CRISTI DANILEŢ – judecător

22/08/2015

Alcoolismul si carnagiul de pe soselele din Romania: sanctionare insuficienta

Filed under: jurisprudenta,legislatie,noile coduri,statistica — Cristi Danilet @ 11:56 PM
Tags: , , , ,

no-drink-drive-iso-sign-is-1095Preambul: În aceste zile asistăm la reluarea dezbaterilor cu privire la modul de sancţionare a infracţiunilor comise în trafic. Din păcate, urmare a agresării unor poliţişti în trafic de către şoferi care consumaseră băuturi alcoolice înainte să se urce la volan (Bucureşti, Mamaia). Încă din anul 2010 UE a alcătuit un Plan de reducere la jumătate a numărului deceselor rutiere până în anul 2020. În martie 2015 Comisia Europeană chiar a publicat date statistice cu privire la decesele în urma unor accidente de circulaţie, ce au avut loc din diverse cauze: raportat la numărul locuitorilor din fiecare stat membru al Uniunii, în ultimii şapte ani România a ocupat a ocupat locul trei (în 2008 şi 2011), locul doi (în 2009, 2010, 2014) şi locul întăi (în 2012 şi 2013). 

Fenomenul infracţional: Infracţiunile la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice lucru sunt extrem de periculoase: uneori şoferii sunt prinşi în trafic mai înainte de a avea vreun eveniment rutier; altădată aceste infracţiuni au drept urmare pagube materiale, răniţi şi morţi. Dacă daunele materiale sunt acoperite prin despăgubiri băneşti relativ uşor de probat, pentru daune morale – aşa cum am mai arătat –  justiţia nu are tarife sau standarde, practica instanţelor fiind extrem de variată cu privire la compensarea suferinţei.

Consiliul Superior al Magistraturii în care deţin calitatea de membru este instituţia care adună toate datele statistice despre cauzele aflate pe rolul instanţelor. Analizând datele la care am avut acces (ataşate la sfârşitul postării), am ajuns la următoarele concluzii:

  1. Infracţiunile la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice reprezintă categoria de cauze cea mai numeroasă aflată pe rolul instanţelor din România. Este vorba de: conducerea unui autovehicul sub influenţa alcoolului, a unui autovehicul neînmatriculat, a unui autovehicul fără permis de conducere, părăsirea locului accidentului şi sustragerea de la recoltarea probelor biologice.
  2. Dintre acestea, 70% sunt cauzele ce privesc conducerea pe drumurile publice cu alcoolemie. În România sunt 6 milioane de şoferi, ceea ce înseamnă că la fiecare o mie de şoferi 2.5 sunt prinşi conducând băuţi peste limita minimă penală.
  3. În ultimii ani s-a înregistrat o creştere a dosarelor de acest gen aflate pe rolul instanţelor. Iată mai jos statistica din ultimii patru ani anteriori intrării în vigoare a Noului Cod Penal (1 februarie 2014):

Număr dosare înregistrate la Judecătorii:

Obiectul cauzelor 2010 2011 2012 2013
 Accidente mortale de circulaţie 826 901 920 921
Infr. contra sig. circulaţ pe dr. publice (OUG195/2002), din care:

– conducerea cu imbibatie alcool

– parasirea locului accidentului

– conducere fara permis

13.241

8.683

169

3.552

14.064

9.688

200

4.001

14.040

9.530

279

3.583

15.491

11.141

279

3.984

Tratamentul sancţionator: Ne-am fi aşteptat ca, având în vedere creşterea fenomenului infracţional în acest domeniu, să avem efect în mediul judiciar – creşterea cuantumului pedepselor aplicate de judecători şi aplicarea cât mai rar a suspendării executării, şi un efect în domeniul legal – înăsprirea pedepselor prevăzute în codul penal.  Dar lucrurile nu au stat aşa:

  1. Iată mai jos reacţia instanţelor de judecată la evoluţia infracţiunilor la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice:
Anul Nr. cauze Pedepse aplicate

