CRISTI DANILEŢ – judecător

27/02/2011

In dialog cu voi

Filed under: 0. NOUTATI — Cristi D @ 12:55 AM

Avand in vedere numarul mare de intrebari care mi se pun si care nu au intotdeauna legatura directa cu postarile mele de pe blog, inteleg ca e nevoie de un loc distinct  unde sa raspund acestora. Ca urmare, am decis deschidere unei secțiuni distincte disponibile la adresa https://cristidanilet.wordpress.com/0-in-dialog-cu-voi-din-12-06-2014/ in care sa dezvolt comunicarea mai facila cu cei interesati de profesia de judecator sau de activitatea Consiliului Superior al Magistraturii. Reamintesc că legea îmi interzice să dau consultații juridice.

Multumesc mult pentru interesul aratat.

29/05/2015

Admitere in Justitie 2015 – conferinta pentru candidati

Filed under: 0. NOUTATI — Cristi D @ 8:52 PM

conferinta2conferinta3

Conferinta din 28 mai 2015 disponibila AICI.

28/05/2015

Admitere Justitie 2015 – site nou

Filed under: 0. NOUTATI — Cristi D @ 7:14 PM

poze

Pentru a veni in sprijinul celor care vor sa devina magistrati, am construit si lansat un site unde toate informatiile necesare se regasesc in mod gratuit si sistematizat.

Accesati http://www.admiterejustitie.ro!

Conferinta de lansare site, 28 mai 2015, AICI

26/05/2015

Scrisoare deschisă către senatorii care cer Presedintelui Romaniei demiterea a doi inalti magistrati  

Filed under: 1. EXPLICATIE,politica — Cristi D @ 11:21 PM
Tags:

Stimaţi domni senatori,

Întrucât aţi dat publicităţii o scrisoare destinată preşedintelui României în legătură cu un aspect judiciar şi pentru a participa în mod efectiv la dezbaterea publică pe care nu mă îndoiesc că v-aţi dorit-o procedând astfel, înţeleg să îmi exprim punctul de vedere în virtutea îndatoririi mele deontologice de a susţine şi promova statul de drept şi a angajamentului meu de a adopta o poziţie publică fermă atunci când se pune în discuţie orice subiect major de interes public privind justiţia şi mai ales reputaţia magistraţilor.

Ţin să subliniez de la bun început că nu încerc nici pe departe să acopăr o eventualitate disfuncţionalitate a sistemului judiciar, ci consider că demersul meu se impune pentru a lămuri exact opinia publică, dar şi pe dvs, asupra anumitor aspecte invocate.

România este stat democratic, unde funcţionează principiul separaţiei puterilor în stat. Acesta presupune că justiţia trebuie să fie independentă. Şi asta nu ca un privilegiu, ci ca o garanţie pentru cetăţeanul obişnuit că soluţia unui proces nu poate fi influenţată prin intervenţia vreunui politician sau alt gen de imixtiuni. Dvs cunoaşteţi acest principiu şi, odată cu învestirea dvs. în demnitatea de senatori ai României, aţi jurat să îl apăraţi. Ca şi mine, de altfel, la învestirea în funcţia de judecător. Constatând însă că prin cele conţinute în scrisoarea deschisă prin care dvs. cereţi preşedintelui României să procedeze la `demiterea sau demisia` a preşedintelui ICCJ şi a procurorului-şef al DNA demersul dvs ar putea fi interpretat ca o imixtiune în cariera celor doi înalţi magistraţi, cu tot respectul cuvenit vă reamintesc câteva dintre reglementările care privesc atât procedurile judiciare, cât şi cele care privesc cariera magistraţilor.

1. Dvs faceţi referire la o cauză soluţionată recent de o instanţă din ţară prin care o persoană a fost achitată definitiv după ce în cursul procesului fusese arestată preventiv şi:

– Afirmaţi că probele cu privire la existenţa faptei nu au existat niciodată. Or, eu constat din datele publice existente pe portalul instanţelor AICI că motivul achitării nu este nicidecum inexistenţa faptei, ci fie că fapta nu este prevăzută de legea penală, fie că nu a fost comisă cu vinovăţia prevăzută de lege. Dar pentru aceasta trebuie să aşteptăm cu toţii motivarea hotărârii, care încă nu a fost redactată;

