CRISTI DANILEŢ – judecător

25/06/2017

Magistratii: interdictii, incompatibilitati, sanctiuni

Cel care exercită funcţia de judecător sau procuror nu poate exercita nicio altă funcţie publică sau privată, dar poate exercita o funcţie didactică în învăţământul superior sau poate să fie formator în cadrul INM sau SNG.

Sesizat cu unele cazuri concrete, CSM a stabilit care sunt alte funcţii sau activităţi compatibile sau nu cu funcţia de magistrat: judecătorii, pro­cu­rorii, grefierii şi personalul de specialitate juridică asimilat magistraţilor pot participa ca experţi în cadrul programelor cu finanţare externă pentru justiţie (Plen, Hotărârea nr. 261/2008); judecătorii şi procurorii, care au calitatea de cadru didactic, pot ocupa numai funcţii de execuţie în structurile unei facultăţi sau universităţi, precum şi în struc­turile unei instituţii de cercetare în domeniu juridic (Plen, Hotărârea nr. 821/2008); funcţia de judecător sau procuror este compatibilă cu funcţia de lector în cadrul Institutului Diplomatic Român (Prin Hotărârea nr. 316/2010); există incompatibilitate între funcţia de judecător în România și funcția de consilier juridic în cadrul Serviciului Juridic al Comisiei Europene (Plenul, Hotărârea nr. 532/2011); funcţia de judecător sau procuror nu este incompatibilă cu participarea magistraţilor la birourile electorale (Plenul, Hotărârea nr. 318/2012); magistrații pot face parte din asociații fără scop patrimonial care sunt înregistrate legal, inclusiv masonice și sunt obligați să completeze declarația de interese cu privire la această calitate, dar nu poate face parte din asociații secrete (Plenu, Hotărârea nr. 886/2013);  participarea în cadrul unor proiecte de burse doctorale, în calitate de doctorand, nu este incompatibilă cu statutul de magistrat (Plenul, Hotărârea nr. 629/2014);  magistrații pot avea calitatea de experți pentru pregătirea unor studenți în proiecte  cofinanțate de Fondul Social European în favoarea institutului Notarial Român (Plenul, Hotărârea nr. 1434/2014);  un judecător din România a fost sancționat pentru că în timp ce se afla în concediu fără plată a exercitat funcția de judecător în cadrul misiunii EULEX Kosovo în regim contractual (secția pentru judecători în materie disciplinară, Hotărârea nr. 3J/2015); funcţia de jude­cător/procuror nu este incompatibilă cu participarea magistratului în cali­tate de sportiv la antrenamentele organizate de club sau federaţie; funcţia de judecător/procuror nu este incompatibilă cu calitatea de instructor sportiv neremunerat; funcţia de judecător/procuror este incompatibilă cu cea de membru în comisii de examinare pentru acordarea de grade tehnice sportive, doar în condiţiile în care activitatea desfăşurată în această calitate este remunerată; funcţia de judecător/procuror este incom­patibilă cu cea de arbitru la competiţii sportive, doar în condiţiile în care activitatea desfăşurată în această calitate este remunerată (Plenul, Hotărârea nr. 440/2015); apoi, s-a precizat că noţiunea de „remuneraţie” menţionată în cuprinsul Hotărârii nr. 440/2015 include orice avantaje de natură materială, inclusiv cheltuieli de cazare, masă, cheltuieli de transport pentru deplasări la competiţii interne/internaţionale şi diurnă (prin Plenul, Hotă­rârea nr. 82/2016);  nu există incompatibilitate între funcţia de magistrat și calitatea de manager de proiect în cadrul unei universități (Plenul, Hotărârea nr. 696/2015);  funcția de judecător este incompatibilă cu funcţia de membru în comitetul de conducere al unei Biserici Creștine Baptiste (Plenul, Hotărârea nr. 697/2015);  un magistrat, în calitate de mirean, nu poate fi membru în adunarea eparhială a unei eparhii (Plenul, Hotărârea nr. 698/2015),  există incompatibilitate între funcţia de judecător și calitatea de executor testamentar remunerat (Plenul, Hotărârea nr. 788/2015);  că există incompatibilitate între funcţia de magistrat și cea de asociat sau acționar la societăți civile, societăți comerciale, bănci sau alte instituții de credit, societăți de asigurare ori financiare, companii naționale, societăți naționale sau regii autonome, inclusiv în situația în care aceste funcții au fost dobândite prin moștenire (Plenul, Hotărârea nr. 845/2015);  judecătorii şi procurorii pot fi membri în cadrul Comitetului European pentru Prevenirea Torturii şi a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane sau Degradante (Plenul, Hotă­rârea nr. 1053/2015); funcția de judecător este compatibilă cu calitatea de membru în cadrul Grupului de experți privind politica Uniunii Europene  în materie penală (Plenul, Hotărârea nr. 1184/2015); Plenul CSM a decis cu valoare de principiu că judecătorii şi procurorii pot fi membri ai unor comisii de examinare numai din cadrul sistemului judiciar (Plenul, Hotărârea nr. 1185/2015); un judecător poate fi consultant în cadrul unui proiect european pentru dezvoltarea sistemului de justiţie din Republica Moldova (Plenul, Hotărârea nr. 1022/2015);  funcţia de judecător sau procuror nu este compatibilă cu cea de preşedinte al comitetului de părinţi al unei unităţi de învăţământ (Plenul, Hotărârea nr. 1200/2015); între funcţia de judecător sau procuror şi calitatea de executor judecătoresc suspendat din funcţie nu există incompatibilitate (Plenul, Hotărârea nr. 1365/2015);  nu este incompatibilă cu statutul de magistrat participarea la studii universitare master, inclusiv beneficiul unei burse de studii în această perioadă (Plenul, Hotărârea nr. 1379/2015);  magistrații pot investi în fondurile deschise de investiții reglementate de Legea nr. 297/2004 (Plenul, Hotărârea nr. 397/2016); funcţia de procuror este compatibilă cu calitatea de lider în cadrul unui proiect finanțat de Comisia Europeană (Plenul, Hotărârea nr. 156/2016).

Judecătorilor şi procurorilor le este interzis: să desfăşoare acti­vi­tăţi comerciale[1], direct sau prin persoane interpuse; să desfăşoare activităţi de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură; să aibă calitatea de asociat sau de membru în organele de condu­cere, administrare sau control la societăţi civile, societăţi comer­ciale, inclusiv bănci sau alte instituţii de credit, societăţi de asigurare ori financiare, companii naţionale, societăţi naţionale sau regii autonome (prin excepţie, pot fi acţionari sau asociaţi ca urmare a legii privind privatizarea în masă); să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic.

Magistraţii nu pot să facă parte din partide sau formaţiuni politice şi nici să desfăşoare sau să participe la activităţi cu caracter politic, dar pot fi detaşaţi în funcţii administrative sau chiar politice din alte instituţii, cu excepţia celei de ministru[2]. Ei sunt obligaţi ca în exercitarea atribuţiilor să se abţină de la exprimarea sau manifes­tarea, în orice mod, a convingerilor lor politice.

Judecătorii şi procurorii nu îşi pot exprima public opinia cu privire la procese aflate în curs de desfăşurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul. Ei nu pot să dea consultaţii scrise sau verbale în probleme litigioase, chiar dacă procesele respective sunt pe rolul altor instanţe sau parchete decât acelea în cadrul cărora îşi exercită funcţia şi nu pot îndeplini orice altă activitate care, potrivit legii, se realizează de către avocat. Magistrații formatori la INM și SNG nu pot face meditații.

Magistratul trebuie să publice date despre averea sa şi a membrilor familiei cu care locuiește. De asemenea, trebuie să declare public eventualele interese (de exemplu, din ce organizaţii face parte). Trebuie să declare dacă soţul, rudele sau afinii până la gradul al IV‑lea inclusiv exercită o funcţie sau desfăşoară o activitate juridică ori activităţi de investigare sau de cercetare penală, precum şi locul de muncă al acestora. În fine, el este ținut să arate dacă a fost ori nu agent sau colaborator al organelor de securitate, ca poliţie politică (caz în care poate fi magistrat, dar nu poate ocupa o funcţie de conducere în sistem), și trebuie să declare că nu este lucrător operativ, informator ori colaborator al actualelor servicii de informaţii.

Toate activităţile specifice funcţiei judiciare trebuie îndeplinite în anumite termene strict prevăzute de lege.

Judecătorul este obligat să păstreze secretul deliberărilor şi al votu­rilor la care a participat, inclusiv după încetarea exercitării funcţiei.

Activitatea magistraţilor este deseori în atenția publicului şi presei[3]. Aceasta impune o grijă deosebită pentru modul de relaţio­nare dintre magistrat şi justiţiabili, dar şi pentru conduita adoptată de acesta în afara instanţei/parchetului.

