CRISTI DANILEŢ – judecător

22/03/2018

Impotriva dezinformarii: afirmatiile privind implicarea mea nelegala in SIPA sunt aruncate in aer

SIPAVă mai aduceți aminte când într-un ziar au apărut anul trecut afirmații cum că, atunci când s-a desființat SIPA, eu aș fi avut acces nelegal la informațiile de acolo, ba chiar aș fi modificat sau copiat documente și le-aș fi folosit? Ei bine, azi acele afirmații au fost dovedite ca fiind niște minciuni!

Imediat după apariția anului trecut a primului articol, conținând alegații despre ilegalități în legătură cu o activitate în care am fost implicat, am făcut un denunț la DIICOT pentru încălcarea legii cu privire la informațiile clasificate, fiind obligat în acest sens de art 267 Codul penal. Urmărirea penală este încă în desfășurare, am fost audiat încă de anul trecut. Sunt de părere că dacă este cineva care a accesat sau folosit neautorizat anume date și informații de acest gen, atunci trebuie să fie tras la răspundere. Evident, ancheta penală vizează pe toți cei implicați, inclusiv pe mine.

În paralel, în termenul legal de trei luni, am făcut o plângere prealabilă penală împotriva acelui jurnalist pentru calomnie, infracțiune prevăzută în art. 206 vechiul Cod penal. Am cerut instanței să trimită cazul la CCR pentru a obține o decizie prin care să se arate că în noul Cod penal trebuie preluată calomnia din vechiul cod. După care mă voi întoarce cu cazul la parchet unde respectivul va fi investigat pentru comiterea acestei infracțiuni. Iar dacă nu va putea dovedi că a comis fapta cu bună credință, va fi sancționat, sper.

Evident, am la dispoziție trei ani de la comiterea faptei denigratoare să acționez în judecată civilă publicația unde a apărut mizeria asta despre mine. Nu mă las: art. 31 alin. 4 Constituție spune că „Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice”.

Azi am avut o surpriză extrem de plăcută. Un membru din Comisia din Parlament pentru SIPA a declarat că „nu știm ce a făcut Danileț ca membru al comisiei anterioare”. Mă bucur că adevărul a putut fi aflat azi în mod public și îl contrazice astfel pe individul care a umplut internetul că știe el sigur că eu am copiat sau folosit documente de acolo citând ca sursă tocmai raportul întocmit de cel care a fost azi în comisie. Declarația de azi, obținută oficial într-o procedură parlamentară, va fi o probă extrem de puternică în favoarea mea.
.
PS. SIPA a fost un serviciu secret militarizat în subordinea ministrului justiției care a strâns informații despre activitatea publică și viața privată a magistraților. Am avut onoarea să fac parte din comisia care a desființat acest serviciu și a sigilat arhiva lui. Toate documentele folosite de acest serviciu în perioada 2001-2005 au fost închise și nefolosite până în prezent. Speculații în legătură cu aceste documente au fost făcute în mod repetat, dar anul trecut au depășit orice imaginație – am demontat câteva aspecte aici și aici, dar se pare că nu e suficient. Iar Parlamentul, în loc să îi premieze pe cei care au desființat serviciul și sigilat arhiva, îi audiază într-o procedură paralelă cu cea penală; în acest timp,  cei care au înființat serviciul, au strâns informații nelegale, au plătit informatori să afle tot felul de lucruri despre magistrați sau chiar au folosit informațiile respective nici măcar nu sunt pomeniți.
Reclame

27/02/2018

Ce ar trebui sa faca un ministru al justitiei

Filed under: constitutia,coruptia,MJ — Cristi Danilet @ 9:12 AM
Tags: , , , , ,

logo MJMinistrul Justiției trebuie să ducă o luptă nu cu oamenii legii, ci cu cei ai fărădelegii. 

Ministrul Justiției trebuie să facă echipă cu procurorii pentru combaterea infracționalității în general, a corupției și crimei organizate în special. El trebuie să se asigure de punerea în aplicare a politicii penale a statului, nu de apărare a infractorilor, nu de girare a condamnaților, nu de împlinire a obiectivelor grupurilor de interese de a fura de la cetățeanul onest și a prada bugetul statului, dar apoi să scape de orice fel de răspundere.

Ministrul Justiției ar trebui să respecte deciziile CCR, cu atât mai mult dacă a fost parte din completul constituțional care le-a pronunțat: începând cu cele două care consacră necesitatea existenței insultei și calomniei în țara noastră (decizia 62/2007 și 206/2013) cu privire la care trebuie urgent să propună reincriminarea acestora, până la acelea care atenționează asupra pericolului corupției și consacră imposibilitatea condamnaților penal de a ocupa funcții de demnitate publică:

Prezumția de nevinovăție, de bună-credință și de loialitate a acesteia au fost desființate ca efect al hotărârii definitive de condamnare, astfel încât, indiferent de modul de executare al pedepsei, unei astfel de persoane nu i se mai poate încredința de către stat exercițiul autorității publice, întrucât, prin condamnarea penală, persoana care ocupă demnitatea publică pierde legitimitatea și încetează de a mai fi în acord cu interesele generale ale comunității care i-a încredințat mandatul….. Or, în condițiile în care acest efort al autorităților statului de a combate fenomenul de corupție nu are ca rezultat înlăturarea persoanelor condamnate pentru fapte de corupție de la exercițiul autorității de stat, întregul demers legislativ și judiciar apare ca inutil” (Decizia CCR nr. 536/2016).

Fenomenul corupției este considerat a fi una dintre cele mai grave amenințări cu privire la instituțiile statului de drept, democrație, drepturile omului, echitatea și justiția socială, cu efecte negative asupra activității autorităților și instituțiilor publice și asupra funcționării economiei de piață. Corupția se constituie într-un obstacol al dezvoltării economice a statului și compromite stabilitatea instituțiilor democratice și fundamentul moral al societății. În consecință, în ultima perioadă, politica penală declarată a statului a fost aceea de a intensifica eforturile în scopul adoptării unor acte normative în materia combaterii corupției, care, printre altele, să prevadă incriminarea coordonată a tuturor infracțiunilor de corupție la toate nivelurile autorităților și instituțiilor statului” (Decizia CCR nr. 2/2014)