– Afimaţi că procedura s-a declanşat în urma unui denunţ calomnios din partea preşedintelui ICCJ. Eu aş recomanda mai multă rezervă în stabilirea de către senatori a unor încadrări juridice şi vinovăţii; dacă bănuiţi că un cetăţean al ţării a comis o infracţiune, ar trebui să sesizaţi Parchetul, nu pe Preşedintele ţării. Apoi, este de remarcat că persoana care a formulat sesizarea pentru o faptă de şantaj a acţionat considerându-se victimă a unei infracţiuni, deci nu a acţionat ca magistrat; dar dacă consideraţi că ea s-a folosit în vreun fel funcţia sa pentru a obţine vreun folos, ar trebui să sesizaţi Inspecţia Judiciară, nu pe Preşedintele ţării.

– Afirmaţi că persoana implicată a fost arestată pe nedrept de către DNA şi în absenţa oricăror garanţii constituţionale. Nu este aşa: în România cel care arestează este judecătorul, începând cu anul 2003; apoi, arestarea în această cauză a fost verificată şi contestată în faţa mai multor judecători, în cadrul procedurilor judiciare recunoscute de lege drept garanţii pentru inculpat, şi inculpata a avut avocat, aşa cum rezultă de pe acelaşi portal al instanţelor (AICI, AICI, AICI, AICI). Nu ştiu acum dacă în soluţionarea acestei cauze cineva a comis vreo încălcare de lege, respectiv dacă şi cui se poate imputa faptul că inculpata a stat în arest şi ulterior a fost achitată. Dar opinia publică trebuie să cunoască că motivele de arestare sunt diferite de motivele de condamnare şi că este greşit să se creadă că cineva arestat va fi şi condamnat în mod automat, căci în felul acesta ar dispărea rolul procesului. După cum trebuie să se ştie că este posibilă condamnarea la închisoare a unei persoane cercetată în libertate, sau achitarea unei persoane arestate, ceea ce nu implică automat culpa magistratului. Trebuie să se mai ştie că orice persoana arestată nelegal are la îndemână proceduri pentru compensarea bănească a perioadei de arestare nelegală, în anumite condiţii. În orice caz, dacă în cauza de faţă s-a comis vreo încălcare a legii şi dacă există procedură de tragere la răspundere a celor culpabili, voi susţine un astfel de demers;

2. Dvs cereti Preşedintelui ţării să folosească `instrumente constituţionale şi legale`, precum şi `autoritatea morală inerentă instituţiei Preşedintelui`, pentru a le înlătura prin demitere sau demisie pe cele două doamne magistratat care ocupă una funcţia de şef al DNA, celalaltă funcţia de preşedinte al ICCJ. Domnilor senatori:

– Pe de o parte cele două doamne nu au vreo culpă în cele petrecute în cauză pentru că: şeful DNA nu a instrumentat dosarul inculpatei, iar preşedintele ICCJ a acţionat ca victimă, nu ca magistrat. Pe de altă parte, demisia este un act unilateral şi ea nu poate fi impusă de cineva, iar  demiterea unui magistrat, ca instituţie juridică, nu există în dreptul nostru;

– Legea prevede expres motivele de revocare a unui magistrat din funcţia de conducere (dacă despre asta e vorba când vorbiţi de `demitere`). Potrivit art. 53 alin. 6 şi art. 54 alin. 4 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, revocarea din funcţia de conducere se face pentru trei motive: a) în cazul în care nu mai îndeplinesc una dintre condiţiile necesare pentru numirea în funcţia de conducere; b) în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul şi comunicarea, asumarea responsabilităţilor şi aptitudinile manageriale; c) în cazul aplicării uneia dintre sancţiunile disciplinare. După cum se vede, cazul indicat de dvs nu e prevăzut în lege. Or, Preşedintele ţării nu are instrumentele de a interveni în cariera magistraţilor cu funcţii de conducere de la nivelul de vârf al sistemului, tocmai pentru a se proteja independenţa acestuia chiar faţă de cel care face numirea. Astfel, din conţinutul aceloraşi articole menţionate mai sus, rezultă în mod clar că preşedintele ICCJ şi şeful DNA nu pot fi demişi la cererea senatorilor sau la iniţiativa preşedintelui României; mai mult, pentru revocarea şefului DNA este necesar şi avizul CSM.

