Nu vreau sa amintesc de perioada anterioara lui 2003 (cand Constitutia modifica durata mandatului judecatorilor de la ICCJ si modalitatea de numire a lor) sau lui 2005 (cand CSM-ul temporar instalat atunci era total lipsit de transparenta si, mai mult, chiar unii membrii CSM s-au promovat la ICCJ reciproc). Vreau sa fac referire numai la numirile din perioada actualului CSM si, mai exact, dupa 2006 caci pana atunci nu exista documente publice in legatura cu promovarile la instanta suprema.
Astfel, am vazut in postarea anterioara ce criterii si conditii prevede legea, respectiv reglementarile secundare in legatura cu promovarea la ICCJ. Stim ca in cursul timpului au fost multi candidati pentru posturile libere, dintre care unii admisi si altii respinsi. Si mai stim ca, in timp unii candidati respinsi initial au fost admisi ulterior dupa sustinerea unui nou interviu (uneori asta s-a intamplat chiar in aceeasi zi).
Acum, despre modul in care s-a facut diferentiere intre cei admisi si cei respinsi, ar trebui sa aflam din motivarea hotararilor date de CSM. Iata insa ce gasim pe site-ul CSM:
In 2006, admiterea si respingerea candidaturilor se dispunea prin aceeasi hotarare. De ex, prin Hot.601 s-au promovat candidati (dintre care unul era detasat de 2 ani in CSM) si s-au respins alti candidati cu aceeasi motivare (disponibila la p.2): avandu-se in vedere performantele profesionale relevate atat de dosarul personal cat si de prezentarea realizata de fiecare candidat in sedinta Plenului din perspectiva criteriilor orientative prev. de art. 1 din Hot 492/2005 a Plenului CSM, potrivit rezultatelor interviului organizat in sedinta Plenului evaluate in conformitate cu recomandarile cuprinse Ghidul de interviu pt evaluarea candidatilor la functia de judecator la ICCJ aprobat prin Hot 482/2005 a Plenului CSM. Se face referire la avizul consultative al ICCJ. Dar nu gasim niciun cuvant despre fiecare magistrat in parte, despre meritele deosebite ale unora si chestiunile care trebuie perfectionate de ceilalti. Nimic despre modul de votare.
In 2007, admiterea si respingerea candidaturilor s-a dispus la fel, prin aceeasi hotarare. De ex, prin Hot 717 atat motivele de promovare cat si cele de respingere a candidaturilor sunt urmatoarele (p.3): Plenul CSM a avut in vedere activitatea profesionala a fiecarui candidat, prin prisma criteriilor prev. de Hot 492/2005 a Plenului CSM, astfel cum rezulta aceasta din inscrisurile prezentate si din cuprinsul dosarului professional, prestatia fiecarui candidar la interviul sustinut in fata Plenului CSM, precum si acordul consultativ al ICCJ , prin vot direct si secret, cu majoritatea voturilor membrilor prezenti.
In 2008, incepe o noua practica, cu hotarari diferite pentru admisi si respectiv respinsi. Astfel, prin Hot. 1001 sunt respinse candidaturile doritorilor cu motivarea: Plenul CSM, analizand candidaturile depuse pentru promovarea in functia de judecator la ICCJ, avand in vedere interviul sustinut in fata Plenului, prin vot direct si secret, cu majoritatea voturilor membrilor prezenti (p.7). Prin Hot.1002 sunt admise candidaturile unor judecatori. Motivarea , si asa subtirica, e… identica insa ca la cei respinsi (p.7). De remarcat ca nu se mai mentioneaza nimic de Ghid sau Hot 492/2005.
In 2009, prin Hot.2138 sunt respinsi mai multi candidati, cu motivarea: Plenul CSM, analizand candidaturile depuse pentru promovarea in functia de judecator la ICCJ, avand in vedere performantele profesionale ale candidatilor, prestatia lor la interviul sustinut in fata Plenului, datele care rezulta din dosarele profesionale ale candidatilor, prin vot direct si secret, cu majoritatea voturilor membrilor prezenti (p. 7). Prin Hot.2137 sunt admisi candidatii din aceeasi sesiune, cu aceeasi motivare ca cei respinsi (p.7). S-a uitat de tot de ghid. In schimb, s-a introdus proba cu `prestatia la interviu`.