Datorită supraîncărcării cu dosare, timpul liber al magistratului sau cel care ar trebui alocat familiei este extrem de redus; deseori acesta trebuie să lucreze după program, uneori şi în weekend şi chiar noaptea. Bolile profesionale (de ochi, coloană, stomac, piele) se manifestă destul de timpuriu.

Judecătorii şi procurorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru faptele care afectează pres­tigiul justiţiei. Investigaţiile disciplinare sunt făcute de Inspecţia Judiciară, iar sancţiunile care pot fi aplicate de secțiile de disciplină ale CSM pot merge de la avertisment până la înlăturarea din profesie[4].

Implicarea unui magistrat în comiterea unei infracțiuni atrage, de regulă, eliberarea din funcție: în caz de condamnare sau de amâ­narea aplicării pedepsei pentru orice infracțiune, cu excepția celei de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (2)‑(4) C.pen. când CSM apreciază că infracțiunea nu aduce atingere pres­ti­giului profesiei; la fel, magistratul este eliberat din funcție chiar în caz de renunțare la urmărirea penală sau de renunțare la aplicarea pedepsei, dacă CSM decide că menținerea în funcție nu este posibilă deoarece fapta comisă aduce atingere prestigiului profesiei.

 

[1] În data de 26 iunie 2008, Plenul CSM a stabilit că funcţia de jude­cător, respectiv procuror este incompatibilă cu cea de investitor la bursă (pct. 33 al ordinii de zi).

[2] Prin Hotărârea nr. 654/2012, Secţia pentru judecători a CSM a decis că un judecător nu poate fi detaşat în Ministerul Justiţiei pentru a fi numit ministru al justiţiei.

[3] Prin Hotărârea nr. 482/2012, Plenul CSM a aprobat Ghidul privind relaţia dintre sistemul judiciar din România şi mass-media, respectiv Manualul pentru purtătorii de cuvânt şi structurile de informare publică şi relaţii cu mass-media. Ghidul a fost modificat şi completat în mod esenţial prin Hotărârea CSM nr. 573/2014.

[4] Jurisprudența disciplinară a secției de judecători, respectiv de procurori din cadrul CSM este disponibilă pe site-ul (http://integritate.ifep.ro/Jurisprudenta.html).

03/04/2017

T.Toader despre Justitie

Filed under: CCR,Parchet,politica — Cristi Danilet @ 10:16 PM
Tags: ,

TTÎn această seară, la o televiziune, ministrul justiției Toader Tudorel a făcut câteva afirmații prin care a demontat multe din susținerile făcute în spațiul public de către politicieni, avocați și jurnaliști în legătură cu deciziile CCR pe marginea abuzului în serviciu și ancheta DNA pe OUG 13: În caz de încălcare a Constituției de către instituțiile publice, nu există sancțiuni personale;

  • Conform Constituției, procurorii îți desfășoară activitatea sub autoritatea ministrului justiției. Parchetele vor fi auditate: numărul de dosare, durata de soluționare, ordinea de soluționare, costurile dosarelor, respectarea practicii CEDO. Ministrul nu poate controla dosare;
  • Justiția română scârțâie din cauza unor probleme precum: legi incoerente, încărcătură prea mare cu dosare, instanțe și parchete cu puțini magistrați;
  • Protocoalele dintre instituții sunt firești, atât timp cât prevederile lor nu încalcă legea;
  • Asociațiile profesionale ale magistraților au uneori opinii ce țin de zona politică;
  • Balanța justiției întotdeauna este înclinată, căci judecătorul nu poate da dreptate ambelor părți;
  • Abuzul în serviciu nu trebuie să aibă un prag valoric;
  • Grațierea nu e singura soluție de rezolvare a problemelor din penitenciare;
  • Evaluarea Procurorului General și procurorului-șef DNA a fost făcută fără vreo influență de la ambasade sau partide;
  • Ministerul Justiției va propune în zilele următoare modificarea codului penal și de procedură penală potrivit deciziilor Curții Constituționale și va institui răspunderea juridică a magistraților (O așteptare personală: să vedem dacă va propune și reincriminarea insultei și calomniei, așa cum cere CCR!)
  • Codruța Kovesi merită să fie în continuare doctor în drept. Teza sa e consistentă.

Mă bucur că profesorul Toader Tudorel a rămas același om vertical pe care eu și mulți colegi de ai mei magistrați și avocați îl știam încă de când îi eram studenți.

13/03/2017

Procedura de revocare a sefilor din Parchet

Filed under: Guvern,Parchet — Cristi Danilet @ 3:26 PM
Tags: , , ,

Procurorii sunt independenți în soluțiile date. Este adevărat că șefii de la vârful Ministerului Public sunt numiți cu implicarea politicului, datorită unei legi ce consacră această procedură încă de pe vremea comunismului (a se vedea art. 44 din Legea 60/1968, apoi art. 70 din din Legea 92/1992, apoi art. 54 din actuala Lege privind statutul judecătorilor și procurorlor nr. 303/2004.) Mandatul șefilor de la Parchet este însă protejat împotriva demiterilor intempestive din partea celor ce i-au numit. Astfel, în art. 54 și art. 51 alin 2 din Legea nr. 303/2004 se prevede CINE și PENTRU CE poate revoca un procuror de la vârful Parchetului de pe lângă ICCJ, DNA și DIICOT.

Revocarea implică trei factori decizionali:

  • propune ministrul justiției;
  • avizează CSM;
  • decide Președintele României.

Motivele de revocare sunt următoarele trei:

a) în cazul în care nu mai îndeplinesc una dintre condiţiile necesare pentru numirea în funcţia de conducere (se descoperă că a făcut parte din serviciile de informații înainte de 1990 sau au colaborat cu aceasta, că are un interes personal în ocuparea funcției de conducere ce influenţează sau ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor prevăzute de lege, că la data numirii nu avea vechimea minimă necesară);

b) în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor manageriale privind organizarea eficientă (folosirea adecvată a resurselor umane şi materiale, evaluarea necesităţilor, gestionarea situaţiilor de criză, raportul resurse investite – rezultate obţinute, gestionarea informaţiilor, organizarea pregătirii şi perfecţionării profesionale şi repartizarea sarcinilor în cadrul instanţelor sau parchetelor), comportamentul şi comunicarea (comportamentul şi comunicarea cu judecătorii, procurorii, personalul auxiliar, justiţiabilii, persoanele implicate în actul de justiţie, alte instituţii, mass-media, asigurarea accesului la informaţiile de interes public din cadrul instanţei sau parchetului şi transparenţa actului de conducere), asumarea responsabilităţilor şi aptitudinile manageriale (capacitatea de organizare, capacitatea rapidă de decizie, rezistenţa la stres, autoperfecţionarea, capacitatea de analiză, sinteză, previziune, strategie şi planificare pe termen scurt, mediu şi lung, iniţiativă şi capacitatea de adaptare rapidă);

c) în cazul aplicării uneia dintre sancţiunile disciplinare (ceea ce implic sesizare adresată Inspecției Judiciare, trimiterea dosarului la secția de procurori a CSM, aplicarea unei sancțiuni, judecarea recursului la ICCJ).

Așadar, cu privire la procurorii care ocupă pozițiile de la vârful Ministerului Public, două chestiuni trebuie luate în considerare: pe de o parte, cine face numirea și conform căror criterii (pentru a împiedica influențele politice), iar pe de altă parte cine îi poate revoca din funcție și pentru ce motive (pentru a împiedica presiunile politice).

Așa cum am arătat, încă din 1968 la vârful Parchetului erau numite persoane (nu neaparat procurori) de către Legislativ, respectiv de către Executiv. Urmare a reformei din 2004-2005, s-a ajuns la concluzia ca numirea să o facă Președintele statului la propunerea ministrului justiției, dar cu avizul consultativ al CSM. Evident, este de dorit excluderea factorului politic de la numire, ceea ce implică ca procedura de recrutare să o desfășoare CSM, iar rolul Președintelui țării să fie doar pentru învestire formală, aspect acceptat de Curtea Constituțională prin decizia nr. 375/2005.

Dar aceeași grijă trebuie manifestată și cu privire la revocarea procurorilor șefi din funcțiile de conducere, aceasta fiind principala armă pe care politicul o deține cu privire la cariera lor. După mine, revocarea are trebui decisă de cel care face numirea, dar ea să survină numai la inițiativa CSM, în urma unor investigații făcute de Inspecția Judiciară.

07/03/2017

Infractionalitatea pe anul 2016

Filed under: Parchet — Cristi Danilet @ 11:16 PM
Tags: , , , , , ,

trimisi in judecataPe 7 martie 2017 a fost publicat Raportul de activitate al Ministerului Public pentru anul trecut. Am extras câteva date de interes pentru public din care rezultă că au fost trimiși în judecată mai mulți infractori ca anul precedent și a crescut numărul infractorilor minori; sunt mai multe infracțiuni comise contra persoanei (scad omorurile, cresc violurile, crește violența contra familiei) și mai puține contra patrimoniului. Furtul și violențele fizice rămân în topul infracțiunilor.

