CRISTI DANILEŢ – judecător

27/02/2011

In dialog cu voi

Filed under: 0. NOUTATI — Cristi Danilet @ 12:55 AM

Avand in vedere numarul mare de intrebari care mi se pun si care nu au intotdeauna legatura directa cu postarile mele de pe blog, inteleg ca e nevoie de un loc distinct  unde sa raspund acestora. Ca urmare, am decis deschidere unei secțiuni distincte disponibile la adresa https://cristidanilet.wordpress.com/0-in-dialog-cu-voi-din-12-06-2014/ in care sa dezvolt comunicarea mai facila cu cei interesati de profesia de judecator sau de activitatea Consiliului Superior al Magistraturii. Reamintesc că legea îmi interzice să dau consultații juridice.

Multumesc mult pentru interesul aratat.

05/02/2016

Educaţie juridică la Oradea

Filed under: 0. NOUTATI,educatie — Cristi Danilet @ 8:02 PM
Tags: ,

Aflat la Oradea pentru a participa la Bilanţul de activitate al Judecătoriei Oradea pe anul trecut, în dat de 4 febr 2016 mi-am făcut timp pentru a participa la întâlniri cu elevii de la trei unităţi de învăţământ din oraş pentru discuţii ce ţin de educaţia juridică.

DSC_0534Mai întâi am fost la Liceul Don Orione, întâlnire facilitată de doamna mediator Gianina Clop, al cărei copil învaţă acolo. Discuţia a avut loc în sala de sport în care s-au adunat 200 de elevi din clasele V-XII. Directorul şi câţiva profesori au asistat la oră. Am discutat despre reguli, legi, justiţie şi conştiinţă.

.12656176_1000301723376040_1584424011_o

.

Apoi am fost la Liceul E.Gojdu, la invitaţia elevului Horia Oniţă, care este preşedintele Consiliului Naţional al Elevilor. S-au adunat elevi din mai multe clasei. Aici am discutat despre infracţiuni, victime, drepturi.

.

12695728_946065492141467_1031949773_n

.

În final am fost la Şcoala Nicolae Bălcescu, la o întâlnire cu elevi din două clase de gimnaziu. Lor le-am vorbit despre reguli şi importanţa respectării profesorilor şi părinţilor.

.

Copiilor le-am adus de la Bucureşti 100 de exemplare din broşura „Unde-i lege nu-i tocmeală” pe care am întocmit-o acum doi ani, în care explic Codul Penal pe înţelesul lor. În curând vor avea parte de primul manual de „Educaţie juridică pentru liceeni” – un ghid practic pe care, în premieră, l-am distribuit profesorilor de educaţie civică de la cele trei instituţii.

Relatări media: Bihon, Crisana, Ebihoreanul

31/01/2016

Predam educatie juridica – curs la Galati

Filed under: 0. NOUTATI,educatie — Cristi Danilet @ 9:50 PM
Tags: ,


IMG_4330Sâmbătă, 30 ian 2016, am participat la Galaţi la un curs de predat educaţia juridică în învăţământul preuniversitar
.

ELSA Galaţi, cu sprijinul Universităţii Dunărea de Jos, au organizat o sesiune de instruire a 65 de studenţi şi absolvenţi la Drept şi m-au invitat să predau un curs intensiv de tehnici şi metode. Participanţi au dobândit astfel cunoştinţele necesare pentru a preda, începând cu data de 1 martie 2016, educaţie juridică în şcolile şi liceele din judeţ, inclusiv în mediul rural.

.

.

IMG_4289Toţi cei instruiţi au primit certificat de participare şi, în baza protocolului pe care în aceste zile va fi încheiat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean, vor avea acces în unităţile de învăţământ. Ei vor preda noţiuni de drept practic cuprinse în ghidul „Educaţie juridică pentru liceeni” ce va apărea luna viitoare.

.

Cursul a fost gratuit pentru participanţi. Cheltuielile de organizare le-au suportat organizatorii.

28/01/2016

Vrei să fumezi?! Bine, dar să nu-i afecteze pe nefumători!

Filed under: 0. NOUTATI,dr.omului,educatie,social — Cristi Danilet @ 1:55 AM
Tags:

fumatLegislaţie naţională

În 2002 se interzice dreptul de a fuma în spaţiile publice închise (adică în toate spaţiile din instituţiile publice centrale şi locale, instituţii sau unităţi economice, de alimentaţie publică, de turism, comerciale, de învăţământ, medico-sanitare, culturale, de educaţie, sportive, toate mijloacele de transport în comun, autogări, gări şi aeroporturi, de stat şi private, spaţiile închise de la locul de muncă sau alte spaţii prevăzute de lege, cu excepţia spaţiilor delimitate şi special amenajate pentru fumat din incinta acestora; în aceste spaţii, fumatul este permis numai în camere special amenajate pentru fumat), cu excepţia barurilor, restaurantelor şi discotecilor dacă sunt ventilate corespunzător. În 2003 se interzice complet fumatul în unităţile sanitare, de stat şi private.

Legislaţie internaţională

În art. 8 din Convenţia-cadru WHO pentru controlul tutunului  din 2003, ratificată în anul 2005 de România se prevede că: „Fiecare parte va adopta şi va implementa în zonele de jurisdicţie naţională existente, stabilite de legea naţională, şi va promova activ la nivelul său de autoritate adoptarea şi implementarea unor măsuri eficiente legislative, executive, administrative şi/sau de altă natură, asigurând protecţia împotriva expunerii la fumul de tutun la locurile de muncă interioare, în mijloacele de transport public, locurile publice interioare şi, după caz, în alte locuri publice”.

Prin Directiva 89/622/EEC s-a prevăzut în art 4 ca pe toate pachetele de ţigări să fie scris avertismentul “Tutunul dăunează grav sănătaţii”. Ea a fost abrogată de Directiva 2001/37/CE care în art. 2 prevede ca pe fiecare pachet să scrie „Fumatul ucide/fumatul poate ucide” sau „Fumatul dăunează grav sănătății tale și a celor din jurul tău”.

Noua lege

Printr-o lege adoptată în decembrie 2015 şi care va intra în vigoare în 45 zile de la data publicării în anul 2016, se prevede în mod expres că se interzice fumatul în toate spațiile publice închise (redefinit ca orice spațiu accesibil publicului sau destinat utilizării colective, indiferent de forma de proprietate ori de dreptul de acces, care are un acoperiş, plafon sau tavan şi care este delimitat de cel puţin doi pereţi, indiferent de natura acestora sau de caracterul temporar sau permanent), spațiile închise de la locul de muncă (orice spațiu care are un acoperiş, plafon sau tavan şi care este delimitat de cel puţin doi pereţi, indiferent de natura acestora sau de caracterul temporar sau permanent, aflat într-un loc de muncă, astfel cum este definit în Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006), mijloacele de transport în comun (orice vehicul utilizat pentru transportul contra cost al persoanelor; inclusiv ţigară electronică), locurile de joacă pentru copii (orice spaţiu închis sau în aer liber, destinat utilizării de către copii). De la prezentele prevederi fac excepție celulele pentru deținuți din penitenciarele de maximă siguranță. Se interzice complet fumatul în unităţile sanitare, de învăţământ, precum şi cele destinate protecţiei şi asistenţei copilului, de stat și private.

Aşadar, noua lege nu interzice fumatul în propria casă, pe stradă sau în pădure. Rămâne interzis dreptul de a fuma în instituţii publice, de învăţământ, sanitare. În instituţiile publice nu se mai permite fumatul nici măcar în locuri special amenajate. În plus, se interzice acum fumatul în baruri, discoteci, restaurante, taxi, locuri de joacă pentru copii. Se interzice comercializarea produselor din tutun în unitățile sanitare şi cele de învățământ, de stat și private, inclusiv în cele de învăţământ superioar (ceea ce până acum era exceptat).

Dreptul la sănătate şi fumatul

O să îm spui că tu e treaba ta ce faci cu trupul tău, întrucât ai un drept la fumat. O să îţi răspund că nu există vreo reglementare în acest sens: nici Constituţia, nici legea nu consacră acest drept.

O să îmi spui că ce nu e interzis, e permis şi până acum ai avut un astdfel de drept, la fumat. O să îţi răspund că tocmai s-a interzis fumatul tău, deci acest argument nu mai merită un contraargument.

O să îmi spui că nu e în regulă ca statul să îţi limiteze libertatea. O să îţi răspund simplu: ai libertatea să  fumezi cât vrei în casa ta şi, din păcate, pe stradă.

O să îmi spui că viaţa ta privată te priveşte şi că statul nu poate să intervină. Îţi voi răspunde că acest lucru este valabil cât timp tu nu intri în contact cu alţi oameni. Căci în acel moment tu nu îţi poţi exercita drepturi ce ţin de viaţa privată (inclusiv dreptul natural de a face ceea ce vrei cu trupul tău) astfel încât să afecteze drepturile mele (în speţă, dreptul meu la sănătate). Or, tocmai ţi-am demonstrat mai sus că fumatul pasiv mă afectează negativ, iar eu nu admit ca tu să îmi produci un rău.