In 2010, prin Hot 166 sunt respinsi candidatii, cu binecunoscuta motivare: Plenul CSM, analizand candidaturile depuse pentru promovarea in functia de judecator la ICCJ, avand in vedere performantele profesionale ale candidatilor, prestatia lor la interviul sustinut in fata Plenului, datele care rezulta din dosarele profesionale ale candidatilor, prin vot direct si secret, cu majoritatea voturilor membrilor prezenti (p.5). Prin Hot 167 sunt admisi candidatii din aceeasi sesiune, cu aceeasi motivare ca cei respinsi (p.5). Probabil prestatia a facut diferenta.
Acum, eu inteleg ca trebuie practica unitara. Dar parca nu prea e bine sa fie chiar identica…
CRISTI DANILEŢ - judecător 
Domnule Cristi Danilet…
Doar vreo 15% din magistrati slujesc acelui sistem paralel ce serveste scopurilor oculte prin ocolirea Legii… La ceilalti le este frica tocmai din cauza celor de la CSM, ICCJ si PICCJ-sectia urmarire penala si criminalistica…
Eu admir pe toti cei 408 de magistrati care au luat atitudine … . Acesti 408 magistrati au o armata de oameni care ii sprijina… Acesti oameni – printre care ma numar si eu nu vor revolte ci o Justitie curata.
Comentariu de Cosmin Cristea — 10/04/2010 @ 3:31 PM |
Asa ,,c(cenzurat) penale” nu am mai intilnit !!!
Asociatia Magistratilor din Romania (AMR) protesteaza asupra tratamentului la care a fost supus magistratul Florin Costiniu, prin imobilizarea sa cu catuse, calificand acest tratament drept ‘degradant’ si contrar dispozitiilor Conventiei Europene a Drepturilor Omului si ale Legii 275/2006, in conditiile in care acesta s-a supus decent tuturor chemarilor organelor de ordine, se arata intr-un comunicat al AMR semnat de presedintele organizatiei Mona Pivniceru, transmite Agerpres.
„Niciunei persoane nu i se poate aduce atingere demnitatii sale in nicio imprejurare chiar daca se instrumenteaza o cauza penala si in niciun caz ancheta ori urmarirea penala nu trebuie sa socheze, sa degradeze ori sa puna in pericol imaginea generala a puterii judecatoresti. Purtarea magistratului Florin Costiniu cu catuse, pare a fi mai mult decat o conduita abuziva. Ea reprezinta in realitate o atitudine deliberata de intimidare si umilire, o demonstratie nepermisa de forta si discreditare a puterii judecatoresti, cu consecinte grave pentru independenta si normala functionare a sistemului judiciar, adaugand decredibilizarii oficiale a actului de justitie o degradare umana impusa nelegal spre a sfida compatibilizarea normalitatii actelor de urmarire penala cu respectarea conditiei umane”, se arata in comunicatul citat.
Mona Pivniceru subliniaza ca, in niciun caz, statul de drept nu poate avea semnificatia unor desfasurari de forta cu ‘caracter intimidant’.
Comentariu de Severin — 10/04/2010 @ 6:27 PM |
‘practica unitara’ inseamna instaurarea lui copy/paste sau a formularelor tipizate?
conceptele de transparenta si predictibilitatea pot capata noi valente si intelesuri atunci cand sunt folosite de romani.
Comentariu de andreic — 10/04/2010 @ 8:27 PM |
Dă clic pentru a accesa ordonanta.pdf
Aici se gaseste publicata Ordonanta de retinere emisa pe numele celor trei persoane care au fost subiect de telejustitie.
Sunt cateva lucruri care ma bulverseaza. Di lecturarea ordonantei rezulta cateva aspecte:
1. primul mijloc de de dovada invocat de DNA este convorbirea telefonica purtata in 13 iulie 2009, intre Voicu si Casuneanu;
2. conform listei mijloacelor de proba folosite in sustinerea luarii masurii retinerii, la pct. 6 se vorbeste de incheierea nr. 27 si autorizatiile 72-80 toate emise de ICCJ la data de 10 decembrie 2009 intr-un alt dosar decat cel in care a fost emis ordonanata de retinere.