– Tot legea nr. 303/2004, în art. 65, prevede expres motivele de eliberare din funcţie a unei persoane din funcţia de magistrat (dacă despre asta e vorba când cereţi Preşedintelui să se folosească de poziţia lui în cadrul CSM pentru a declanşa o anchetă disciplinară pe numele celor două doamne). În legătură cu acest aspect precizez că Preşedintele ţării nu ocupă vreo poziţie în cadrul CSM ci, potrivit art. 25 din Legea nr. 317/2004 cu privire la Consiliul Superior al Magistaturii, el prezidează, fără drept de vot, lucrările Plenului CSM la care participă. Dar el are dreptul, la fel ca şi dvs de altfel, să sesizeze Inspecţia Judiciară în cazul comiterii de către un magistrat a vreunei abateri disciplinare dintre cele expres prevăzute în art. 99 din Legea nr. 303/2004.

3. Domnilor senatori, împărtăşesc viziunea dvs cu privire la statul de drept, exprimată în scrisoarea deschisă. Mă bucur că în felul acesta vă depărtaţi de poziţiile din anii trecuţi când unii dintre dvs cereaţi înfiinţarea de comisii speciale pentru anchetarea procurorilor sau chiar din acest an când unii dintre dvs susţineaţi înfiinţarea de comisii speciale pentru activitatea DNA şi ICCJ. Cred că este evident pentru toată lumea că astfel de iniţaitive sunt total contrare principiului `supremaţiei legii` şi `separaţiei puterilor în stat`.

M-aş bucura să militaţi pentru acest principiu şi pentru a preveni ca autorităţile locale să adopte reglementări nelegale (cum ar fi cele privind ridicarea de către firme private a autoturismelor parcate nelegal), sau ca Guvernul să adopte ordonanţe neconstituţionale (suntem ţara în situaţie de urgenţă la fiecare trei zile), sau ca Parlamentul să adopte legi contrare reglementărilor UE (cum ar fi cea privind taxa de primă înmatriculare devenită taxă pe poluare şi transformată în timbru de mediu). Dar mai ales m-aş bucura să susţineţi, la fel de vehement ca acum, acest principiu în faţa colegilor dvs atunci când justiţia instrumentează cauze penale cu parlamentari şi miniştri, care trebuie să îşi facă apărări pe fond în faţa organelor judiciare şi nu în Parlament. Nu mă îndoiesc că în virtutea principiului pe care tocmai îl clamaţi nu veţi mai adera la ideea transformării camerelor Parlamentului în instituţii de blocare a demersurilor judiciare sau chiar de instituire a impunităţii pentru anumite persoane, creând dacă nu certitudinea, cel puţin aparenţa că anumite persoane se situează deasupra legii în virtutea deţinerii unor funcţii în stat. Aceasta şi pentru că `rule of law` înseamnă guvernarea prin lege, nu prin oameni; or, legea trebuie să se aplice în mod egal pentru toţi.

4. În final, permiteţi-mi ca tot în virtutea acestui principiu, afirmat din ce în ce mai des în spaţiul public în România, să vă reamintesc că în trei rapoarte ale Comisiei Europene din anii precedenţi s-a considerat inadecvată şi contrară principiului independenţei justiţiei orice formă de presiune din partea politicului asupra sistemului judiciar şi orice atac personal la adresa unor magistraţi. De aceea, consider că ar fi mai potrivit ca demersurile dvs să se limiteze doar la aspecte instituţionale. Aceasta cu atât mai mult cu cât Justiţia, Parlamentul, Guvernul, Preşedintele statului îşi datorează o cooperare loială, după cum ne-a sfătuit Comisia de la Veneţia

Vă asigur de întreaga mea participare la soluţionarea deficienţelor de sistem pe care le veţi sesiza în mod legal instituţiei din care fac parte.

Cu stimă,

Judecător Cristi Danileţ,

membru CSM

Admitere justitie 2015 – carti pe care le recomand

Filed under: admitere — Cristi D @ 8:50 AM
Tags: , ,

Admitere2015

http://www.beckshop.ro/concurs_de_admitere_la_inm_si_magistratura_2015_proba_3_interviul_etica_si_deontologie_judiciara-p6939.html

12/05/2015

Demitizarea justiţiei. Ep. 9: `România este republica procurorilor`

Filed under: Demitizare — Cristi D @ 1:42 PM
Tags: , ,

grafician Ionut Baic2Mitul potrivit căruia am trăi într-o republică a procurorilor este relativ recent. El vrea să exprime faptul că procurorii ar fi  atât de puternici încât până şi judecătorii se tem de ei. Ca urmare, eventualele abuzuri ale procurorilor nu ar putea fi sancţionate, actele ilegale nu ar fi infirmate şi oamenii nevinovaţi ar suferi din pricina procurorilor, fără ca judecătorii să îşi îndeplinească rolul de garanţi ai drepturilor şi libertăţilor omului.