În total: Anul trecut au trebuit soluționate 1,7 milioane cauze; dintre acestea, 32% au primit soluție: o jumătate de milion prin netrimitere în judecată, 48.000 prin trimitere în judecată. 588.986 cauze au autor necunoscut, iar dintre acestea 542 sunt pentru omor.

Au fost trimise în judecată 63.722 de persoane fizice (din care 6798 arestați preventiv), cu 5.000 mai mulți ca în anul precedent și cu 13.000 ca în urmă cu doi ani. Cei mai mulți, raportat la 100 de mii de locuitori sunt din Bacău, Constanța, Brașov, Alba-Iulia.  3.883 inculpați trimiși în judecată sunt minori, cu 300 mai mulți ca în anul precedent; cei mai mulți sunt din București, Constanța, Bacău, Cluj. Au mai fost trimise în judecată și 487 persoane juridice. Pagubele totale comise de cei trimiși în judecată sunt de 10 miliarde lei noi și 74 milioane euro.

Au fost achitați anul trecut 809 inculpați, din care 30 fuseseră arestați preventiv (3 trimiși în judecată de DNA, 10 de DIICOT).

Cu privire la infracțiuni: este de remarcat că a crescut cu 150 numărul infracțiunilor îndreptate împotriva persoanei, în timp ce cele împotriva patrimoniului au scăzut cu 500.

9696 inculpați au fost trimiși în judecată pentru furt (din care 1633 sunt minori), 7610 inculpați au fost trimiși în judecată pentru loviri și vătămări, 2516 pentru tâlhărie (din care 768 sunt minori), 1953 pentru înșelăciune, 1939 pentru evaziune fiscală, 1747 pentru droguri, 1652 pentru corupție (din care 925 de către  DNA), 1031 pentru infracțiuni silvice, 919 pentru omor (cele mai multe în Galați, București, Bacău; 69 autori sunt minori), 895 pentru ucidere din culpă și alți 563 pentru vătămări din culpă (majoritatea sunt urmare a accidentelor de circulație), 561 pentru viol (72 autori sunt minori), 314 pentru trafic de persoane și de minori, 178 pentru proxenetism,

Violența în familie este în creștere: numărul de inculpați trimiși în judecată este de 1467, iar numărul de victime este de 1822 (cele mai multe sunt din Bacău, Botoșani, Iași), din care 932 sunt minori. Cu privire la infracțiunile comise, cifrele spun că 32 de persoane au fost omorâte cu intenție și 4 au fost omorâte în bătaie de propriul soț; 5 părinți au fost omorâți cu intenție, iar alți 22 au fost victime ale tentativei de omor și alți 5 în bătaie de către proprii copii. 8 minori au fost omorâți de proprii părinți, alți 5 au fost victimele tentativei de omor din partea acestora și alți 12 au fost omorâți de frați; 44 de copii minori au fost violați de proprii părinți și alți 6 de frați.

22/09/2016

Este posibila reluarea votului privind urmarirea unui ministru

Filed under: Parchet,politic,separatia puterilor — Cristi Danilet @ 11:37 PM
Tags: , , ,

daSe pare că se doreşte o reluare faţă de votul de luni dat de Parlament cu privire la imunitatea unui fost ministru care este şi parlamentar.

Pentru că în spaţiul public s-au ridicat câteva întrebări legate de această posibilitate, o să aduc unele lămuriri.

1. Moduri de sesizare a Parchetului

Există moduri de sesizare generale – cum sunt plângerea din partea victimei, denunţul formulat de un martor, sesizarea din oficiu de către organul de urmărire penală; şi moduri de sesizare specială – de exemplu, în cazul militarilor sau a demnitarilor.

2. Titularul sesizării în cazul unui ministru senator

Pentru un ministru care este senator, doar Senatul poate cere urmărirea penală pentru fapte săvârşite în exerciţiul funcţiei (art. 109 alin. 2 din Constituţia României). Conform deciziei CCR nr. 665/2007, această dispoziţie priveşte şi pe foştii membri ai Guvernului.

Aşadar: cu privire la miniştri nu se foloseşte noţiunea de „imunitate” (care îi priveşte numai pe parlamentari); nimeni altcineva nu poate trimite o sesizare la Parchet cu privire la fapta unui ministru.

3. Procedura de cerere a urmăririi penale

Procedura prin care Senatul cere urmărirea penală a unui ministru care este şi parlamentar este descrisă în art. 12-18 din Legea nr. 115/1999 privind răspunderea ministerială, precum şi în art. 150-153 din Regulamentul Senatului).

Comisia juridică face un raport. Propunerea de începere a urmăririi penale în cameră se face în prezenţa celui în cauză, care are dreptul să îşi expună punctul de vedere cu privire la fapta ce constituie obiectul cererii de a fi urmărit penal. Se procedează la  vot secret exprimat prin bile. Hotărârea se ia cu majoritatea senatorilor prezenţi. În cazul în care se adoptă hotărârea, ea se trimite la ministrul justiţiei. Competenţa de efectuare a urmării revine PICCJ/DNA, iar cea de judecată revine ICCJ.

Aşadar: a) Parlamentul este cel care cere Parchetului efectuarea urmăririi penale – prin urmare, nu este nevoie de o lucrare care să vină, anterior, de la procurori. b) În timpul dezbaterii nu se comenteză probele dintr-un eventual dosar judiciar, acte procedurale întocmite de vreun organ al statului,  vinovăţia persoanei în cauză.

4. Procedura la Parchet până la primirea cererii

E posibil ca procurorii să înceapă un caz mai înainte de a şti că este vorba de un ministru. Deci, după ce află de o faptă, procurorii sunt obligaţi să înceapă urmărirea pentru fapta sesizată (art. 305 alin.1 C.proc.pen).

Când descoperă persoana care a comis-o, trebuie să continue urmărirea faţă de persoana respectivă, care devine suspect. Dar atunci când este vorba de un ministru, e nevoie de cererea arătată mai sus (art. 305 alin.3 C.proc.pen). În acest caz, conform art. 294C.proc.pen, parchetul sesizează Parlamentul, înaintând totodată un referat întocmit de procuror, care va cuprinde date şi informaţii cu privire la săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală de către persoana cu privire la care se solicită autorizarea. Tot ceea ce se întâmplă la Senat a fost deschis mai sus.

Aşadar: nu e nevoie să se trimită tot dosarul către Parlament.

5.  Reluarea votului

Conform art. 228 alin. 2 C.proc.pen dacă nu este această cerere, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare. Acesta este un imediment la continuarea acţiunii, potrivit art. 16 alin. 1 lit. (e) C.proc.pen.

Dacă nu există cererea, cazul se închide pentru respectiva persoană cu privire la acea faptă (art. 315 alin. 1 lit b). Dacă apare totuşi cererea după acest moment, cazul se redeschide (art. 335 alin. 2 C.proc.pen).

Aşadar: dacă un caz poate fi redeschis pentru că a dispărut impedimentul, înseamnă că acesta nu este un blocaj ireversibil. Ca urmare, cererea de urmărire penală a unui ministru care iniţial nu a mai fost promovată poate fi ulterior reiterată.

Procedura de vot are legătură cu o învinuire penală şi este dată de un organism politic. Acest organism poate face oricând, oricâte cereri de urmărire penală a unui ministru. În acest domeniu nu există principiul NE BIS IN IDEM, adică să fie împiedicată o a doua cercetare pentru aceeaşi faptă, şi spun asta având drept temei două motive simple: (a) Parlamentul nu acţionează ca un organ judiciar, pentru a se spune că o soluţie a sa este definitivă şi ar avea autoritate de lucru soluţionat/judecat ; (b) nu există vreun impediment de reluare a votului prevăzut expres în Regulamentul camerei sau în Legea răspunderii ministeriale.

6. Concluzie: Dacă nu s-a admis prima dată propunerea de a se formula cerere de urmărire penală a unui (fost) ministru parlamentar, este oricând posibil să se repete această cerere, întocmai cum un denunţ poate fi formulat de mai multe ori de către aceeaşi persoană. Prin urmare, pentru a se exprima un nou vot în chestiunea urmăririi penale, nu este nevoie nici de probe noi aduse de procurori, nici să se găsească vicii în prima procedură. Este vorba pur şi simplu de o nouă procedură declanşată pentru aceeaşi faptă şi persoană.

 

29/12/2015

2016 – Provocari pentru Justitie

Filed under: 0. NOUTATI,alegeri CSM,CCR,DNA,Parchet — Cristi Danilet @ 1:33 AM
Tags:

Pentru JUSTIŢIE anul 2016 aduce următoarele provocări:
1. alegerea în primele zile din ianuarie a unui nou Preşedinte al CSM şi Vicepreşedinte al CSM. Aceştia au un mandat de câte un an şi sunt aleşi  doar din rândul actualilor membri ai CSM.

