CRISTI DANILEŢ – judecător

19/07/2015

Petitie online pentru arestare? Pai, justitia nu este plebiscitara!

Filed under: educatie,independenta justitiei — Cristi Danilet @ 11:42 AM
Tags: , ,

petitie

UPDATE, 24 iul 2015: Inspecţia judiciară, sesizază de CSM în luna iunie, a terminat verificările preliminare şi au declanşat procedura de cercetare disciplinară a magistraţilor implicaţi în soluţionarea acestui caz – comunicat AICI.

Circulă o petiţie pe net prin care se cere arestarea unor indivizi cercetaţi pentru comiterea unei infracţiuni de viol. Cazul judiciar este în derulare, fiind pe rolul unei instanţe din România.

Poate că cei care semnează acest document online înţeleg să se implice via internet în dezbaterea unei cauze penale care priveşte o acuzaţie de comitere a unei fapte extrem de grave (infractiunea de viol comisă de două sau mai multe persoane se sancţioneaza cu închisoare de la 5 la 12 ani). În această situaţie dezbaterea chiar are loc: ea se desfăşoară în mediul virtual, în cadrul forumului creat automat în care persoane care îşi declină sau nu identitatea reală îşi exprimă opiniile despre faptă, despre dosar, despre persoane etc. Evident, comentatorii au la dispoziţie doar informaţiile prezentate de mass-media. Niciunul nu a accesat site-ul ce conţine informaţii oficiale…

Dar poate că cei care semnează această petiţie cred că ei au dreptul să ceară arestarea cuiva şi că există vreo autoritate competentă care va analiza cererea lor. Cu privire la acest aspect spun că este o inducere în eroare a populaţiei semnatare în primul rând prin titlul demersului (`Cerem arestarea celor 7 baieti violatori din Vaslui!!`), în al doilea rând prin mijlocul folosit (petiţie=cerere). Aş vrea să fie clar pentru toată lumea: indiferent de subiectul abordat, petiţiile online nu au nicio valoare juridică, adică ele însele nu vor determina producerea vreunei consecinţe în sensul dorit de petiţionari. Ele sunt doar subiecte propuse spre dezbatere şi atât.

Prin urmare, întorcându-ne la cazul de faţă, vă asigur că judecătorul cauzei nu se va uita peste această petiţie, pentru că ea nu este un document care să ajungă la dosar în condiţii procedurale. Cererile în cadrul unui proces trebuie concepute şi depuse după anumite formalităţi înscrise în Codul de procedură (civilă sau penală, după caz); or, publicului nu i se recunoaşte de către lege dreptul de a interveni în procese aflate în derulare, cu atât mai puţin prin instrumente online nevalidate. Vă mai asigur că nici Inspecţia, nici CSM nu se va uita peste această petiţie din aceleaşi raţiuni. Oricum, acestor ultime organisme chiar le este interzis de lege să se amestece în modul de desfăşurare a unui proces, ele neputând ordona sau influenţa în vreun fel pe judecătorul cauzei.

Aş dori să mai reţinem un aspect: lăsarea acuzatului în libertate pe parcursul procesului nu înseamnă nevinovăţia sa, după cum arestarea lui nu inseamnă vinovăţia sa. Ci măsurile preventive se adoptă pe baza unor suspiciuni rezonabile de comitere a unei fapte ilicite, iar soluţia finală trebuie luată pe baza unor certitudini cu privire la comiterea faptei şi existenţa vinovăţiei persoanei acuzate, după cum am arătat şi cu alt prilej. Prin urmare cred că ar fi legitim pentru public să îşi dorească nu arestari, ci procese rapide, desfăşurate cu respectarea drepturilor omului şi finalizate prin sancţionarea fermă şi exemplară a celor vinovaţi, dacă e cazul.

Personal, consider chiar periculos ca oamenii să creadă că pot vreodată influenţa prin astfel de demersuri modul de derulare a unei cauze: se adună azi câteva mii de oameni care cer arestarea, mâine ca să ceară condamnarea, poimâine fac o demonstraţie că nu sunt de acord cu soluţia instanţei etc. Publicul îşi poate eventual exprima opinia cu privire la modul de administrare al justiţiei (`vrem aer condiţionat în sălile de judecată`, `vrem publicarea tuturor hotărârilor judecătoreşti pe internet`, `vrem transmiterea online a şedinţelor de judecată`, `vrem sancţionarea mai aspră a violatorilor, a corupţilor, a tâlharilor`), dar în niciun caz nu se poate implica în înfăptuirea justiţiei într-un dosar individualizat. Pentru că trebuie înfăptuită în condiţii de deplină independenţă, adică în absenţa oricăror imixtiuni, presiuni, ameninţări, influenţe, justiţia nu se face la cererea publicului şi nici pentru a mulţumi publicul. Nici măcar propria convingere a magistratului nu are relevanţă, ci probele din dosar şi legea sunt singurele criterii pe care el trebuie să le ia în considerare atunci când soluţionează o cauză concretă.

UPDATE 21.07.2015: Ministrul Justiţiei – `Justiţia se face în sala de judecată şi atât` Ziare.com. Gabriel Bejan – 5 argumente impotriva petiţiei RoL

Reclame