3. tot conform listei mijloacelor de proba folosite de DNA, la pct. 1, 2 si 3 sunt indicate procesele-verbale de sesizare din oficiu (unul din 16 noiembrie 2009 si unul din 22 ianuarie 2010), precum si procesul-verbal de constatare a efectuarii actelor premergatoare din data de 10 decembrie 2009;
4. Conform capitolului privitor la masurilor procesuale luate, rezulta ca s-a inceput urmarirea penala pe impotriva lui Costiniu pe 10 decembrie 2009, adica in aceeasi zi in care s-au efectuat si actele premergatoare;
5. Trei dosare penale sunt in discutie: dosarul nr. 310/P/2009; dosarul nr. 268/D/P/2009 si dosarul nr. 13/P/2009.
Art. 91 indice 1 din Codul de procedura penala in vigoare la data evenimentelor prevedea:
(1) Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizează cu autorizarea motivată a judecătorului, la cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, în condiţiile prevăzute de lege, dacă sunt date ori indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea şi înregistrarea se impun pentru stabilirea situaţiei de fapt ori pentru că identificarea sau localizarea participanţilor nu poate fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată.
(2) Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare pot fi autorizate în cazul infracţiunilor contra siguranţei naţionale prevăzute de Codul penal şi de alte legi speciale, precum şi în cazul infracţiunilor de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul unor alte infracţiuni grave ori al infracţiunilor care se săvârşesc prin mijloace de comunicare electronică. Dispoziţiile alin. 1 se aplică în mod corespunzător.
(3) Autorizaţia se dă pentru durata necesară interceptării şi înregistrării, dar nu pentru mai mult de 30 de zile, în camera de consiliu, de preşedintele instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia, în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. În lipsa preşedintelui instanţei autorizaţia se dă de către judecătorul desemnat de acesta.
(4) Autorizaţia poate fi reînnoită, înainte sau după expirarea celei anterioare, în aceleaşi condiţii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile.
(5) Durata totală a interceptărilor şi înregistrărilor autorizate, cu privire la aceeaşi persoană şi aceeaşi faptă, nu poate depăşi 120 de zile.
(6) Înregistrarea convorbirilor dintre avocat şi partea pe care o reprezintă sau o asistă în proces nu poate fi folosită ca mijloc de probă decât dacă din cuprinsul acesteia rezultă date sau informaţii concludente şi utile privitoare la pregătirea sau săvârşirea de către avocat a unei infracţiuni dintre cele prevăzute la alin. 1 şi 2.
(7) Procurorul dispune încetarea imediată a interceptărilor şi înregistrărilor înainte de expirarea duratei autorizaţiei dacă nu mai există motivele care le-au justificat, informând despre aceasta instanţa care a emis autorizaţia.
(8) La cererea motivată a persoanei vătămate, procurorul poate solicita judecătorului autorizarea interceptării şi înregistrării convorbirilor ori comunicărilor efectuate de aceasta prin telefon sau orice mijloc electronic de comunicare, indiferent de natura infracţiunii ce formează obiectul cercetării.
(9) Autorizarea interceptării şi a înregistrării convorbirilor sau comunicărilor se face prin încheiere motivată, care va cuprinde: indiciile concrete şi faptele care justifică măsura; motivele pentru care stabilirea situaţiei de fapt sau identificarea ori localizarea participanţilor nu poate fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată; persoana, mijlocul de comunicare sau locul supus supravegherii; perioada pentru care sunt autorizate interceptarea şi înregistrarea.
Ce ma racate e urmatoarea problema: la data de 13 iulie 2009 cand este evocata ca mijloc de proba prima convorbire telefonica, importanta pentru dosar, dintre Voicu si Casuneanu, care era incheierea de autorizare a interceptarii si inregistrarii acestei convorbiri?
Daca autorizarea interceptarii si autorizarii acesti convorbiri s-a facut pe data de 10 decembrie 2009 (adica la 5 luni dupa convorbire), data la care s-a inceput urmarirea penala impotriva lui Costiniu, totul devine CIUDAT.
Cred ca DNA nu a mizat si nu mizeaza nicio clipa pe aceste interceptari. Cred ca ele au fost utilizate doar ca mijloc de convingere folosit cu ocazia luarii declaratiilor persoanelor acuzate.
Si mai cred ca aceste persoane s-au speriat de faptul ca li s-a comunicat ca le-au fost inregistrate telefoanele si au declarat lucruri care ii incrimineaza.
