CRISTI DANILEŢ – judecător

20/09/2017

Inlocuirea judecatorului in complet. Ce se intampla?

Filed under: noile coduri,reforma — Cristi Danilet @ 11:38 AM
Tags: , , ,
judecatorPoate este curios dar, în caz de înlocuire a unui membrul dintr-un complet de judecată cu un alt magistrat, nu există în România vreo procedură cu privire la ce se întâmplă cu procesele aflate în derulare.
.
Astfel, se întâmplă uneori ca un judecător să plece din sistem prin demisie sau pensionare, ori să promoveze sau să fie transferat la o altă instanță, ori să se admită cererea de abținere/recuzare a sa, ori să fie dat afară disciplinar sau ca urmare unei sancțiuni penale, ori chiar să decedeze. Și acest eveniment să aibă loc chiar în timpul soluționării unor cauze. Ce se întâmplă apoi cu aceste cauze, cine le judecă?
.
Până în anul 2005 nu exista nici împărțire aleatorie a dosarelor și nici ideea de continuitate a completului de judecată, singura condiție fiind atunci ca judecătorul care va da soluția să fie același cu judecătorul care a intrat la ultimul termen de judecată. Așadar, era posibilă înlocuirea pe parcursul procesului a judecătorului prin simpla voință a celui care amâna cauza, astfel că era des întâlnită situația în care la termenele de judecată sucesive apăreau alți judecători în aceeași cauză.
.
În anul 2005 a apărut regula cum că o cauză trebuie să fie soluționată cap-coadă de un singur complet de judecată, astfel că schimbarea judecătorului nu a mai fost posibilă chiar în orice condiții. Evident, în caz de lipsă obiectivă a unui judecător, atunci un altul urma să intre în cauză, dar aceasta se derula în continuare, fără a-și pune cineva problema că e ceva în neregulă.
.
În anul 2014 au apărut două decizii ale CtEDO împotriva României (cauza Beraru și cauza Cutean) în care s-a spus că nu e tocmai în regulă ca judecătorul să se schimbe pe parcursul judecării cauze fără a se relua anumite aspecte esențiale ale cauzei, căci cel judecat trebuie să aibă garanția că noul judecător îi știe dosarul foarte bine. Ei, pentru că aceste decizii nu acoperă toate situațiile care se pot întâlni în cauză (de exemplu: se înlocuiește singurul judecător al completului, sau se înlocuiește doar un singur judecător dintr-un complet colegial, sau se înlocuiește judecătorul dar părțile nu invocă vreo neregularitate etc) și pentru că în codurile noastre de procedură nu e lămurit acest aspect, s-a ajuns la situația ca în România judecătorii să procedeze diferit. Motiv pentru care unele cauze se reiau „de la zero”, altele continuă cu noul judecător.
.
Suntem în anul 2017 și nicio reformă nu a vizat acest aspect, deși codurile sunt noi și modificări au tot suferit. Astfel că, dacă mă întrebați pe mine ce este de făcut, vă spun că trebuie făcută o singură modificare în codul de procedură penală, respectiv civilă. Despre deciziile CtEDO sau CCR care nu au fost urmate de modificări legislative, deși aceasta ar fi trebuit să se întâmple, nu cred că mai este cazul să vorbesc. Căci, contrar impresiei că doar în materie penală ar fi trebuit puse în acord deciziile CCR cu cele două coduri, penal și de procedură penală, vă pot spune că există o mulțime de decizii ale CCR în diverse alte materii, ne-penale, prin care s-au admis excepții de neconstituționalitate și legiuitorul nu și-a îndeplinit de ani buni obligația de a modifica legea, care trebuia făcută în termen de …45 de zile..
Anunțuri

23/08/2017

Pe intelesul tuturor: propunerile MJ de modificare a legilor justitiei

Filed under: CSM,MJ,Parchet,politic,reforma — Cristi Danilet @ 12:43 PM
Tags: , ,

Astăzi ministrul justiției a făcut propuneri de modificare a legilor justiției (Legea nr. 303/2004, Legea nr. 304/2004 și Legea nr. 317/2004). Proiectul este de azi în dezbatere publică, după care se va finaliza proiectul, va fi aprobat de Guvern și se va trimite în Parlament. După ce trece de cele două camere și, eventual, de Curtea Constituțională, va deveni lege dar nu văd să se întâmple acest lucru mai repede de doi ani.

Iată mai jos principalele propuneri și opinia mea cu privire la ele.

1. Se mărește vechimea necesară pentru a promova și aceasta trebuie să fie numai în funcția de magistrat, fără a se lua în considerare vechimea anterioară în alte funcții juridice. Propunerea este excelentă: vom avea magistrați mai bine pregătiți la instanțele superioare. Nu știu dacă aceasta va privi, așa cum e corect, și asimilații din ministere: sunt funcționari la CSM, MJ, INM care au salarii de magistrați și intră în treapta superioară de salarizare numai prin simpla trecere a timpului;

2. Se elimină plata pentru magistrații care au un grad superior. Azi poți lucra la Judecătorie și să ai grad de Curte de Apel, pentru că ai trecut de două concursuri de promovare pe loc; ca urmare, muncești la Judecătorie, dar ești plătit ca și cum ai fi la Curte. Consider că este firesc să nu fii plătit pentru munca pe care nu o desfășori, chiar dacă ai gradul profesional superior. Mai mult, avem un judecător din România care lucrează la o curte de apel dar primește salariu de ICCJ, pentru că o perioadă de timp a activat acolo și apoi, printr-o decizie discutabilă a fostului CSM, a fost transferat.

3. Mandatul de șef va fi de patru ani. Acum mandatul șefilor de instanțe și din parchete este de trei ani, cu posibilitatea unei singure prelungiri cu un nou mandat. Înțeleg că este o corelație cu legi din alte domenii. Cu siguranță nu vor fi prelungite mandatele în curs, care continuă până la epuizarea celor trei ani, chiar dacă între timp intră în vigoare noua lege. Dar nu îmi e clar dacă actualii șefi care au fost două mandate mai pot candida  ulterior pentru un al treilea mandat potrivit noii lege și astfel se ne trezim cu magistrați șefi timp de 6 ani pe vechea lege și încă 8 ani pe noua lege;

4. Un judecător va putea trece procuror la Parchet de pe lângă Judecătorie, iar un procuror poate trece judecător doar la nivel de Judecătorie. E foarte bine: acum e posibil ca un judecător de Curte de Apel să se transfere ca procuror la același nivel sau la nivele inferioare de instanță. Mai mult, este posibil ca procurori de la PICCJ să fie numiți judecători la ICCJ, fără a fi o zi judecător.

5. Secțiile CSM vor decide separat asupra șefilor din Justiție. Pentru șefia ICCJ va face propunerea secția de judecători (nu Plenul CSM ca până acum) și numirea o face Președintele statului. Pentru sefia MP, DNA și DIICOT rămâne ca propunerea să vină de la ministrul justiției (ceea ce după mine nu va duce pe viitor la eliminarea acuzelor de politizare, prezente în prezent), dar numirea o face secția de procurori (nu o va mai face Președintele statului). Încă nu văd nimic cu privire la trecerea poliției judiciare în subordinea Ministerului Public;

6. În caz de condamnare pentru vătămare corporală din culpă (de regulă, urmare a unui accident de circulație) a unui magistrat.  În prezent, datorită unor modificări din 2012, CSM decide dacă poate sau nu să rămână în funcție magistratul condamnat pentru un accident de circulație cu victime, căci dacă un astfel de eveniment nu are legătură cu funcția judiciară, nu ai de ce să îl dai afară pe un magistrat. Se vrea eliminarea acestei reglementări, deci magistratul va părăsi sistemul doar pentru că a fost condamnat. Interesant, poți să fii parlamentar dacă ești condamnat pentru corupție ca parlamentar sau ca ministru….

7. Procurorul șef va putea infirma un act al procurorului din subordine nu numai pe chestiuni de legalitate, ci și pe fond. Nu mă pricep foarte bine, dar cred că dacă dăm puteri atât de mari procurorilor șefi nu mai putem vorbi de independența decizională a procurorilor, stabilită în lege pentru priam dată în România în 2005;

8. Locuința de serviciu a magistraților. Azi, locuința de serviciu dată unui magistrat rămâne a acestuia și după pensionare, iar după deces rămâne moștenitorilor. În mod corect, se va elimina acest drept: cât timp nu mai ești magistrat, nu mai ai de ce păstra locuința de serviciu;

9. Reîncadrarea după pensionare: În prezent se poate ca un magistrat tocmai pensionat să se reîncadreze la aceeași institutție, cu aprobarea CSM. Practic, magistratul va cumula pensia cu salariu. Se va elimina această prevedere, pentru îmbogățire de unii magistrați, cu sprijinul unui CSM (inclusiv din care am făcut eu parte) mult prea orb la astfel de „inginerii”.

10. La Parchetul General se va constitui o direcție specială pentru infracțiunile comise de magistrați. În felul acesta DNA pierde din competență faptele de corupție comise de magistrați. Dar o astfel de structură, numită „Birou de Anchete Speciale” a existat și pe vremuri  – procurorul Panait, sinucis în 2002, a făcut parte din ea;

11. Cu privire la răspunderea materială a magistraților nu sunt modificări radicale. În prezent, Statul despăgubește victima unei erori judiciare, iar apoi POATE să se îndrepte împotriva magistratului vinovat cu rea-credință sau gravă neglijență. Pe viitor se dorește ca acest regres al Statului să fie OBLIGATORIU, ceea ce este firesc. Însă acest sistem nu va fi funcționar cât timp nu este descrisă exact procedura de stabilire a relei credințe sau gravei neglijențe a magistraților: de exemplu, mă îndoiesc că într-un proces civil (pentru despăgubire) un judecător de civil poate stabili dacă un judecător de penal a greșit cu intenție;

12. Membrii CSM vor fi suspendați din magistratură. Nu îmi e clar ce s-a urmărit cu această propunere, căci nici acum cei 9 judecători și cei 5 procurori aleși membri în CSM nu exercită funcția de magistrat la instanța sau parchetul de unde au plecat. Dacă sunt suspendați din magistratură, înseamnă că nu le curge vechimea ca magistrat? Nu știu. După cum nu știu dacă vor fi afectate și mandatele în curs;

13. Inspecția Judiciară trece la Ministerul Justiției. Mi se pare cea mai dură propunere din acest set. Inspecția Judiciară era la MJ până în 2005, apoi a fost la CSM până în 2012, după care a devenit independentă. Acum se revine la sistemul dinainte de reforma din 2004-2005. Personal, nu aș vrea să fiu magistrat anchetat de Inspecția Ministrului, am prins vremuri când decapitările se făceau prin intermediul Inspecției MJ. Aș vrea să văd însă propunerile în scris și a stabili exact legătura MJ-IJ;

14. La INM candidatul să aibă minimum 30 de ani și cel puțin 5 ani experiență în funcții juridice. Este cea mai radicală propunere, care va schimba cu totul fața sistemului juridic de acum în 10-20 de ani. Nimeni nu a avut curajul să facă până acum o astfel de propunere. În principiu sunt de acord cu ea, dar cred că ar trebui introdusă progresiv: pot spune cu mâna pe inimă că în următorii 10 ani nu vom avea de unde recruta asemenea magistrați sau ei vor avea o pregătire mult inferioară proaspeților absolvenți din aceste zile. De asemenea, în paralel, cred că cineva ar trebui să facă o verificare cu privire la calitatea educației din Facultățile de Drept, care sunt prea multe pentru România și scot prea mulți absolvenți cu diplome fără acoperire în pregătirea lor. Sistemul de admitere directă în magistratură, fără INM, valabil în prezent pentru cei cu vechime de 5 ani, va fi eliminat.