2. numirea în toamnă de către Preşedintele statului, la propunerea CSM, a unui nou preşedinte al ICCJ şi a unui nou vicepreşedinte al ICCJ. Este vorba de încetarea mandatulului doamnei judecător Livia Stanciu (care nu mai are dreptul să fie din nou preşedinte al ICCJ, ea având deja două mandate) şi al domnului judecător Ionuţ Matei. Mandatul este de trei ani.

3. numirea la jumătatea anului de către Preşedintele statului, la propunerea ministrului justiţiei şi cu avizul secţiei pentru procurori a CSM, a unui nou Procuror General al PICCJ şi a unui nou procuror-şef al DNA. Mandatul ambilor este de trei ani.

4. desfăşurarea în toamnă de alegeri pentru noi membri ai CSM. În momentul de faţă este controversat aspectul cu privire la numărul locurilor care vor fi deschise procedurii de alegere: unii membri CSM susţin că tot CSM-ul trebuie reînnoit, alţii că numai locurile ocupate de membrii care au avut un mandat plin din ianuarie 2011. Actualii membri ai CSM nu mai au dreptul să fie realeşi. Noii membri îşi vor începe mandatul în ianuarie 2017 şi acesta va avea o durată de şase ani.

5. Numirea în a doua parte a anului a trei judecători la CCR, câte unul de către Preşedintele statului, de Senat şi de Camera Deputaţilor. Îşi încetează mandatele domnii judecători Augustin Zegrean, Puskas Valentin-Zoltan şi Toader Tudorel, care nu mai pot fi numiţi încă o dată. Mandatul noilor membri va fi de nouă ani.

13/08/2015

Atacul la Procurorul General: nepermis

Filed under: independenta justitiei,Parchet,politic,separatia puterilor,statul de drept — Cristi Danilet @ 2:57 AM
Tags:

tiberiu-nitu_Procuror-generalIeri un deputat a cerut demisia Procurorului General, nemulţumit fiind de soluţia dată de procurorul de caz cu privire la o plângere privindu-l pe premier. Nu este pentru prima dată când se cere demisia unui magistrat de rang înalt în legătură cu anumite soluţii judiciare, aspect inadmisibil într-o societate democratică.

Îmi exprim dezacordul cu privire la declaraţia de ieri care insinuează, pe de o parte, că între Procurorul General al PICCJ şi primul-ministru ar exista o legătură inadecvată şi, pe de altă parte, că procurorii de caz trebuie să dea soluţii agreate de politicieni.

Cu toţii trebuie să acceptăm că independenţa justiţiei presupune independenţa la nivelul a trei categorii de pofesionişti ai dreptului: judecători, procurori şi avocaţi. Aceasta înseamnă că nicio persoană, instituţie sau autoritatea statului nu are voie să exercite vreoo presiune, ameninţare, influenţă sau intervenţie asupra activităţii lor.

Procurorii îşi exercită funcţia în numele societăţii şi al interesului public. Ei nu sunt avocaţi ai statului şi nu sunt angajaţi ai Guvernului.

Procurorul care îndeplineşte o funcţie de conducere nu are voie să intervină în instrumentarea unui caz care a fost atribuit unui procuror aflat în subordinea sa administrativă. Ci procurorul de caz are deplină independenţă decizională, superiorul său putând interveni asupra măsurilor sau soluţiilor acestuia doar în scris şi numai pentru exercitarea controlului ierarhic în anumite condiţii expres prevăzute de lege. Orice alt gen de intervenţie poate fi calificată drept abatere disciplinară sau chiar infracţiune.

Numirea Procurorului General al PICCJ are un caracter complex, fiind implicat ministrul justiţiei care o recomandă, CSM care o avizează şi Preşedintele României care o dispune. După momentul numirii încetează orice legătură cu ministrul sau preşedintele, fiind interzisă de lege orice interferenţă în activitatea sa şi, prin el, în activitatea procurorilor de caz.

Cel nemulţumit de o soluţie a unui procuror are la îndemână căi de atac judiciare. Cel care este nemulţumit de conduita unui procuror poate sesiza Inspecţia Judiciară din cadrul CSM. Cererile de demisie sau revocare a magistratului din partea celor implicaţi în dosar sau din partea unor persoane străine de cauză sunt inacceptabile.

Independenţei justiţiei, componentă a cerinţelor pe care le presupune statul de drept, este menită să garanteze procese corecte şi imparţiale. De aceea, respectarea şi promovarea ei reprezintă îndatoriri ale oricărui cetăţean, dar mai ales ale autorităţilor publice şi în special ale persoanelor care fac parte din celelalte două puteri.

16/02/2015

Procurorii-standarde si principii europene

Filed under: Parchet — Cristi Danilet @ 10:55 AM
Tags: ,

CCPEConsiliul Consultativ al Procurorilor Europeni a adoptat Avizul cu privire la standardele și principiile europene privind procurorii. Am tradus în limba română acest Aviz, ținând seama de cele două versiuni originale ale textului, redactate în limbile engleză și franceză.

Acest document, datând din luna decembrie 2014, conține toate regulile după care trebuie să fie organizate și să funcționeze structurile de parchet din Europa. Sunt de remarcat câteva prevederi: procurorii acționează în numele societății; independența justiției presupune independența procurorilor, care trebuie să fie la același nivel cu cea a judecătorilor; procurorii trebuie să decidă numai în baza unor probe temeinice și obținute legal; deciziile lor discreționare trebuie ghidate de îndrumări cu caracter general; trebuie înlăturate orice piedici care ar bloca urmărirea penală; procurorii asistă instanțele să ajungă la hotărâri judecătorești corecte.

Menționez că, anterior, Comisia de la Veneția a mai făcut o astfel de sinteză – este vorba de Raport privind standardele de independență a sistemului judiciar – Partea a doua: Organele de urmărire penală, adoptat în decembrie 2010, tradus tot de subsemnatul în limba română.

CCPE este un organism din cadrul Consiliului Europei ce reunește procurori care reprezintă cele 47 de state membre.

.

Traducere AVIZ CCPE nr. 9 (2014) AICI

28/04/2013

Procurorul român – magistrat sau nu?

Filed under: Parchet — Cristi Danilet @ 11:27 PM

Cristi DaniletIn contextul revizuirii Constituției României se aud opinii diverse cu privire la statutul viitor al procurorilor. La dezbaterea din 25 apr.2013 din cadrul forumului constituțional premierul spunea (începând cu min. 14.11) că sunt trei variante și că el va milita pentru ultima: 1. avocați ai statului; 2. independenți și inamovibili precum judecătorii; 3. păstrarea actualului statut.

Dar care este actualul statut al procurorilor? Unii spun că procurorii sunt magistrați, alții că sunt agenți ai puterii executive.  Din păcate, în spațiul public nu auzim și argumente care să susțină una sau cealaltă dintre teze, astfel că ele sunt de fapt opinii personale și, spun eu, insuficient sau deloc documentate juridic.

Pentru a pune capăt unei dezbateri superficiale cu privire la actualul statut al procurorului am întocmit un studiu al legislației și jurisprudenței, interne și internaționale, referitor la procuror. Concluzia e în afara oricărui dubiu: procurorul român este magistrat, alături de judecător. Desigur, diferența dintre cei doi magistrați este dată de funcțiile procesuale diferite. Procurorul nu aparține puterii executive și cu atât mai mult celei legislative, nu aparține administrației publice, ci face parte din Ministerul Public care e parte din autoritatea judecătorească. Procurorul are un grad de independență mai redus ca judecătorul, dar asta este acceptată de standardele internaționale în materie ca datorându-se structurii piramidale a parchetelor.

Pentru cei interesați de studiu, îl pun la dispoziția voastră AICI.

judecator Cristi Danileț

22/11/2012

Aviz negativ. Ce urmeaza?

Filed under: CSM,Parchet,politic — Cristi Danilet @ 10:57 PM

Sectia de procurori a CSM, pe 22.11.2012, a avizat negativ propunerile facute de ministrul justiţiei pentru a ocupa cele două funcţii vacante de la nivelul conducerii MP şi DNA. Ce se întâmplă mai departe?

1. Cred că e posibil ca ministrul să renunţe la propunerile sale, pe teoria că cine are dreptul să iniţieze o procedură are şi posibilitatea de a renunţa la ea. Până la urmă interviul a fost făcut de reprezentanţi ai procurorilor, dintre care unii cu mare vechime în funcţii de conducere, care au experienţă în ce priveşte activitatea Parchetului şi care, am certitudinea, au exprimat un vot (5 ÎMPOTRIVĂ din 6 exprimate) motivat pe aspecte strict profesionale şi de profil a candidatului în raport cu profilul funcţiei pentru care au candidat. Acestea sunt argumente puternice pentru ministru să accepte că propunerile sale nu sunt cele mai bune.

