiști, grefieri). 3. Nu are importanță statutul persoanei respective, adică dacă el își exercită demnitatea, funcția, profesia, ocupația în baza unei legi generale (codul muncii) ori a unei legi speciale (demnitar, diplomat, magistrat, funcționar). Nu are importanță durata mandatului/funcției, salariul/indemnizația primită. Așadar, pentru a fi subiect activ al infracțiunii de conflict de interese, nu are importanță statutul profesional al persoanei care comite fapta, ci doar ca ea să se încadreze în categoriile la care face referire art. 147 alin. 1 C.pen.

Dacă nu s-a înțeles Mai sus am făcut o expunere juridică și clară. Dacă totuși nu m-am făcut înțeles, am o soluție alternativă: Să uităm pentru câteva momente de cuvintele „funcționar (public)” și să folosim „calitatea X”, de asemenea, să găsim exemple de astfel de calități. Prin urmare, explicația de mai sus se reduce la: Infracțiunea de conflict de interese se sancționează penal când e comisă de cel care are „calitatea X”. Conform definițiilor obligtoriu de respectat date de art. 147 rap. la art. 145 C.pen parlamentarul are „calitatea X”. De aici rezultă că infracțiunea de „conflict de interes” poate fi comisă de un parlamentar.

Concluzie: toată discuția din spațiul public este nu artificială, ci falsă de-a dreptul. Nimeni nu a spus că parlamentarii ar fi funcționari publici (adică ar avea calitatea reglementată de Legea 188/1999), ci doar că ei răspund ca „funcționar public” (calitatea „X”!) pentru infracțiunile din Codul penal care privesc „funcționarul public” (art. 147 alin.1 C.pen).

PS Problema de mai sus de soluționează în baza cursului de penal general din anul II la facultatea de drept si, eventual, drept penal special din anul III. Orice student la Drept știe astea. Teoretic, ar fi trebuit să le știe și absolvenții. Din ce am văzut zilele astea, constat că doar unii se pricep, restul își dau cu părerea. Și totuși, consultarea unor specialiști sau cel puțin citirea Codului penal – nimeni nu poate invoca necunoașterea legii – s-ar fi impus mai înainte de adoptarea oricăror poziții publice.

PPS Dezbaterea a mai relevat un aspect: disprețul cu care este tratat un corp extrem de numeros de bugetari: funcționarii publici. Asta la 14 ani de la apariția legii lor…

12/08/2010

Justitia americana pe lege…romaneasca

Filed under: legislatie,MJ — Cristi Danilet @ 9:44 PM

Acum doua saptamani premierul ne anunta public ca isi doreste ca in Romania procesele sa se judece de la o zi la alta, ca in justitia americana si a anuntat publicul ca acest lucru s-ar putea realiza prin noua lege privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor (numit `proiect` mai jos). Trec peste faptul ca insasi denumirea acestei legi este gresita: nu un proces se solutioneaza, ci o cauza. Un proces este cadrul in care se desfasoara judecata unei cauze, prin urmare un proces se poate lungi sau scurta, dar este impropriu sa spui ca se accelereaza „solutionarea proceselor”.

Am facut atunci o prezentare in care am aratat ca acest lucru nu e posibil in Romania (si sunt convins ca nici in SUA, caci acolo pana ca in fata judecatorului sa ajunga partile si martorii pentru audiere, au loc mai multe proceduri ce se intind pe durata a catorva luni bune). Si nu este posibil pentru ca judecatorul roman este tinut de o temporalizare fireasca impusa de anumite proceduri pe care nici macar noua lege nu le poate rezolva, asa cum nici noile coduri ce se prezuma ca vor intra in vigoare anul viitor nu le rezolva: necesitarea citarii partilor si a martorilor, acordarea termenului pentru angajare avocat, executarea mandatului de aducere, asteptarea depunerii rapoartelor de expertiza etc. – cauzele sunt atat de ordin legislativ, cat si de ordin practic (abuzul de drept procesual este extins in Romania, rare fiind cazurile cand inculpatii ar avea interes ca o cauza sa fie solutionate rapid).

La aceasta prezentare MJ a raspuns incercand sa explice – dar eu as spune sa ascunda unele imperfectiuni din  – acest proiect de lege. Sincer, daca acest proiect este tot ceea ce poate da mai bun MJ, avem in Romania o problema care se pare ca a scapat reformei: profesionalismul celor care redacteaza proiectele de lege (plecand de la experienta practica a acestora, pana la inexistenta unei metodologii de modificare a unui act normativ).