Cele mai grave măsuri cu privire la o persoană sunt, desigur, cele care vizează libertatea sa fizică: arestarea preventivă şi condamnarea la privare de libertate.

1. Cu privire la condamnare, am arătat în Demitizarea – ep.6 că în ultimii 5 ani sunt 76,37% de condamnaţi de către judecători dintre persoanele trimise în judecată de procurori (procent egal cu cel al altelor state europene) şi 23,27% de persoane trimise în judecată de procurori care au ajuns în penitenciar ca urmare a condamnării de către judecători. Ca urmare nu este adevărat că judecătorii ar confirma toate acuzele formulate de procurori.

.

2. Cu privire la arestarea preventivă, am arătat în Demitizarea – ep.7 că dintre persoanele trimise în judecată 14% sunt în stare de arest preventiv. Iată ce spun datele statistice oficiale (date tabelare fond şi recurs) cu privire la modul în care se decide arestarea:

2.1. datele pe anul 2014

DNA şi DIICOT au solicitat luarea, prelungirea sau înlocuirea măsurii arestării preventive în 1140 situaţii şi judecătorii au admis astfel de solicitări  în 355 de situaţii. Au fost admise 50 de contestaţii, dar nu putem şti dacă sunt ale inculpaţilor arestaţi sau a procurorului dacă nu a fost arestat inculpatul. Având în vedere obiectul articolului meu, voi considera situaţia cea mai grea, şi anume că ar fi vorba de contestaţii admise pentru procurori. Ca urmare, din totalul măsurilor de DNA şi DIICOT judecătorii au admis cel mult 405 cereri, adică 35,52%. 178 de mandate de arestare au fost emise in dosarele DNA, din care 8 pentru deputaţi şi unul pentru un senatori.

Procurorii de la celelalte unităţi de parchet au solicitat luarea şi prelungirea în 5431 situaţii şi judecătorii au admis-o în 2074. Au mai fost 124 de contestaţii admise şi nici aici nu ştim cui apaţin, aşa că voi considera că sunt contestaţii ale procurorilor. Rezultă că judecătorii au admis cel mult 40,5% din cererile procurorilor.

.

 2.2. datele pe anul 2013

Ca punct de referinţă am luat anul anterior. Nu avem date separate pe DNA/DIICOT, ci numai cu privire la activitatea tuturor procurorilor, iar aici nu avem date cu privire la soluţia de admitere a propunerilor în cazul Judecătoriilor.

Aşadar, procurorii de la tribunale, curţile de apel şi ICCJ au solicitat luarea şi prelungirea în 4099 situaţii şi judecătorii au admis 1814 solicitări, la care se adaugă contestaţiile admise în număr de 316. Adică judecătorii au admis cel mult 52% din solicitări.

Dacă se iau în calcul şi cererile de arestarea preventivă înaintate Judecătoriilor, se ajunge la un total solicitat de 10.082.

 .

2.3. datele pe anul 2012

Nu avem decât numărul de propuneri de arestare şi prelungire a arestării pentru Judecătorii, Tribunale şi Curţile de Apel. Numărul este 10322.

 .

2.4. datele pe anul 2015

O să se spună ca în acest an, 2015, lucrurile stau altfel, căci `s-a văzut la TV că au fost mai multe  arestări`. Haideţi să vedem ce spune statistica cu datele adunate din ianuarie până azi:

DNA şi DIICOT au solicitat luarea, prelungirea şi înlocuirea măsurii arestării preventive în 664 situaţii şi judecătorii le-au admis în 207 situaţii. La acestea se mai adaugă maxim 19 contestaţii admise. Deci, judecătorii au admis cel mult 34% din cererile procurorilor DNA şi DIICOT.