O să îmi spui că nu s-a demonstrat că fumatul pasiv ucide. Îţi voi răspunde că dovezile ştiinţifice sunt incontestabile şi că ele au fost luate în considerare, fiind menţionate în expunerea de motive a Legii 349/2002, reiterate în art. 8 pct. 1 din Convenţia-cadru („Părţile admit că dovezile ştiinţifice au stabilit clar faptul că expunerea la fumul de tutun provoacă moartea, diverse boli şi invaliditatea fumatul activ şi fumatul pasiv generează boli şi decese”) şi la para. 25 din Directiva 2001/37/CE („S-a dovedit că produsele din tutun conțin și emit numeroase substanțe nocive, precum și agenți cancerigeni cunoscuți ca fiind periculoși pentru sănătatea umană prin aprindere. S-a dovedit, de asemenea, în ultimii ani că fumatul pasiv este periculos mai ales pentru copiii nenăscuți și pentru sugari și că poate provoca sau agrava problemele respiratorii la persoanele care inhalează fumul”).

O să îmi spui că legea discriminează între cetăţeni, atât timp cât legea din 2015 permite fumatul în penitenciare. O să îţi răspund că în data de 27 ian. 2016 Curtea Constituţională tocmai a respins o excepţie de neconstituţionalitate exact pe acest motiv.

O să îmi spui că legea e nedreaptă. O să îţi răspund cu un argument preluând argumente din gândirea iluminiştilor: pentru că România e democraţie reprezentativă, deciziile se iau de către popor pentru popor, prin Parlament; or, legea în cauză a fost adoptată de Parlament, deci ea nu este a Parlamentului, ci a poporului, şi că orice lege adoptată de popor este…dreaptă, căci însuşi poporul nu poate lua decizii contra lui însuşi. Tocmai de aceea, în limbajul uzual, există sinonimie între „lege” şi „drept”. Cu alte cuvinte, unde e lege nu e tocmeală; legea se respectă chiar dacă nu ne convine.

O să îmi spui că trebuia întrebat poporul cu privire la noua lege. Îşi voi răspunde că trei sferturi din români apreciază legea antifumat.

O să îmi spui că sunt foarte mulţi fumători. O să îţi răspund că in România un sfert din populaţie se declară fumătoare – între noi fie vorba, este cam mult, căci în lume doar unul din şapte oameni fumează.

O să îmi spui că minoritatea trebuie protejată împotriva majorităţii. Eu o să îţi răspund la fel de dur: când minoritatea face rău fizic majorităţii, cu atât mai mult trebuie protejată aceasta din urmă.

O să spui că există ţări în care se permite ca în anumite localuri să intre numai fumătorii. O să îţi spun că eu personal nu am nimic împotrivă să fie aşa şi în România, dar deocandată noua lege spune altceva.

O să îmi spui că e un paradox că nu ai voie să fumezi într-o instituţie sau un bar unde sunt şi eu prezent, însă ţi se permite să fumezi pe stradă, având în vedere că trec şi eu pe lângă tine. O să îţi răspund că şi aici sunt de acord cu tine: de abia aştept ziua când legea va interzice fumatul pe stradă. La fel, mi se pare total inechitabil ca tu să nu poţi fuma într-un loc cu nisip dintre blocuri unde se joacă copilul meu, dar să ai voie să fumezi pe plajă unde eu merg cu puştiul. Aşa că în viitor va trebui fie să se declare plaja ca loc de joacă pentru copii (prin lege sau, cine ştie, poate se găseşte vreun judecător curajos care să decidă asta), fie să se interzică expres fumatul pe plajă.

O să îmi spui că te laşi de fumat şi te apuci de narghilea. O să îţi răspund că o oră de fumat narghilea echivalează cu fumatul a 200 de ţigări; şi că sper că nu o să începi să îmi spui că pipa sau trabucul nu sunt nocive.

O să mai faci o încercare şi îmi vei spune că ţi se afectează dreptul tău la proprietate. Eu o să rămân uimit la un astfel de argument, dar o să fac o analogie pe înţelesul tău ca să înţelegi că nu există drepturi absolute. Să presupunem că tu îţi cumperi un cuţit de bucătărie; sper că eşti de acord cu mine că nu poţi să omori pe nimeni cu el doar pentru că e proprietatea ta, având, chipurile, dreptul să faci ce vrei cu el.

Concluzie

Sunt nefumător – asta mă priveşte. Tu eşti fumător – asta te priveşte pe tine, dar şi pe mine, căci ceea ce faci tu mă poate afecta. Şi cum oricărui drept îi corespunde o obligaţie corelativă, reţine că eu am dreptul la sănătate şi tu ai obligaţia corelativă de a mi-o proteja. Prin urmare, legea îţi permite în continuare să fumezi, dar fără să îmi afectezi sănătatea.

 

25/01/2016

Predam educatie juridica – curs la Craiova

Filed under: educatie — Cristi Danilet @ 10:57 PM
Tags: ,

SIMG_8405âmbătă, 23 ian 2016, am participat la Craiova la un curs de predat educaţia juridică în învăţământul preuniversitar.

Asociaţia Tinerilor Avocaţi din Baroul Dolj şi ELSA Craiova au organizat o sesiune de instruire a 40 de studenţi la Drept şi avocaţi şi m-au invitat să predau un curs intensiv de tehnici şi metode. Voluntarii participanţi au dobândit astfel cunoştinţele necesare pentru a preda, începând cu data de 1 martie 2016, educaţie juridică în şcolile şi liceele din judeţ, inclusiv în mediul rural.

.

.

IMG_8422Toţi cei instruiţi au primit certificat de participare şi, în baza protocolului pe care în aceste zile va fi încheiat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean, vor avea acces în unităţile de învăţământ. Ei vor preda noţiuni de drept practic cuprinse în ghidul „Educaţie juridică pentru liceeni” ce va apărea luna viitoare.

.

Cursul a fost gratuit pentru participanţi. Cheltuielile subsemnatului pentru deplasare şi cazare le-am suportat eu. Cheltuielile de organizare le-au suportat cele doua organizaţii.

24/01/2016

Educatie juridica la Craiova – video

Filed under: 0. NOUTATI,educatie — Cristi Danilet @ 4:17 PM
Tags: ,

Vineri am fost la Craiova, unde am avut întâlniri cu tema „educaţie juridică” la două licee. Ambele au fost filmate şi înregistrările video sunt disponibile pentru publicul larg.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 

Prima întâlnire a fost la Colegiul Naţional „Elena Cuza”. În sala de festivităţi au participat elevii din patru clase de a  IX-a. Datorită numărului mare de participanţi, prelegerea a fost aleasă ca o formă principală de comunicare. O parte din întâlnire a fost înregistrată video, disponibilă AICI.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

A două întâlnire s-a desfăşurat la Colegiul Naţional „Carol I”, în bibliotecă. Aici au participat elevii dintr-o clasă de a IX-a. A fost o oportunitate de a dialoga mai mult cu tinerii. Toată întâlnirea a fost înregistrată şi o puteţi urmări AICI.

12/01/2016

Despre casatoria si adoptia pentru homosexuali

Filed under: 0. NOUTATI,discriminare — Cristi Danilet @ 12:18 AM
Tags: , , , ,

Steagul_LGBTÎn aceste zile se poartă în spaţiul public o discuţie interesantă despre faptul că interdicţia homosexualilor de a se căsători în acest sens ar trebui să figureze în Constituţia României. În 48 ore, o postarea în legătură cu acest subiect pe care am făcut-o pe contul meu de Facebook a strâns nu mai puţin de 1033 de Like-uri, 81 de distribuiri şi 111 de comentarii. În urma dezbaterilor purtate cu cititorii, am dedus că sunt câteva chestiuni care trebuie lămurite:

  1. Cine se poate căsători în România?

Art. 48 din Constituţia României menţionează căsătoria fără a preciza sexul soţilor.  În art. 259 din Codul civil se prevede că doar bărbatul şi femeia se pot căsători. Aşadar, potrivit legislaţiei actuale din România, două persoane de acelaşi sex nu se pot căsători. Chiar dacă este legal încheiată căsătoria în alt stat între persoane de acelaşi sex, dacă respectivii vin în România căsătoria lor nu poate fi recunoscută.

  1. De ce se doreşte schimbarea Constituţiei României?

Actualmente nu există vreo bază legală pentru a fi încuviinţată căsătoria între doi homosexuali. Dar aceasta se datorează unei legi care ar putea fi schimbată de Parlament, după o anumită procedură. Probabil pentru a avea garanţia că aşa ceva nu s-ar întâmpla într-un mod facil, iniţiatorii procesului de strângere a semnăturilor de la populaţie îşi doresc modificarea Constituţiei care să prevadă în mod expres că numai un bărbat şi o femeie se pot căsători în ţara noastră. Mai sunt Constituţii în Europa care au o asemenea reglementare.

  1. Cum se poate modifica Constituţia României?

Art. 150 din Constituţie prevede că cel putin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot pot iniţia revizuirea Constituţiei şi că ei trebuie să provină din cel puţin jumătate din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie inregistrate cel puţin 20.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative. Dar strângerea acestor semnături nu este suficientă. Mai departe, propunerea de modificare trebuie votată de două treimi din fiecare Cameră a Parlamentului, iar apoi legea de revizuire trebuie aprobată prin referendum de populaţia ţării. Aceasta va lua ani.

  1. Este dreptul homosexualilor de a se căsători un drept al omului?

Pentru România drepturile omului sunt cele consacrate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale în interpretarea jurisprudenţei Curţii de la Strasbourg, şi cele consacrate de Constituţia României. Niciunul dintre aceste surse nu prevede dreptul de a se căsători al persoanelor de acelaşi sex. Mai mult, prin hotărârea Hamalainen versus Finlanda din 2008 din CtEDO a stabilit că, din perspectiva drepturilor omului, statele nu pot fi obligate să permită căsătoria între persoanele din acelaşi sex. La fel, în cauza  Schalk şi Kopf versus Austria CtEDO a reamintit în 2010 că statele rămân libere să restricţioneze căsătoria doar la persoanele de sex opus.