Sau, mai simplu, declaratiile lor sunt adevaratele mijloace de dovada pe cre mizeza DNA-ul, nicidecum interceptarile. Interceptarile au fost folosite ca bau-bau, oamenii s-au speriat si au spus pe urma exact lucrul care ii acuza.
Legal vorbind, din lista mijloacelor de dovada invocata de DNA nu rezulta ca intre 13 iulie 2009 si 10 decembrie 2009 a fost emisa vreo incheiere de autorizare a interceptarii si inregistrarii convorbirilor telefonice dintre Casuneanu-Voicu-Costiniu sau in orice combinatie posibila.
Daca s-ar presupune ca acele convorbiri au fost efectuate in dosarele 268/D/P/2009 sau 13/P/2009, atunci trebuia sa existe incheieri de autorizare emise la date anterioare datei de 10 decembrie 2009 si strict legate de cele doua dosare de urmarire mentionate.
Este clar insa ca aceste autorizatii NU EXISTA pentru simplul motiv ca DNA nu le-a indicat in lista mijloacelor de dovada. Sau poate ca ele exista, dar le tine secret si le prezinta judecatorilor in afara salii de sedinta…
Pentru mine este clara dispozitia legala: autorizarea interceptarii si inregistrarii se putea lua numai dupa inceperea urmaririi penale.
Ori, DNA ne spune singur ca pe data de 10 decembrie 2009 a efectuat si actele premergatoare, a inceput si urmarirea penala si a obtinut si autorizatiile de interceptare si inregistrare…
Sunt 9 autorizatii (de la nr. 72 inclusiv, la numarul 80, inclusiv) care fiecare trebuia motivata si redactata…
As fi tare curios sa stiu in ce interval orar a putut face toate astea.
Oricum, domnii acuzati n-au nicio scuza… si-au facut-o cu mana lor.
Insa ce ma intristeaza este urmatorul lucru: este foarte posibil ca abuzul in obtinerea unor mijloace de dovada sa fie un lucru obisnuit in activitatea unor institutii.
Iar abuzul poate constitui infractiune si, uite-asa, din acuzati, unii domni pot deveni acuzatori… cu consecinte grave pentru cetatenii care vor trebui sa plateasca bani pentru erori judiciare.
Comentariu de area — 11/04/2010 @ 6:29 PM |
Eu nu pot comenta cauza, ea fiind in curs de solutionare. Dar am o nedumerire, la randul meu: unde scrie ca interceptarile se pot face dupa inceperea urmaririi penale?
Comentariu de Cristi — 11/04/2010 @ 7:27 PM |
Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizează cu autorizarea motivată a judecătorului, la cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală …
Din modul de redactare al textului rezulta ca este vorba despre o actiune la timpul prezent: „care efectueaza”, „care supravegheaza”.
Rezulta logic ca trebuie sa existe un procuror care cere si care a inceput deja urmarirea.
Poate ca eu nu inteleg bine limba romana, dar daca „practica judiciara” are o problema cu aceasta limba, atunci imi retrag afirmatia: nimic nu mai e ciudat… e doar …
Comentariu de area — 11/04/2010 @ 7:56 PM |
@area…
Problema este alta….
In sala de judecata au recunoscut infractiunile de trafic de influenta (au recunoscut existenta relatiilor de amicitie, existenta discutiilor dintre ei, existenta interesului de a se solutiona acel dosar in avantajul lor, etc.). Asta inseamna Puscarie –chiar daca unele interceptari telefonice ar fi respinse ca probe…
Judecatorul Costiniu–nu intelege situatia in care se afla din urmatorul motiv: Asa ceva a facut toata viata….Ca domnul judecator Costiniu sunt foarte multi judecatori…
Comentariu de Cosmin Cristea — 11/04/2010 @ 8:14 PM |
ca sa fi fost asa cum ati fi dorit dvs., legiuitorul ar fi trebuit sa se exprime cam asa:
Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizează cu autorizarea motivată a judecătorului, la cererea procurorului caruia i-ar reveni competenta „sa efectueze sau sa supravegheze urmarirea penala, chiar si inainte de luarea acestei masuri/solutii …”
Comentariu de area — 11/04/2010 @ 8:22 PM |
Nu sunt de acord. O astfel de formulare nu ar respecta rigorile tehnicii legislative. Timpul conditional optativ trebuie evitat. Pur si simplul textul se refera la un procuror competent sa ceara autorizarea la judecator si nu la momentul procesual in care trebuie ceruta autorizarea.