Procurorii de la celelalte unităţi de parchet au solicitat luarea şi înlocuirea în 2401 situaţii şi judecătorii au admis 926 de solicitări, la care se adaugă maxim 84 contestaţii admise. Deci, judecătorii au admis maxim 42% din cererile procurorilor.

 .

Concluzii

Aşadar, după intrarea în vigoare a noilor coduri penale în 1 febr.2014, cererile de arestare preventivă solicitate de către procurori au scăzut cu o treime, raportat la anii anteriori. Din solicitările procurorilor de arestare sau de prelungire a arestării cel mult 40% sunt admise de către judecatori, iar procentul este de 35 pentru cererile formulate de DNA şi DIICOT. Dintre cei trimişi în judecată de către procurori, trei sferturi sunt condamnaţi şi sub un sfert ajung să fie condamnaţi cu executare în regim de penitenciar. Prin urmare, cel de al nouălea mit, intens circulat în aceste zile în spaţiul public, este zdrobit de o evidenţă obiectivă care nu poate fi contrazisă: judecătorii sunt independenţi în raport cu procurorii şi acest lucru este relevat inclusiv de gradul redus al cererilor admise de judecători raportat la solicitările făcute de procurori.

ARHIVĂ DEMITIZARE:

ep.1: „Justiția română soluționează doar dosare penale”

ep.2: „Justiția este a treia putere în stat”

ep.3: „Corb la corb nu-si scoate ochii” sau „Magistrații nu răspund în vreun fel”

ep.4: „Magistrații decid potrivit propriei lor convingeri” sau „Magistrații decid cum vor ei”

ep.5: „Daca cineva este arestat înseamnă că e vinovat”

ep.6: „Arestarea este regula în procesul penal românesc”

ep.7: ”Judecătorii arestează tot atât de mult ca pe vremea când arestau procurorii”

ep.8: `Arestările sunt abuzive`

10/05/2015

Justitia viitorului. Ep. 1: De la `telejustitie` la `open justice`

Filed under: Justitia viitorului — Cristi D @ 11:41 PM
Tags: ,

 open-for-justice-logoArticol apărut în revista TIMPUL, Anul XV, Nr. 193, aprilie 2015, pag.5 – Lasati `telejustitia`. Ce spuneti de `open justice`?

Discuțiile pe tema telejustiției mi se par dacă nu false, atunci cel puțin marcate de ipocrizie. O parte a populației este nemulțumită dacă nu află informații despre activitatea judiciară și atunci acuză organele judiciare de mușamalizare. O altă parte a populației crede că e ceva nefiresc să afle prea multe din dosarele încă neoluţionate și atunci acuză organele judiciare că sunt influențate în luarea deciziilor de forţe obscure, de adversarii procesuali sau chiar de public.

Înainte să avansez o posibilă soluție la dilema limitelor transparenței justiției, aș dori să fac o retrospectivă cu privire la această chestiune. Acum cincisprezece ani băteam hotărârile la mașina mecanică de scris, foloseam indigoul pentru multiplicare, părțile primeau deseori o copie ilizibilă – azi avem cu toții computere, cu un simplu click se obține o copie identică din punct de vedere calitativ cu originalul, iar la cererea părților începând de anul trecut se poate comunica varianta electronică a tuturor documentelor procedurale. Acum zece ani nu se știa numele celor care făceau parte din competul de judecată de judecată, ci îl aflai de abia când ți se comunica soluția – azi componența completului este afișată pe lista de ședințe și pe portalul instanțelor, loc de unde se află orice informație despre părțile unui dosar, termenele de judecată și soluția pe scurt din fiecare cauză; și tot pe portal este publicat, din anul 2012 încoace, CV-ul profesional al fiecărui magistrat. Acum zece ani presa se lovea de obtuzitatea sistemului în furnizarea de informații – azi avem un Ghid de relații dintre sistemul judiciar și presă adoptat de CSM și, practic, nu există emisiune de știri în care să nu fie informații despre vreun caz important. Înainte nici nu se concepea ca cineva prezent în sala de judecată dar străin de proces să își ia notițe cu privire la cele dezbătute – azi avem înregistrare audio ale ședințelor de judecată și, ca să fim realiști, orice participant la proces poate înregistra cu un simplu device, dezbaterile. Până acum şapte ani doar părțile dintr-un caz aveau acces la hotărârea ce îi privește – în perioada 2008-2010 s-au publicat în mod experimental 100.000 de hotărâri judecătorești în programul Jurindex, iar din aces an un nou proiect, ROLII, va asigura publicarea a câtorva milioane de hotărâri judecătorești, anonimizate, ceea ce va permite identificarea practicii judiciare a unei anumite instanțe sau chiar a unui anumit judecător.