Din cele 47 state membre ale Consiliului Europei, într-un număr de 12 state legislaţia permite căsătoria între persoane de acelaşi sex (Olanda din 2001, Belgia 2003, Spania 2005, Suedia 2009, Norvegia 2009, Portugalia 2010, Islanda 2010, Danemarca 2012, Franţa 2013, UK 2013, Luxembourg 2015, Irlanda 2015; Finlanda va fi în aceeaşi situaţie 2017).

Anul trecut în cauza Obergefell ş.a versus Hodges, Curtea Supremă din SUA a decis că prin Constituţia americană se garantează dreptul persoanelor de acelaşi sex de a se căsători în condiţii similare cu persoanele de sex opus şi că statele americane nu pot rezerva dreptul de căsătorie doar pentru cuplurile de heterosexuali.

  1. Concubinaj (uniune consensuală) sau parteneriat civil (parteneriat înregistrat legal)?

Concubinajul este o convieţuire a două persoane, dar legea noastră nu reglementează acest lucru, adică nu stabileşte drepturi şi obligaţii pentru parteneri (cu privire la logodnă, fidelitate, nume, sprijin reciproc, proprietate). Statisticile din România arată că jumătate din cupluri sunt alcătuite din membri care locuiesc împreună dar nu sunt căsătoriţi. Un singur aspect trebuie precizat: potrivit Codului Civil, copilul născut dintr-o relaţie de concubinaj are aceleaşi drepturi ca unul din căsătorie.

În alte state sunt însă reglementate parteneriatele civile. E libertatea statelor de a decide asupra reglementării lor – chiar există un proiect de Directivă a CE în acest sens. Iar în unele din aceste state sunt permise parteneriatele civile pentru persoane de acelaşi sex (21 state din Uniunea Europeană). În această idee, prin decizia Oliari ş.a. versus Italia din 2015, CtEDO a recunoscut că în ultimul timp ordinea de drept şi societatea a evoluat şi a stabilit că persoanele de acelaşi sex care coabitează au, în realitate, o viaţă de familie.  Or, membrii unui  cuplu, indiferent de orientarea lor sexuală, au dreptul la susţinere materială reciprocă, dreptul la moştenire şi obligaţii comune. Anterior, în cauza Vallianatos ş.a versus Grecia din 2013 Curtea a decis că dacă se recunoaşte uniunea civilă pentru persoanele de sex diferit, cele de acelaşi sex nu pot fi discriminate.

  1. Există un drept de a fi homosexual?

Preferinţele sexuale ţin de viaţa intimă, privată a omului. Ele ţin de individ şi nu au nevoie de acceptul din partea semenilor sau a statului (până în anul 2000 actele homosexuale comise erau incriminate drept infracţiune la noi). Deci este un drept al omului, consacrat ca atare de legislaţia naţională şi internaţională.

Potrivit Recomandării (2010) 5 a Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei nu se pot strânge date statistice cu privire la preferinţele sexuale ale oamenilor; trebuie să se permită schimbarea de sex şi de nume; iar dacă legislaţia recunoaşte parteneriatul civil, acesta trebuie să se aplice şi persoanelor de acelaşi sex.

În cauza Salgueiro da Silva Mouta versus Portugalia CtEDO a decis că obligarea unui părinte homosexual care a divorţat de a-şi ascunde orientarea sexuală faţă de fiica sa atunci când are program de vizitare îi încalcă dreptul la viaţă privată. Alte hotărâri ale CtEDO în materie de orientare sexuală şi nediscriminare sunt disponibile pe siteul Curţii ş ipe site-ul CoE. 

  1. Au dreptul homosexualii să adopte copii?

Legea 273/2004 privind procedura adopţiei în România nu prevede ca şi condiţie de a fi heterosexual al adoptatorului, prin urmare potrivit legislaţiei interne un homosexual al putea pretinde să adopte un copil. Desigur, trebuie să îndeplinească şi celelalte condiţii, extrem de multe şi complexe, pentru a se admite cererea.

Mai mult, în cauza E.B. versus Franţa din 2008, Marea Cameră a Curţii de la Strasbourg a stabilit că refuzul autorităţilor de a permite unei persoane să adopte un copil pe temeiul orientării sexuale (în cauză este vorba de o lesbiană) creează o diferenţă de tratament incompatibilă cu drepturile omului. Aceasta întrucât este interzisă discriminarea unei persoane în ceea ce priveşte viaţa ei privată şi de familie. Iar în cauza X ş.a. vs. Austria din 2013 Curtea spune că nu se poate refuza ca partenerul să adopte copilul celuilalt partener pe motivul că este de acelaşi sex.

Pct. 26 şi 27 din Recomandarea (2010) 5 a Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei prevede că în luarea deciziilor cu privire la responsabilităţile parentale sau la adopţie nu trebuie să se facă discriminări pe bază de gen sau preferinţe sexuale.

Prin urmare legislaţia sau practica României nu ar putea consacra niciodată interdicţia unui homosexual de a adopta un copil.

  1. Discriminarea

A împiedica un homosexual să se angajeze, să beneficieze de un serviciu public sau să adopte un copil pe motivul preferinţei sale sexuale este discriminare. Acest lucru este interzis – există adevărate manuale în acest sens, în România, în Europa sau la nivel mondial.  Drepturile LGBTI trebuie promovate şi protejate  – o spune Consiliul UE printr-un Ghid recent. Combaterea discriminării pe motive de orientare sexuală sau identitate de gen este un obiectiv al Consiliului Europei – SOGI.

  1. Homofobia

În Europa şi România sunt dese manifestările homofobe, adică atitudinile şi sentimentele negative născute din prejudecăţi faţă de homosexuali: ură, violenţă fizică sau verbală provocată de orientarea sexuală, identitatea de gen și exprimarea sexuală.

În România există O.G. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare care incriminează faptele discriminatorii pe temei de orientare sexuală: de exemplu angajarea in muncă, acceptarea la şcoală, discursul homofob. De aplicarea acestui act normativ se ocupă C.N.C.D.

Prin Rezoluţia de combatere a homofobiei din Europa, Parlamentul European a stabilit în 2012 că e nevoie de educaţie sexuală şi că trebuie luptat împotriva homofobiei inclusiv prin mijloace administrative, judiciare şi legislative. Mai mult, homofobia este la fel de gravă ca rasismul şi antisemitismul. Parlamentul consideră că drepturile fundamentale ale persoanelor LGBT pot fi mai bine protejate dacă acestea au acces la instituții juridice precum concubinajul, parteneriatul civil sau căsătoria; salută faptul că majoritatea statelor membre oferă în prezent aceste opțiuni și invită și alte state membre să examineze posibilitatea de a proceda la fel.

    10. Concluzii

În România numai heterosexualii se pot căsători. Căsătorirea homosexualilor nu este un drept al omului. În 21 state din UE se permite uniunea civilă, în 12 state se permite căsătoria între persoane de acelaşi sex, iar tendinţa este în creştere a numărului de state.  Preferinţele sexuale ţin de viaţa privată şi intimă a persoanelor şi ele nu pot constitui temei pentru niciun fel de defavorizare.

10/01/2016

Abuzul sau neglijarea copiilor in legislatia nationala

Filed under: copii — Cristi Danilet @ 11:29 PM
Tags: ,

maltrato-590x354UPDATE 22.01.2016: In fiecare luna in Romania un copil este snopit in bataie pana moare. Evident, nimeni nu va face petitii online sau manifestari, nimeni nu va modifica Constitutia, caci la noi bataia e rupta din Rai si îi trimitem pe copii direct acolo. Biziday

UPDATE 14.01.2016: În 4 din 10 familii din România părinţii recunosc că folosesc violenţa fizică, iar în alte 2 din 10 familii copilul este insultat, înjosit, ameninţat cu bătaia. 1 din 200 de părinţi îşi abuzează sexual copilul. 8 din 10 copii declară că sunt bătuţi de părinţi. 7% dintre copii afirmă că sunt bătuţi şi 33 % că sunt jigniţ de profesori. Date din Studiu – abuzul si neglijarea copiilor

Cazul unui român stabilit în Norvegia din îngrijirea căruia s-au luat copiii de către autorităţi îmi permit două reflecţii:

I. De câte ori nu auzim justificări de tipul: „unde dă tata, creşte”, „bataia e ruptă din rai” şi „eu te-am făcut, eu te omor”…. Ei bine, sunt sigur că unii dintre noi nu ştiu că de vreo 12 ani încoace legislaţia noastră interzice „pălmuţa la funduleţ” de acasă sau „întinde palma să îţi dau cu liniarul!” la şcoală. Astfel, art. 95 din Legea 272/2004 spune:
Sunt interzise săvârşirea oricărui act de violenţă (…) atât în familie, cât şi în instituţiile care asigură protecţia, îngrijirea şi educarea copiilor, în unităţi sanitare, unităţi de învăţământ, precum şi în orice altă instituţie publică sau privată care furnizează servicii sau desfăşoară activităţi cu copii