Comentariu de Cristi — 11/04/2010 @ 10:29 PM |
Domnule judecator, tot cf. Legii nr. 24/2000 privitoare la regulile de tehnica legislativa, normele trebuie sa fie clare, exprimate intr-o maniera care sa fie usor de inteles.
Dar prin faptul imi spuneti ca „timpul conditional optativ trebuie evitat”, inteleg ca nu vreti sa pricepeti ca in textul legal mentionat e folosit timpul prezent, ceea ce insemneaza ca dvs., judecatorii, permiteti savarsirea unui abuz fara margini atunci cand aprobati o cerere de autorizare a interceptarii si inregistrarii unei convorbiri fara ca in prealabil sa se fi inceput urmrirea penala.
Domnule Danilet, mi-aduc aminte ca tot aici, pe blogul dvs., am mai avut o discutie care in esenta se referea tot la abuz (daca nu ma insel privea celebra lege care permitea autoritatilor sa inregistreze corespondenta electronica – declarata neconstitutionala, daca nu gresesc) si mi-ati dat niste replici care m-au ingrozit.
Domnule Danilet, va doresc sa fiti un jude intelept… sper sa nu aveti pe nimeni pe constiinta.
Comentariu de area — 11/04/2010 @ 10:56 PM |
Ei, asta e diferenta intre cineva care a trecut prin sute de examene si aplica dreptul si un cineva care isi da cu parerea despre drept. Deocamdata judecatorii si nu publicul da autorizatii pentru interceptari. Numai celor incorecti ar trebui sa le fie frica de eventualele abuzuri; ceilalti, ar trebui sa aiba incredere. Deocamdata, din 2003 de cand s-a modificat Constitutia, nu s-a invocat/descoperit niciun astfel de abuz. Hai sa nu ne mai dam analisti politici/juridici etc cu referire la ce citim prin presa sau pe site-uri. Un dosar e singurul loc care contine probele sau indiciile (nota bene, in Romania, ca si in altestate, se poate aresta si in absenta probelor cu privire la fapta, ci doar in prezenta indiciilor, dar probabil discutia devine prea tehnica).
Iar cat priveste disutia anterioara pe dreptul autoritatilor de a inregistra corespondenta electronica, va inselati. Si acum se face, tot cu autorizatie de la judecator. Ce a fost declara neconstitutional a fost cealalta chestiune, cu stocarea datelor pe 6 luni de catre furnizorii de comunicatii. Dar, ia spuneti-ne, nu-i asa ca daca va duceti la compania dvs de telefonie puteti obtine lista detaliata a celor cu care ati vorbit? De ce credeti ca eu, organ judiciar, nu ar trebui sa o obtin, cand am indicii ca va ocupati, de ex, cu trafic de persoane si numai astfel pot descoperi toti participantii dintr-o retea?! Ei bine, noua legea dadea drept judecatorulu ide a o obtine. Acum, pe actuala lege, o obtine si politistul…Dar, iaca-ta, astea sunt alte aspecte cunoscute de profesionistii care lucreaza pe dosare….
Comentariu de Cristi — 11/04/2010 @ 11:11 PM |
Salut. Am o solutie simpla. Recurs in interesul legii. Avem decizii constante ale ICCJ prin care s-a format practica (gresita dupa parerea mea) ca interceptarile pot fi dispuse si inaintea inceperii urmaririi penale deci in afara procesului penal in sens larg, decizii ce sunt grav contrazise se Decizia 962 a Curtii Constitutionale. Toate sunt irevocabile. Domnule Danilet, pentru stabilirea unei reguli clare, transarea acestui diferent, va rog sa promovati un RIL prin intermediul Colegiului de conducere al ICCJ. Astfel nu cred ca se va mai indoi cineva de obiectivitatea Dumneavoastra.
Cu stima
Comentariu de Andrei — 01/04/2012 @ 5:21 PM |
RIL se poate promova numai daca practica judiciara este contradictorie. Or, in situatia de fata, nu este. Eu cred ca numai cine are ceva de ascuns are motive sa vada o diferenta inte interceptarile facute inainte de IUP si cele facute dupa IUP. Din pdv juridic nu este nicio diferenta, caci autorizarea o da doar un judecator.