08/02/2012

CE: Raportul intermediar de progres

Filed under: coruptia,reforma — Cristi Danilet @ 12:26 PM
S-a publicat raportul intermediar de progres pe pagina secretariatului Comisiei Europene http://ec.europa.eu/cvm/progress_reports_en.htm. Pe baza lui vor arata autoritatile romanesti ce multe au facut ele ca lucrurile sa mearga bine in Romania.
Raportul in limba romana este disponibil aici http://ec.europa.eu/cvm/docs/com_2012_56_ro.pdf
Reactia lui Horatius DUmbrava, presedinte al CSM in 2011, aici
http://www.juridice.ro/186469/efectul-pozitiv-al-mcv.html

11/05/2011

Noile coduri – dificultati imense

Filed under: MJ,politic,reforma — Cristi Danilet @ 6:08 PM

Pornind de la o postare care merita citita a judecatorului Adrian Neacsu, simt nevoia sa ma revolt. Ca magistrat, nu pot sa nu fiu marcat de duplicitatea evidenta a sustinerii in prezent cum ca ar putea intra in vigoare mai intai codul civil (1 oct.2011) si apoi codul de procedura civila (prima jumatate a lui 2012), dupa ce s-a sustinut prin chiar expunerea de motive ca cele doua coduri trebuie sa intre in vigoare simultan.

Mai mult, cred ca inca nu se realizeaza ce inseamna patru noi coduri pentru justitie si pentru societate, ce efecte uriase si chiar greu de anticipat vor avea asupra sistemului. Si nu vorbesc aici de necesitatea formarii celor 6000 de magistrati, pentru ca acestia sunt oameni responsabili si deja studiaza codurile publicate in urma cu doi ani (si care inca vor mai suferi modificari prin legile de punere a lor in aplicare); sigur, nu pot sa ma pronunt, necunoscand ce programe sunt in derulare dar sincer sper sa fie, cu privire la miile de politistii judiciari care vor trebui sa aplice noua legislatie penala, ori miile de avocati care vor intampina aceleasi greutati ca si magistratii, sau zecile de mii de consilieri juridici din institutii si organizatii care vor trebui rapid sa se adapteze.

Nu vorbesc nici de faptul ca daca acum, cu o legislatie cunoscuta de zeci de ani, avem practica judiciara neunitara, e de la sine inteles ca in lipsa manualelor si a unor exemple practice (fie ele si din alte tari, daca tot am imprumutat institutii din coduri straine), e de asteptat ca in primul an cazurile similare ce vor fi solutionate de acelasi magistrat sa cunoasca diferentieri, daramite cele instrumentate de diferiti magistrati …Un exemplu concret este recenta Legea 202/2010 a `micii reforme` in care la cele 16 pagini ale sale a continut numeroase chestiuni discutabile si a impartit in doua instantele din Romania in privinta aplicarii unei singure dispozitii legale – cea privind calea de atac in penal impotriva hotararilor date pentru cauzele inregistrate inainte de intrarea in vigoare a legii dar solutionate dupa aceasta.

Ci vorbesc  de necesitatea optimizarii activitatii din instante si parchete, ceea ce presupune cel putin o adaptare a schemelor de personal (care sunt aceleasi din anul 1993, desi pe atunci volumul de munca era mai putin de  jumatate fata de acum) cu valul de dosare care va veni peste ele.  Daca Ministerul Justitiei va finaliza studiile de impact undeva in toamna acestui an si ele vor concluziona ca necesarul de magistrati si grefieri este altul decat cel actual, imi este greu sa cred ca intr-o luna, sau cel mult in sase luni, aceste lucruri se pot rezolva. Sa nu uitam ca judecatorii sunt inamovibili si daca studiile vor spune ca trebuie facuta o redimensionare a schemelor de personal pe orizontala si/sau pe verticala, singurele solutii sunt pe de o parte marirea schemelor de personal la instatele unde acest lucru e posibil (si apoi recrutare pe locurile vacante) si organizarea de concursuri de promovare (pentru crearea de locuri vacante, dar sa tinem cont ca nimeni nu poate fi fortat sa mearga la promovare). Apoi va fi facuta recrutarea pe noile posturi astfel create, dar daca se mentine optiunea cum ca INM trebuie sa fie furnizorul principal de resurse umane pentru magistrati, atunci trebuie sa se tina cont ca in fiecare an avem maxim 100 absolventi judecatori si tot atatia procurori. Iar daca am nevoie de 500 locuri noi in sistem si nu se mai pensioneaza nimeni si nu isi da demisia nimeni, tot avem nevoie de 5 ani sa umplem locurile vacante. In plus, sa nu uitam ca toate acestea necesita finantare: pentru posturile de magistrati, pentru posturile de grefieri care trebuie echilibrate cu cel al magistratilor pe care ii deservesc, pentru infrastructura ce trebuie asociata noului personal, pentru formarea acestuia s.a.m.d. – iar finantarea nu se face decat prin legea bugetului de stat, care pe anul acesta este exclus sa mai fie modificat pentru noi, iar pentru anul viitor va fi prea tarziu sa fie avute in vedere propunerile din studiile de impact. Asadar, inainte de finalul lui 2012 nu vad lucrurile deloc bine.

Sa nu uitam ca in Romania politicienii refuza sa desfiinteze instantele mici doar pe motiv ca aceasta le aduce cateva voturi in campanie – iar anul viitor  sunt alegeri; iar instantele de 3-4 oameni nu prea au cum sa functioneze sub efectul noului cod de procedura penala – si asa principiul specializarii e doar un deziderat, caci din cauza personalului insuficient azi intalnesti situatii cand toti magistratii dintr-o instanta sunt in acelasi timp si civilisti, si specializati pe familie si minori, si specializati pe fond funciar. Sa nu uitam ca politicienii au refuzat sa semneze Pactul pentru Justitie dupa ce magistratii le-au demonstrat ca justitia ajunsese in pragul falimentului in 2009. Dar ce vorbesc eu?! Sa nu uitam ca, in pofida dispozitiilor legale, Parlamentul nu primeste CSM, nici in acest an, la dezbaterea raportului pe starea justitiei desi justitia este un domeniu social la care toate institutiile cu atributii trebuie implicate. Asa ca faptul ca de cateva luni se incearca a se obtine un act normativ care sa permita INM organizarea unui al doilea concurs de admitere in acest an sau ca de 6 luni se asteapta numirea reprezentantilor societatii civile in CSM nu mai mira pe nimeni.

Si mai vorbesc  de lipsa de prezentare catre public a noilor institutii si proceduri din aceste noi coduri. Populatia va fi surprinsa sa afle ca instantele carora trebuie sa li se adreseze sunt altele, ca au de indeplinit anumite proceduri prealabile de care nu stiau, ca exista noi institutii de valorificare a drepturilor sau, din contra, au fost eliminate unele drepturi procesuale. Este inadmisibil ca timp de doi ani de la publicare nimeni sa nu aiba in vedere ca destinatarul noilor norme trebuie sa fie omul simplu si ca acesta trebuie sa fie in mod adecvat informat cu privire la drepturile si obligatiile sale, care sunt diferite cel putin de cele din ultima jumatate de secol. Or, noi nu avem in instante si parchete nici macar brosuri care sa prezinte intr-o forma sumara drepturile de baza la intrare in institutie, ce sa mai vorbim de prezentat noile institutii…

Un alt experiment judiciar nefericit, caruia de data asta nu ii vor cadea victime numai magistratii, ci si justitiabilii. Daca mica reforma a provocat mari probleme, marea reforma s-ar putea sa provoace dificultati greu de depasit.

25/10/2010

Si bine, si repede, si ieftin? Nu se poate!

Filed under: reforma — Cristi Danilet @ 7:20 PM

Cand eram student, ma duceam la o firma sa imi copii diverse carti/cursuri. Normal, eram intr-o vesnica graba si imi faceam griji daca imi ajung banutii atent dramuiti din bursa incasata. Mai ales in sesiune. In timp ce imi asteptam randul, citeam tot felul de hartii de pe pereti. Una suna cam asa:

`Ce e repede, nu poate fi facut si bine, si ieftin. Ce e bine, nu poate fi si repede, si ieftin. Ce e ieftin, nu poate fi si bine, si repede`. Dupa care era afisat pretul pentru fiecare copie si stateai linistit la rand…

Acum, tare mi-e ca asta se aplica si justitiei romane:
– se vrea justitie rapida: sa judecam ca in american justice, de pe o zi pe alta, suta de dosare regulata. Ca sa avem cadrul legal, apare legea micii reforme, o mare abureala, dupa cum se va vedea in curand;
– se vrea justitie de calitate: sa judecam bine aplicand legi proaste, iar ca sa ne forteze cumva, apare legea de raspundere materiala a magistratilor;
– se vrea justitie ieftina: sa judecam cu schemele de personal neadecvate/incomplete si ca sa ne arate ca se poate sportul extrem si in justitia romana, ni se reduc si salariile.
Apai, mie tare imi vine sa spun: justitie si rapida, si de calitate, si cu resurse financiare reduse, NU SE POATE. Nici daca ne dam peste cap de trei ori…
PS. Azi de Ziua Armatei cand se iese pe strazi si se protesteaza, e si Ziua Europeana a Justitei Civile: o zi in care trebuie sa sustinem ca justitia e aproape de cetateni, ca justitia e sistemul care rezolva conflictele zilnice etc. Prin reforma fara de sfarsit promovata si raspromovata, constat ca aproape in mod voit (e vorba de vointa decidentilor politici) justitia se indeparteaza de cetatean: si in timp, si in spatiu…

20/09/2010

Lideri pt Justitie – absolventi 2010, inscrieri 2011

Filed under: reforma — Cristi Danilet @ 4:35 PM

Un program unic in Romania, care reuneste juristi sau viitori juristi pentru a deveni liderii de maine ai sistemului. Tematici deosebite, participanti interesati, lectori deosebiti.

Felicitari primilor absolventi!

Detalii despre promotia 2009-2010 aici:

http://www.youtube.com/watch?v=nQVdkxpV5tU

http://www.youtube.com/watch?v=44qF9LR5iFc

http://www.youtube.com/watch?v=9ALNEGl-iJ4

http://www.youtube.com/watch?v=Lj9Un8voT8Q

http://www.youtube.com/watch?v=3119abi0qhg

Doritorii de a participa la proiectul ce se va desfasura in perioada 2010-2011 sunt invitati sa completeze formularul de  AICI.