II. Există concepţia că legislaţia norvegiană e altfel (mai drastică) decât legislaţia românească în materie de ocrotire a copiilor. Haideţi să analizăm ce spune legea noastră 272/2004 şi să vedem dacă nu e la fel de drastică ca cea altor state, mai avansate:
Art. 52 alin. 4 obligă cadrele didactice, iar art. 89 alin. 3 şi art. 96 obligă orice angajat al unei instituţii publice sau private care intră în contact cu copilul să anunţe de urgenţă cazurile reale sau suspiciune de abuz şi neglijare Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului. Art. 89 alin. 2 conferă acest drept oricărei persoane.
Art. 94 arată ce e abuzul asupra copilului (orice acţiune voluntară a unei persoane care se află într-o relaţie de răspundere, încredere sau de autoritate faţă de acesta, prin care sunt periclitate viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului) care e de cinci feluri (abuz fizic, emoţional, psihologic, sexual şi economic) şi ce e neglijarea copilului (omisiunea, voluntară sau involuntară, a unei persoane care are responsabilitatea creşterii, îngrijirii sau educării copilului de a lua orice măsură pe care o presupune îndeplinirea acestei responsabilităţi, care pune în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului şi poate îmbrăca mai multe forme: alimentară, vestimentară, neglijarea igienei, neglijarea medicală, neglijarea educaţională, neglijarea emoţională sau părăsirea copilului/abandonul de familie, care reprezintă cea mai gravă formă de neglijare.care e de cinci feluri) .
Art. 98 şi 99 obligă Direcţiei să verifice sesizarea şi îi asigură dreptul să pătrundă în sediul persoanei juridice sau la domiciliul copilului. Dacă constată că acel copil este în pericol iminent, se ia măsura plasamentului în regim de urgenţă: pe loc de Direcţie dacă nu există opoziţie, sau prin instanţă, dacă persoanele se opun (art. 100); declaraţia copilului e necesară (art. 101). Pe toată durata plasamentului în regim de urgenţă se suspendă de drept exerciţiul drepturilor părinteşti (art. 68 alin.5).
După 5 zile Direcţia sesizează instanţa pentru înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu măsura plasamentului, decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti, precum şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti. Instanţa se pronunţă şi cu privire la obligarea părinţilor copilului de a se prezenta la şedinţe de consiliere (art. 100 alin. 5).
Art. 68 rap la art. 62-64 stabileşte că plasamentul de urgenţă a copilului se dispune la o persoană sau familie, la un asistent maternal sau la un serviciu de tip rezidenţial. Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 3 ani poate fi dispus numai la familia extinsă, substitutivă sau la asistent maternal, plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidenţial fiind interzis; acesta din urmă este permis numai pentru copilul mai mic de 3 ani care prezintă handicapuri grave, cu dependenţă de îngrijiri în servicii de tip rezidenţial specializate. La stabilirea măsurii de plasament se va urmări: a) plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsă sau la familia substitutivă; b) menţinerea fraţilor împreună; c) facilitarea exercitării de către părinţi a dreptului de a vizita copilul şi de a menţine legătura cu acesta.

29/12/2015

2016 – Provocari pentru Justitie

Filed under: 0. NOUTATI,alegeri CSM,CCR,DNA,Parchet — Cristi Danilet @ 1:33 AM
Tags:

Pentru JUSTIŢIE anul 2016 aduce următoarele provocări:
1. alegerea în primele zile din ianuarie a unui nou Preşedinte al CSM şi Vicepreşedinte al CSM. Aceştia au un mandat de câte un an şi sunt aleşi  doar din rândul actualilor membri ai CSM.

2. numirea în toamnă de către Preşedintele statului, la propunerea CSM, a unui nou preşedinte al ICCJ şi a unui nou vicepreşedinte al ICCJ. Este vorba de încetarea mandatulului doamnei judecător Livia Stanciu (care nu mai are dreptul să fie din nou preşedinte al ICCJ, ea având deja două mandate) şi al domnului judecător Ionuţ Matei. Mandatul este de trei ani.

3. numirea la jumătatea anului de către Preşedintele statului, la propunerea ministrului justiţiei şi cu avizul secţiei pentru procurori a CSM, a unui nou Procuror General al PICCJ şi a unui nou procuror-şef al DNA. Mandatul ambilor este de trei ani.

4. desfăşurarea în toamnă de alegeri pentru noi membri ai CSM. În momentul de faţă este controversat aspectul cu privire la numărul locurilor care vor fi deschise procedurii de alegere: unii membri CSM susţin că tot CSM-ul trebuie reînnoit, alţii că numai locurile ocupate de membrii care au avut un mandat plin din ianuarie 2011. Actualii membri ai CSM nu mai au dreptul să fie realeşi. Noii membri îşi vor începe mandatul în ianuarie 2017 şi acesta va avea o durată de şase ani.

5. Numirea în a doua parte a anului a trei judecători la CCR, câte unul de către Preşedintele statului, de Senat şi de Camera Deputaţilor. Îşi încetează mandatele domnii judecători Augustin Zegrean, Puskas Valentin-Zoltan şi Toader Tudorel, care nu mai pot fi numiţi încă o dată. Mandatul noilor membri va fi de nouă ani.

16/12/2015

Zi istorică pentru justiţie: s-a lansat portalul ROLII

Filed under: 0. NOUTATI,jurisprudenta — Cristi Danilet @ 11:17 PM
Tags:

roliiData de 16 decembrie 2015 este una istorică: s-a lansat Portalul de Jurisprudenţă Românească gestionat de Institutul Român pentru Informaţii Juridice.

De acum veţi găsi pe internet, gratuit, la adresa www.rolii.ro un număr de 2,2 mil. de hotărâri judecătoreşti datând din anii 2013-2015. În lunile următoare se vor publica până la 20 mil. hotărâri din anul 2007 la zi.

Prin intermediul acestei platforme cei interesaţi vor putea identifica practica unei anumite instanţe într-o anumită materie. Ceea ce, sperăm, va avea ca rezultate: responsabilizarea judecătorilor cu privire la conţinutul şi argumentarea hotărârilor, respectiv cristalizarea unei practici judiciare unitare până la formarea unei adevărate jurisprudenţe.

ROLII este o fundaţie unde CSM este membru fondator şi care s-a creat la iniţiativa fostului judecător Adrian Neacşu, autorul proiectului Jurindex.

09/12/2015

Lansare EdJust – Educatie juridica in scoli si licee la Iasi

Filed under: educatie — Cristi Danilet @ 2:16 AM
Tags: , , ,

Luni, 07.12.2015, a fost lansat la Iaşi proiectul EdJust – Educaţie juridică în şcoli care îşi propune implicarea studenţilor la Drept în instruirea elevilor. La eveniment au luat parte  judecătorul Cristi Danileţ, membru CSM, decanul facultăţii de Drept a Universităţii „Al.I.Cuza” din Iaşi, judecător la Curtea Constituţională a României, prof. univ. dr. Tudorel Toader și doamna judecător Lorena Tarlion de la Tribunalul Iași. Jurnaliştii au participat într-un număr semnificativ şi evenimentul a fost reflectat în presa locală scrisă, la radio şi televiziune.

Ideea implementării proiectului a apărut în urma unei întâlniri la sediul CSM dintre studenţii din anul IV la Drept, Anca Gavriluţă şi Ionuţ Apachiţei, care au participat în vara acestui an la un internship organizat la Bucureşti de Guvernul României, şi judecătorul Cristi Danileţ. Astfel s-a conturat ideea de a aduce o plus valoare societăţii prin susţinerea unor sesiuni de educaţie juridică în şcoli şi licee.

Realizat de către Facultatea de Drept din Iaşi şi Asociaţia Studenţilor la Drept (ASD), proiectul îl are ca formator şi partener pe judecătorul Cristi Danileţ. Astfel,  un număr de 60 de voluntari, toţi studenţi la Drept, au fost instruiţi de acesta pentru a desfăşura în următoarele luni sesiuni de informare a elevilor.

Primele ore de educaţie juridică susţinute de studenţi alături de formatorul lor au şi avut loc, la Colegiul Național Iaşi și Colegiul C. Negruzzi din Iași. Beneficiari au fost aproximativ 120 de elevi şi profesorii lor. Lor li s-a explicat importanța cunoașterii infracțiunilor, întrucât odată cu împlinirea vârstei de 14 ani minorii sunt răspunzători penal, aceștia fiind interesaţi să audă şi să întrebe despre subiecte precum legitima apărare, corupţia, consumul de droguri sau infracţiunea de viol. Elevilor şi s-a distribuit în mod gratuit broşura „Unde-i lege, nu-i tocmeală” multiplicată de asociaţie cu sprijinul unor sponsori.

“Felicit ASD pentru această iniţiativă. Este pentru prima data când studenţii unei facultăţi de drept din România desfăşoară un proiect civic de o atât de mare importanţă şi anume de a educa o pătura a populaţiei cu privire la lege şi justiţie. Nu mă îndoiesc că acest model va fi preluat în scurt timp de facultăţile importante de Drept din România. Scopul este unul nobil: formarea unui nivel de cunoştinţe juridice de bază pentru viitorii adulţi şi creşterea respectului pentru unele valori ce stau la baza societăţii şi formarea unei atitudini corecte în viaţă”, a declarat pentru ASD judecătorul Cristi Danileţ.

Proiectul îşi propune să faciliteze accesul la cunoştinţe elementare de drept, în special penal, în rândul elevilor şi liceenilor. El va fi derulat în lunile următoare în judeţele Iaşi şi Vaslui.  După numai o zi de la lansare, coordonatorii au primit deja propuneri de la profesori, studenţi ai altor facultăţi de drept, dar şi jurişti, pentru extinderea proiectului în diferite oraşe ale României.