2.  Dacă ministrul decide să meargă mai departe la Preşedintele României cu cele două propuneri, acesta are două posibilităţi:

a. să decidă numirea. Până la urmă, avizul CSM e consultativ, deci Preşedintele poate trece peste opinia CSM, având ca argument legea care îi permite asta.  De altfel, aşa a fost şi în situaţia Codruţei Kovesi care atunci când a fost propusă de ministrul Predoiu pentru un an doilea mandat, deşi primise aviz negativ de la fostul CSM, totuşi Preşedintele a numit-o.

b. să refuze numirea. Preşedintele poate respinge numirea celor doi procurori propuşi de ministru. Potrivit legii, el trebuie să o facă motivat şi să comunice public acest lucru. Desigur, motivarea poate avea ca argument forte tocmai avizul CSM. Acest lucru ar însemna că în numirea implicând organisme politice totuşi argumentul profesioniştilor contează cel mai mult. Ceea ce ar însemna că CSM a ajuns la un anumit grad de maturitate încât să fie schimbată legea astfel:

fie CSM să primească toate atribuţiile legate de procedura de numire a şefilor MP, cu două variante: sau propunerea o face CSM şi Preşedintele numeşte; sau numirea o face însuşi CSM;

fie avizul CSM să fie unul obligatoriu: numirea în funcţie poate rămâne atributul formal al Preşedintelui, propunerea din partea ministrului păstrată, dar opinia CSM să conteze în mod decisiv.

3. Acum, după cele petrecute azi, dacă preşedintele refuză numirea, teoretic ministrul are trei posibilităţi:

a. fie revine cu aceleaşi două propuneri: Nimic nu îl împiedică pe ministru să revină cu aceleaşi propuneri la CSM şi apoi la Preşedinte. După cum nimic nu îl împiedică pe Preşedinte ca din nou să respingă candidaţii. Iar acest `joc` poate continua la nesfărşit;

b. fie propune pentru numire pe următorii procurori de pe lista alcătuită în urma selecţiei – posibilitate avansată deja de ministru. Cred însă că dacă cei propuşi de ministru şi  intervievaţi azi de CSM au fost consideraţi cei mai adecvaţi funcţiei (în sensul de corespundere cu profilul postului ) şi totuşi ei au fost avizaţi negativ, e logic că următorii de pe listă sunt mai puţin `adecvaţi` şi riscul de a primi şi ei aviz negativ de la CSM e imens;

c. fie declanşează o nouă procedură de selecţie. Cred că asta e, de fapt, singura soluţie ce se poate susţine. Practic, selecţia în cadrul procedurii actuale a generat o opţiune respinsă de decident – e ca un concurs la care participă mai mulţi candidaţi dar niciunul nu obţine nota de trecere. Logic, trebuie declanşată  o nouă procedură, care să genereze alte opţiuni din partea ministrului.

În concluzie, dacă Preşedintele României îi va numi pe cei doi procurori intervievaţi astăzi, ei vor ocupa funcţiile pentru care au candidat şi vor face demersurile pentru a-şi alcătui echipa cu care vor conduce. Dacă Preşedintele României va respinge propunerile pentru numirea celor doi procurori, ministrul justiţiei va trebui să declanşeze o nouă procedură de selecţie.

17/10/2012

Sefia PICCJ si DNA: CV-uri candidati

Filed under: Parchet — Cristi Danilet @ 10:32 PM

.

CV-uri – procuror general al PÎCCJ şi procuror şef al DNA

.
1. Constantin Sima (.pdf) 7. Irimie Ioan (.pdf)
2. Paula Nicoleta Tanase (.pdf) 8. Kovesi Laura Codruta (.pdf)
3. Hach Elena (.pdf) 9. Stoica Viorica (.pdf)
4. Moţa Gheorghe Emil (.pdf) 10. Cornescu Gheorghe (.pdf)
5. Niţu Tiberiu Mihail (.pdf) 11. Dumitrescu Constantin Claudiu (.pdf)
6. Ionita Vasile (.pdf)

Sursa: MJ

11/09/2012

Parlamentarii nu au voie sa solutioneze dosare

Filed under: independenta justitiei,Parchet,politic — Cristi Danilet @ 3:36 PM

Fata de situatia din Parlament în care pentru doi foști miniștri Camera Deputaților a refuzat să încuviințeze urmărirea penală constat că există situații precedente față de care m-am mai exprimat public, în baza instrumentelor normative existente. Ca urmare:

1. reiau ce am scris in 2008: „In Romania justitia se face de catre instantele de judecata, potrivit art. 126 alin 1 din Constitutie. Numai ele pot spune daca o persoana a comis sau nu o infractiune. Parlamentul vrea sa ne demonstreze ca poate face acelasi lucru (…). Faptele din dosarele aflate acum la Parlament nu pot fi judecate de catre Parlament, nici cu privire la consistenta lor (trebuie analzare doar existenta simplelor indicii necesare pentru a se incepe urmarirea penala), nici cu privire la caracterul lor penal. Parlamentul devine o piedica a infaptuirii justitiei de catre organele constitutionale”. Pe larg și argumentat în drept, a se vedea Parlamentul-instanta extraordinară.

2. și ce am scris in 2010:  „Interventia unui alt organism decat cel judiciar in a aproba sau nu actele procurorului reprezinta o imixtiune a politicului in activitatea procesuala, motiv pentru care nu mai putem vorbi de independenta procurorului. Practic, in Romania e legiferata imixiunea politicului in justitie.” Pe larg și argumentat în drept, a se  vedea Imixtiunea legalizată a politicului în justiție.

3. aminesc ce spune Comisia de la Veneţia în Raport asupra regimului imunităţii parlamentare : 102. Parliamentary immunity continues to be an institution which assures members of their independence from other powers and their freedom of action and expression, although the relationship between the characteristics of the various powers has evolved considerably in the parliamentary democracies. It also protects parliamentarians from possible abuses by the majority. 103. But while the necessary compliance with the principle of separation of powers and the expression of the common will render it expedient to lay down specific rules for the protection of parliamentarians, it would be inconsistent with the principles of parliamentary democracy to make members immune from punishment for offences committed. The immunity thus instituted must, of course, not be such as to obstruct the course of justice

30/08/2012

Procedură pentru noii şefi ai Parchetelor: transparenţă, competenţă, integritate

Filed under: CSM,MJ,Parchet — Cristi Danilet @ 11:28 AM

Dispoziţiile legale care reglementează numirea Procurorului General al PICCJ, procurorului-şef al DNA şi procurorul şef al DICCOT şi a adjuncţilor acestora sunt cuprinse în art. 54 din Legea nr. 303/2004: ministrul justiţiei face o propunere (dintre procurorii care au o vechime minimă de 10 ani în funcţia de judecător sau procuror, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată), secţia de procurori a CSM emite un aviz consultativ, iar preşedintele ţării decide (acesta poate refuza motivat numirea, aducând la cunoştinţa publicului motivele refuzului).

În urmă cu 4 ani, când s-a pus problema numirilor la PICCJ şi DNA, am atras public atenţia că ar fi nevoie de o procedură detaliată, transparentă, acceptată de magistraţi şi de public, deopotrivă. Azi, însăşi Comisia Europeană atrage atenţia că e nevoie de o atare procedură (p.23, raportul din iulie 2012). O reglementare minimală, în privinţa CSM, se regăseşte în Hot.193/2006 modificată prin Hot.610/10.07.2012.

Deşi sunt multe voci care critică actuala procedură, nu există nicio propunere de schimbare sau îmbunătăţire a ei. Eu cred că e momentul să începem dezbaterile publice constructive pe o procedură concretă de numire în aceste funcţii, procedură care să fie deja aplicabilă numirilor de anul acesta la nivelul PICCJ şi DNA. Această procedură, împreună cu un profil al candidatului pentru o astfel de funcţie, ar putea fi decisă în urma unor discuţii inter-instituţionale de către cele trei organisme implicate în procesul de numire şi, în absenţa unor reglementări exprese şi detaliate, ar putea fi instituite „bune practici”. Mai jos, propunerile pe care le avansez eu:

1. Procedura de la Ministerul Justiţiei

– se anunţă în mod public data vacantării posturilor vizate şi se indică perioada de înscriere a candidaturilor pentru procurorii care îndeplinesc condiţiile legale; se arată ce documente trebuie depuse pentru ocuparea acestui post (CV profesional, proiect de management, acte emise în exercitarea funcţiei etc)

– se solicită de la CSM date cu privire la cariera candidaţilor (întrucât mapele profesionale sunt deţinute doar de CSM)

– se face o selecţie preliminară de către o comisie internă a MJ; rezultatul se anunţă public pentru a permite dezbaterile publice privind candidaţii;

– se susţine un interviu transmis public în faţa ministrului, axat pe chestiunile de management instituţional şi modalităţi de eficientizare a activităţii profesionale;

– asociaţiile profesionale ale magistraţilor şi cele care militează pentru reforma justiţiei şi drepturile omului pot trimite ministrului punctele lor de vedere asupra candidaţilor;

– ministrul face selecţia şi formulează motivat propunerea, care se trimite CSM; e posibil să e să fie mai mulţi candidaţi propuşi pentru numire.