04/08/2010

Supraincarcarea cu dosare – solutii

Filed under: organizare instante,reforma — Cristi Danilet @ 9:49 PM

Tot mai multe instrumente internationale in domeniul justitiei utilizeaza principiul „Justice delayed is justice denied” (Justitia tardiva nu e justitie)

Rezolvarea problemei supraincarcarii presupune trei aspecte:

1) masuri pentru diminuarea nr. de cauze ce se inregistreaza – aceasta pune problema accesului la justitie. Masurile pot viza accesul la prima instanta, respectiv la instantele de control judiciar. In prima situatie, masurile adecvate sunt:  in penal – introducerea principiului oportunitatii urmaririi penale, dand posibilitatea procurorului de a decide daca se merita ca un caz sa ajunga sau nu in instanta; introducerea sistemului de recunoastere a vinovatiei – astfel judecatorul va aplica direct pedeapsa, fara a mai readministra probele din cursul urmaririi penale; eliminarea unor cai de atac; in civil – introducerea de proceduri preliminare obligatorii, solutii alternative la judecata (mediere, arbitraj), marirea taxelor de timbru, obligativitatea angajarii unui avocat, sanctionarea abuzului de drept, restrictionarea cailor de atac.

2) masuri pentru marirea nr. de cauze solutionate – aceasta presupune un management adecvat al resurselor:  completarea schemelor de personal si suplimentarea nr. de judecatori acolo unde se impune, folosirea sistemului de judecatori mobili (echivalent al detasatilor), micsorarea nr. de judecatori din complet, introducerea unui sistem-filtru pentru exercitarea cailor de atac, abilitarea personalului auxiliar care sa redacteze in draft hotararea, stramutarea administrativa a cauzelor din instantele supraincarcate in altele mai putin incarcate, realocarea circumscriptiilor teritoriale ale instantelor.

3) grabirea procedurilor – aceasta presupune un rol mai incisiv al judecatorului in managementul de caz pentru reducerea timpului dintre termenele de judecata si micsorarea nr. amanarilor: impunerea legislativa a unor termene limita in care trebuie sa se solutioneze anumite tipuri de cauze, marirea nr de sali de judecata,  perfectionarea personalului de care depinde efectuarea anumitor proceduri (agenti  procedurali, postasilor, experti), acces informatizat la datele necesare pentru solutionarea cauzelor, atentie sporita la durata de solutionare si costurile in raport cu miza procesului, introducerea obligativitatii de comunicare a documentelor inaintea procesului, limitarea prezentei in sala de judecata numai la audieri, stabilirea impreuna cu partile si avocatii a datelor maxime pentru indeplinirea anumitor obligatii procesuale sub sanctiunea decaderii, identificarea chestiunilor ce reclama o anumita expertiza, prevederea de limite procesuale de timp pana la care pot fi formulate cereri sau invocate exceptii,  marirea nr. personalului auxiliar care asista judecatorul , introducerea unui sistem de monitorizare a cauzelor care depasesc  o durata optima de solutionare, sanctionarea abuzurilor procesuale, reducerea nr. de cauze stramutate judiciar, atentionare electronica a cauzelor in care hotararile nu se redacteaza in termen,folosirea formularelor, limitarea motivarii hotararii la aspectele esentiale.

Unele dintre aspectele aratate mai sus tin de competenta stricta a sistemului. Altele tin de celelalte puteri care trebuie sa asigure resursele si infrastructura necesara.

05/01/2010

I.T. in instante – deficiente

Filed under: reforma — Cristi Danilet @ 12:39 AM

Art. 1 din OUG nr. 137/208 pentru prorogarea unor termene: Termenul prevazut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificarile si completarile ulterioare, de la care se aplica dispozitiile art. 13 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, referitoare la inregistrarea sedintelor de judecata, se proroga la data de 1 ianuarie 2010.

Asta se intampla in fiecare an. Desi din 2004 trebuia sa se faca inregistrarea sedintelor atat in penal cat si in civil, dupa 5 ani numai in unele instante, numai in unele sali de judecata  si numai  cel mult in penal exista echipament de inregistrare a sedintelor. In rest, la inceput niste judecatori/grefieri inimosi au adus ceva casetofoane, dupa care s-au lasat pagubasi. Dar nu e de mirare aceasta ignorare a legii fata de impotenta financiara a unui MJ aflat in descompunere din lipsa specialistilor si a managementului, daca ma gandesc ca sunt sedii de instante pline de bacteriii care imbolnavesc personalul, ca sunt instante in care nu exista statie pentru facut apelul publicului aflat pe hol, ca bancile pentru justitiabili sunt insuficiente incat acestia trebuie sa stea in picioare de la usa pana la tribuna sau ca nu exista locuri speciale pentru presa.

In acest timp, un filmulet despre IT intr-o instanta din SUA ne lasa masca si ne face sa ne intrebam firesc de ce la noi nu se poate (si iar ma gandesc cum Jurindex-ul este abandonat de MJ si CSM dupa ce am fost laudati intr-un raport de tara). Poate ca la noi se umplu hartii prea multe cu idei care niciodata nu sunt aplicate. Asa cum, nu vor fi nici noile coduri, pentru care acum se face tam-tam in fata UE, dar pentru care nu exista strategia necesara implementarii si pregatirii profesionistilor in drept. In timpul asta unii s-au imbogatit cu aceste proiecte. Ca la teorie suntem asi. Atata se scrie in tara asta despre drept, incat e si de mirare cum se face ca acele capete luminate nu si-au dat mana cu mana sa restructureze sistemul judiciar din temelii. Ne pricepem de minune la carpeli dar iata ca pana si carpelile amanam sa le facem.

28/12/2009

Predoiu-noul vechi ministru

Filed under: MJ,reforma — Cristi Danilet @ 3:44 PM

Avem un nou ministru: acelasi :). In discursul sau in fata comisiilor reunite din Parlament a atins cateva aspecte care merita a fi comentate:

CSM este vazut ca un minister paralel. Sunt perfect de acord cu aceasta ideea, pe care am lansat-o public pt prima data in 2006, in celebrul de acum Raport al SoJust privind starea justitiei, in care atrageam atentia ca atributiile administrative (auto)insusite de CSM il indeparteaza pe acesta de la rostul de gestionar de resurse umane pt magistrati si aparator al independentei justitiei;

CSM, asociatiile profesionale si magistratii insisi trebuie sa accepte ca sunt probleme de integritate. Evident ca sunt asemenea probleme, insa MJ este cel care are principala atributie de alcatuire a unei strategii de integritate in sistem, prin Directia de specialitate in probleme de anticoruptie. Din pacate, lipseste o asemenea strategie de prevenire a coruptiei, de intarire a deontologiei si de marire a responsabilitatii in sistemul judiciar, astfel ca nu e de mirare arestarea sau condamnarea unui nr suficient de alarmant de magistrati in ultimii 5 ani;

 – MJ este tinta unor atacuri institutionale: cred ca Predoiu exagereaza, caci nimeni nu s-a legat de MJ decat pt ca nu functioneaza din anumite puncte de vedere (in speta, administrarea financiara deficitara, ca sa nu amintesc aici decat de proiectul cu Banca Mondiala de 110 mil euro din care s-au cheltuit de 4 ani incoace doar 3% si mai sunt doar 2 ani pana la expirarea contractului de imprumut);

CSM a manipulat sistemul judiciar contra MJ: sa fim seriosi, CSM de abia s-a tarait in anul 2009 sa isi apere propriile privilegii pt membrii si angajatii sai, care au o alta salarizare decat restul muritorilor din sistem; Iar actiunile duplicitare ale CSM in timpul protestului chiar sunt dovada cea mai buna a lipsei intentiei de manipulare, dar si a lipsei unei strategii coerente de sprijin a puterii judiciare;

prabusirea increderii cetateanului in justitie: asta e un populism ieftin exersat de tot cei care vor sa controleze justitia, iar Predoiu nu a ordonat niciun sondaj de opinie in acest sens. Din contra, ceea ce trebuie sa ne intereseze nu este opinia cetateanului, ci a justitiabilului in justitie. Iar sondajele in acest sens ne sunt net favorabile, mai ales ca in timpul protestului am avut sustinerea si a avocatilor, si a procurorilor, si a unei parti a mass-media;

MJ doreste o larga consultare a magistratilor si grefierilor: foarte bine, RNAG ii sta la dispozitie, la fel si asociatiile care pot raspunde oricand invitatiei sale, numai ca astea nu vin decat in moment cheie si numai ca Predoiu sa iasa de la intalniri sa declare presei altceva decat se discuta, in speranta cresterii capitalului politic si mediatic;

vrea sa catalizeze energii si resurse politice, administrative si financiare catre Puterea Judecatoreasca: eu as spune ca asemenea energii trebuie pentru intreg sistemul judiciar, nu numai pt judecatori. Apoi, noi i-am trimis inca din ian 2009 solutii inclusiv de economisire a banilor din justitie, dar niciun feed-back pana acum;

isi doreste o relatie stransa cu Parlamentul: eu reamintesc ministrului ca are obligatia legala de a prezenta raportul pe activitatea MP si DNA, iar CSM are aceeasi obligatie cu privire la sistem si la activitatea sa, si ca din 2006 acest lucru nu se intampla – astfel ca e firesc ca puterea legiuitoare sa nu stie de problemele noastre decat din media;

MJ isi propune sa joace un rol activ in reforma constitutionala: regret sa o spun, dar in MJ nu se afla niciun expert  in drept constitutional;