Este clar că avem o evoluție în domeniul transparenței și organizării, dar și funcționării justiției. Se vrea mai mult? Poate. Se poate face mai mult? Fără îndoială. Produce telejustiția vreun efect negativ? Nu știu. Dacă prin „telejustiție” se înţelege filmările cu persoane încătușate făcute în fața DNA sau în sediul vreunei instanțe de judecată, atunci trebuie să arăt că acest lucru este interzis de Codul de reglementare a conținutului audio-vizual și, evident, înseamnă că CNA nu își face datoria. Dacă prin „telejustiție” înțelegem apariția în presă „pe surse” în presă a unor documente din dosare, atunci noi, cei din justiție, avem o problemă că nu putem opri acest lucru. Dacă prin „telejustiție” înțelegem nesfârșitele talk-show-uri televizate cu tot felul de analiști care își dau cu părerea despre probe din dosare, despre vinovăția celor cercetați sau despre posibile  intenții viitoare ale organelor judiciare, atunci publicul are o problemă că urmărește astfel de pseudo-dezbateri.

Eu vin cu o propunere: toate procesele care se desfășoară în şedinţă publică să se transmită online, iar conținutul tuturor dosarelor din instanțe să fie publicat pe internet. Știu, pare ceva avangardist și mă aştept la reacții negative. Dar să renunțăm la ipocrizie: publicul preferă misterul, sursele, imaginile furate; invocă drepturile omului, dar de abia așteaptă imagini în exclusivitate și documente despre viața privată a celor investigați; spune că cel cercetat beneficiază de prezumția de nevinovăție, dar până la sfârșitul procesului el este crucificat în fiecare seară la televizor. Ei, eu cred că fiind totul public, nu va mai fi nimic de aflat pe surse, iar cetățenii vor vedea cu ochii lor ce se întâmplă într-o sală de judecată. Magistrații înșiși vor fi mai atenți la conduita lor față de părți. Avocații vor găsi o nouă modalitate ca să își lărgească portofoliul de clienți. Cei audiați, cu excepția avocaților, vor fi ascultați cu filmare din spate și cu protejarea datelor lor personale. Evident, procesele care nu sunt publice, de exemplu cele cu minori sau cu victime ale unor infracțiuni la viața sexuală, ori procesele civile fără interes public cum ar fi cele de divorț, nu se vor transmite.

Am văzut acest sistem funcționând în alte state. Astfel, în SUA, UK și Australia procesele care au loc la curtea supremă sunt transmise online. Până și în Africa de Sud s-a transmis integral anul trecut la televizor, de către o instanță inferioară, procesul sportivului care și-a împușcat prietena. În SUA toate dosarele sunt urcate în formal digital pe internet, iar accesul se asigură în unele state numai pentru părți și avocații lor pe baza unei parole, iar în alte state pentru toată lumea, la liber – se numește „open justice” şi are la bază concepția că tot ce vede și atinge judecătorul în sala de judecată trebuie să fie accesibil şi publicului.

Oricum, pe acest drum mergem și noi. Începând cu anul 2006 toate ședințele din procesele civile se înregistrează audio, iar din anul 2012 și cele din procesele penale, înregistrările fiind de anul trecut accesibile părților. Începând cu anul 2011 toate ședințele CSM se transmit online, iar înregistrările sunt disponibile pe site-ul instituției, inclusiv interviurile pentru promovarea magistraţilor la ICCJ şi pentru numirea în funcţiile de conducere de la ICCJ şi de la vărful PICCJ, DNA şi DIICOT. Toate conferințele de pregătire a magistraților desfășurate la INM sunt de asemenea transmite online – cine și-ar fi închipuit în urmă cu câțiva ani că judecătorii și procurorii vor accepta să fie filmați?!. Din anul 2013 la Cluj și la Arad se asigură accesul părților la propriul dosar în format electronic, pe baza unei parole. De ani buni deja curțile au proprii purtători de cuvânt, ba mai nou și site-uri proprii sau conturi de facebook, alegând ce informații din dosare transmit spre exterior utilizând social-media.