Comentariu de Cristi — 01/04/2012 @ 6:11 PM |
Domnule Danilet, ma uimiti domnule…
Cum adica „numai celor incorecti ar trebui sa le fie frica de abuzuri”?
Sa inteleg ca celui corect impotriva caruia se face un abuz n-ar trebui sa-i fie frica?
Pe de alta parte, am impresia ca va place statistica… Desi viata e a dracu de reala.
Dar va intreb: daca pana acum statistica nu va raporteaza niciun abuz, ce veti mai spune cand o sa inceapa sa va raporteze abuzuri?
Stiti cum e… daca omul tace pentru ca nu vrea sa aiba batai de cap dupa ce se plange din cauza abuzurilor la autoritati, dvs. autoritatile credeti ca nu exista abuzuri; si, evident, statistica nu le inregistreaza, adica e de bine – o puteti folosi ca sa sustineti ca va faceti treaba.
Hai sa facem un joc de imaginatie: sa presupunem ca treaba asta cu autorizarea despre care tocmai discutaram va fi vazuta de niste insi care vor zice ca e bine sa spuna in treburile lor judiciare ca exista abuz cata vreme au fost ascultati fara sa se fi inceput urmarirea. Instanta va zice ca nu e asa. Insii exercita cai de atac. Pierd. Si ajung la CEDO si zic ca nu le-a fost respectat dreptul la viata privata.
Nu stiu daca vor castiga.
Dar daca ar castiga, eu as pune problema asa: domn’e, in Romanica e clar ca-s legi tampe. Dar oricat de tampe ar fi, cei care le folosesc in mod obisnuit sunt vinovati ca tac si nu fac nimic pentru a le schimba… Nu stiu cine sunt aia care le folosesc in mod obisnuit.
Si va mai intreb ceva, acum cat inca ma mai bucur de ingaduinta dvs.: de ce aveti impresia d-le Danilet ca numai dvs., judecatorii „care ati trecut prin sute de examene si aplicati dreptul” puteti face rationamente de valoare?
Nu credeti ca i-ati supara, sa zicem, pe cei care au dat niste examene in domeniul filosofiei? Sau poate pe altii care stiu si ei sa citeasca si mai au si darul de a intelege niste mecanisme?
Dar daca sunteti asa perfecti, de ce oare mai e nevoie de cai de atac, ca doar dvs. judecatorii nu aveti cum sa gresiti, ca doar „ati trecut prin sute de examene si aplicati dreptul”?
Am inteles de multa vreme, domnule Danilet, ca dvs. autoritatile vreti ca noi sa va acordam increderea. Vreti ca noi sa avem incredere ca dvs. faceti totul pentru linistea noastra.
Numai ca va scapa un lucru foarte important: increderea nu se acorda, increderea se castiga.
Iar eu, prostul, cred ca mai aveti de lucrat la treaba asta.
Sunt convins ca ati citit Decizia Curtii Constitutionale nr. 1258/2009.
De asemenea sunt convins ca autorizati inregistrarea corespondentei electronice cu respectarea cerintelor art. 91 indice 1.
Iar ca lucrurile sa fie clar exprimate din parte-mi, va invit sa observati primele doua alineate ale art. 91 indice 2:
„(1) Procurorul procedează personal la interceptările şi înregistrările prevăzute în art. 911 sau poate dispune ca acestea să fie efectuate de organul de cercetare penală. Persoanele care sunt chemate să dea concurs tehnic la interceptări şi înregistrări sunt obligate să păstreze secretul operaţiunii efectuate, încălcarea acestei obligaţii fiind pedepsită potrivit Codului penal.
(2) În caz de urgenţă, când întârzierea obţinerii autorizării prevăzute în art. 911 alin. 1, 2 şi 8 ar aduce grave prejudicii activităţii de urmărire penală, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonanţă motivată, înscrisă în registrul special prevăzut în art. 228 alin. 11, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor, pe o durată de cel mult 48 de ore.”
Acolo se foloseste urmatoarea expresie: „intarzierea obtinerii autorizarii … ar aduce grave prejudicii activitatii de urmarire penala…”
Deci trebuie obligatoriu ca, inainte de autorizare, sa existe o urmarire penala inceputa.
Sper ca de data asta sa va fi lamurit.