 

amendă                închisoare

Pedepse cu închisoarea sau amenda cu suspendarea executării

    număr                 procente

2010 11.925     96                                   1.286     10.485         adică          88%
2011 13.683    473                                  1.724     11.469         adică            84%
2012 12.832    303                                  1.569     10.943        adică            85%
2013 13.015    267                                  1.601     11.144         adică            86%

        2. Iată şi reacţia legiuitorului. Am analizat, prin comparaţie, tratamentul penal al acestor infracţiuni înainte şi după intrarea în vigoare a Noului Cod Penal:

Infracţiune OUG nr. 105/2002 Noul Cod penal 2014
Conducerea unui autovehicul având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge închisoare 1-5 ani închisoare 1-5 ani sau amendă 1.800-150.000 lei
Refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice închisoare 2-7 ani închisoare 1-5 ani
Circulare cu autovehicul  neînmatriculat închisoare 1-3 ani închisoare 1-3 ani sau amendă 1.800-150.000 lei
Conducere fără permis de conducere fără permis închisoare 1-5 ani închisoare 1-5 ani
Părăsirea locului accidentului închisoare 2-7 ani închisoare 2-7 ani

Interpretarea datelor: Cifrele de mai sus de spun că reacţia organelor statului nu este una potrivită:

  1. Deşi în România numărul de infracţiuni privind siguranţa circulaţiei pe drumurile publice creşte de la an la an, în cazul unora legiuitorul a optat în noul cod penal pentru o sancţionare mai uşoară.
  2. Din păcate nici instanţele nu au o reacţie adecvată: majoritatea judecătorilor se limitează la a aplica o sancţiune în fiecare cauză concretă, fără să realizeze că ei au un rol social în combaterea fenomenului infracţional; practic, instanţele se limitează la represiune, uitând că au un rol şi în prevenţia generală. Am motive să cred că statistica din anii trecuţi se va păstra.
  3. Dar chiar şi cu privire la represiune, statistica din anii 2010-2013 arată că, indiferent de fluctuaţia numărului de infracţiuni, şansele de a primi de la judecător o pedeapsă cu suspendarea executării a fost de 8.5 din 10. Practic, aproape toţi infractorii primari (aflaţi la primul contact cu legea penală) au primit o pedeapsă cu suspendarea deşi această măsură nu a fost şi nu este o obligaţie pentru judecător. Nu am motive să cred că pe anii următori practica va fi alta, căci şi pe noul cod, cine ia cel mult 3 ani închisoare va beneficia de suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
  4. Pentru cei care ajung în penitenciar, extrem de rar după cum am arătat, liberarea condiţionată rămâne, evident, aplicabilă: după executarea a două treimi vor fi puşi în libertate.
  5. Mai mult, potrivit noii legislaţii, pentru toate aceste infracţiuni e posibil ca procurorul să renunţe la urmărirea penală stabilind că fapta nu prezintă interes public de a fi cercetată. De aceea cred că numărul cauzelor care în următorii ani vor ajunge la instanţe se va diminua (deja statistica pe anul 2014 ne arată acest lucru).

Soluţii: Având în vedere creşterea numărului de infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere, probabil că se impune o înăsprire a sancţiunilor legale: eliminarea posibilităţii de a fi aplicată amenda penală ci doar închisoarea, ridicarea minimului special al pedepselor, eliminarea posibilităţii de a se renunţa la urmărirea penală, eliminarea dreptului la liberare condiţionată, includerea printre infracţiuni a faptei de a conduce cu 50 km/h peste limita maximă admisă etc.