CSM trebuie reformat: si presedintele a spus aceasta, si eu am spus in cartea mea – sa speram ca aceste modificari nu vor afecta independenta justitiei, ci vor viza doar eficientizarea activitatii institutiei ocrotitoare a acestei independentei, in sensul de creare a unor mecanisme concrete pt aceasta. Mai spune minsitrul ca se va regandi accesul la ICCJ (evident, cu patru intrebari azi esti promovat la ICCJ de catre CSM, daca ai si votul secret de partea ta si fara ca hotararea sa fie motivata) si va fi promovata o lege a raspunderii magistratilor (eu spun ca avem un mecanism in acest sens, si ca el nu functioneaza din cauza MFinantelor, e o alta discutie);

trebuie inceputa pregatirea sistemului judiciar pt noile coduri: in primul rand e deja tarziu si prevad o amanare a intrarii in vigoare a codurilor. Apoi, cica trebuie modificate 600 legi pt punerea in aplicare a noilor coduri, ceea ce e greu de gandit. Trebuie gasiti specialisti pt redactarea legilor, ceea ce e destul de greu de acceptat din partea ditamai ministerului care tocmai se lauda ca este principalul furnizor de expertiza juridica. Eu anticipez ca studiul de impact va duce doar la castigarea unui million de dolari de o anumita firma internationala.  Oricum, e necesar ca pregatirea sa nu se rezume doar la magistrati, ci tr sa priveasca si avocatii si auditorii de justitie. De asemenea, intrarea in vigoare a noilor coduri nu implica doar pregatirea profesionistilor din justitie, ci si regandirea nevoilor de resurse umane;

ameliorarea resurselor umane: schemele de personal trebuie regandite potrivit timpului prezent (actual schema e din 1993); nr grefierilor de sedinta trebuie sa fie dublu fata de nr judecatorilor. Desigur, trebuie desfiintate instantele mici si ineficiente, inclusiv regandit sistemul de justitie militara;

reformarea MP: dupa mine, politia judiciara tr preluata de parchete. In plus, procurorii tr sa actioneze potrivit principiului mobilitatii, adica sa urce si sa coboare pe verticala, respectiv sa se deplaseze pe orizontala acolo unde e nevoie de ei;

continuarea reformarii MJ trebuie gandita intr-un singur sens: disparitia asimilatilor magistatilor, carora tr sa li se dea un termen de 6 luni, maxim un an de a opta intre a deveni magistrati sau a ramane functionari publici;

trecerea bugetului instantelor de la MJ la ICCJ: vad ca Predoiu si-a insusit principala revendicare din timpul protestului din septembrie.  MJ nu se opune trecerii bugetului la ICCJ, potrivit unui comunicat din 23 dec 2009. Nici nu are cum, intrucat exista o lege in acest sens, a carei aplicare se tot amana de vreo 5 ani incoace si banuiesc ca la fel va fi si acum. Ceea ce imputa MJ este faptul ca ICCJ nu are inca capacitatea adminsitrativa, dar adevarul este ca nici MJ nu a facut nimic pana acum in acest sens;

taxele de timbru si degrevarea magistratilor de sarcini nejurisdictionale: sunt alte revendicari din timpul protestului, insusite de MJ, dovada ca am cerut atunci a fost corect;

reformarea sistemului de expertize: cel putin in materia expertizelor criminalistice, avem monopol de stat care tr inlaturat de urgent, caci deja avem o condamnare la CEDO pe acest aspect. Si SoJust, si UNJR sustin acest lucru, neconditionat si cat mai urgent;

reforma sistemului penitenciar: azi Romania cheltuie vreo 2.000 lei lunar pt fiecare detinut – intram in faliment daca nu organizam sisteme alternative de executare a pedepselor. In plus, arhiva SIPA trebuie distrusa daca nu se ajunge la tragerea la raspundere a celor vinovati de abuzurile comise prin colectarea acestor informatii (am spus public de cateva ori ca informatiile stranse vizau persoane din sistemul juridic, inclusiv aspecte de viata privata). Evident insa, un sistem de siguranta in penitenciar tr sa existe. 

16/08/2009

Reforma a murit

Filed under: reforma — Cristi Danilet @ 7:35 PM

audiohackersa.jpegSe pare ca Guvernul va face o gafa momunentala. Isi va asuma raspunderea pe un proiect de act normativ referitor la salarizarea bugetarilor, potrivit carora indemnizatiile magistratilor vor fi diminuate. O astfel de masura, daca se va aplica, va fi intalnita pentru prima data in Europa. Nicicand salariile magistratilor nu au scazut in vreo tara. Mai mult, aceasta nu s-a intamplat nici macar in timpul prezentei crize economica-financiare.

Reducerea veniturilor lunare ale magistratilor nu are nicio logica. Pentru simplul fapt ca noi suntem 6.000 in toata tara, adica cam cati muncitori sunt intr-o fabrica mai mare. Economia bugetara facuta astfel ar fi infima. Ca sa nu mai vorbesc ca prin dezastruoasa politica de resurse umane din justitie, prin plecarea masiva in pensie a sutelor de magistrati numai in ultima jumatate de an, deja s-au facut economii la bugetul de salarii.

In realitate, alta e explicatia: DERANJAM, suntem un PERICOL. Faptul ca din ce in ce mai multe dosare cu politicieni, interlopi, oameni de afaceri ajung in instante, sperie. Nicicand in istoria justitiei romane nu au existat politicieni cercetati penal. Si acum ei insisi pozeaza in victime ale independentei noastre acordate tot de catre ei, in 2005. Prin urmare, acum cred ca au gasit parghia de CONTROL: nu le place ce facem – ne reduc salariile. Acest gest are o bataie pe termen lung, in fapt: caci s-ar mai putea sa fie si o altadata cand nu le va placea de noi si atunci din nou ne vor reduce salariile. Si tot asa. Nu are nicio importanta ca standardele internationale in materie interzic acest lucru, asa cum aratam nu demult, material pe care l-am inaintat CSM si care a fost astfel trasmis Ministerului Muncii.

Si, ca sa o spun pe sleau, iata mesajul transmis de politicieni: „NU NE CONVINE CA MAGISTRATII SUNT INDEPENDENTI SI NE FAC DOSARE. PRIN URMARE LE ARATAM CA NOI SUNTEM CEI CARE II CONTROLAM PRIN POSIBILITATEA PE CARE O AVEM DE A LE REDUCE INDEMNIZATIILE ORICAND VREM NOI”.

Evident, nu ne vom lasa calcati in picioare. Caci, pana la urma, nu e vorba de beneficiul nostru: independenta nu e un privilegiu al magistratilor, ci un drept al justitiabililor. Justitiabili care trebuie sa aiba parte de o judecata dreapta in fata unor magistrati nepresati, neamenintati, necontrolati. Asadar, suntem decsi sa atacam la Curtea Constitutionala actul normativ care incalca aceste principii si vom atentiona Consiliul Europei si Comsia Europeana. A mai cere sa facem reforma justitiei sau sa continuam lupta anticoruptie in aceste conditii, este ilar.

01/08/2009

Mai am Dileme…

Filed under: reforma — Cristi Danilet @ 11:09 AM

Dilema Veche Am dat un interviu saptamana asta in DilemaVeche, care e un fel de oglinda la un interviu dat acum 5 ani in Dilema2004.

Asadar, dilemele mele despre reforma justitiei, supraincarcarea cu dosare, nevoile justitiabililor, controlul justitiei de catre politicieni, abuzurile procesuale, coruptia judiciara, sporuri, tinerii judecatori, calitatea legilor in Dilema2009.

02/04/2009

Criza-previziuni juridice

Filed under: politic,reforma,social — Cristi Danilet @ 7:00 PM

multime

Din dosarele pe care le solutionez, din stirile pe care le citesc si din realitatea pe care o percep zi de zi, pot spune ca suntem in pragul unui mare colaps, atat in sistemul juridic, cat si in afara. Iata argumentele, previziunile si scenariul meu. Nu se va ajunge acolo doar daca ACUM se iau masuri. La toamna, va fi deja prea tarziu.

.

1.  Criza determina deja reorganizarea marilor societati comerciale si disparitia multora mici. Multi salariati sunt in aceasta perioada concediati fie ca urmare a reorganizarii (si se incep cu liderii de sindicate), fie ca urmare a sanctionarii disciplinare (la cea mai mica abatere angajatorul gaseste motiv de a scapa de salariat). Acestia formuleaza actiuni prin care contesta masurile luate cu privire la ei. Deci numarul dosarelor de litigii de munca va creste. In toamna numarul hotararilor irevocabile va fi unul suficient de mare pentru a vorbi de un fenomen. Tot in materia litigiilor de munca, vor creste numarul dosarele diverselor categorii sociale ce nu vor beneficia de drepturile promise (profesori, magistrati, pensionari). Iar in parelel va creste numarul dosarelor comerciale de faliment al societatilor comerciale; ca efect direct, taxele datorate statului nu vor mai avea de unde sa fie recuperate.

.

 2.  Din straintate se vor intoarce din ce in ce mai multi romani. Printre acestia, si infractori care s-au supraspecializat, de la infractiuni informatice la crima organizata. Numai in Cluj au fost trei jafuri deja celebre: la o banca, la o casa de schimb valutar si la o benzinarie la distanta de cateva zile.  La acestea se adauga infractiunile patrimoniale, caci oamenii vor fura de foame. Deci numarul dosarelor penale va creste. Putini infractori vor fi prinsi: politistii sunt in numar insuficient, iar tehnic intotdeauna autoritatile sunt in urma delincventilor.

.

 3. Legea nr. 1/2009 va provoca tensiuni mari intre chiriasi si proprietari. Multi oameni nu vor mai putea plati chiriile, altii nu vor avea de unde plati ratele la banci. Deci numarul dosarelor civile cu efecte majore sociale va creste. La acestea se adauga numarul tot mai mare de plangeri ale soferilor impotriva plangerilor contraventionale prin care au fost amendati si penalizati pentru depasirea vitezei legale, constatata cu ajutorul mijloacelor tehnice moderne (radare fixe).

.

 4.  In timpul acesta, numarul politistilor si magistratilor pensionati va fi din ce in ce mai mare si intr-o perioada scurta, ca urmare a proiectului de lege cu privire la eliminarea pensiilor de serviciu, care daca va aparea nu ii va afecta pe cei aflati in pensie la data intrarii ei in vigoare, ci pe cei care se vor pensiona ulterior. Si chiar daca proiectul de lege va fi respins, deja promisiunile cu privire la nemodificarea statutului nu mai sunt credibile si profesionsitii dreptului vor pleca rapid pentru a-si gasi siguranta.

.

5.  Ca urmare, dosarele celor care se pensioneaza vor ramane spre a fi solutionate de cei care raman in sistem care, pe langa dosarele lor, vor avea de solutionat si pe cele care intra in plus datorita celor aratate la pct 1-3. Asadar, supraincarcarea ca fenomen extins va aparea in scurt timp – dau doar doua exemple actuale: Judecatoria  Oradea activeaza cu jumatate din efectiv, iar la Tribunalul Vaslui lucreaza doar 3 judecatori (am spus bine `lucreaza`).

.

 6.  Ca efect al supraincarcarii, dosarele vor fi solutionate de oamenii legii mai lent  si posibil de o calitate mai slaba. Ajunse in apel sau recurs, multe vor fi retrimise spre instantele de fond spre rejudecare. De unde lumea va incerca sa plece pe toate caile, in special prin promovare. La instantele de fond vor veni judecatori tineri sau vor fi reincadrati judecatori pensionari, dar intotdeauna intr-un numar insuficient.

.

 7.  Prin urmare, infractiunile vor fi sanctionate f.tarziu in raport cu data comiterii, infractori periculosi vor ramane in libertate, oamenii vor ramane fara locuri de munca perioade indelungate (peste 1 milion in 2009) si fara case.  Siguranta pe strada va scadea, neavand cine sa ne apere. Tensiunile se vor acutiza incepand cu sfarsitul acestui an. Increderea in organele statului va scadea dramatic. Statul de drept va ceda in fata multimii nevoita sa iasa in strada. Scenariul de aici incolo e unul dramatic…

16/03/2009

Interviu C.Barsan, judecator CEDO

Filed under: reforma — Cristi Danilet @ 11:49 PM

corneliu-barsan

 

 

Un interviu, as putea spune, zdrobitor, al d-lui prof. Corneliu Barsan, judecator la CEDO, despre: 

– dreptate

– reforma justitei

– competenta instantelor

– judecatori independenti

– practica unitara

– disciplina jurisdictionala

– raspunderea judecatorilor

– rolul judecatorilor in viata cetatii

– calitatea legilor

– raspunderea statului pt incalcarea dr omului

– CSM

– CEDO

Poate niciodata profesorul Barsan nu a fost atat de categoric fata de reforma si…antireforma. Interviul a fost luat de Dan Stoica, vicepresedinte SoJust 

http://www.juridice.ro/interviuri/39403.html

30/11/2008

1dec.1998-1dec.2008

Filed under: reforma — Cristi Danilet @ 11:25 AM

cristiIn urma cu 10 ani incepeam exercitarea functiei de judecator, alaturi de alti 200 colegi declarati reusit la concursul din aug-sept 1998 organizat atunci de MInisterul Justitiei. Fusese un concurs cu peste 10 candidati pe loc; locurile libere erau la instante, la INM sau la MJ.