Comentariu de area — 12/04/2010 @ 12:03 AM |
Eu sunt lamurit. Sper si dvs sa fiti: cei corecti tr sa aiba incredere in judecator. Deocamdata e singurul expert in materie de drept care aplica in concret legea. Autoritatea pe care o reprezinta se reflecta in hotarari care chiar gresite in opinia publica de ar fi (ma indoiesc ca filosofii isi pot da cu parerea despre aplicarea legii intr-un caz dat, dar in Romania toti ne pricepem la toate) ele trebuiesc acceptate si puse in executare. Se poate critica modul de gandire al unui judecator, conduita sa (inclusiv ca scrie pe blog – dar macar asta inseamna ca se supune singur unui criticism public din dorinta de a transmite ceva si in acelasi timp de a primi ceva) se pot critica rationamentele dintr-o hotarare, dar nu se poate ajunge ca publicul sa dezbata un dosar despre care nu stie decat din presa, sa isi dea cu parerea despre ordonante si autorizatii pe care nu le-a vazut sau se se instige la nerespectarea hotararilor. Altfel, iesim in piata publica si nici macar nu supunem la votul multimii ci vedem care striga mai tare ce solutie sa dam. Pe cat pariu ca pedeapsa cu moartea ar fi gasita ca fiind cea mai adecvata pt criminali, talhari si violatori, iar achitarea ar fi cea mai adecvata pentru oamenii de afaceri care fac donatii unei comunitati?
Asadar, populismele or fi ele bune, dar nu de rezolvat dosare, ci pentru a impune eventual modificarea legilor.
Comentariu de Cristi — 12/04/2010 @ 8:21 AM |
Domnule Danilet, ma bucur ca admiteti ca „se poate critica modul de gandire al unui judecator…”. E un mare pas inainte.
Desigur, nu am avut nici cea mai mica intentie sa pun in discutie aspecte ce tin de cauza respectiva, ci am spus ca „ar fi ceva ciudat” daca convorbirile respective s-ar fi facut fara o autorizare emisa in conditiile in care, in prealabil, s-ar fi inceput urmarirea penala. Atat si nimic mai mult, iar datele pe care le-am folosit, in mod evident sumare, sunt luate din Ordonanta de retinere publicata pe Internet (de altfel chiar nu ma intereseaza daca acele persoane sunt sau nu vinoovate, vor fi sau nu condamnate; puneam in discutie doar o chestiune ce rezida din lege).
Inca ceva: la cate hotarari discutabile pronuntate de justitia romana exista, temerea dvs. ca romanii ar iesi in strada fiind „instigati” la nerespectarea lor, este departe de adevar.
Reactia romanilor confirma asta… Desi au avut parte de judecati vadit nedrepte n-au iesit in piata publica… au spus doar ca sunt nedrepte si la asta s-au limitat. Nu mai au voie sa spuna nimic? Hai sa-i omoram pentru ca isi urla oful…
Asta nu insemneaza ca dvs. magistratii, doar pentru ca aveti puterea sa dati solutii, trebuie sa acceptati ca nedreptatea sa devina un lucru obisnuit.
V-am mai spus si alta data ca, pentru simplul motiv ca dvs. impreuna cu alti cativa colegi (oricum prea putini) sunteti deschisi ideii unor discuti pe net, chiar si cu riscul de a da de cineva care sa va enerveze – lucru dealtfel de admirat, iar pentru asta aveti respectul meu -, ar trebui sa fiti mai putin incrancenati in modul de a privi problemele.
Nu cu argumente de genul „deocamdata noi judecam”, „am dat o mie de examene”, „numai noi avem dreptate” etc. veti reusi sa schimbati ceea ce pare de neschimbat.
Nu intamplator v-am propus exercitiul de imaginatie de mai sus. Vi l-am propus tocmai ca sa fiti un pic mai detasat. Nu cred ca cineva de pe blogul asta al dvs. urmareste sa „instige” la nerespectarea hotararilor dvs.
Cred ca toti cei care intra vor doar sa va spuna, fiecare in felul sau, ca uneori e bine sa ne mai gandim si la ideea de dreptate, cu atat mai mult cu cat formalismul judiciar excesiv a dus, nu de putine ori la situatii de neacceptat din perspectiva bunului simt comun.