Vreau sa subliniez ca sunt de acord cu o reglementare privind procedura rapida de solutionare a cauzelor. Acest lucru s-a tot incercat, de altfel, prin reformele multiple din ultima jumatate de secol. Mai arat ca sunt dispus sa judec si sambata si duminica (apropo, proiectul nu prevede pt cazuri deosebite o asemenea posibilitate, desi in penal in materia arestarii si numai acolo acest lucru se intampla, iar in civil ar trebui cel putin in materia masurilor provizorii de protectie a minorilor sau chiar si a ordonantelor presedintiale) si sa imi pun la dispozitie biroul sau holul instantei pentru a judeca (si inca un apropo, nu trebuie sa primim sfaturi in acest sens, caci se stie ca se pot desfasura proceduri de judecata oriunde stabileste judecatorul – inclusiv in parc, la caminul cultural, la parti/martor acasa). Si arat in continuare ca proiectul are chestiuni cu care sunt de acord ca vor determina scurtarea procesele (insa nu simtitor pentru instantele de fond, cele mai incarcate din tara): termenul in cunostinta dupa semnarea citatiei, comunicarea probelor intre avocati (existenta de 5 ani, neaplicata niciodata), caracterul definitiv al declinarii de competenta, reducerea posibilitatii de a trimite o cauza spre rejudecare,  modificarea substantiala a procedurii de solutionare a RIL-urilor, reducerea nr de judecatori de prima instanta din litigiile de munca, eliminarea unor cai de atac, reglementarea abuzului de drept in penal, posibilitatea de a decide administrativ trimiterea la institutia judiciara competenta a plangerilor gresit indreptate, recunoasterea vinovatiei.

Dar in cateva observatii facute mai jos la acest proiect, am aratat ca el contine confuzii terminologice (`proces` in loc de `cauza`, `judecatori in loc de instanta`), fraze ilogice (formulari in care exceptia este reglementata inaintea regulei – de ex. componenta completelor de 5 de la ICCJ), calitati inexistente in proceduri (de ex, reprezentant pentru primirea citatiei), fraze eliptice in mod inadmisibil (incompatibilitatea raportorilor din procedura de solutionare a recursului in interesul legii), modalitati diferite de solutionare a aceleiasi chestiuni in materie civila fata de penala (de ex: preschimbarea termenelor de judecata – cu citare in civil, fara citare in penal; accesul la bazele electronice de date – numai in penal, nu si in civil), proceduri inutile care, contrar scopului legii, prelungesc procesul (audierea partilor in sedinta publica in legatura cu aspecte privind expertiza), reglementari contrare unor legi speciale (de ex, dreptul Avocatului Poporului de a sesiza ICCJ cu recurs in interesul legii in civil) sau care nu tin seama de unele dispozitii din legi speciale deja in vigoare (obligatia judecatorului de informare a partilor cu privire la mediere), reglementari incomplete (de ex, dupa ce se anunta prin denumirea marginala ca norma se refera la tranzactie, mediere si recunoasterea pretentiilor civile in procesele penale, primele doua aspecte nu mai sunt reglementate) sau care demonstreaza ca de atatea modificari suferite de actualele coduri nici macar la MJ nu exista o forma consolidata a acestora (se propune introducerea dupa alin 6 la art 184 Cpen a unui nou alineat, in conditiile in care ultimul este alin 5) ori reglementari contrare scopului legii (legea vrea sa accelereze procedurile dar va intra in vigoare dupa 2 luni de la publicare, dupa alte 3 luni se vor incheia protocoale pentru accesul instantelor si procurorilor la bazele de date electronice si cine stie cate luni vor mai fi necesare pt accesul propriu zis).