Oricum, viitorul digital al justiției este inevitabil. Și, ca un ultim argument, dacă mai este cazul: reamintesc că ședințele Parlamentului și ale Guvernului sunt publice, iar proiectele de acte normative sunt în dezbaterea publică mai înainte de a fi votate. Dacă tot vrem ca puterile să fie egale, ar putea fi și la capitolul transparență. Iar transparența nu a stricat niciodată, nimănui. Poate fi ceva șocant la început, însă doar atât.

Sub presiunea tehnologiei care ne invadează, justiția se transformă. Iar procesul echitabil va căpăta noi valențe. E timpul să ne gândim la justiţia viitorului.

09/05/2015

9 mai – o tripla sarbatoare

Filed under: 0. NOUTATI — Cristi D @ 1:28 PM

Azi sarbatorim Ziua Independenţei României: La 9 mai 1877, pe fondul războiului dintre ruşi şi turci, premierul Kogalniceanu citeste in Adunarea Deputatilor declaratia de independenta fata de Imperiul otoman. A doua zi principele Carol I semnează legea. Se încetează plata tributului către turci  Principatele Unite ale Moldovei si Tarii Romanesti vor iesi victorioase din razboiul ruso-turc, după sacrificii eroice la Plevna, Rahova, Smîrdan şi Vidin.

Tot azi sarbatorim Ziua Victoriei. 7 mai 1945, la câteva zile după sinucidearea lui Hitler, se semnează actele de capitulare a naziştilor în faţa Aliaţilor. A doua zi, aproape de miezul nopţii, încetează orice acţiune a armatei germane în zonele ocupate. Astfel, ia sfârşit cel de al doilea război mondial. În statele din estul Europei era deja 9 mai.

În fine, azi sărbătorim şi Ziua Europei. Pe 9 mai 1950, ministrul de externe francez Robert Schuman citeste declaratia de constituire a unei prime institutii europene supranationale, care va sta la baza UE de mai tarziu. Interesant, cu un an în urmă, pe 5 mai 1949 lua naştere o altă organizaţie, menită să protejeze drepturile omului: Consiliul Europei.
Pentru cei care nu cunosc valorile pe care se bazeaza UE, redau continutul art.2 din Tratat „Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați.„

03/05/2015

3 mai – Ziua Mondiala a Libertatii Presei

Filed under: 0. NOUTATI — Cristi D @ 8:08 AM

presaAstăzi este Ziua Mondială a Libertăţii Presei. Ea a fost instituită în 1993 la nivel ONU şi marchează Declaraţia de la Windhoech cu privire la principiile libertăţii presei care dezvoltă art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Urez La multi ani şi succes jurnaliştilor oneşti!

Trebuie însă să recunoaştem că presa liberă şi jurnaliştii competenţi sunt din ce în ce mai puţini şi asta o spun cu toată convingerea formată în urma a ceea ce văd zilnic în jurul meu, şi nu doar ca o concluzie a Raportului privind libertatea presei publicat recent de F.House. Din păcate, mulţi dintre beneficiari, dar chiar şi dintre cei care activează în acest domeniu nici nu realizează imensul rol pe care îl au în susţinerea democraţiei: practic, libertatea presei e tot atât de importantă ca şi independenta justiţiei.
Aşa că trebuie să învăţăm să ne dorim, să identificăm şi să protejăm presa liberă! Pentru că aşa cum am mai spus cândva, cetăţenii sunt primii care au dreptul la o presă profesionistă.