Cu toate acestea, cred că şi pe actuala legislaţie organele judiciare ar putea avea o mare contribuţie la combaterea acestui fenomen prin înăsprirea reacţiilor şi tratamentului sancţionator:

  1. Procurorii ar trebui să aplice instituţia renunţării la urmărirea penală doar în mod excepţional. Infracţiunile la regimul circulaţiei rutiere sunt infracţiuni de pericol, iar când sunt soldate şi cu eveniment rutier, personal nu văd cum ar putea fi justificată renunţarea. O soluţie de renunţare la urmărirea penală pentru alcoolemie de peste 1 la mie, cum înţeleg că se face în unele judeţe, este inacceptabil!
  2. Judecătorii ar trebui să aplice sancţiuni ferme, amenda să fie aplicată doar în mod excepţional, iar suspendarea executării cu maximă precauţie şi numai motivat.
  3. Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a mai conduce pe un anumit număr de ani nu e obligatorie. Oricum, eu nu ştiu să se aplice în practică, judecătorii considerând că urmările administrative din legea circulaţiei ar fi de ajuns. Ei bine, nu e aşa: ridicarea permisului pe o anumită perioadă sau posibilitatea de a da din nou examen pentru a obţine permisul anulat sunt insuficiente deseori.
  4. Nu ştiu de ce nimeni nu şi-a pus problema confiscării autoturismului: legea permite în prezent ca bunul făptuitorului care a fost folosit la comiterea infracţiunii să fie confiscat. E adevărat, raportat la Decizia CCR nr. 661/2007, ar putea fi destul de greu, dar nu cred că imposibil, de motivat o asemenea măsură. De altfel, îmi amintesc că acum doi ani premierul anunţa public că ar dori modificări legislative care să permită confiscarea autoturismului pentru comiterea unor contravenţii la regimul circulaţiei rutiere. Demersul nu a mai fost făcut, dar dacă pentru contravenţii ne gândeam la confiscare, cu atât mai mult raţiunile se menţin în caz de comitere a infracţiunilor în această materie.
  5. Poliţiştii trebuie să îşi intensifice acţiunile în trafic. Cu toţii ştim că cel prins în trafic băut nu este pentru prima dată în acea stare. El reprezintă un pericol pentru toţi cetăţenii oneşti. În plus, pe unii dintre cei condamnaţi cu suspendare îi regăsim pe şosele conducând fără permis.
  6. Fiecare poliţist aflat în trafic să fie dotat cu mini-cameră video. Sistemul i-ar ajuta să probeze eventualele insulte sau chiar ultraj comise împotriva lor şi i-ar proteja de acuzaţiile de abuz în serviciu sau luare de mită.
  7. Procurorii nu trebuie să se sfiască în a propune arestarea preventivă a şoferilor băuţi care comit accidente soldate cu victime omeneşti sau care fug de la locul accidentului.
  8. Judecătorii trebuie să aplice sancţiuni ferme pentru ucidere din culpă sau vătămare corporală din culpă care sunt comise ca urmare a unei infracţiuni la legea circulaţiei. După părerea mea, pentru cel care se urcă băut la volan sau conduce cu mult peste limita legală a vitezei şi accidentează o persoană în aceste condiţii nici nu ar mai trebui să se pună problema comiterii vreunei infracţiuni contra persoanei din culpă, ci cu intenţie indirectă.

Pentru cei care au nevoie, le pun la dispoziţie statistica utilizată: Nr.cauze 2010-2015 şi Pedepse 2010 – 2013

01/08/2015

Infractiuni la viata sexuala. Clasament pe judete 2011-2015

Filed under: educatie — Cristi Danilet @ 6:04 PM
Tags: , ,

violAm analizat o statistică a judeţelor unde se soluţionează dosare penale privind infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale. Cifrele pe care le-am obţinut pentru anii 2011-2015 m-au condus la următoarele concluzii:

Concluzii cu privire la eficienţa organelor penale:

  1. În fiecare judeţ, anual, procurorii sesizează instanţele pentru comiterea în medie a 18 infracţiuni. Cele mai multe infracţiuni pentru care s-au instrumentat aceste dosare sunt cele de viol, respectiv cele de act sexual cu un minor.
  2. Judeţul în care sunt cele mai multe dosare cu infracţiuni care privesc viaţa sexuală este Iaşi, unde se înregistrează o creştere constantă a numărului de astfel de dosare. În anii 2011 şi 2012 au fost de 2,5 ori mai multe dosare decât media; în anul 2014 a fost o explozie de dosare, de 5 ori mai mult decât media; iar până la jumătatea anului curent s-au înregistrat 34 de dosare, cam cât înregistrează un judeţ de top într-un singur an.
  3. Judeţul Vaslui a ocupat locul doi în anii 2011 şi 2012 şi locul trei în anul următor.
  4. Municipiul Bucureşti se menţine din anul 2013 până în prezent pe locul doi.
  5. Următoarele judeţe în top 5 sunt Constanţa şi Galaţi.
  6. Cele mai puţine dosare de acest gen au fost înregistrate, în perioada 2011-2014, în Covasna şi Harghita. Mai mult, în Covasna nu a fost înregistrat niciun dosar din ianuarie 2014 până acum.