Mai mult, acest proiect vine in contradictie cu noile coduri de procedura penala si civila recent iesite din …acelasi MJ. Eu credeam ca proiectul de fata va face cumva o trecere de la actuala legislatie la viitoarele reglementari. Constat insa ca va avea loc un nou experiment juridic pe spatele magistratilor si avand ca victime sigure justitiabilii. Si spun asta avand in vedere numai urmatoarele aspecte privind procedura penala, pe care am apucat sa o analizez: in viitorul Cpp competenta de urmarire penala proprie a procurorului scade, in prezentul proiect creste; in actualul Cpp membrii Curtii de Conturi, presedintele Consiliului Legislativ si Avocatul Poporului sunt judecati de ICCJ, in proiect ei sunt trecuti in competenta curtilor de apel, iar in noul Cpp se pare ca vor fi la Judecatorii; in actualul Cpp infractiunile comise de judecatorii de la curtile de apel si magistratii asistenti de la instanta suprema sunt judecate la ICCJ, in proiect ele sunt judecate de curtile de apel, in noul Cpp revin din nou la ICCJ; in actualul Cpp sentinta judecatoriei e atacabila cu apel la tribunal si decizia acestuia cu recurs la curtea de apel (aspect ilogic, intr-adevar), in proiect sentinta judecatoriei va fi atacabila doar cu recurs la curtea de apel (ceea ce transforma aceste instante si in curti de casatie), dar in noul Cpp sentinta judecatoriei poate fi atacata cu apel la curtea de apel (cum e firesc) si apoi cu recurs in casatie la ICCJ; in actualul CPpp nu exista vreo reglementare a competentei in caz de chestiuni prealabile in materie de contencios administrativ (jurisprudenta recenta a ICCJ admite ca e un nou caz – nereglementat insa legal – de suspendare a procesului penal pt ca aceasta chestiune sa fie solutionata de instanta de contencios), in proiect se prevede in mod expres ca se rezolva de completul penal, dar in noul Cpp acest lucru nu mai este reglementat.

Alaturi se afla observatiile si propunerile mele punctuale la acest proiect de lege, deja aprobat de Guvern si avizat pe fuga de CSM la cererea Presedintelui Romaniei. Imi exprim speranta ca nu mi se va raspunde public – iar – la acestea de catre MJ, ci se vor face rapid demersuri pentru indreptarea in Parlament a aspectelor sesizate, desi ma indoiesc ca cineva este interesat de aceasta. Oricum, remarc ca intotdeauna in perioada verii, cand e vacanta judecatoreasca si magistratii nu pot urmari activitatea legislativa, se propun cele mai sensibile modificari.

Document – Observatii si propuneri mica reforma

12/06/2009

Noile coduri-studii de impact

Filed under: legislatie,MJ — Cristi Danilet @ 7:15 PM

Publicarea noilor codurilor nu e suficienta. Mai e nevoie de timp necesar ca practicienii sa se obisnuiasca cu noile reglementari. Vorbesc aici in primul rand de judecatori si procurori, dar iata ca pregatirea institutionala acestora este in momentul de fata blocata, intrucat INM nu are sume necesare formarii noastre. Apoi vorbesc de avocati, care in procedura civila vor avea un rol nou, acela de a administra probe, dar pentru ei inca nu exista o strategie globala de pregatire. Apoi vorbesc de politisti, care desi joaca un rol esential in procesul penal ca organe de cercetare, nici macar nu au fost consultati  de vreo guvernare atunci cand s-a tot modificat codul de procedura penala.

In afara de pregatirea profesionistilor, mai e nevoie de anticipat efectele produse de coduri sub aspectul resurselor umane si financiare. De exemplu, urcarea competentei la nivelul tribunalelor va insemna o nevoie de personal suplimentara pentru aceste instante ceea ce va determina desfiintarea unor judecatorii mici, care azi sunt neeconomice din moment ce sunt incadrate cu 1- 2 judecatori. Automat, vor trebui desfiintate unele parchete mici. Situatia este cu atat mai accentuate cu cat in urmatorul an cam 1/4 dintre magistrati se vor pensiona.

De aceea, un studiu de impact este absolut necesar. Cel care il intocmeste o va face in cadrul proiectului de reforma justitiei finantat cu banii imprumutati de la Banca Mondiala. Procedura de licitatie va fi probabil una internationala, iar echipa desemnatata sa finalizeze acest studiu trebuie alcatuita dintr-un finantist, sociolog, psiholog, jurist. Procedura e destiul de complicata si va temporiza mult lucrurile, probabil contractul cu castigatorul licitatiei se va semna pe la sfarsitul anului, iar inca cel putin 6 luni sunt necesare pentru intocmirea studiilor; la care se adauga perioada de rezolvare a problemelor ivite – de la modificarea legii de organizare judiciara pana la recrutarea personalului de baza si auxiliar, precum si pregatirea adecvata.

Astfel ca aproximez aplicarea noilor coduri cel mai devreme la mijlocul anului 2011.