29/04/2015

Magistratii nu datoreaza nimanui nimic decat loialitate legii

Filed under: independenta justitiei — Cristi D @ 11:21 AM

Basescu+Udrea+PontaCSM a analizat astăzi declaraţiile lui T.Băsescu din ultima vreme (`guantanamizarea ţării`, `procurorii bagă oamenii la beci în baza unor delaţiuni`, `procurorii distribuie delaţiunile presei`, `arestările sunt făcute pentru a se obţine mărturisiri`, `omul este ţinut în arest preventiv fără probe până mărturiseşte`, `Kovesi şi Stanciu au ajuns în funcţii datorită mie`, `oamenii au în faţă tot un procuror când sunt judecători care au fost în trecut procurori`, `sunt ofiţeri acoperiţi în justiţie`) şi E.Udrea (`trimiterea la beci este ca o formă de tortură pentru a spune ce vor procurorii`, `binomul SRI-DNA incearcă să decapiteze toate instituţiile importante`, `DNA protejează liderii PNL`). S-au mai analizat comentariile unor jurnalişti (M.Enciu, I.Cristoiu).
CSM are o poziţie instituţională pe acest subiect şi ea apare în comunicatele de presă – AICI, AICI și AICI.
În ce mă priveşte, poziţia mea este următoarea:
– Preşedintele statului este Preşedintele CSAT, responsabil de a dezvălui ofiţerii acoperiţi, coaboratorii sau informatorii din justiţie. Deşi au existat mai multe sesizări de la CSM în acest sens, CSAT nu a confirmat în ultimii 10 ani că ar exista acoperiţi în justiţie. Recent, fostul şef al SRI a declarat public că nu există ofiţeri ai SRI în justiţie.
– Sunt oameni numiţi în anumite funcţii de Preşedintele statului, unii în funcţii politice, alţii în funcţii administrative, alţii în funcţii juridice. Numirea se face în temeiul Constituţiei şi/sau legilor. Cât priveşte justiţia, cele două doamne care ocupă acum funcțiile de Preşedinte ICCJ şi Procuror-şef al DNA sunt numite într-o procedură legală pe merite profesionale şi cu avizul favarabil al CSM, nu în mod discreţionar de către Preşedintele statului. Este regretabil ca, după încetarea funcţiei, cel care a făcut numirea să creadă că acei oameni din justiţie îi datorează ceva lui şi colaboratorilor lor sau să creadă că, brusc, aceștia trec în altă tabără – singura `tabără` în care sunt magistrații sunt a legii. În exercitarea funcţiei lor, judecătorii şi procurorii nu datorează nimănui nimic decât loialitate faţă de lege. Ei sunt obedienți doar legii, nu oamenilor, fie ei demnitari ai statului sau persoane din publicul simplu.
– Membrii CSM au constat că afirmaţiile în legătură cu arestările abuzive, tortură, denunţuri nu sunt reale. O afirmaţie la fel de gravă este cea de acum două zile, a prim-ministrului, care a declarat că formaţiunea sa politică şi-a îndeplinit parţial obiectivul de arestare a două persoane. Am solicitat să fie sesizată Inspecţia Judiciară cu privire la această declaraţie a premierului făcută în legătură cu acelaşi caz de mai sus şi care a generat impresia că într-un caz concret s-a decis arestarea la solicitarea politicului. După analizarea acelei declaraţii, va decide Preşedintele CSM.

23/04/2015

In justitie sunt mai multe femei. Majoritatea magistratilor au intrat in sistem dupa Revolutie  

Filed under: 0. NOUTATI — Cristi D @ 8:48 AM

femeie-vs-barbatÎn justiţie femeile reprezintă 65%, iar bărbaţii 35%. Majoritatea judecătorilor şi procurorilor au vârsta de 36-45 ani. Sunt mai mulţi tineri în parchet decât în instanţe.

Judecătorii

În sistemul judiciar din România funcţionează în prezent 4733 de judecători. Dintre aceştia 73% sunt femei şi 27% sunt bărbaţi.

Judecătorii cu vârsta de până la 25 ani sunt în număr de 18. Categoria tinerilor (până în 40 ani) este reprezentată de 30% din numărul total. Cei mai vârstnici, peste 66 ani, sunt în număr de 25.

Majoritatea judecătorilor o constituie cei din categoria de vârstă 36-45 ani. Aproape 3000 de judecători sunt intraţi în sisem după Revoluţia din `89.

.

Procurorii

În sistemul judiciar din România funcţionează în prezent 2780 de procurori. Bărbaţii şi femeile sunt în număr egal.

Sunt 4 procurori cu vârsta până la 25 ani. Categoria tinerilor (până în 40 ani) este reprezentată de 45% din numărul total. Cei mai vărstnici sunt în număr de 33.

Majoritatea procurorilor o constituie cei din categoria de vârstă 36-45 ani, numărul femeilor depăşind aici pe cel al bărbaţilor. Aproape 1500 de procurori sunt intraţi în sistem după Revoluţia din `89.

Statistica este disponibilă AICI.

Pagina următoare »

Tema Rubric. Blog la WordPress.com.

Urmăresc

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 955 de alți urmăritori