(Anca Gavriluţă, preluare de pe Juridice.ro)

08/12/2015

Concursuri justitie 2016

Filed under: 0. NOUTATI,admitere,concurs sefie — Cristi Danilet @ 11:40 AM
Tags: ,

INM

Plenul CSM a aprobat în data de 8 dec.2015 un calendar estimativ al celor nouă concursuri şi examene pe care le organizam în anul 2016. Acestea vor fi următoarele:

– promovare la ICCJ: ianuarie-mai 2016;

– promovare în funcție de execuție magistrați: martie-aprilie 2016 (efectivă; pe loc, numai sub condiţia asigurării finanţării);

– numire în funcții de conducere magistrați: aprilie-iunie 2016 şi septembrie-decembrie 2016;

– admitere la SNG: martie-mai 2016;

– admitere la INM: august-septembrie 2016 (între 100-140 locuri, în funcţie de promovări);

– admitere în magistratură: august-septembrie 2016 (nu se poate aproxima numărul, este în funcţie de promovări şi transferuri);

– capacitate magistrați stagiari: octombrie-noiembrie 2016;

– ocuparea posturilor vacante de magistrat-asistent la ICCJ: septembrie-noiembrie 2016

 

24/11/2015

Deficienţe în pregătirea candidaţilor pentru magistratură

Filed under: 0. NOUTATI,admitere — Cristi Danilet @ 5:20 PM
Tags: , ,

INMÎn şedinţa Plenul CSM de astăzi am validat concursul de admitere la INM desfăşurat în această vară. Cea mai discutată – dar nu şi discutabilă, zic eu – probă a fost cea a interviului. Membrii comisiilor în faţa cărora s-a susţinut această probă au formulat în scris un punct de vedere pe care, cu acordul lor, am ales să îl dau publicităţii.

Susţinerile constituie o atenţionare foarte serioasă asupra stadiului educaţiei unor tineri şi a calităţii învăţământului românesc – desigur, ne referim la tinerii candidaţi la concursul de admitere la INM sau la admiterea directă în magistratură, care este probabil cel mai greu şi mai serios concurs desfăşurat în România pentru o instituţie publică. Din păcate, extrem de rar s-au asumat astfel de poziţii publice de către cei implicaţi – acum îmi amintesc doar două: raportul din 2006 al asociaţiei SoJust din care am făcut parte, precum şi interviul din 2011 dat de fostul decan al Universităţii de Vest, Radu Motica.

Precizez că acest punct de vedere din partea membrilor comisiei se referă strict la constatările cu privire la candidaţii trecuţi de primele două probe. Pentru cei interesaţi sau cei nefamiliarizaţi cu admiterea în justiţie am alcătuit un site special. Oricum, menţionez şi în prezenta postare că aceasta presupune trei probe de bază (examinarea cunoştinţelor juridice, verificarea raţionamentului logic, interviul) şi trei verificări ulterioare (buna reputaţie, examinarea medicală, examinare psihologică). Potrivit regulamentului ajung să susţină interviul un număr dublu de candidaţi decât numărul locurilor scoase la concurs, candidaţi consideraţi suficient de deştepţi (au trecut de proba întâi) şi de inteligenţi (au trecut şi de proba a doua). Din păcate, unii nu au anumite cunoştinţe extra-juridice sau abilităţi absolut necesare pentru a îndeplini funcţia de judecător sau procuror.

În cadrul probei interviului se examinează trei aspecte: motivaţia, aptitudini specifice profesiei de magistrat (comunicarea, gândirea autonomă, cooperarea, înţelegerea realităţii sociale, folosirea corectă a limbii române), elemente de etică specifică persoanei (identificarea dilemei etice, identificarea opţiunilor, analiza valorii acestora alegerea justificată a variantei optime a acţiunii umane, implicarea subiectului în argumentarea alternativelor).

Comisia prin faţa căreia anul acesta s-au perindat sute de candidaţi a ajuns la anumite concluzii cu privire la candidaţi şi cu privire la măsuri necesare pentru îmbunătăţirea concursurilor următoare. Iată câteva constatări:

  • din cei 3297 de candidaţi la INM, 285 candidaţi au reuşit la probele anterioare, iar dintre aceştia 217 au trecut de proba interviului, astfel că în final au fost selectaţi primii 140 în ordinea mediilor;
  • dintre cei respinşi 29 se situau pe primele 150 locuri, iar 39 în ultimele 135 locuri după parcurgerea primelor două probe;
  • unii candidaţi au un nivel redus de instruire educaţională, de cultură generală, lipsă de orizont şi de repere culturale, profesionale, morale;
  • unii se exprimă cu dificultate accentuată, comit erori gramaticale şi de comunicare, sunt inabili de a purta un dialog, nu au proprietatea termenilor folosiţi;
  • unii au demonstrat o incapacitate de a înţelege problemele şi realităţile sociale;
  • unii învaţă grile sau învaţă mecanic coduri;
  • unii au anumite activităţi, dar nu dobândesc experienţa cuvenită în exercitarea acestora;
  • unora le lipseşte gândirea logică, alţii simulează abilităţi, deprinderi sau calităţi inexistente.

Întreg materialul poate fi accesat AICI. Sper să fie luat în considerare de către facultăţile de Drept pentru îmbunătăţirea curriculei – materii precum logica juridică, psihologia judiciară, etică juridică, filozofie juridică, sociologie juridică sunt absolut necesare pentru un practician în drept, dar ele sunt aproape ignorate în ziua de azi. Sper să fie luat în considerare de către candidaţi care să îşi asume un anumit nivel de pregătire care trebuie îmbunătăţit. Şi mai sper ca cei care nu iau acest concurs să aibă verticalitate şi să conteste doar în mod legal rezultatele, fără a ataca personal membrii comisiilor de admitere, de organizare, membrii CSM sau candidaţii reuşiţi.

În zilele următoare, pe baza observaţiilor comisiilor, a constatărilor personale şi a sugestiilor formulate de unii dintre candidaţii din acest an pe grupul de discuţii de pe Facebook intitulat „Admitere INM

11/11/2015

Consiliul Europei: dupa separare/divort tatii sunt egali cu mamele in privinta copiilor

Filed under: copii,mediere — Cristi Danilet @ 12:08 AM
Tags: , ,

2022Acum o lună s-a aprobat de către Adunarea Parlamentată a Consiliului Europei Rezoluţia 2079 (2015) privind „Egalitatea şi autoritatea părintească comună: rolul taţilor”. Este o decizie istorică menită să schimbe legislaţia şi jurisprudenţa la nivel european. Punem la dispoziţia celor interesaţi traducerea în limba română a rezolutiei şi a raportului care a stat la baza ei.

Istoric: În Rezoluția 1921 (2013) privind „Egalitatea de gen, concilierea vieții private și de muncă și co-responsabilitate”, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a solicitat autorităților publice din statele membre să respecte dreptul taţilor de a se bucura de autoritate părintească comună, asigurându-se că dreptul familiei prevede, în caz de separare sau divorț, posibilitatea de a avea custodia comună a copiilor, în interesul lor superior, care să aibă la bază un acord reciproc şi nu să fie impusă.

Această Rezoluţie a avut la bază constatarea că legislațiile europene se îndreaptă spre un mai mare echilibru între tată și mamă în exercitarea responsabilităţii parentale. Cu toate acestea, în practică, exercitarea autorităţii părintești este cel mai frecvent acordate mamei, în detrimentul drepturilor tatălui, în special în cazurile de divorț și separare și mai ales atunci când copiii se nasc în afara căsătoriei sau în cuplu părinţii au naționalități diferite. Pentru o societate egalitaristă, este atât o provocare cât şi o necesitate să se recunoscă faptul că tații au drepturi și responsabilități cu privire la copiii lor în același mod ca și mamele.

Rezoluţia: La 2 octombrie 2015 Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a dezbătut şi aprobat Rezoluţia 2079 (2015) privind „Egalitatea şi autoritatea părintească comună: rolul taţilor”. Ea propune măsuri pentru a promova egalitatea între bărbați și femei în exercitarea autorităţii părintești comune, inclusiv în cazurile de separare și divorț. Punem la dispoziţia celor interesaţi traducerea în limba română a rezoluţiei. De asemenea, raportul care a stat la baza rezoluţiei a fost tradus în limba română de către ARPCC.

Observaţii:

1. Jurisprudenţa din România, din păcate, confirmă temerile europene şi anume că orientarea instanţelor este majoritată înspre a acorda mamei domiciliul copilului şi un interval de timp pentru acces la copil mult superior celui acordat tatălui. Chiar şi după intrarea în vigoare a noului Cod civil care a dorit o schimbare a mentalităţii practicienilor în drept şi familiilor  cu părinţi separaţi sau divorţaţi, încă se păstrează vechile practici, consacrate de un Cod comunist al Familiei şi consacrate de o jurisprudenţă discriminatorie a vechiului Tribunal Suprem.  Este necesar ca avocaţii sau judecătorii să realizeze că noua instituţie a autorităţii părinteşti comune cu privire la copil este cu totul altceva decât fosta instituţie a încredinţării minorului.

2. Recomand cu căldură materialele de doctrină şi jurisprudenţă, selectate, traduse şi publicate de Asociaţia Română pentru Custodia Comună, organizaţie care militează pentru egalitatea părinţilor în ce priveşte creşterea şi educarea copiilor şi combaterea alienării parentale. Pe site-ul său se găsesc manuale, articole de specialitate, hotărâri judecătoreşti şi un model de plan parental utilizabile de avocaţi, judecători şi mediatori.