Eu am optat sa merg direct la instanta, la Judecatoria Vatra-Dornei, de unde eram de loc. 6 luni urma sa asist la desfasurarea activitatii, urmand ca dupa sustinerea examenului de semnatura sa intru in sala cu cauze mai simple. Ordinul de numire ca judecator stagiar a fost semnat de ministrul justitiei Valeriu Stoica.

1 dec 1998 s-a nimerit a fi intr-o zi de marti. Care era si zi libera. Ma gandesc ca e cumva ciudat sa incepi activitatea si martea (povestea cu ceasurile rele) si intr-o zi libera. 

In fine, a trecut. Doar ca o anumita framantare nu imi da pace nici astazi. Iar aceasta framantare, e ivita dintr-un foc ce arde undeva, inauntrul meu. El e izvorul eforturilor si atitudinilor mele in legatura cu organizarea si functionarea sistemului judiciar, cu ceea ce, generic, ii spunem `reforma justitiei`. Nimeni nu ma poate condamna ca vreau sa fiu corect, ca vreau sa am colegi profesionisti, ca vrea ca CSM si MJ sa se ocupe nu de propriile lor interese, ca justitiabilul trebuie ocrotit si stimat, ca trebuie sa fim responsabili de banul public etc.

In cei 10 ani de activitate, am realizat o multime de lucruri, am cunoscut oameni cu care am impus schimbari fundamentale in sistem, dar care nu sunt indeajuns. Neimplinirile sunt pe masura ambitiilor mele. Iar faptul ca ma simt responsabil de increderea inca scazuta in sistem, de netransparenta acestuia, de carente in eficienta sa, precum si faptul ca in cei 10 ani de activitate m-am confruntat cu atat de multe nereguli si am cunoscut atatea slabiciuni atat ale sistemului, cat si ale oamenilor ce-l compun, toate acestea ma fac sa ma intreb, intr-un mod lucid: `10 ani – in slujba dreptatii, oare?!`. Este intrebarea la care voi incerca sa imi raspund in urmatorii ani.

 

10/11/2008

Toate hotararile-pe site!

Filed under: organizare instante,reforma — Cristi Danilet @ 3:46 PM

jurindex Proiectul JURINDEX, dezvoltat de Tribunalul Vrancea, a fost lansat astazi!

Pe site-ul www.jurisprudenta.org au fost puse la dispozitia publicului toate hotararile judecatoresti ale Tribunalului Vrancea, fara filtre.

Singura interventie: anonimizarea, pentru protejarea datelor personale.

Initiatorul acestui proiect, Adrian Neacsu, presedintele Tribunalului Vrancea: „Standardul in ce priveste deschiderea sistemului de justitie catre cetateni este surprins cel mai bine in documentul din 30 mai 2008 al Comisiei Europene intitulat „Catre o strategie europeana in domeniul e-justitiei”. In tari precum Anglia, Irlanda ori Norvegia, deja publicul are acces la totalitatea hotararilor pronuntate in sistemul judiciar, asigurandu-se astfel si o coerenta la nivel national a solutiilor jurisprudentiale. Dealtfel marea majoritate a tarilor europene membre ale Uniunii Europene ofera accesul gratuit si public la hotararile judecatoresti pronuntate de instante, insa la o forma neoficiala a acestora, rezultata ca urmare a anonimizarii partilor in vederea conformitatii cu legislatia europeana in ce priveste protectia datelor cu caracter personal (Belgia, Finlanda, Franta, Germania, Spania s.a.).

Preluat de pe www.juridice.ro.

06/11/2008

Justitie de salahor

Filed under: CSM,MJ,organizare instante,reforma — Cristi Danilet @ 10:39 PM

Iata si interviul despre care vobeam ieri ca va aparea in aceeasi zi in care membrii CSM vor trece prin Palatul de Justitie din Cluj, institutia juridica cea mai importanta din Ardeal dar cea mai putin dezvoltata din punct de vedere managerial.

Presedintii instantelor se cred sefi peste intreg personalul, ca si cum am fi angajatii lor. Colegii mei nici nu indraznesc sa vorbeasca despre conditiile de lucru `ca la fabrica` sau `ca negrii pe plantatii`, satuli ca de ani de zile noi vorbim, noi auzim, toti promit ca fac si dreg dar nimic nu se intampla. Nici nu imi dau seama daca cineva macar stie ce e de facut.

Avem un MJ incapabil sa rezolve multitudinile de probleme ce trebuiesc rezolvate. Avem un CSM interesat doar de acapararea de putere si iresponsabil in fata celor care i-au ales. Avem sefi de instante care in marea lor majoritate nu colaboreaza cu colectivele de judecatori, iau in deradere ideile de imbunatatire a activitatii si ignora colectivele de grefieri. Avem avocati care realizeaza ce se intampla, dar nu pot vorbi de teama unor `razbunari` ale judecatorilor prin solutiile din dosarele lor. Avem justitiabili care nu inteleg ce (li) se intampla si care umplu de petitii toate institutiile statului.

Toata lumea vorbeste de reforma. Eu sunt socat: in 2004 aratam public cu ce ne confruntam, intr-un articol publicat in Dilema Veche. In 2005 si 2006 ne-am ocupat de aderare si am facut raportari catre UE cum ca sistemul e in evolutie. In 2008, singura diferenta este ca avem computere pe birou si impartirea dosarelor se face aleatoriu. In rest, nimic: aceleasi reguli, aceeasi mentalitate, acelasi tip de oameni in functii cheie.

In asemenea conditii, sa ceri performanta judecatorilor si eficienta sistemului, mi se pare o neobrazare.

Daca cineva este interesat de adevarata stare de lucruri, sa ia aminte. Pentru restul, scuzati-ma ca am vorbit si faceti-va ca nu ati citit.

30/10/2008

Inginerie judiciara

Filed under: reforma — Cristi Danilet @ 9:52 PM

Ca unii fac bani din justitie, nu e ceva curios: avocatii sunt platiti de parti, expertii la fel (desi eu personal nu inteleg de ce un expert trebuie sa se roage de parti sa ii fie platit onorariul, cat timp ordinul de numire ca expert intr-o cauza este dat de un organ judiciar). E drept ca au fost semnalate si cazuri de justitiari platiti de parti dar, nu-i asa?!, asta e o natie pe cale de disparitie, de cand cu DNA-ul care se vede ca isi face treaba, cel putin preventiv.

Astazi vreau sa atrag atentia asupra unui alt gen de justitiari: cei care reusesc sa faca bani albi din justitie, pe calea unor inginerii permise de lege, si cu aportul CSM. Unii sunt avocati; dupa 10 ani intra in magistratura cu un simplu interviu artistic in fata CSM, dupa care devin magistrati; daca au 20 ani vechime ca avocati, aceasta se considera vechime in magistratura datorita unui legiuitor `destept`, drept urmare omul nostru are dreptul sa iasa la pensie; dar nu oricum, ci cu pensie de serviciu de magistrat; dupa care se reintoarce in campul muncii avocatiale; si asta nu e tot: un alt legiuitor `destept` a permis ca omul sa ceara reincadrarea ca magistrat.

Un caz concret ne este redat de HotNews. Ceea ce ma face sa nu ma indoiesc, totusi, de profesiona -lismul unor astfel de oameni, de vocatia lor pentru nobila profesie de magistrat si dorinta de a sta in magistratura mai ales cand o multime se plang ca e mult de lucru si bani cam putini. Eu cred ca reforma merita continuata. Caci vad ca face toti banii.

05/10/2008

Judecatorul reflexiv

Filed under: reforma — Cristi Danilet @ 4:22 PM

            Introducere

            1. De putina vreme in Romania, unii judecatori au inceput sa se intrebe asupra rolului lor in societate. Au inceput sa realizeze ca activitatea lor, exercitata in numele puterii judecatoresti, nu se rezuma doar la rezolvat dosare. Au inceput sa se implice in activitati administrative, legislative, au luat contact cu magistrati din afara tarii. Au inceput sa se autodefineasca ca si componenta sociala.

            Toate acestea fac parte din ceva. Ceva inca nedefinit pentru noi, care nu se preda in institutiile de invatamant urmate si nici la seminariile de formare profesionala. Este vorba de dezvoltarea profesionala prin practica reflectiei, adica examinarea si evaluarea proceselor din spatele activitatilor zilnice, precum si a rezultatelor obtinute[1].

            2. O analiza in acest domeniu, care tine mai degraba de psihologie si sociologie[2], trebuie sa evidentieze realitatea, chiar daca ea este greu de acceptat de cei vizati.

 

            Autosuficienta sistemului

            3. Cred ca personalul din justitie sufera de un simt al autoconservarii. Atat pentru cetateni, cat si chiar pentru multi dintre noi, judecatorii, corpul judiciar este unul maidegraba inchis, care incearca sa beneficieze de cat mai multe drepturi si chiar privilegii, care solicita respectul tuturor celorlalti, care militeaza pentru o stricta separare a puterilor in stat.

            Mai exact, este vorba de o autosuficienta in care credem sau pe care ne-o impunem. Unii dintre noi cred ca justitia merge bine si nu ar mai trebui schimbat nimic[3]. Acestia au o atitudine `conservatoare`, se opun oricarei reforme, sunt lipsiti de viziune si de simt practic ori de adaptabilitate.

            Altii, epuizati de atatea schimbari[4] al caror rezultat pozitiv (care o fi acesta?!) nu il percep, s-au obisnuit cu ideea ca nu se mai poate face nimic: intotdeauna schimbarile au un pronuntat caracter politic si, deci, in mod demagogic, magistratii nu sunt consultati in mod efectiv cu privire la aceste modificari, iar competenta practica a celor care impun aceste modificari este profund discutabila. Acestia, `resemnati`, se concentreaza exclusiv pe munca lor individuala, pe care si-o desfasoara in mod corect, fara insa a-i mai interesa ce se intampla in jurul lor. In ultima instanta, aceasta categorie de magistrati si-ar dori reforma, insa sa fie ei cei care o concep. Practic insa s-a dovedit viziunea diferita a magistratilor asupra a ceea ce trebuie schimbat, sistemul fiind de fapt incapabil de anticipare a impactului reformelor preconizate[5].

            In fine, un procent important este reprezentat de cei cu o atitudine de `ignoranti`. Acestia sunt magistratii care nu realizeaza necesitatea vreunor schimbari sau evolutii ale sistemului, pentru care activitatea de zi cu zi se reduce la solutionarea unor probleme juridice sau administrative intr-un timp de 8 ore pe zi, in schimbul unei remuneratii niciodata suficiente. Activitatea acestora se aseamana mult cu cea a unor functionari.