Concluzii cu privire la numărul de dosare raportate la populaţia din fiecare judeţ (cf. referendum 2011):

  1. Pe primele 5 locuri se situează judeţele: Vaslui (3,41 dosare la 10.000 locuitori), Iaşi (3,35 dosare), Botoşani (2,93). Vrancea (2,32), Mehedinţi (2,26).
  2. Pe ultimele locuri se situează judeţele: Timiş (0,94 dosare la 10.000 locuitori), mun. Bucureşti (0,74), Bihor (0,71), Harghita (0,55) şi Covasna (0,48).

Menţionez că aceste cifre exprimă doar numărul de dosare în care procurorii au formulat acuzaţii. Evident, numărul de infracţiuni reale comise este mai mare decât numărul de infracţiuni sesizate (pentru că victima alege să nu depună întotdeauna plângere la poliţie/parchet), care la rândul său este mai mare decât numărul de infracţiuni pentru care procurorii formulează acuzaţie (pentru că nu întotdeauna există probe pentru a dovedi susţinerile victimei).

Faptul că într-un judeţ se înregistrează mai multe dosare ca în alt judeţ nu înseamnă neapărat că în primul se comit mai multe astfel de infracţiuni, ci poate că procurorii şi lucrătorii de poliţie judiciară sunt mai eficienţi ca în celălalt judeţ. Nu am însă datele necesare care să confirme sau să infirme această aserţiune.

Atenţionez că, deşi statisticile demonstrează o creştere a numărului de infracţiuni de viol, respectiv a celor de act sexual cu un minor, Noul Cod Penal intrat în vigoare la 1 febrruarie 2014 prevede pedepse mai blânde pentru autori decât codul penal anterior.

Pun la dispoziţia celor interesaţi tabelul cu datele despre dosare (tabel obţinut de la CSM în virtutea funcţiei pe care o deţin): Viata sexuala – Judete şi tabelul alcătuit de un prieten de pe FB, Ciprian Basarab, pentru datele raportate la populaţie: Viata_sexuala_rap_la_populatie

23/07/2015

Infractiuni privind viata sexuala. Statistici 2011-2015

Filed under: educatie — Cristi Danilet @ 9:30 PM
Tags: , ,

violÎn aceste zile dezbaterea pe cazul de la Vaslui în care 7 indivizi sunt acuzaţi că ar fi violat o persoană mi-a creat posibilitatea de a interveni în spaţiul virtual pentru a exprima câteva opinii. Cum legea îmi interzice să exprim comentarii juridice în legătură cu un dosar aflat în curs de soluţionare, m-am limitat la un dialog cu publicul pe marginea chestiunilor generale, legale. Astfel, am tras concluzia că multe din dispoziţiile legale nu se cunosc de către cei care comentează, mulţi încearcând să îşi exprime propriile nemulţumiri în funcţie de emoţia trăită faţă de evenimentele pe care le citesc în presă că ar fi avut loc în legătură cu acest dosar sau în funcţie de propriile experienţe cu justiţia.