3. România încă nu a semnat Convenţia Europeană cu privire la Exercitarea Drepturilor Copiilor din 1996, intrată în vigoare în anul 2000. Ea a ratificat Convenţia asupra Relaţiilor Personale care privesc Copiii (Legea 87/2007); a aprobat o lege de aderare la Convenţia asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980 (Legea 100/1992) şi a adoptat o lege pentru aplicarea acesteia (Legea 369/2004). În 2004 a apărut Legea nr. 272 cu privire la protecţia şi promovarea drepturilor copilului care din 2013 conţine criterii de stabilire a locuinţei şi relaţiilor personale cu copilul. În 2010 s-au elaborat Orientările Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei privind Justiția în Interesul Copilului.

4. Modelul Cochem presupune o abordare interdisciplinară a cazurilor implicând conflicte cu privire la părinţi-copil: cazul se tratează juridic, psihologic şi social; se evită transformarea sălii de judecată într-un câmp de bătălie; indivizii si insituţiile cooperează; în centrul procedurii se află medierea. În baza principiilor acestului model de tratare a cazurilor judice cu copii judecătorii trebuie să se retragă cât mai mult din câmpul decizional, lăsând părinţii să decidă, urmare a sesiunilor de mediere acolo unde este necesar, asupra modului în care îşi vor împărţi responsabilităţile cu privire la copil, după separarea lor.

5. Să nu uităm că „soţul divorţează de soţie, nu şi de copil”. Practic, respectarea interesului superior al copilului înseamnă a i se asigura acestuia un contact cu părinţii săi cât mai apropiat de cel avut înainte de separarea părinţilor. Orice încălcare a acestui principiu lasă urme adânci asupra copilului şi măreşte tensiunile şi conflictele între părinţi, transformând copilul într-un simplu obiect de răzbunare şi şantaj cum, din păcate, decenii întregi s-a şi întâmplat în România.

Reportaj VIDEO: AICI

04/11/2015

Declaratia de la Brijuni privind Principiile de Independenta a Justitiei

Filed under: independenta justitiei — Cristi Danilet @ 10:10 PM
Tags: , ,

Brijuni-Conference-300x200În data de 14 octombrie 2015 a avut loc în localitatea Brijuni din Croaţia o întâlnire a Conferinţei Preşedintelor de Instanţe Supreme din Europa Centrală şi de Est unde s-a adoptat Declaraţia cu privire la Principiile de Independenţă a Justiţiei.

Această organizaţie înfiinţată în anul 2011 reuneşte reprezentanţii sistemelor judiciare din 23 de ţări, de la Marea Baltică la Munţii Caucaz şi Peninsula Balcanică. România este şi ea parte a Conferinţei. Reuniunile au loc anual şi subiectele tratate sunt provocări ale justiţiei: promovarea independenţei judiciare, întărirea integrităţii şi responsabilităţii, îmbunătăţirea managementului de instanţă, lupta împotriva corupţiei, construirea unui sprijin al publicului pentru instanţe. Conferinţa este susţinută de CEELI cu sediul în Praga.

Declaraţia de la Brijuni este cel mai nou instrument internaţional dintr-o serie lungă de convenţii, rezoluţii, recomandări, avize, declaraţii şi rapoarte adoptate de organisme internaţionale şi care privesc independenţa, imparţialitatea şi integritatea justiţiei. Cu privire la independenţa sistemului judiciar declaraţia reaminteşte şi fixează standarde cu privire la semnificaţia independenţei, misiunea sistemului judiciar, relaţiile sale cu celelalte două puteri şi cu mass-media. Cu privire la independenţa individuală a judecătorilor,  declaraţia stabileşte standarde cu privire la criteriile de recrutare, durata mandatului, stabilitatea în funcţie, remuneraţia, condiţii de lucru, administraţia, resursele şi relaţia cu mass-media.

Pun la dispoziţia celor interesaţi TRADUCEREA ÎN LIMBA ROMÂNĂ a acestui document.

02/11/2015

Despre satanism, dovleci şi rock

Filed under: 1. EXPLICATIE — Cristi Danilet @ 5:32 PM
12202108_983721258336686_1844151073_n12202502_983741948334617_428868572_n
Astăzi, la unul dintre cursurile ţinute la Facultatea de Drept a unei Universităţi din centrul ţării, a venit un cadru didactic să recruteze studenţi pentru cursul de drept canonic din semestrul II. Printre argumentele invocate a fost satanismul pe care îl aduc sărbătoarea de Halloween şi rock-ul. Evident, totul în legătură cu evenimentul tragic de vineri din Clubul Colectiv din Bucureşti şi cu sărbătoarea de sâmbătă, Nu ştiu dacă eu, ca un iubitor al rock-ului şi ca o gazdă a copiilor mascaţi trebuie să râd sau ca absolvent de Drept trebuie să plâng. Cert este că mi-e jenă că aşa ceva a avut loc într-un loc unde oamenii învaţă despre drept, lege şi justiţie, nu despre cadelniţe, superstiţii sau diavoli.
 .
Să ne înţelegem: dreptul nu are vreo treabă cu satanismul, dovlecii şi rockul. Nici măcar cel canonic. Să nu încercăm să păcălim studenţii de anul întâi cu poveşti despre mesaje subliminale satanice din muzică sau în sărbători pentru copii, căci atunci întreb şi eu ce caută dracii pe pereţii mănăstirei Voroneţ şi cum de ne permitem încă să ameninţăm copiii cu cazanul cu foc şi smoală când pe aştia mici nu îi mai păcăleşti nici cu barza şi venirea lor pe lume.
 .
Deci: sărbatoarea dovlecilor sau a sfinţilor vine de la celţi, nu de la diavol. Oamenii se maschează pentru a se ascunde de spiritele rele. Azi e o sărbătoare cool pentru tineri şi atâta tot. Au venit şi la mine vreo două grupe de copii şi le-am dat bomboane – „Bucuria„, din Chişinău, cele mai bune din Europa. Iar cui nu-i convine, să văd eu că face demersuri să scoată sărbătoarea Sfântului Andrei din calendarul ortodox – când se consideră că se ridică bariera dintre văzut şi nevăzut, Sf. Andrei te protejează de lupi, strigoii umblă după oameni, oamenii ung uşite şi ferestrele cu usturoi.
 .
Cât despre rock, au trecut anii când învârteam un disc de vinil în sens invers să văd dacă tâmpenia aia cu mesajul ascuns este adevărată. Dacă manelele cu versuri despre bani, femei şi duşmani nu sunt considerate periculoase, dacă emisiunile cu schimb de mame şi de copii sunt considerate instructive, dacă ştirile despre operaţiile la sânii nu ştiu cărei piţipoance, despre căsătoriile şi divorţurile repetate ale unei familii şi despre aventurile nu ştiu cărui politician fac parte din dejunul nostru zilnic, atunci fiţi sigur că o melodie rock în care se vorbeşte despre libertate şi moarte nu are nimic nefiresc sau ocult. Ascult rock de 25 ani, am chiar şi în prezent în camera copilăriei poze cu formaţia preferată, port tricouri negre cu cranii, dar chiar nu îmi închipui că cineva cu scaun la cap şi doctorat pe diplomă poate să creadă că sunt satanist. Îmi place rock-ul şi îl voi asculta de câte ori am ocazia fără nici cea mai mică reţinere. Şi ca mine fac foarte mulţi tineri şi nu numai.
 .
Sunt absolut sigur că nu din cauza dovlecilor şi nici din cauza melodiei sau versurile pieselor au ars tinerii în #Colectiv. Vă rog mult, cei care vă spuneţi credincioşi sau intelectuali care mai gândiţi astfel, faceţi un pas înainte din Evul Mediu în care trăiţi.

01/11/2015

Vreau sa traiesc in Romania, tara mea

Filed under: 1. EXPLICATIE — Cristi Danilet @ 12:17 PM

doliunational

Condoleanţe familiilor celor morţi în tragedia de vineri, din Clubul Colectiv din Bucureşti! Gânduri pozitive pentru cei care sunt răniţi! Adânc respect pentru forţele rapide de intervenţie şi personalul medical implicat!

Vreau să trăiesc într-o Românie în care legea se respectă, autorizaţiile se dau pe bune, permisele se iau prin examen, BAC-ul se trece pe merit, doctoratele se iau prin muncă.

Vreau să trăiesc într-o Românie unde nu se prăbuşesc avioane cu salvatori, unde poliţiştii nu mor în trafic călcaţi de infractori sau căzând în groapă în timpul misiunii, unde blocurile nu sar în aer din cauza neefectuării controalelor pentru scăpări de gaze, unde copiii nu sunt mâncaţi de maidanezi, unde medicii au suficient personal şi aparate să salveze vieţi şi salarii mari ca să nu plece din ţară, unde profesorii sunt competenţi şi plătiţi bine pentru munca pe care o fac, unde magistraţii sunt priviţi cu respect, unde politicienii reprezintă poporul şi nu interese de grup.

Vreau să trăiesc într-o Românie unde să fiu în siguranţă eu, şi copiii mei, şi alţii ca noi atunci când intrăm într-un club, când mergem pe stradă sau când suntem la un spectacol.

Sunt român şi vreau să trăiesc în ţara mea, România! Şi, când va fi să fie, să mor în ţara mea, dar nu să fiu ucis aici.

#colectiv

Relatări cadre medicale: SalvareColţea

25/10/2015

Reportaj Aljazeera: Războiul României împotriva corupţiei

Filed under: coruptia — Cristi Danilet @ 11:34 AM
Tags:

UntitledPe 21 oct a apărut un documentar al postului TV Aljazeera despre corupţia din România şi lupta împotriva ei: Oameni şi Putere – Războiul României împotriva Corupţiei. Se vorbeşte atât de marea corupţie care priveşte oamenii politici şi magistraţii, cât şi mica corupţie şi se analizează aici sistemul de sănătate şi administraţia publică.