            Prea putini sunt judecatorii `militanti`, adica cei care au actiuni proactive.

 

            Intrebari

            4. Or, e clar ca trebuie depasit acest nivel. Ceea ce se poate realiza prin cultivarea simtului critic, al exersarii libertatii de exprimare, prin viziune si chiar imaginatie. Toate acestea sunt caracteristice indivizilor inteligenti, deschisi la minte (open mind), care se autoevalueaza permanent.

            Astfel, gandirea trebuie sa fie provocatoare, iar exercitarea functiei (profesiei) sa genereze autoreflexie: `ce e justitia?`, `ce e dreptatea?`, `ce e dreptul?`, `ce e legea?`, `care e rostul judecatorilor?`, `cum ajuta ei la progresul omenirii?`, `cum trebuie sa fie arhitecturat sistemul pentru a fi eficient?` etc.

            Sunt convins ca sunt deja multi judecatori care spun la un moment dat `Stop!` si se intreaba daca se uita in spatele lor ce vad: doar dosare rezolvate, doar hotarari pronuntate?!. Ei devin constienti ca in realitate trebuie sa faca si altceva, isi doresc sa schimbe lumea in bine, incep sa simta ca e de datoria lor sa iasa din rutina.

 

            Cine e in centrul sistemului juridic

            5. Judecatorii au impresia ca in sistemul juridic ei sunt cei mai importanti, motiv pentru care si pretentiile lor (de la siguranta financiara la cea personala si  pana la incarcatura cu dosare) sunt numeroase si niciodata satisfacute in intregime. Insa, aceasta nu este cu nimic diferit fata de situatia intalnita in alte profesii: peste tot oamenii cauta avantaje pentru ei si un statut puternic.

            In realitate, in centrul sistemului juridic sta justitiabilul, persoana care apeleaza voluntar sau nu la serviciile profesionistilor dreptului in vederea rezolvarii unui litigiu. Pentru el au fost create un set de reguli (legile care consacra drepturile), de proceduri (codurile, regulamentele); pentru el au fost create institutii (instantele judecatoresti) si alte organisme (uniunea avocatilor, de pilda); si, nu in ultimul rand, ca urmare a esecului sistemului clasic de justitie, pentru el se cauta alternative (cum este medierea).

            6. Daca asa stau lucrurile, inseamna ca toata atentia judecatorului si in general al celor care practica dreptul, trebuie indreptata dinspre propria persoana catre destinatarul sistemului, catre justitiabil (client, user). Aceasta presupune o noua cerinta a profesiei, o noua abilitate: o preocupare a judecatorului de starea celui din fata lui, intocmai asa cum un asistent social, de pilda, ofera consiliere persoanei in dificultate careia ii acorda ingrijire.

            Luand in considerare si aceste (noi?!) circumstante, indeplinirea obligatiilor profesionale devine mai importanta decat grija pentru propriile drepturi. Functia este exercitata cu grija pentru a evita greselile sau abuzurile. Atributiile sunt indeplinite exemplar, potrivit normelor aplicabile si standardelor asteptate de justitiabili[7].

 

            Cum ajuta practica reflexiva

            7. Prin aceasta practica reflexiva, prin aceste analize despre modul in care individual ne indeplinim atributiile si modul in care sistemul, ca intreg, functioneaza, ajungem sa ne raspundem la alte intrebari: `Ne definim noi ca oameni prin rolurile profesionale? Ii ajutam pe ceilalti? Facem un lucru pentru ca vine din interiorul nostru, sau doar pentru ego-ul nostru, pentru avantaje imediate in interes personal? Avem, pana la urma, vocatie?`

            Daca prin rolul sau de a transa litigiile in vederea restabilirii ordinii sociale incalcate putem spune ca judecatorul este un arbitru social, prin aceasta noua perspectiva a judecatorului constient de nevoile si asteptarile justitiabilului, nu exagerez daca spun ca judecatorul este un veritabil asistent social[8]. Astfel, judecatorul dobandeste constiinta sociala, da semne de solidaritate sociala si face dovada unui inalt civism, percepandu-se ca parte din mediul social si initiind contacte cu acesta.

            Constientizarea de catre judecator a faptului ca mai important decat persoana sa este justitiabilul, il va face mai sensibil la nevoile acestuia si va determina dobandirea/dezvoltarea unor abilitati sociale (interpersonale) in legatura cu toate nevoile justitiabilului: de la nevoile care l-au impins sa apeleze la judecator (legate de lamurirea unor aspecte litigioase in legatura cu viata, familia, averea, libertatea sa etc), pana la nevoile pe care le are in sala de judecata (citare la o anumita ora pentru a nu fi nevoit sa astepte ore in sir, explicarea procedurilor de catre judecator, solutionarea cauzei in termen rezonabil, redactarea hotararii in termeni usor de inteles, respectarea demnitatii justitiabilului in timpul sedintei de judecata, grija pentru eventualul trac[9]). De exemplu, in timpul unei audieri, judecatorul nu va fi atent doar la faptele redate de cel interogat, ci ii va acorda acestuia si suportul emotional de care are nevoie (prin crearea unui cadru de incredere, de respect al demnitatii, de incurajare al relevarii chiar si al amanuntelor aparent nesemnificative sau rusinoase etc), iar ascultarea va deveni una empatica[10]. Judecatorul isi va controla in permanenta mimica, gesturile, cuvintele pentru a face justitiabilul sa se simta confortabil si increzator in organele judiciare.

 

            Responsabilitate

            8. Daca justitiabilul este mai important decat organul judiciar, atunci judecatorul devine responsabil de calitatea acelor indeplinite in raport cu justitiabilul. Si, per ansamblu, realizeaza ca el, ca judecator, alaturi de instanta judecatoreasca sunt responsabili in fata populatiei pe care o deservesc. Realizand aceasta:

            – judecatorul nu mai rezolva dosare, ci solutioneaza cauze: el nu mai da solutii la niste inscrisuri referitoare la niste nume, ci statueaza asupra unor destine ale unor persoane;

            – calitatea actelor indeplinite devine mai importanta decat cantitatea acestora[11]; trecerea de la superficial si mediocritate la competenta se face in mod natural;

            – judecatorul devine constient de lipsurile sale, in special cele privind pregatirea: orice ipocrizie este inlaturata, judecatorul nu se poate minti pe el insusi si, mai ales, nu ii poate minti pe ceilalti cu privire la pregatirea sa, si in niciun caz nu se va lasa cumparat; aceasta justifica pana si refuzul judecatorului de a solutiona dosare pentru care nu are specializarea necesara[12];

            – asumarea responsabilitatii devine ceva firesc, impus de cerintele profesiei: judecatorul realizeaza ce vitala este corectitudinea cu care trebuie sa isi indeplineasca atributiile, va preintampina erorile si va accepta ca trebuie sa raspunda pentru erorile judiciare si pentru greselile crase, comise cu rea-intentie sau grava neglijenta; responsabilitatea lui se va grefa pe ratiunea ca el nu va fi tras la raspundere atat timp cat va actiona corect, si nu pe faptul ca este posibil sa greseasca, prin urmare nu ar trebui sa existe un sistem de raspundere;

            – realizand cat e de vulnerabil justitiabilul, cat de usor poate fi interpretata legea in favoarea sau in defavoarea acestuia, cat de facil e deturnarea procesului intr-un sens sau altul, judecatorul va intelege cat de importanta e respectarea drepturilor omului, realizand ca nu numai organele, persoanele sau institutiile figurand in proces trebuie sa fi respectat drepturile celor care le-au actionat in judecata, ci el insusi, ca reprezentant al instantei, al sistemului si in cele din urma al statului trebuie sa o faca pe parcursul derularii procedurilor, de la respectarea dreptului la demnitate si prezumtia de nevinovatie, pana la pastrarea confidentialitatii in cursul investigatiilor si solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil[13];

            – judecatorul realizeaza ca rolul lui in sala de judecata nu se reduce la aplicarea legii (functiune specifica functionarilor, deci executivului), ci este acela de a infaptui justitiei (functiune ce apartine in exclusivitate puterii judecatoresti, prin instante constituite din judecatori). Ca atare, obligatiile sale devin indatoriri. Totodata, judecatorul devine constient de importanta legii, a accesibilitatii si a calitatii acesteia, si realizeaza si ce inseamna dispozitie din art. 3 C.Civ. care nu ii permite sa refuze o judecata pe motiv ca legea nu e clara sau nu prevede[14];

            – judecatorul isi gaseste rostul cand rezolva un caz si se simte implinit (in mod autentic) profesional;

            – el este interesat de contextul social in care isi desfasoara atributiile, se informeaza permanent din media si intelege motivatia framantarilor cetatenilor[15], evolutia criminalitatii, anticipeaza impactul hotararilor sale[16];

            – orgoliul specific functiei dispare: daca judecatorul nu este simplu functionar, ci demnitar, in acelasi timp autoritatea administrativa a instantelor se transforma in serviciu public, iar puterea transarii litigiilor de catre judecatori se face cu fermnitate, dar si cu smerenie in acelasi timp;   

            – judecatorul va accepta criticile la adresa sistemului: importanta sistemului juridic in viata cetatii face ca asteptarile populatiei sa fie foarte mari, iar orice fisura a acestuia sa fie exploatata public, mediatic si amplificata. Cum in prezent increderea populatiei in justitia din Romania se situeaza pe penultimul loc din Europa[17], criticile par singura presiune pentru imbunatatirea mersului lucrurilor. Pana la urma, si aceasta acceptare a criticilor este tot o forma de responsabilitate si ea pune in evidenta o dilema etica a judecatorului: el ii judeca pe altii, dar nu accepta ca la randul sau sa fie judecat, crezandu-se nesupus greselii;

            – judecatorul isi da seama cat de importanta e viziunea globala, asupra intregului sistem, din care el reprezinta o rotita. Judecatorul realizeaza ca nu este suficient ca el sa isi indeplineasca corect atributiile, ci intreg sistemul trebuie sa functioneze la un nivel acceptabil. Orice abordare referitoare la justitie nu se poate face prin referire la anumite persoane sau numai la judecatorii corecti, profesionisti: din perspectiva holistica, sistemul de justitie este ineficient cat timp cazuri importante sunt solutionate greoi (de ex, cazurile de fond funciar, dosarele Revolutiei); sistemul este inechitabil cat timp persoane avand calitati importante in stat reusesc sa devieze procedurile in favoarea lor (de ex, cazurile de mare coruptie); sistemul sustine magistrati incompetenti cat timp cei care au comis erori judiciare grave nu sunt trasi la raspundere sau inlaturati din activitate (de ex, cazul `Tundrea`); sistemul are probleme de integritate cat timp numai in ultimii ani s-au deschis dosare si au fost condamnati 8 magistrati pentru coruptie;