Comentariu de area — 12/04/2010 @ 9:10 AM |
De acord cu ce sustineti dvs factual, dar nu sunt de acord cu expresii ce denota pareri despre persoane. Deci, mai mare grija la limbajul care poate fi interpretat drept atac personal. In rest, eu pot sa va spun parerea mea despre legi si despre viata justitiei, daca acceptati ca le cunosc mai mult (nu neaparat mai bine) decat dvs. Deocamdata, noi avem statistici oficiale cum ca doar 6% din nr total al hotararilor pronuntate in Romania se desfiinteaza, iar din acest procent o parte (nu se stie insa cat) nu sunt imputabile judecatorilor. Apoi, avem statistici pe gradul de satisfactie in instante, care sunt intre 60 si 80%. Asadar, despre ce vorbim?! E firesc ca daca cineva merge la finante si i se retine un impozit sa fie nemultumit ca tr sa dea bani, dar asta spune Codul Fiscal. E firesc ca daca cineva se judeca si pierde sa fie nemultumit, dar hotararea este legala si, la randul ei are efect de lege. E firesc ca cuiva sa nu ii convina o lege daca il obliga la ceva ce i se pare nedrept prin prisma propriei experiente personale, dar asta e legea.
E contractul social pe care l-am incheiat cand am ales sa traim in civilizatie: legea si hotararile judecatoresti pot fi discutate, insa trebuie respectate, altfel va fi haos.
Comentariu de Cristi — 12/04/2010 @ 9:54 AM |
Domnule Cristi Danilet… Prin prezenta solicit
continuarea luptei impotriva mizeriei din Justitia Romana… . Nici invocarea de extraterestii din partea unor judecatori sau oameni gen LOCIC nu schimba opinia romanilor..:))
Va trimit un copy/paste….
**camioneros70 Data: 2010-04-12 00:22:34
De la: Justitiarul, la data 2010-04-10 18:52:54
Stimati Forumisti…. pe aceasta cale multumesc celor care au semnat petitia UNJR…Acei 408 magistrati care s-au ridicat impotriva mizeriei din Justitia Romana reprezinta ultima speranta a noastra – a celor ce suntem prigoniti prin faptul ca vrem o Justitie curata, iar in acest sens refuzam de a ne resemna… Nu trebuie actionat cu violenta fizica la adresa magistratilor si politistilor….
Eu unul , am semnat !! Şi susţin demersul vostru !!! Bravo !!
Nu acţionat cu violenţă fizică (deşi bătatia e ruptă din Rai…) împotriva magistraţilor sau poliţiştilor , dar APLICATĂ LEGEA !!! Care este ( ar trebui să fie ) egală pentru toţi !!
Eu aş putea să vă dau un mic sfătuleţ , dacă-mi permiteţi : ACŢIUNE , fraţilor !! Şi să vă urmaţi crezul indiferent de greutăţile întâlnite pe parcursul demersului vostru !!! Nu uitaţi că mulţi , foooarte mulţi , vă susţin !!!
Ura ! **
Comentariu de Cosmin Cristea — 13/04/2010 @ 1:20 PM |
Multa munca, nimic de zis.
dar sa nu-ti gasesti intr-o saptamana 10 minute sa scrii pe blog, mai ales ca e vb de o asemenea situatie…
De cand Costiniu a fost eliberat din arest, Danilet nu s-a mai sinchisit sa „ia macar o pozitie”.
Deh, nu-i de nasul nostru ce face justitia!
Comentariu de Miruna Neacsu — 15/04/2010 @ 3:02 PM |
Doamna, ei ma bucur ca ati devenit o cititoare inraita a blogului meu, sper sa aveti si comentarii la cele scrise, nu numai atacuri personale. Oricum, au trecut 5 zile de la ultima postare si nu o saptamana. In aceste zile am avut 1 interviu si o emisiune intreaga la la Radio. Solutia ICCJ nu poate fi comentata decat de dvs, din afara, pt noi e interzis sa ne dam cu parerea despre cazuri aflate in desfasurare. Generalitati, proceduri putem analiza. Cazuri concrete, hotarari date nu. Dar banuiesc ca dvs nu ati vazut nici dosarul, nici hotararea. Cum va puteti da cu parerea in concret? Pe ce ati vazut la TV? Ei, ia spuneti!
Comentariu de Cristi — 15/04/2010 @ 5:41 PM |
http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/sistemul-contraataca-183705.html
Comentariu de Severin — 18/04/2010 @ 10:43 PM |