Ni se reaminteşte de luarea mitei de fostul ministru al agriculturii Mureşan, de tablourile găsite la ministrul de finanţe Vâlcov, de acuzaţiile aduse premierului Ponta şi prietenului său Şova, de retrocedările ilegale de clădiri cu acte false sau de terenuri, despre defrişările de păduri şi implicarea lui Schweighofer, despre dispariţia banilor europeni veniţi pentru investiţii. Se arată că în România corupţia este endemică, că 9 mil de oameni trăiesc în sărăcie, că Preşedintele şi parlamentarii şi miniştrii sunt apăraţi de imunitate.

Vorbesc: Laura Şefan de la Efor despre opiniile publicului privind corupţia şi anticorupţia, proc. Codruţa Kovesi despre unele mari dosare de corupţie, jurnalistul Ion Cristoiu despre serviciile secrete care ajută DNA, dr. Horaţiu Suciu despre exodul medicilor, Paul Radu de la Rise Project despre o investigaţie împotriva Preşedintelui, parlamentarul Sebastian Ghiţă despre prietenia lui cu premierul, Adam Crăciunescu de la Romsilva despre un dosar care îi priveşte, Gabriel Păun despre activismul în privinţa mediului.

Reportajul poate fi văzut AICI. Are o durată de 25 minute. Este realizat în limba engleză, fără subtitrare în româneşte. Unele interviuri sunt luate în limba română.

Procurorul Antonio Di Pietro la Bucureşti

Filed under: coruptia — Cristi Danilet @ 1:28 AM
Tags: ,

McCann-Thiess-Conferences Antonio 225px-Antonio_Di_Pietro_Siena_2010

Am avut ocazia să văd şi să ascult o legendă a magistraturii: Antonio Di Pietro. Vineri, 23 oct. 2015, acesta a ţinut o prezentare în Aula Facultăţii de Drept a Universităţii Bucureşti şi ţin să felicit conducerea instituţiei pentru organizare. Am rămas impresionat de numărul mare de studenţi prezenţi, toţi născuţi cu mult timp după evenimentele despre care avea să se vorbească. Nu pot să nu recunosc dezamăgirea pe care am simţit-o cu privire la prezenţa în Aulă a judecătorilor şi procurorilor români: cel mult zece erau acolo.

Evenimentul a debutat printr-un scurt film considerat reprezentativ pentru activitatea unuia dintre cei mai celebri magistraţi din lume.

Despre Antonio Di Pietro şi „Mani Pulite”. Acum e în vârstă acum de 65 ani. Mai întâi a intrat în poliţia judiciară, după care a devenit procuror în 1981. A fost cel care în Italia de la sfârşitul anilor`80, folosind tehnologia informaţiei, a reuşit să facă conexiuni cuprinse într-un dosar virtual, electronic, care cuprindea toate relaţiile nelegale dintre clasa politică şi mediul de afaceri, relaţii intermediate de structurile de crimă organizată gen `Mafia`. El a urmat metodele altor doi magistraţi italieni celebri din Palermo, Giovanni Falcone şi Paolo Borsellino, omorâţi de Mafia în 1992 (un alt magistrat ucis, în 1990, a fost Rosario Livatino) pentru că descoperiseră cât de adânc erau implicaţi oamenii acesteia în conducerea statului. S-a dus pe firul banilor din conturile diverselor firme şi ale partidelor finanţate, verificând de la contabilitate la bănci şi descoperind o adevărată ţesătură de relaţii, o „caracatiţă”. A cerut relaţii prin comisii rogatorii în 250 de ţări şi a ţinut să precizeze, ironic, că a primit relaţii din Hong Kong, dar nu şi de la Vatican, neînţelegând nici acum de ce acest stat are o bancă.

Di Pietro a făcut parte dintr-o echipă de magistraţi care au început în februarie 1992, în Milano, o operaţiune judiciară de amploare, cunoscută sub numele `Mani pulite` (Cu mâinile curate). Aceasta a vizat sute de parlamentari, miniştri, afacerişti, funcţionari inclusiv din Garda Financiară şi Sănătate implicaţi în acte de corupţie la nivel local şi naţional. Politicienii erau corupţi de către afacerişti pentru a primi contracte de achiziţii publice. Debutul acţiunii l-a constituit arestarea lui Mario Chiesa, membru în conducerea Partidului Socialist Italian care a fost surprins în flagrant în timp ce lua mită 7 milioane de lire italiene. El a căutat protecţie la fostul premier Bettino Craxi, liderul partidului, care a fost şi el cercetat pentru finanţare ilegală a partidului, dar care a fugit din ţară pentru a nu răspunde. După doi ani îl ancheta de corupţie pe Silvio Berlusconi, viitorul premier.

A fost acuzat că face dosare politice. Şi-a dat demisia din magistratură la 6 decembrie 1994 pentru a se putea apăra. Ulterior a intrat în politică, a fost câţiva ani ministru, apoi a părăsit şi aceste mediu. A intrat în avocatură, unde i s-a cerut să apere nume sonore de interlopi. Acum ţine cursuri în facultăţi.

Despre descoperirea corupţiei. Corupţia e ca o căsnicie: implică două persoane, dar uniunea nu e de afecţiune, ci de interese. Cei implicaţi în corupţie sunt legaţi prin Omerta – codul tăcerii. Descoperirea corupţiei implică spargerea Omertei. Iar un membru al uniunii trebuie convins de magistraţi să vorbească. Dacă vorbeşte unul, cei din jur cad ca un domino.

Despre atacarea magistraţilor. Magistraţii au fost criticaţi şi atacaţi. Lui i s-au propus posturi politice. Când a refuzat, a fost atacat personal: acuzat că este agent al CIA, apoi al KGB. A trebuit să îşi pună gardă de protecţie permanentă. Di Pietro a atras atenţia că magistraţii sunt cei care prind oamenii politici corupţi – aşa că magistraţii nu servesc interese politice, ci legea. Când se descoperă infracţiunea, trebuie descoperit infractorul, şi nu trebuie combătut magistratul.

Despre modificarea legislaţiei. Când comit infracţiuni, politicienii încearcă să scape de răspundere modificând legea, abrogând infracţiuni. Dar procedând astfel nu devii mai cinstit, ci mai şmecher.

Despre politicile anticorupţie. În prelegere fostul procuror a arătat că ţara poate fi salvată numai dacă se luptă împotriva corupţiei, şi pentru asta trebuie făcut totul. Corupţia pentru societate e ca un cancer pentru organism: de aceea, tratamentul trebuie făcut în fiecare zi. Nu se poate stârpi total corupţia, dar ea poate fi combătută. Trebuie o lege la nivelul UE pentru a interzice paradisurile fiscale. Infracţiunile de corupţie ar trebui să fie imprescriptibile. Funcţionarii corupţi trebuie suspendaţi din funcţie imediat ce începe cercetarea, iar în caz de condamnare trebuie să nu mai poată ocupa o astfel de funcţie vreodată. Firmele cu probleme în bilanţuri contabile trebuie să nu mai poată participa la achiziţii publice.

Încheierea. Şi-a încheiat prelegerea spunând celor prezenţi: să facă în aşa fel încât atunci când vor închide ochii să poată spune că au avut pentru ce trăi. După conferinţă a acordat un interviu la Adevărul şi un altul la Realitatea.

Întrebări. Din sală au fost puse întrebări de avocaţi, de mine şi de un jurnalist. La întrebarea referitoare la corupţia din justiţie a răspuns cu o glumă: “Măcelarul are cuţit să taie carnea, dar alţii folosesc cuţitul să îşi taie nevasta” – a precizat că şi magistraţii italieni au fost atinşi de corupţie. La întrebarea referitoare la părerea lui despre Codruţa Kovesi a răspuns că ştie despre începutul anticorupţiei în România şi că Kovesi “pare o femeie care îşi face datoria. Să lăsăm să şi-o facă”. Cineva a întrebat cum e Italia acum, după acele acţiuni ale justiţiei şi a spus că lupta împotriva corupţiei trebuie să continue, însă el nu este consultat de ţara lui în privinţa politicilor anticorupţie. Întrebat fiind de ce a intrat în politică a răspuns că politicienii sunt cei care trebuie să facă ce e mai bine pentru ţară şi că, oricum, cât timp era în magistratură nu se putea apăra de acuzaţiile care i-au fost aduse.

Eu am pus trei întrebări şi a răspuns la două. Referitor la independenţa procurorilor, a răspuns că numai dacă magistratura este independentă acţiunile sale dau rezultate. Independenţa a fost forţa care a facilitat eforturile lor, în Italia. La întrebarea despre susţinerea anticorupţiei din partea societăţii civile şi presei a spus că societatea civilă a fost alături de magistraţi. Astfel că presiunea a împiedicat sistemul mafiot să reacţioneze rapid. Majoritatea proceselor sau acuzelor s-au transmis în direct la televizor. Presa era acaparată în Italia, nu era liberă, şi a încercat să prezinte acţiunile „Mani Pulite” ca fiind dictate politic. Până la urmă libertatea presei însă nu înseamnă independenţa ei, ci pluralitatea de opinii: omul trebuie să aibă posibilitatea de a vedea mai multe versiuni.

