CRISTI DANILEŢ – judecător

20/06/2017

Pe intelesul tuturor: Decizia CCR privind condamnatul care nu poate fi ministru

Filed under: CCR,Guvern,Parlament — Cristi Danilet @ 8:06 PM
Tags: , , ,

Azi a apărut motivarea deciziei CCR privind legea care interzice unei persoane să fie ministru.  Este vorba de decizia CCR nr. 304/2017 privind interdicția din art. 2 din Legea 90/2001 ca cei care ocupă funcția de ministru să nu fi suferit vreo condamnare penală. Iată ce spune această decizie:

  • Constituția prevede în art. 16 alin 3 că o demnitate publică se poate ocupa „în condițiile legii” – în cazul de față este vorba de Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor;
  • Art. 2 din Legea 90/2001 interzice să fie ministru persoana care a suferit o condamnare penală. O asemenea interdicție nu este stabilită de Constituție, ci a fost  – în mod corect – opțiunea legiuitorului. Același legiuitor a prevăzut o astfel de interdicție pentru magistrați și miniștri, dar nu a prevăzut-o pentru parlamentari sau Președintele statului, fiind în sarcina legislativului de a corela aceste reglementări, mai ales pentru parlamentarii care sunt și miniștri;
  • O astfel de interdicție pentru cel condamnat nu poate dura, însă, pentru totdeauna, cum pare a rezulta din modul în care este formulat acum art. 2 al Legii 90/2001. Aceasta pentru că există anumite modalități prin care o condamnare se șterge, până la urmă, din cazier: reabilitarea (adică trece o perioadă de timp de la executarea pedepsei pentru cel condamnat și îndeplinește condițiile prevăzute de Codul penal pentru a opera reabilitarea de drept  în 3 ani sau reabilitarea judecătorească în 4, 5, 7 ori 10 ani, astfel încât dispar decăderile, interdicțiile și incapacitățile, așa cum spune art 169 Codul penal), dezincriminarea faptei (adică legiuitorul elimină pentru viitor din legislație o infracțiune, astfel că va beneficia și persoanei care fusese condamnată în trecut) sau amnistia (adică legiuitorul lasă pe viitor în legislație acea infracțiune, dar declară că face „uitate” faptele din trecut de acel gen, prin urmare va profita persoanei condamnate pentru aceasta până la data apariției legii de amnistie).

Concluzii:

  • Păstrarea interdicției ca o persoană care a fost condamnată penal să fie ministru este la latitudinea legiuitorului, fără a exista o obligație în acest sens. Aici fac o observație personală:  Legea 90/2001 interzice persoanei condamnate să fie ministru (art 2), după cum prevede că ministrul condamnat își pierde mandatul (art. 8 alin. 2); astfel de prevederi nu există pentru parlamentari, dar ar trebui să existe, pentru a crește integritatea în aceste autorități esențiale.
  • Dacă se optează în continuare pentru un nivel crescut de integritate în Guvern, păstrându-se interdicția față de persoanele condamnate, trebuie ținut seama că ea nu poate dura toată viața. Ca urmare, legiuitorul este liber să pună un termen maxim pentru această interdicție (modificând formularea actuală din lege). Dacă nu pune un termen (păstrând formularea actuală din lege), atunci în momentul în care se va împlini termenul de reabilitare reglementat deja în Codul penal acea interdicție nu va mai exista.
Anunțuri

10/02/2017

Judecatorul nu semneaza hotararea. O declaram nula??

Filed under: grefieri,judeecator — Cristi Danilet @ 4:50 PM
Tags: , , , , ,

prostiaA apărut ieri o știre cum că o hotărâre de condamnare a unei persoane ar fi nulă dacă judecătorul nu mai poate semna motivarea hotărârii. Aș vrea să spun din capul locului că este o prostie.

Iată de ce:
– una este soluția, alta este motivarea hotărârii: prima se dă imediat ce se termină procesul (și se consemnează pe scurt într-un document numit „minută”); cealaltă se redactează în termenul recomandat a fi de 30 zile (și se consemnează în documentul numit hotărâre, care este „sentință” pentru prima instanță, respectiv „decizie” pentru instanța de apel);
– MINUTA trebuie semnată obligatoriu (numai) de către toți judecătorii care au participat la proces, conform art. 392 C.pr.pen, Prin urmare, dacă unul dintre ei părăsește magistratura, este internat, dispărut sau decedează între momentul în care a ieșit din sală și momentul în care trebuia să dea soluția, procesul se reia de la ultima fază, judecătorul în cauză fiind înlocuit de un altul;
– după ce este motivată soluția dată deja, HOTĂRÂREA trebuie semnată de aceiași judecători care au dat soluția și de grefier. Uneori, în perioada de timp de la adoptarea soluției până la motivarea și semnarea ei, e posibil ca persoana să părăsească magistratura (demisionează, este dat afară disciplinar sau să pensionează), să se interneze, să dispară sau să decedeze. Într-o astfel de situație, în locul ei va semna președintele de complet sau instanță (pentru judecătorul lipsă), respectiv grefierul-șef (pentru grefierul lipsă) – așa spune art. 406 alin. 4 C.proc.pen
.
Prin urmare, dacă judecătorul nu semnează minuta, procesul se reia cu un nou judecător, altfel soluția este NULĂ. Dacă judecătorul nu poate semna hotărârea redactată, semnează altcineva în locul lui și validitatea soluției NU ESTE AFECTATĂ.