2. Procedura de la CSM

– se verifică de către Inspecţia Judiciară buna reputaţie şi integritatea candidaţilor, inclusiv opinia colegilor procurori, judecători, poliţişti şi avocaţi; se face un raport cu privire la reclamaţiile împotriva candidatului existente la Inspecţie şi la Parchet, şi modul lor de soluţionare;

– se analizează în mod detaliat mapa profesională; se solicită documente procedurale întocmite de candidaţii (depuse voluntar, respectiv procurate prin sondaj – acte de începere a urmăririi penale, de punere în mişcare a acţiunii penale, rechizitorii, căi de atac declarate, rezoluţii de soluţionare a plângerilor etc.); se verifică starea de sănătate;

– se susţine un interviu transmis public în faţa secţiei de procurori a CSM, axat pe aspectele profesionale (aceasta pentru că procurorii şefi sunt cei chemaţi să verifice legalitatea actelor întocmite de procurorii din subordine) şi pe aspectele de colaborare instituţională (aceasta pentru a vedea modalitatea concretă de conlucrare cu CSM, Parlament, Guvern,  SRI, inclusiv de colaborare cu mass-media); participă psihologul, cu drept de a pune întrebări prin intermediul preşedintelui de secţie;

– se emite în mod public şi motivat avizul cu privire la candidaţi, care se trimite preşedintelui României.

3. Procedura de la Administraţia Prezidenţială

– orice discuţie a preşedintelui cu candidaţii propuşi (inclusiv cei cu aviz negativ de la CSM) se anunţă public;

– se emite Decretul de numire în funcţie a candidaţilor;

– se anunţă public şi se motivează detaliat refuzul de numire a candidaţilor propuşi.

18/08/2012

Martorul care minte organele judiciare riscă închisoarea

Filed under: independenta justitiei,Parchet — Cristi Danilet @ 6:35 PM

Am văzut în aceste zile suficiente speculaţii în legătură cu modul de desfăşurare a anchetei în cazul referendumului, în special de cele legate de audierea persoanelor „cu mâna pe Biblie”. Prin această postare vreau să lămuresc unde şi cum se desfăşoară o audiere în timpul urmăririi penale şi ce riscă cel care nu se supune autorităţii organelor judiciare. 

Organele judiciare, în cursul desfăşurării urmăririi penale, administrează mijloacele de probă acolo unde consideră necesar. Prin urmare, sunt posibile audierile şi în alte locuri decât cel al locului unde îşi are sediul parchetul sau organul de poliţie. Legitimarea organului judiciar în acest caz este firească, pentru a evita persoane care uzurpează calitatea oficială (art. 240 Cpen incriminează această infracţiune).

Atunci când încă nu este începută urmărirea penală, părţile cu care se discută nu au nicio calitate procesuală şi nu pot fi obligate să dea declaraţii – este aşa numită fază a actelor premergătoare, când se adună informaţii pentru a se vedea dacă este cazul să se înceapă urmărirea penală pentru săvârşirea unei infracţiuni. Dacă urmărirea penală este începută, atunci a demarat procesul penal cu toate drepturile şi obligaţiile derivând de aici: cei care sunt bănuiţi că au comis o infracţiune sunt audiaţi ca învinuiţi (dacă nu s-a formulat încă acuzaţia) sau ca inculpaţi (dacă s-a pus în mişcare acţiunea penală), au dreptul să cunoască învinuirea, să nu declare nimic şi pot fi asistate de avocaţi; cei care au cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni sunt audiaţi ca martori, după ce sunt puşi să jure cu mâna pe Biblie/cruce că vor spune adevărul (dacă credinţa nu le permite să jure, se obligă pe onoare şi conştiinţă) şi fiind avertizaţi asupra sancţiunii de la 1 la 5 ani dacă comit infracţiunea de mărturie mincinoasă – art. 85 Cpp. Incă ceva: legea nu reglementează posibilitatea martorului de a fi asistat de avocat.

Învinuitul/inculpatul este obligat să se prezinte la audiere, când este citat. Dacă nu se prezintă de bună-voie, poate fi adus cu mandat de aducere; în anumite situaţii, poate fi adus direct cu mandat. La fel, martorul este obligat să se prezinte la audiere (art. 83 Cpp); dacă nu se prezintă de bună voie, poate fi amendat administrativ cu amendă de la 250 la 3.000 lei şi va fi adus cu mandat de aducere. Pentru manifestări ireverenţioase ale părţilor, apărătorilor acestora, martorilor, sau ale oricăror alte persoane, faţă de judecător sau procuror se poate aplica o amendă judiciară de la 500 la 5.000 lei.

Învinuitului i se cere mai întâi să ea o declaraţie scrisă personal (unde scrie tot ce ştie cu privire la învinuire), după care este audiat de organul judiciar (poliţist, procuror) şi ce declară se consemnează într-un formular. Martorul este audiat şi se consemnează în formular declaraţia sa. Este posibil ca declaraţia să fie scrisă de grefier sau de organul judiciar sau dactilografiată la computer – important este ca ea să fie semnată de cel audiat dacă este de acord cu ce s-a consemnat.

Dacă martorul face afirmaţii mincinoase, ori nu spune tot ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat, comite infracţiunea de mărturie mincinoasă care se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani (art. 260 Cpen). Încercarea de a determina o persoană prin constrângere ori corupere să dea declaraţii mincinoase într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă (art. 261 Cpen). Împiedicarea participării într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză, a unui martor, expert, interpret sau apărător, săvârşită prin violenţă, ameninţare sau prin orice alt mijloc de constrângere îndreptat împotriva sa ori a soţului sau a unei rude apropiate, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 7 ani (art. 261 ind.1 Cpen).

14/12/2008

MJ si noul Guvern

Filed under: independenta justitiei,MJ,Parchet,politic — Cristi Danilet @ 2:37 PM

Asistam la durerile facerii viitorului Guvern. Punctul cheie este, evident, Justitia. Cum anul viitor expira mandatul lui Morar (procurorul sef al DNA) si al lui Kovesi (procurorul general al PICCJ), si cum politicienii s-au cam saturat sa tot fie chemati sa dea cu subsemnatul (`Trebuie sa intram la guvernare pentru ca ne-am saturat sa fim alergati de DNA si sa aparem mereu la televizor. La guvernare avem alta siguranta` – un asemenea mod retrograd de gandire va ramane, cu siguranta, in analele luptei pentru independenta justitiei), imi e clar sa se va incerca pe toate caile sa se preia MJ. Iar cine are MJ, are controlul asupra dosarelor – asa gandesc vrednicii nostri politicieni, asa gandeau si fostii guvernanti, asa gandesc si viitorii guvernanti. In final, orice regim politic va incerca sa controleze pe orice cale justitia, pentru simplul fapt ca doar justitia poate fi contraputerea al carui scop este limitarea si sanctionarea abuzurilor celorlalte doua puteri.
Aceasta dovedeste ca nimeni nu intelege in Romania ce importanta e independenta justitiei si ca parte organica din aceasta este independenta structurala si functionala a organului de urmarire penala (atat procurorul, cat si politia judiciara).
Tare imi e ca in anii ce vin vom avea o adevarata lupta pentru supravietuire: a politicienilor – ce se vor deasupra legii si in afara oricarei forme de raspundere, care privesc orice inceput de investigatie impotriva lor ca fiind o razbunare politica; respectiv a procurorilor – un corp judiciar prea dezorganizat dpdv civic, care nu este deloc aparat de CSM si care are probleme de identitate, inclusiv constitutionale.

04/12/2007

Sute pentru procurori

Filed under: CSM,Parchet — Cristi Danilet @ 4:38 PM

themisdesen.gif Sunt zeci, sute de doritori sa ajunga procurori. Cum locurile vacante sunt cam 500, si vreo 71 au fost anuntate ca intrand in procedura speciala de ocupare (interviu pentru cei cu 10 ani vechime ca magistrati sa u avocati), o multime de persoane viseza la puterea si salariul unui procuror.

Asa ca in sedinta sectiei de procurori din 27 nov. 2007, 95 de candidati sunt admisi, 8 au fost respinsi ca urmare a neprezentarii (eu nu inteleg de ce nu se amana in astfel de cazuri) si 75 respinsi pentru lipsa conditiilor. Dupa care in sedinta Plenului din 29 nov 2007 sunt propusi Presedintelui pentru numire ca si procurori 35 de candidati si 58 sunt respinsi. Restul sunt rataciti in spatiul virtual…

Doritorii au fost  cei care au optat pentru procedura prevazuta de art. 33 alin 5, 7, 8 din Legea nr. 303/2004, adica  sustin un interviu in fata sectiei de procurori ai CSM pe chestiuni de legalitate (adica intra si ies, caci aici actele vorbesc) si apoi un interviu la Plen si…gata. Carevasazica unii dau examene grele prin care li se verifica competentele profesionale si indura o concurenta de peste 15 oameni pe loc, iar altii sustin interviuri ca si cum ar candida pentru a fi prezentatori la TV.Toti candidatii au fost examinati in aceeasi zi. Motiv pentru care eu spun ca de fapt cei invingatori la puncte sunt csm-istii, care au sustinut cu bine acest maraton.