Gând personal. În Italia operaţiunea „Mâinile curate” desfăşurată în doi ani a dus la condamnarea a 1300 de persoane. Popularitatea lui Di Pietro a atins cota de 80%. Parlamentul italian a încercat de-a lungul anilor înfiinţarea unor comisii speciale de anchetare a situaţiei din justiţie: magistraţii erau acuzaţi că arestează abuziv şi că justiţia dizolvă partide politice. Atacurile din presă împotriva justiţiei s-au intensificat; însuşi premierul Berlusconi a declarat în 2002 că magistraţii arestează persoane pentru a obţine mărturisiri. Acţiunea „Mani Pulite” a inspirat celebrul serial de televiziune La PiovraCaracatiţa.

Pe parcursul povestirii am avut impresia că Antonio di Pietro vorbeşte nu despre  Italia anilor 90, ci desre România ultimilor 10 ani: legăturile dintre politic şi economic, acapararea presei, coruperea miniştrilor şi funcţionarilor, începutul luptei anticorupţie, acuzele de „dosare politice”, atacurile la adresa magistraţilor, modificarea partizană a legislaţiei şi abrogarea unor infracţiuni cu intenţia de a scăpa de răspundere, creşterea încrederii populaţiei în magistraţi – toate aceste elemente comune mă fac să realizez că, deşi suntem în întârziere, ne aflăm pe drumul cel bun.

Alte relatări Avocatura.com  Prezentarea poate fi vizualizuată AICI

Să nu uităm. Antonio Di Pietro: „Am fost acuzat că pun oamenii în închisoare. Dar am fost magistrat şi am aplicat legea. Ca zidar, aş fi încercat să construiesc ziduri drepte; ca poliţist, să prind infractori; ca magistrat am încercat să trag la răspundere oamenii acolo unde erau motive pentru asta”. Blogul lui este disponibil la www.antoniodipietro.it.

Giovanni Falcone: “Se moare când ești lăsat singur sau când te iei de putere”; „Eu nu am nici măcar casă; am doar demnitatea mea și pe asta nu pot să mi-o ia„; „Ca lucrurile sa meargă bine într-o țară este suficient ca fiecare sa își facă treaba sa„.

Paolo Borsellino: “Mafia și politica ocupă același teritoriu: ele ori își declară război, ori pactizează„; „Magistraţii nu pot lupta în totalitate cu mafia. Daca mafia este o instituţie antistat care atrage consensuri deoarece se dovedeşte mai eficientă decât statul, atunci este datoria şcolii să distrugă acest proces pervers, formând tineri cu o cultură a statului şi a instituţiilor

21/10/2015

Cristi Danilet la conferinta `Integritate in Leadeship` 2015

Filed under: integritate,interviu — Cristi Danilet @ 2:16 PM

12106737_883834938318355_4171544455157672738_nAcum trei ani am discutat cu reprezentanţii asociaţiei Liderii de Mâine despre necesitatea organizării unor manifestări în care tinerilor să li se vorbească despre valori şi mai ales despre integritate. Aşa s-a născut un ciclu de conferinţe anuale care a ajuns la a treia ediţie.

Prezentarea subsemnatului din 2015 poate fi accesată AICI

PRELEGERE: Despre cei trei `i` şi admiterea în justiţie. Despre situaţia din Republica Moldova. Despre tineri şi reforma justiţiei. Despre CSM, legi şi procese. Despre democraţie şi implicaţiile justiţiei. Despre demnitate şi libertatea de exprimare. Despre importanţa jurisprudenţei. Despre noile coduri. Despre lideri şi valori. Dspre proiectul `educaţie juridică în şcoli`. Despre corupţie. Despre reguli. Despre trecut-comunism şi despre viitor-asumare. Despre educaţie.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI: Despre principii de ghidare în viaţă: familie, legalitate, să spui “nu!”, curajul de a fi normal, lectura, comunitate. Despre implicarea politicului în justiţie. Despre educarea integritatii: atitudine, patriotism, conformism.

Promo cu imagini de la prima ediţie din 2013 AICI. Prezentarea din anul 2014 poate fi accesată AICI.

O altă conferinţă despre valori (ciclul de prezentări BIG, a doua sesiune) în 2015 este disponibilă AICI.

16/10/2015

Republica Moldova are un singur traseu: prin Justitie, catre Europa

Filed under: coruptia — Cristi Danilet @ 9:11 PM
Tags: , ,

CoruptieSunt foarte atent la ceea ce se întâmplă la Chişinău. Românii de dincolo de Prut, rupţi din patria-mamă de evenimente ale unei istorii nemiloase, sunt de prea multă vreme pradă sărăciei şi corupţiei. Ei au dreptul la o viaţă mai bună. Şi numai respectarea principiilor democratice şi importarea valorilor europene îi pot pune pe drumul corect.

România acordă de câţiva ani asistenţă tehnică Republicii Moldova. Împreună cu alţi colegi din România, în ultimii ani am fost în mod regulat la omologii noştri. Am făcut parte dintre cei care au expertizat din partea Consiliului Europei Strategia de reformă a sectorului de justiţie din Republica Moldova. Am participat la grupuri de lucru pentru a moderniza legislaţia cu privire la statutul judecătorilor şi evaluarea judecătorilor. Am militat pentru creşterea salariilor judecătorilor, procurorilor şi organelor de urmărire penală din Moldova. Am participat în proiecte de îmbunătăţire a legii CSM şi a legii cu privire la disciplinarea judecătorilor. Am vorbit la conferinţe despre rolul justiţiei şi necesitatea luptei împotriva corupţiei. Am scris pentru colegii basarabeni ghiduri de aplicare a legii şi respecare a drepturilor omului. Am făcut parte din personalul de instruire a colegilor moldoveni cu privire la modul de investigare a dosarelor. Am încurajat justiţia de acolo să înceapă să îşi facă curaţenie în interior.

În ultimii ani justiţia din Moldova a început să se schimbe în bine. Dacă în urmă cu câţiva ani ţara avea un corp de justiţie caracterizat de incompetenţă, lipsa curajului şi în mare parte corupt, după ce ţara s-a orientat către Vest, şi după ce americanii şi europenii au investit foarte mult în justiţie, rezultatele au început să se vadă. În trecut eram priviţi cu reticenţă, dar acum când mergem acolo avem cu cine discuta: de la membrii Consiliului Superior al Magistraturii şi judecătorii Curţii Supreme de Justiţie, la judecătorii de la Judecătoria Botanica şi la funcţionarii de la Centrul Naţional Anticorupţie şi Ministerul Justiţiei. După cum se ştie, în ultimele luni vizitele noastre s-au intensificat. Iar mesajul nostru este clar: reforma trebuie să continue, iar rezultatele să se vadă.

Anticorupţia a devenit vârful de lance pentru evoluţia societăţii. Corupţia este un cancer social şi produce consecinţe la fel de groaznice ca terorismul: sărăceşte oameni, termină vieţi, dărâmă instituţii. Faţă de România, Republica Moldova are o întârziere de cel puţin zece ani. Dar efectele anticorupţiei încep să se vadă. Evenimentele din ultimele zile ne arată că lucrurile se mişcă. Şi totul trebuie să continue, fără presiuni, fără influenţe, fără revocări pe considerente politice. Şefii de instituţii anticorupţie şi de urmărire penală, la fel ca şi şefii din Procuratură şi cei din Justiţie, nu trebuie să cedeze presiunilor de niciun fel. Verticalitatea trebuie să fie o însuşire a celor care lucrează în domeniul de aplicare a legii. În zilele următoare vor fi ţinta unor atacuri nemiloase. Trebuie să le facă faţă în mod exemplar: metodic, calm, legal.

Sectorul de Justiţie şi Anticorupţie trebuie separat de Politic. Societatea trebuie să înţeleagă această nevoie. Presa trebuie să sancţioneze orice încălcare a acestui principiu. Iar puterile legislativă şi executivă trebuie să accepte că democraţia înseamnă separaţia puterilor, nu subordonarea lor. Or, necesitatea de a acorda şi respecta independenţa procurorilor şi unităţilor anticorupţie este subliniată deja în multiple standarde internaţionale pe care toate ţările democratice, inclusiv Republica Moldova, trebuie să le respecte fără a le mai putea pune în discuţie. Ele sunt un dat.

România este un model pentru Moldova. Nu mă îndoiesc că politicienii români susţin în mod sincer reformele din Republica Moldova şi drumul ei european. În privinţa justiţiei însă, pot spune deschis: fraţi moldoveni, puteţi considera fără probleme justiţia română drept un drum bătătorit pe care puteţi călca! Datorită reformelor din justiţie şi din domeniul anticorupţiei judecătorii şi procurorii români au ajuns respectaţi, legea s-a impus la noi ca o valoare care trebuie respectată, politicienii corupţi au ajuns să răspundă pentru infracţiunile comise, cetăţenii au ajuns să aibă încredere în autorităţi şi speranţe în creşterea calităţii vieţii.

Lupta anticorupţie va determina schimbarea la faţă a Moldovei. Iar Justiţia moldovenească poate îndrepta răul care dăinuie în societate şi ghida ţara către Europa. Eliminaţi incompetenţii din justiţie, sancţionaţi ferm şi rapid funcţionarii care abuzează de poziţiile lor, condamnaţi aspru demnitarii corupţi care îşi încalcă angajamentul faţă de popor. Alegeţi să fiţi corecţi: deserviţi doar legea şi interesul general, nu cădeţi pradă grupurilor de interese particulare! Faceţi justiţie şi vindecaţi societatea!

Pagina următoare »

Tema Rubric. Creează un sit web sau un blog gratuit la WordPress.com .

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 1,022 de alți urmăritori