            – judecatorul este membru al societatii: el iese din globul de sticla opaca in care se afla si realizeaza ca este parte din societate si nu deasupra ei. El este o rotita dintr-un mecanism conceput spre binele acestei societati, care isi pune increderea in el pentru prezervarea acestui bine. Bine care trebuie infaptuit atat de judecatorul in cauza, cat si de colegii sai. Ca urmare, judecatorul devine interesat de modul in care colegii lui isi indeplinesc atributiile si gaseste cai de remediere a eventualelor sincope[18], ii pasa de modul in care functioneza instanta in care isi desfasoara activitatea[19], intelege importanta autonomiei acesteia, reactioneaza la orice incalcari ale normelor[20] si gaseste mijloace de colaborare cu avocatii, institutiile locale si ONG-urile in vederea unei permanenta evaluari cu privire la functionarea institutiei. Nu in cele din urma, este interesat de modul in care functioneaza justitia ca sistem, initiind contacte cu Ministerul Justitiei, Consiliul Superior al Magistraturii, Parlament, mass-media si promovand valorile supreme ale justitiei;

            – judecatorul reuseste sa incadreze puterea judiciara, pe care o exercita, in randul celorlalte puteri publice: astfel, el devine constient ca face parte din puterile de guvernamant si ca responsabilitatea bunastarii sociale este tripartita; nu mai da in permanent vina pe celelalte puteri (parlamentul e vinovat de legi proaste, guvernul de subfinantarea sistemului), ci conlucreaza cu acestea pentru gasirea unor solutii; in acest sens, nu mai militeaza pentru separarea puterilor (care trebuie sa priveasca strict independenta in infaptuirea justitiei), ci pentru colaborarea lor;

            – judecatorul devine interesat de independenta justitiei, dar nu ca un privilegiu al sau, ci ca un drept al cetateanului; devine preocupat de integritate, ca standard etic permanent, ca drept la virtute si totodata ca obligatie, fara a se rezuma la discutii despre etica, ci adoptand efectiv un comportament etic; devine supus ideii de impartialitate in actul de judecata, ca indatorire suprema in profesie.

 

            Realizarea ca om

            9. Reflectand asupra acestor aspecte, realizand importanta functiei sale sociale, judecatorul ajunge sa se dedice profesiei sale in mod absolut. Imboldul launtric care ii da energia necesara este cel rezultat din fraza: `As face aceasta profesie si daca nu as fi platit`[21]. Pentru el, locul de munca frecventat nu mai este cel care ii furnizeaza venitul necesar traiului, ci cel care il implineste ca individ social, punandu-se in slujba celorlalti. Judecatorul depaseste astfel egocentrismul.            

            10. Judecatorul nu mai priveste partile cu dezinteres, ci cu atentie. Nu mai dispretuiste inculpatii pentru infractiunile comise, ci ii trateaza cu compasiune. Judecatorul devine uman, intelege contextul social al faptelor partilor si consecintele hotararii sale judecatoresti. El nu mai sanctioneaza comportamente ilicite, ci vindeca. De aceea va evita o alta `victimizare`: partea deja a suferit un rau ce a determinat-o sa apeleze la justitie, nu mai trebuie sa sufere un alt rau pe parcursul derularii procedurilor, astfel incat judecatorul va constientiza ce important si ce efecte are contactul omului simplu cu organele judiciare[22]. Va da efect favorabil comportamentului sincer in fata instantei, a regretarii faptei, dar va fi ferm in sanctionarea ilicitului recidivistului, a comiterii unor infractiuni din motive josnice, a implicarii altor persoane in comportamente ilegale, a inducerii in eroare a organelor judiciare.

            Judecatorul contribuie la procesul de insanatosire sociala si realizeaza cat ca sistemul judiciar nu trebuie sa fie doar represiv, cat mai ales preventiv si educativ: insusi modul in care se desfasoara si este relatat un proces, motivarea unei hotarari si sanctiunea aplicata sunt modalitati de prevenire a comportamentelor ilicite viitoare[23]. In acelasi timp insa, judecatorul dobandeste abilitati de a pune in balanta tot timpul interesul particular al partilor implicate si interesul general, colectiv.

           

            11. Imaginea de sine a judecatorului este una adecvata, virtuoasa, in niciun caz nu tine de orgoliu sau mandrie. Judecatorul devine atent la imaginea sa ca individ, care conteaza pentru imaginea sistemului in ansamblu. Isi schimba propria atitudine si determina imbunatatirea comportamentului celorlalti colegi.

            Oamenii nu mai vin la judecator cu frica, ci cu increderea ca un profesionist al dreptului, un om integru si bine pregatit este interesat sa le solutioneze cauze repede si bine. Avand incredere in justitie, care functioneaza pentru oameni si nu pentru pastrarea unor interese de casta, incepe sa creasca increderea in celelalte institutii, existand siguranta ca orice abuz al acestora va fi sanctionat promt de organele judiciare.

            12. Date fiind acestea, judecatorul isi iubeste cu adevarat profesia si o practica neconditionat. Se simte implinit ca OM. Zbaterile sale vizeaza principii, intrebarile sale capata raspuns, atitudinea sa este proactiva. Functia de judecator nu mai este ceva impus, exercitata intr-un mediu inchistat, ci este un indatorire asumata, o functie sociala. Justitia devine un mediu in care omul-judecator realizeaza cat este de puternic si de vulnerabil in acelasi timp. Omul-judecator dobandeste constiinta de sine. Iar practica sa devine ARTA, arta de a judeca.

 

            Concluzii:

            13. Practica reflexiva este o forma de CUNOASTERE. Ea e o abilitate care se dobandeste. Presupune capacitatea de ridicare deasupra activitatilor curente, si o cuprindere a acestora dintr-o perspectiva globala, care nu mai are in centru propria persoana decat ca instrument de cunoastere a lumii obiective.

            Aceasta presupune o gandire autonoma, iar abilitatile de gandire critica (autoevaluarea si evaluarea celorlalti sunt instrumente in acest sens) astfel dobandite duc la o CONSTIENTIZARE a propriului rol social. In aceasta abordare, rutina este inlocuita, creste increderea in propriile capacitati si individul isi aduce contributia la imbunatatirea sistemului. Judecatorul dobandeste astfel INTELEGERE.

            Judecatorul cauta si are acces la informatii, decide autonom in ceea ce-l priveste, gandeste pozitiv in ceea ce priveste capacitatea de a promova schimbari si a imbunatati sistemul, isi imbunatateste abilitatile si cunostintele, devine responsabil cu privire la activitatea sa, a celorlalti si a sistemului in general[24]. Vorbim deci de o DEZVOLTARE a personalitatii judecatorului, de o AUTOREALIZARE a sa si o (re)gasire a IDENTITATII[25].

 


            [1] Donald Schön (1983) era de parere ca aceasta capacitate de a reflecta asupra unei actiuni cat si angajarea in procesul de invatare continua definea una dintre caracteristicile practicii profesionale.

            [2] Din nefericire, materii precum psihologia judiciara, sociologia juridica, logica juridica nu se predau in facultati sau se examineaza doar superficial (a se vedea materiile studiate in principalele facultati de drept din Romania, in capitoul `Invatamantul juridic` din Raportul independent asupra sistemului juridic din romania elaborate in 2006 de Sojust, www.sojust.ro).  

            [3] Este deja celebra afirmatia unui membru CSM, din anul 2005: `Reforma s-a terminat!`. Acesta era de parere ca adoptarea celor trei legi din pachetul pentru reforma justitiei, promovat in anul 2004, ar fi fost suficient pentru schimbarea in bine a functionarii sistemului.

            [4] De exemplu, Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecatoreasca a fost modificata de 19 ori pe parcursul celor 12 ani cat a fost in vigoare, Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciara, care a inlocuit Legea nr 92, deja a fost modificata de 6 ori. Codul de procedura penala din 1968 a fost modificat, de la republicarea din anul 1997, de 23 ori. Codul de procedura civila din 1865 a fost modificat de 41 ori pana in prezent.

[5] Magistratii pot cel mult contribui la conturarea unor politici publice, dar nu sa alcatuiasca ei insisi asemenea politici care sa vizeze sistemul judiciar.

            [7] Pana la urma, nimeni nu cere judecatorilor sa fie niste supraoameni. Profesionalismul judecatorilor se masoara in functie de asteptarile populatiei de la ei. Tocmai de aceea, comportamentul judecatorilor in sala trebuie sa fie unul flexibil, in functie de natura cauzei si calitatea partilor: de exemplu, intr-un fel se poate discuta cu parti reprezentate de avocati, si altfel cu parti care provin din mediul rural si fara minime cunostinte juridice. In prezent, asteptarile populatiei de la justitiei sunt relevate de gradul scazut de incredere de care aceasta se bucura.

            [8] Munca unui lucrator social este aceea de a ajuta oamenii in rezolvarea problemelor legate de situatia lor sociala sau de viata personala. Referindu-ma la judecatori, arat ca in afara unor norme procedurale cu privare la minori, un exista niciun fel de dispozitii cu privare la anumite proceduri, tehnici aplicabile in cursul procedului diverselor categorii de persoane cu anumite nevoi, cum ar fi persoanele cu dizabilitati, femeilor victime ale unor infractiuni de violenta, victimelor infractiunilor sexuale, varstnicilor, persoanelor cu probleme psihice sau toxicomani. Judecatorii `lucreaza` cu aceste persoane fara o anumita pregatire, ignorandu-se astfel necesitatea satisfacerii anumitor nevoi speciale in cursul procedului penal.

            [9] Sunt cazuri de persoane care au decedat in sala de judecata datorita emotiilor.

            [10] Ascultare empatica este ascultarea si intelegerea persoanei care vorbeste ca si cum am fi in locul ei. Este utila mai ales in audierile din cursul procesului penal, cand se cerceteaza mobilul comiterii unei infractiuni.

            [11] In sistemul juridic din Romania inca se solicita judecatorilor solutionarea cat mai grabnica a unor dosare, desi se acepta oficial ca suportul logistic si resursele umane sunt insuficiente. Mai mult, mai degraba exista statuata raspunderea unui judecator pentru redactarea peste termen a unei hotarari, decat tragerea lui la raspundere, de orice fel, pentru o hotarare ilegala sau netemeinica.

            [12] Sunt cazuri de judecatori mutati dintr-o sectie in alta, pentru care nu aveau specializarea necesara, desi acest lucru nu mai este permis de lege din anul 2005. Unii colegi au actionat in judecata colegiul de conducere al instantei care a dispus, fara niciun fel de motivare temeinica, aceasta masura si au avut castig de cauza.

            [13] Potrivit teoriei ca o nevoie recunoscuta devine un drept, recunoscand ca justitiabilul este o persoana aflata in nevoi, chiar in dificultate, acesta dobandeste dreptul la un proces echitabil, impus ca cerinta universala de art. 6 par. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

[14] Art.3 C.Civ: `Judecatorul care va refuza de a judeca, sub cuvant ca legea nu prevede, sau ca este intunecata sau neindestulatoare, va putea fi urmarit ca culpabil de denegare de dreptate`.