Care e de fapt shpilul de s-au ingramadit atat de multi candidati dintr-o data? Pai, dispozitiile cu pricina vor disparea in curand. Astfe, art VII din recenta OUG 100/2007 prevede `Prezenta ordonanta de urgenta a Guvernului intra in vigoare la data publicarii in M.Of.cu exceptia punctului 4 al articolului I, care va intra in vigoare la data de 1 iunie 2008, si a punctului 2 al articolului VI, care va intra in vigoare la 1 ianuarie 2008`. Iar pct 4 prevede `La articolul 33, alineatele (5)-(10) se abroga. ` Cum OUG a aparut in 8 oct 2007, rezulta ca peste 8 luni, modalitatea de admitere in magistratura prin interviu va disparea.

Interesant este motivul acestei renuntari, prevazut in Nota de fundamantare la OUG 100: ` 4. …De asemenea, se impune eliminarea acelor norme din lege care reglementează admiterea fără concurs, având în vedere necesitatea dovedirii printr-un concurs a deţinerii aptitudinilor specifice exercitării funcţiei de magistrat. Având în vedere consecinţele practice negative ale acestor aspecte asupra sistemului justiţiei se impune urgent reglementarea acestora... ` Aceasta motivare nu se potriveste deloc insa cu amanarea elimnarii procedurii: adica pe de o parte se constata – si pe buna dreptate – ca se impune ca fiecarui concurent sa ii fie verificat asupra aptitudinilor sale si ca actualul sistem are consecinte practice negative, pe de alta parte se pastreaza actualul sistem inca 8 luni.

Cei care intra sub incidenta acestei forme de intrare in magistratura sunt fostii magistrati sau magistrati-asistenti plecati din motive neimputabile din sistem, sau avocatii. Pentru toti se cere o experienta de 10 ani in sistem. Ma gandesc oare cine ar intra in aceste conditii in magistratura. Pai fostii magistrati ce au parasit din motive neimputabile sistemul se intorc numai daca au dat-o in bara cu avocatura, iar avocatii vin in sistem numai daca nu au avut succes (de ex, un candidat a fost 7 ani judecator, 10 ani avocat si acum vrea sa fie procuror la un parchet de judecatorie din Iasi; un alt candidat are varsta 39 ani din care 11 ani ca avocat si acccepta sa fie procuror la un orice parchet local de pe raza a 4 judete din Moldova; un altul are 53 ani din care 27 a fost avocat). Caci altfel, ma gandesc ca un avocat de succes nu ar vini ca magistrat la o judecatorie/parchet local, in localitati nedorite si neocupate de ani de zile.

De ce e cautata aceasta profesie? Fie pentru un venit fix si sigur, fie pentru pensia de serviciu (80% din salariu) – asta ii face pe unii avocati aflati la final de cariera sa intre in sistemm unde stau un an si apoi se pensioneaza cu pensia de serviciu. Dupa care legea le permite sa iasa la pensie si sa cumuleze pensia cu o alta calitate, inclusiv cu cea de …avocat.Interviul este unul de doi lei, sa recunoastem.

Adica ne confruntam fie cu oameni care au facut Facultatea de Drept cand inca se preda dreptul socialist, care au invatat la acea vreme doar doua coduri si trei legi, fie cu oportunisti care se apropie de o varsta considerabila ce ii face sa se gandeasca mai degraba la pensie (este un candidat care are 55 ani si are 32 ani ca avocat, care se multumeste sa ajunga procuror la un parchet de judecatorie din Galati; sau un alt candidat a fost 22 ani procuror, 10 ani avocat si acum accepta sa fie procuror la Parchetul Jud. Moreni). Au fost unii chiar magistrati pensionati, care acum vor sa isi reia activitatea, cumuland pensia cu salariul. Si ii primim acum in magistratura pe baza unui interviu (pt. o mostra de interviuri, a se vedea cele practicate pentru candidatii judecatori in 5 iul sau 13 nov) constand in 5-10 intrebari, puse la intamplare, care comporta raspunsuri cu `Da` si `Nu` si la care uneori raspund chiar csm-istii. Oricum, dupa un an, fiecare din cei care au ocupat astfel de posturi in localitati nedorite, au dreptul sa se transfere, sa se detaseze, sa se delege la alte parchete si vom reveni iarasi la problema neocuparii locurilor…

INM insusi a criticat practica CSM de a mari numarul candidatilor admisi pe baza interviului. Nu stiu de ce, dar tare am sentimentul ca pana la aborgarea articolului care permite intrarea in magistratura pe baza de interviu, se vor cam ocupa locurile…Ca doar nu intereseaza pe nimeni calitatea oamenilor din justitie. Oricum e un cerc vicios: daca ai putini magistrati si buni, acestia sunt supraincarcati si astfel intocmesc acte de slaba calitate; daca ai magistrati multi dar neverificati, oricum actele sunt de slaba calitate. Optez insa cu tarie pentru prima idee, dublata de metode concrete de eficientizare a muncii lor.  

10/10/2007

Presedintele-judecatorul guvernantilor

Filed under: DNA,MJ,Parchet,politic — Cristi Danilet @ 6:53 AM

BasescuIn  Monitorul Oficial  678 din 4 oct 2007 a fost publicata  OUG 95/2007 pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială. Sunt cateva aspecte care m-au lamurit astfel fata de postarea precedenta:

1. Actul normativ este initiat si contrasemnat de ministrul justitiei. De asemenea, se pare ca toti membrii Guvernului au votat pozitiv aceasta OUG, desi unii sunt direct interesati de efectul acestuia intrucat cu privire la ei s-a cerut avizul de la Presedintele Romaniei pentru inceperea urmaririi penale.

2. Art 115 alin 4 din Constitutie prevede ca ` Guvernul poate adopta ordonante de urgenta numai în situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amânata, având obligatia de a motiva urgenta în cuprinsul acestora`. O asemenea cerinta nu este respectata de OUG:

– in preambulul sau, nu este motivata `urgenta` decat prin necesitatea asigurarii unei proceduri echitabile si transparente, realizabila prin asigurarea independentei si impartialitatii membrilor comisiei;

– situatia `extraordinara` este motivata prin inmultirea cazurilor ce vor merge la comisie dupa decizia CC care ii priveste si pe fostii guvernanti, urgenta-deja aratata, posibilitatea aparitiei unor situatii de incompatibilitate daca ministrul justitiei sau cel de interne ar fi trimisi la comisie intrucat acolo ar fi oamenii numiti de ei (Guvernul confunda aici `incompatibilitatea` cu `conflictul de interese`), protectia membrilor Guvernului in cazul unor sesizari abuzive si inlaturarea suspiciunilor de influenta politica asupra unei decizii care trebuie sa fie juridica.

3. O astfel de motivare ma duce la doua conluzii:

– Presedintele a fost de data asta facut prin lege `judecator`, din moment ce s-a spus in mod expres ca ca decizia trebuie sa fie nu politica, ci juridica;

– art. 126 alin 5 din Constitutie prevede: `Este interzisa înfiintarea de instante extraordinare`. Or, punand judecatori in comisia de la Cotroceni care nu putea fi decat o comisie administrativa, si creind procedura de audierea a celui vizat si de administrare de probe (se intelege ca aceste probe vor putea viza decat fondul) si spunand in mod expres ca decizia care se leaga de propunerea lor trebuie sa fie una juridica (!!!), este clar ca judecatoii fac acolo un act de judecata. Deci, ei constituie o instanta extraordinara, ceea ce este neconstitutional (recunosc ca ideea mi-a fost sugerata de colegul judecator SL Rus de la CA Cluj).

4. In plus, ma indoiesc ca CSM va face greseala sa propuna pe cei 5 judecatori mentionati de OUG. Aceasta pentru ca daca judecatorii raman cu activitate la instante ar inseamna ca exercita in acelasi timp si o alta functie ceea ce ar fi neconstitutional (art 125 alin 3 Constitutie). Iar daca vor fi detasati la Administratia Prezidentiala, vor avea activitate doar cand vin dosare de la parchet si vor trebui platiti de Administratie, caz in care numai independenti nu poti spune ca vor fi. Deci, suntem in situatie de blocaj.

5. Eu sustin ca Presedintele nici nu are nevoie de propunerea comisiei pentru a cere inceperea urmaririi penale. Astfel, art.109 alin 2 din Constitutie zice ca   `Numai Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele României au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele savârsite în exercitiul functiei lor`. Deci, cererea Presedintelui nu este conditionata constitutional de vreo propunere prealabila. Iar nerespectarea procedurii acesteia, prealabile, impuse de legea speciala nu este sanctionata in nici un fel: mai mult, din reglementarea data prin Legea 115/1999 cu sau fara modificarile aduse prin OUG 95/2007, rezulta in mod clar dreptul discretionar al presedintelui de a formula cererea catre procurori.