Ca urmare, am lămurit cititorii mei de pe FB cu privire la: modul de sancţionare de către Codul Penal a infracţiunii de viol (art. 218), locul de pe internet unde se găsesc date oficiale despre dosarul în cauză (portal.just.ro), drepturile unei victime pe parcursul şi după un proces penal (Legea 211/2004), prevederile din legislaţia CNA cu privire la redarea de către mass-media tv şi radio a informaţiilor dintr-un proces în derulare (art. 43 Codul audiovizualului), condiţiile de tragere la răspundere a magistraţilor (art. 2, art. 99 şi art.99 ind. 1 din Legea nr. 303/2004, respectiv art. 28 şi art.65 din Legea nr. 317/2004). Am arătat că legea nu permite ministrului justiţiei implicarea în sancţionarea magistraţilor, că nu există nicio legătură între soluţia dispusă şi evoluţia ulterioară în carieră a magistraţilor şi că în prezent Inspecţia Judiciară are în derulare o investigaţie, declanşată la sfârşitul lui iunie, cu privire la acest caz. În fine, am mai arătat că semnarea de către public a unei petiţii on line nu poate avea ca efect decât crearea unui forum de dezbateri, nu şi a unei consecinţe juridice în dosarul concret şi că arestarea unei persoane ori punerea sa în libertate nu trebuie să ducă la vreo concluzie în legătură cu soluţia finală ce se va da în cauză.

Azi voi completa toate aceste informaţii cu date statistice privind infracţiunile la viaţa sexuală, date oficiale de care dispun în virtutea funcţiei pe care o ocup, de membru CSM. Este de remarcat că, dacă numărul infracţiunilor este relativ constant de la an la an, a crescut de la an la an numărul minorilor implicaţi în acestea, atât ca victime, cât şi ca autori.

  1. Infracţiunile la viaţa sexuală incriminate de actualul cod penal sunt violul, agresiunea sexuală, actul sexual cu un minor, coruperea sexuală a minorilor, racolarea minorilor în scopuri sexuale, hărţuirea sexuală. În vechiul cod mai erau reglementate şi infracţiunile de incest şi perversiune sexuală, care se regăsesc azi în formele de comitere ale celorlalte infracţiuni. 2/3 dintre inculpaţii trimişi în judecată în fiecare an sunt acuzaţi de comiterea infracţiunii de viol.
  2. Dacă luăm în considerare statisticile din ultimii trei ani de aplicare a vechiului Cod penal (2011-2013), atunci se constată că  au fost trimişi în judecată pentru comiterea de infracţiuni la viaţa sexuală anual în medie 715 inculpaţi şi au fost condamnaţi 584[1]. 85% dintre cei condamnaţi sunt majori. Dintre aceştia, în medie în fiecare an sub 5 au primit ca pedeapsă închisoare până în 6 luni; sub 10 o pedeapsă între 6 luni şi un an; cam 155 o pedeapsă între 1-5 ani; în medie 123 au primit între 5-10 ani; 35 au primit închisoare 10-15 ani şi 14 au primit închisoare peste 15 ani. Trei sferturi dintre cei condamnaţi sunt în închisoare; un sfert au primit pedepse cu suspendare (ei sunt cei care au fost condamnaţi la maxim 3 ani închisoare şi nu aveau antecedente penale). În cazul minorilor, jumătate au fost condamnaţi cu privare de libertate.
  3. În cazul infracţiunilor de viol, în ultimii 5 ani de zile au fost trimise în judecată 2038 persoane. 5 infracţiuni de viol au dus la moartea victimei. 11% din cei condamnaţi pentru săvârşirea acestei infracţiuni sunt minori. Un număr de 4 autori sunt femei. 25% dintre victime sunt minori cu vârsta până în 15 ani.
  4. Ca şi număr, infracţiunile de act sexual cu un minor (spre deosebire de viol, aceasta presupune acordul victimei, care este însă minoră) sunt în creştere. În ultimii 5 ani de zile au fost trimise în judecată 934 persoane. Una dintre persoanele condamnate este femeie. 15% dintre cei condamnaţi sunt minori. Dintre victime, jumătate au sub 15 ani.

Pun la dispoziţia celor interesaţi tabelele ce conţin datele pe care le-am coroborat pentru a trage concluziile de mai sus: viata_sexuala_judecatoriiviata_sexuala_tribunalviata_sexuala_condamnati

[1] Numărul de condamnări dintr-un an nu se poate raporta la numărul de dosare înregistrate în acelaşi an, căci un proces, de regulă, se întinde ca durată cel puţin peste anul următor.