            [15] De ex, in conditiile in care coruptia a devenit un flagel mondial, sanctiunile mici aplicate de judecatorii romani unor infractiuni de acest gen releva neacordarea importantei cuvenite acestui fenomen ale carui consecinte in plan social si economic sunt profund negative si de durata. Aceleasi observatii in legatura cu fenomene sociale recente precum traficul de persoane, talharii prin folosirea armelor de foc, munca la negru.

            [16] Impactul hotararilor atat pentru cazul solutionat, cat si pentru practica viitoare.

            [17] Incredere in justitie au 26% de romani (de notat ca prin justitie nu se intelege doar activitatea judecatorilor; mai mult, nu spun ca neincrederea s-ar datora doar atitudinii judecatorilor, doar ca acestia pot contribui major la imbunatatirea starii actuale de lucruri). Media in UE este de 47%. Cea mai mare incredere este in Danemarca, 85% (conform Eurobarometrului Comisiei Europene din ian 2008).

            [18] Legislativ, astfel de forumuri au fost create: colegiul de conducere pentru rezolvarea problemelor de natura administrativa, intalnirile colectivului de magistrati pentru discutarea problemelor de practica neunitara.

            [19] Din pacate, cultura organizationala in cadrul instantelor este absenta.

            [20] Este de neconceput ca un judecator sa reactioneze la incalcarea legii numai cand isi exercita functia in sala de judecata, dar sa un aiba niciun fel de reactie la incalcarile legii in viata de zi cu zi a instantei, comise de colegi, sefi etc. Un judecator, care prin definitie este un aparator al legii, trebuie sa sufere cand in jurul lui legea nu este respectata si sa reactioneze imediat. Cel putin Codul deontologic il obliga la aceasta.

            [21] Un indiciu favorabil acestei idei este ca, in timpul facultatii, putini dintre noi isi fac socoteli cat vor castiga daca vor devein judecatori. In comparatie cu materialismul tot mai accentuat dupa momentul intrarii in profesie, se pare ca la varsta facutatii, viitorul judecator inca se gandeste sa practice ceea ce vrea si simte.

            [22] Dificultatile cu care partile se pot confrunta in contact cu sistemul juridic pot fi de natura fizica (reactii violente de la partea adversa, handicap locomotor), pecuniara (nu isi permite sa suporte costului unui proces), intelectuala (nu intelege mecanismul procesual, nu are acces la legislatie sau practica judiciara), emotionala (emotie, frica), psihica (boli de natura psihica) etc.

[23] Art. 287 alin.1 C.pr.pen: `Instanta de judecata isi exercita atributiile in mod activ, in vederea aflarii adevarului si a realizarii rolului educativ al judecatii`.

            [24] Nu intamplator in Codul deontologic se prevede obligatia judecatorul de a apara independenta justitiei (art. 3 alin.1 Codul deontologic al judecatorilor si procurorilor, aprobat prin Hotararea CSM nr 328/2005).

            [25] A se vedea conceptul de „empowerment”.

04/09/2008

Cum poti ajunge procuror sef?

Filed under: coruptia,reforma — Cristi Danilet @ 6:04 PM

Doua chestiuni juridice importante s-au petrecut azi: CSM a avizat negativ propunerea ministrului justitiei pentru numirea de catre presedintele Romaniei a d-nei Monica Serbanescu in functia de procuror-sef la DNA, respectiv comisia juridica a Senatului a propus Plenului sa voteze modificarea legii statutului magistratilor in sensul ca numirea procurorului general al PICCJ si al procurorilor sefi de la DNA si DIICOT si adjunctilor acestora sa fie facuta de CSM la propunerea ministrului justitiei. Asadar, ambele au legatura cu procedura de numire a procurorilor in inalte functii.

 

Constat insa amatorismul tuturor discutiilor generate cu privire la aceste evenimente: sunt partide politice care sustin ca numirea trebuie sa o faca CSM; alte partide sustin ca e bine sa o faca Presedintele tarii; ministrul vrea ca numirea sa o faca sectia de procurori a CSM; Lidia Barbulescu a spus azi chiar ca aceasta numire trebuie sa o faca Plenul CSM. Considerentele care se aduc sunt, pe rand: actualii procurori sunt numiti politic, asa vrea Comisia Europeana, CSM este garantul independentei justitiei. Surprinzator insa pentru niste persoane care fac asemenea afirmatii pentru ca au cunostinte juridice, asa zisele argumente se opresc aici.

 

Eu, ca si persoana care am pretentia ca argumentele nu inseamna afirmatii sau naratiuni, ca la baza organizarii judiciare trebuie sa stea principii (pe care le tot invocam dar nu le definim si nici nu ne li asumam) si nu oportunisme, si ca intreaga cariera a unui magistrat trebuie sa fie caracterizata de criterii obiective si meritorii, afirm ca nu cred in niciun sistem unanim acceptabil de numire a procurorilor care ocupa functii de conducere in parchete. Indiferent ca numirea o face CSM (cum se vrea), Presedintele tarii (cum e acum), Parlamentul (cum e in Ungaria) sau Ministrul Justitiei (cum e in Franta), o astfel de procedura trebuie sa raspunda la o intrebare simpla: cum trebuie sa fiu si ce trebuie sa fac eu, ca magistrat, sa ajung procuror general la PICCJ sau procuror sef la DNA/DIICOT? Caci, in momentul de fata, cand ministrul justitiei face recrutari in secret bazate pe informatii obtinute obscur despre magistrati, cand CSM voteaza in secret si nemotivat, cand partidele sunt interesate de a-si propune proprii oameni peste tot, e cert ca numai daca esti in gratiile cuiva poti fi numit intr-o functie inalta (care nu este din acelea ce se ocupa prin concurs).

 

Simplul fapt ca sunt magistrat este si trebuie sa fie o garantie pentru toti cei din jurul meu ca sunt obiectiv si impartial in toata activitatea mea – iar daca nu e asa, atunci e o problema mare cu sistemul de evaluare a mea: faptul ca lucrezi cu un ministru sau un politician la un moment dat, ca esti numit in vreo comisie sau joci tenis cu el, nu sunt de ajuns sa arunce umbra asupra profesionalismului tau; caci atunci, daca judeci un dosar cu un politician, automat inseamna ca cochetezi cu opozitia?! Prin urmare, orice asociere politica a mea cu institutia care ma numeste este jignitoare pentru mine, om cu o puternica competenta judiciara, si din start falsa: e firesc ca numirea sa o faca un organism mai mult sau mai putin politizat (de ex, daca ma gandesc ca actualul CSM a fost numit in intregime de Senat, iar ca majoritatea csm-istilor sunt numiti inainte de 2005, cand alta era conformatia in Parlament, pot sa ii acuz si pe ei de politizare, asa ca de unde brusc aruncarea reasponsabilitatii numirii sefilor de parchete la CSM?!). Important este ca eu sa fiu cel mai bun/nimerit/potrivit dintre cei cu vocatia de a ocupa acel post si care au curajul/posibilitatea de a candida.

Prin urmare, accentul in dezbaterile publice ar trebui sa se axeze pe: modul de anuntare a vacantei postului, prezentarea fisei postului, stabilirea unui profil al candidatului pentru un astfel de post, modul de apreciere a experientei profesionale, modul de prezentare al trecutului profesional, importanta absolvirii anumitor cursuri, abilitati relationale de indeplinit, starea sanatatii, continutul si punctarea planului de management, modul de desfasurare al interviului, parerea viitorilor superiori si subordonati, consultarea publica cu ong-urile, modul de prezentare catre public al candidatului ales in final. O astfel de procedura ar spori increderea mea ca magistrat in corectitudinea procedurii si a publicului in profesionalismul celui desemnat.

 

Un lucru bun tot a generat aceasta dezbatere: nu am mai auzit cam din 2005 atata dezbatere care sa aiba in centru sintagma `independenta justitiei`. Insa, de fapt, aceasta nu vine inca din incredere, ci tuturor le e frica de justitie si de aceea incearca sa creeze diverse parghii sa o controleze – nu mai pot pe dosare, atunci macar sa o controleze administrativ.

29/07/2008

…and Justice for all

Filed under: coruptia,reforma,rock — Cristi Danilet @ 12:38 PM

Nu. Nu am sa vorbesc despre proiectul `And justice for all`, creat in 1998 in Utah pentru facilitarea accesului la justitie al persoanelor cu anumite dizabilitati sau greutati. Ci despre cunoscutul grup de heavy metal Metallica, care au scos albumul cu numele de mai sus. Vara asta este una fierbinte pentru rockul international. Trupe grele au venit la Bucuresti, de la Alice Cooper la Judas Priest si Iron Maiden.

 

Eu am reusit sa ajung la concertele celor de la Def Leppard, Whitesnake si Metallica. Daca primele doua trupe mi s-au parut deja obosite, peste vocalisti lasandu-se vremea intocmai cum scriam anul trecut si in cazul celor de la The Rolling Stones, Metallica parca erau in anii tineretii. Desi cu un membru nou in trupa, ce se vede clar ca nu a intrat in ritmul celorlalti, Metallica a triumfat prin excelentul sound in fata celor 25.000 fani urland de fericire sub ploaia ce nu a contenit, prin piesele alese astfel incat sa fie cunoscute de cei de pe stadion, prin miscarea de scena a celor trei chitaristi si dialogul purtat cu noi de James.

Am ramas placut impresionat de fani: tineri de 20 ani pana la adulti de 50. Cu plete sau tunsi chel, cu tricouri negre sau pelerine galbene. Nu s-au imbatat, nu s-au batut, nu au facut scandal. Am plecat un tren intreg spre Bucuresti si ne-am intors un tren intreg spre case. Majoritatea au ramas la Sighisoara, la un alt evenimenent.

Ah, poate ca cineva se va intreba: Cum de dupa atata reforma a justitiei scriu despre concerte rock? Ei bine, dupa mine reforma justitiei stagneaza. Raportul dat publicitatii zilele trecute de Comisia Europeana vad ca este dezbatut mai mult de analisti politici si de jurnalisti, decat de juristi. Mai mult, juristii discuta cu usile inchise concluziile raportului, rusinati probabil de tristele sale concluzii. De fapt, tristul adevar este ca juristilor putin le pasa ce mai spun autoritatile de la Bruxelles. Pentru ca ei spun ca ei si noi facem ca noi. Nimeni nu va fi tras la raspundere.  De altfel, in Justitia romana, nimeni nu raspunde pentru nimic. Ma uit ca aceleasi critici ni le adresa Comisia si in februarie si nimic nu s-a intamplat.Totul este birocratie, totul se limiteaza la declaratii.

Singura miza importanta a acestei veri este cine va prelua conducerea DNA, iar in iarna cine va lua portofoliul justitiei. In rest, faptul ca justitia este eficienta sau nu, nu mai intereseaza pe nimeni. Totul e un razboi al persoanelor. Totul e punctual. Cat despre strategii si planuri, viziuni globale, instrumente de masurare a calitatii – nicio vorba.

PS Nu pot totusi sa nu remarc ca daca anul trecut magistratii sareau in sus la criticile CE vizavi de pedepsele mici pentru coruptie, acum nimeni nu a mai spus nimic cum ca nu primim lectii din afara.

 

Pagina următoare »