Prin urmare, procurorul trebuie sa aiba la dosar doar cererea Presedintelui de incepere a urmaririi penale contra guvernantului (actual sau fost), fara a-l interesa ce sta in spatele acestei cereri, respectiv daca a fost sau nu consultata comisia, daca s-au administrat probe in aceasta faza sau care a fost propunerea acestei comisii.

30/09/2007

Judecatorii vor procurori independenti

Filed under: Parchet — Cristi Danilet @ 7:54 AM

sigla UNJRVineri si sambata a avut loc la Bucuresti o conferinta organizata cu participarea unor magistrati din Franta, Germania, Italia, Spania, Portugalia. Initiativa a apartinut MEDEL si UNJR (drumul fiind deschis, desigur, de SoJust) si au co-participat TIKAS si FES.

Este fantastic sa vezi cum judecatorii au sarit sa ceara independenta procurorilor, argumentand ca de independenta procurorilor – atat structurala (numirea sefilor din parchete, subordonarea fata de superiori), cat si personala (pentru a ascapa de mijloacele administrative prin care unui procuror i se poate impune o anumita solutie) – depinde in cele din urma independenta judecatorilor si, deci, corectitudinea actului de justitie. La sfarsitul conferintei am realizat ca, practic, noi vorbeam in realitate de respectarea drepturilor omului. De respectarea justitiabilului care vine la magistrat si trebuie sa isi gaseasca dreptatea si care ar trebui sa fie primul interesat ca magistratul sa nu fie supus nici unor forme de presiune. La urma-urmei, independenta magistratului nu e nicidecum un privilegiu pentru acesta, ci e o forma de protectie a justitiabilului!

Este jenant, jignitor si rusinos sa vezi ca nu a venit nimeni de la nivelul conducerii PICCJ si a CSM.  Nu pentru ca au confirmat cu mult timp in urma si nu au transmis scuze oficiale sau nici nu au trimis pe cineva in loc. Ci pentru simplu fapt ca statutul procurorilor ar trebui mai intai cerut/lamurit de insisi procurorii. Dar cum subordonarea le-a intrat in sange si atitudinea adoptata de ei e neimplicarea, cum nu sunt organizati civic in nici un fel, cum intre ei e mancatorime (APR contra PG, PG contra DNA etc), cum le e frica de ministru sau de politic in genere, am decis noi, judecatorii, sa ne batem pentru ei, sa cerem puterilor indrituite sa ii lase pe procurori INDEPENDENTI.

Repet: remarcati ca nici MJ (unde ministrul se crede tatal procurorilor – el a fost insa la conferinta si ministerul a a participat financiar la masa de dupa prima zi), nici MP (unde procurorul general ii are in subordine pe toti procurorii), nici Parlamentul (cel interesat primul de necesitatile legislative al unui statut adevarat), nici CSM (care se dau reprezentantii magistratilor dar care nu pot gandi decat in grup, nimeni neputandu-si asuma vreo pozitie individuala fara sa se ascunda in spatele votului comun si secret), nici Curtea Constitutionala (a carei jurisprudenta a evoluat din a considera procurorul ca agent executiv pana la a-l considera magistrat independent, desi chiar pe 27 sept a.c. CEDO a decis altceva), nici AMR (care e organizatie a judecatorilor si procurorilor, dar mai degraba in privinta actiunilor salariale si al grevelor), nici Asociatia Procurorilor din Romania (organizatie a unor procurori ramasi fara functii de conducere si a unora care au primit ordin sa adere la ea), nici mass-media (invadata de de asa-zisii `analisti` care se dau mai destepti ca magistratii in privinta justitiei) nu au organizat o asemenea dezbatere si nu si-au asumat o politica publica in ceea ce priveste. Oamenii prefera sa fie mai degraba critici, guralivi si secventiali, decat sintetici, vizionari si sistemici.

Materialele acestei conferinte sunt disponibile la

http://www.unjr.ro/evenimente/procuror-democratie-si-stat-de-drept.html

http://www.transparency.org.ro/stiri/evenimente/2007/29septembrie/index.html

27/09/2007

Se lamureste statutul procurorului

Filed under: Parchet — Cristi Danilet @ 8:11 AM

sigla UNJRAtacurile la adresa justitiei sunt fara precedent. Basescu si Macovei, prin declaratiile lor din 2005 si 2006, sunt de-a dreptul inocenti pe langa ce fac acum reprezentantii partidelor sau mass-media.

Unu: ca acestia nu stiu ce vorbesc intrucat habar nu au cum functioneaza sistemul juridic si, practic, nu au viziunea sistemica necesara unor analize.

Doi: ca sunt interesati, majoritatea celor care vorbesc fiind pusi sub cercetari sau fiind sub pericolul de a fi cercetati, sau reprezinta trusturi de presa ai caror patroni au direct interesul de a influenta mersul unor anchete.

Trei: antipatia fata de presedintele tarii a degenerat in stupide propuneri de modificare a legilor justitiei sau a raspunderii ministeriale, care nu fac decat sa ciunteasca din nou din autoritatea organelor judiciare. 

Cel mai vinovat de toate astea e, fara indoiala CSM. Acest organism pentru care imi pare acum rau nu ca l-am creat, ci fata de care aveam atata speranta si pe care l-am inzestrat cu atatea atributii, s-a dovedit total ineficient in aceste zile. Dar ce ma mira, ca doar acum  CSM e organul care ii trage de urechi pe judecatorii care indraznesc sa le infirme solutiile, transformandu-se el insusi, daca mai era cazul, in factor de presiune si comitand imxtiune nepermise in justitie! Tin minte cum s-au strans semnaturi la o acuzatie de coruptie in justitie in 2006 contra lui Basescu care a fost parat la Curtea Constitutionala; dar acum, cand colegii procurori sunt injurati ca la usa cortului, cand care mai de care comentatori (nu de fotbal, desi cam tot pe acolo e; ci, vezi Doamne, `analisti politici`) spun public ca acestia sunt incompetenti, corupti, mafioti sau cand ditamai ministrul justitiei apare ranjind la TV si dezvaluie date din anchete penale in curs de desfasurare sau acuza ca in Romania se fac dosare politice si politie politica de catre magistrati, nu avem nici o reactie din partea sistemului judiciar si nici o reactie din partea CSM-ului. 

Si totusi, o structura care nu este nici institutie publica direct interesata de mersul justitiei (cum este CSM, MJ sau chiar Parlamentul Romaniei), si nici organizatie a procurorilor (care lipsesc cu totul din peisajul civico-juridic) – e vorba de Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania – s-a gandit sa organizeze un eveniment fara precedent in Romania: o dezbatere publica, cu experti internationali si cu specialisti din Romania pe marginea rolului si statutului procurorilor. Iata ca schimbarea vine din interior si de jos in sus, potrivit principiilor de reforma promovate de SoJust

Nu e fantastic? Judecatorii sunt preocupati de statutul procurorilor! E al doilea mare semnal, dupa reactia asociatiilor de judecatori la cererea abuziva a ministrului justitiei de revocare a procurorului Tulus, cand judecatorii isi manifesta dorinta de lamurire a statutului procurorilor si de aparare adecvata a colegilor lor.

Asadar, vineri si sambata, sa urmarim dezbaterile acestei conferinte. Acum se va contura directia pe care vrem sa mergem: procurorul – independent sau procurorul – agent al executivului.

Amanunte la http://www.unjr.ro/evenimente/procuror-democratie-si-stat-de-drept.html

02/08/2007

Codruta si Codul Penal

Filed under: Parchet — Cristi Danilet @ 11:11 PM

Codruta KovesiCodruta Kovesi, Procurorul General al Romaniei, vrea marirea pedepselor pentru cei care fura bunuri din dotarea autostrazilor.

Eu stau si ma gandesc: daca sustragi vreun semn de circulatie, sau niste dale, sau mai stiu eu ce semne de pe autostrada, se cheama ca e furt din loc public. Or, art. 209-209 C.pen. sanctioneaza cu inchisoare de la 3 la 15 ani o asemenea fapta. Sa dai cuiva 10 sau chiar 15 ani de stat la mititica, il linisteste si pe el si inca doua generatii dupa..

Prin urmare, lege avem.Trebuie aplicata. E la fel ca si campania anticoruptie: degeaba vorbim de combaterea ei daca pedepsele sunt 6 luni-2 ani inchisoare, adica cam cat se da pentru conducere cu alcoolemie in sange…

In fine, marirea pedepselor nu e o garantei a disparitiei faptelor antisociale. Codruta ar trebui sa se gandeasca cum face sa activeze ceva organe de prevenire, de paza a autostrazilor. Cu alte cuvinte, trebuie stabilita o politica a drumurilor. Ca am dreptate, o dovedeste recentul raport SAR in materie.