CRISTI DANILEŢ – judecător

20/09/2017

Inlocuirea judecatorului in complet. Ce se intampla?

Filed under: noile coduri,reforma — Cristi Danilet @ 11:38 AM
Tags: , , ,
judecatorPoate este curios dar, în caz de înlocuire a unui membrul dintr-un complet de judecată cu un alt magistrat, nu există în România vreo procedură cu privire la ce se întâmplă cu procesele aflate în derulare.
.
Astfel, se întâmplă uneori ca un judecător să plece din sistem prin demisie sau pensionare, ori să promoveze sau să fie transferat la o altă instanță, ori să se admită cererea de abținere/recuzare a sa, ori să fie dat afară disciplinar sau ca urmare unei sancțiuni penale, ori chiar să decedeze. Și acest eveniment să aibă loc chiar în timpul soluționării unor cauze. Ce se întâmplă apoi cu aceste cauze, cine le judecă?
.
Până în anul 2005 nu exista nici împărțire aleatorie a dosarelor și nici ideea de continuitate a completului de judecată, singura condiție fiind atunci ca judecătorul care va da soluția să fie același cu judecătorul care a intrat la ultimul termen de judecată. Așadar, era posibilă înlocuirea pe parcursul procesului a judecătorului prin simpla voință a celui care amâna cauza, astfel că era des întâlnită situația în care la termenele de judecată sucesive apăreau alți judecători în aceeași cauză.
.
În anul 2005 a apărut regula cum că o cauză trebuie să fie soluționată cap-coadă de un singur complet de judecată, astfel că schimbarea judecătorului nu a mai fost posibilă chiar în orice condiții. Evident, în caz de lipsă obiectivă a unui judecător, atunci un altul urma să intre în cauză, dar aceasta se derula în continuare, fără a-și pune cineva problema că e ceva în neregulă.
.
În anul 2014 au apărut două decizii ale CtEDO împotriva României (cauza Beraru și cauza Cutean) în care s-a spus că nu e tocmai în regulă ca judecătorul să se schimbe pe parcursul judecării cauze fără a se relua anumite aspecte esențiale ale cauzei, căci cel judecat trebuie să aibă garanția că noul judecător îi știe dosarul foarte bine. Ei, pentru că aceste decizii nu acoperă toate situațiile care se pot întâlni în cauză (de exemplu: se înlocuiește singurul judecător al completului, sau se înlocuiește doar un singur judecător dintr-un complet colegial, sau se înlocuiește judecătorul dar părțile nu invocă vreo neregularitate etc) și pentru că în codurile noastre de procedură nu e lămurit acest aspect, s-a ajuns la situația ca în România judecătorii să procedeze diferit. Motiv pentru care unele cauze se reiau „de la zero”, altele continuă cu noul judecător.
.
Suntem în anul 2017 și nicio reformă nu a vizat acest aspect, deși codurile sunt noi și modificări au tot suferit. Astfel că, dacă mă întrebați pe mine ce este de făcut, vă spun că trebuie făcută o singură modificare în codul de procedură penală, respectiv civilă. Despre deciziile CtEDO sau CCR care nu au fost urmate de modificări legislative, deși aceasta ar fi trebuit să se întâmple, nu cred că mai este cazul să vorbesc. Căci, contrar impresiei că doar în materie penală ar fi trebuit puse în acord deciziile CCR cu cele două coduri, penal și de procedură penală, vă pot spune că există o mulțime de decizii ale CCR în diverse alte materii, ne-penale, prin care s-au admis excepții de neconstituționalitate și legiuitorul nu și-a îndeplinit de ani buni obligația de a modifica legea, care trebuia făcută în termen de …45 de zile..
Anunțuri

25/01/2017

Gratierea si modificarea Codul penal, pe intelesul tuturor

Filed under: noile coduri,politic — Cristi Danilet @ 10:37 PM
Tags: , ,

inchisoareGuvernul a publicat două proiecte de Ordonanțe de Urgență aflate în procedură de avizare. Primul privește grațierea și e justificat de suprapopularea din penitenciare.

Cel de-al doilea privește modificarea codului penal și de procedură penală și e justificat de punerea în acord cu unele decizii recente ale Curții Constituționale.

În cele ce urmează voi arăta punctele slabe din cele două propuneri și efectele lor devastatoare pentru lupta anticorupție.

Grațierea este o iertare a condamnatului pentru a mai efectua pedeapsa la care l-a obligat judecătorul prin hotărâre definitivă. Actele de grațiere sunt, de regulă, individuale, și se dau de Președintele țării prin decret, pentru orice motiv considerat de el ca fiind potrivit. Cam o dată la 10 ani se dă câte o grațiere colectivă. Potrivit Legii 546/2002, Parlamentul este cel care dă legea de grațiere colectivă. În ultimii ani au fost respinse toate inițiativele unor parlamentari în acest sens.

Anul acesta Guvernul vrea să adopte o OUG, în locul unei legi aprobate de Parlament. Potrivit Constituției, acest lucru se poate întâmpla numai dacă este o stare de urgență. Or, Guvernul nu a motivat acest aspect decât pe faptul că România a suferit mai multe condamnări la CEDO. Dar această situație durează din anul 2012, nu e nimic nou. În plus, suprapopularea este doar una dintre problemele din penitenciarele românești, celelalte fiind condițiile de detenție, asistența medicală pentru deținuți, salariile pentru gardieni.

Analizând actele de grațiere anterioare, am constatat că, de regulă, au beneficiat de grațiere doar cei sancționați de instanța de judecată cu închisoare de maxim 2 ani, iar cei care au împlinit vârsta de 60 ani numai dacă au fost sancționați cu închisoare de maxim 5 ani, condamnările pentru o grămadă de infracțiuni fiind exceptate de la grațiere, printre care cele de violență și de corupție. Or, prin prezentul proiect se urmărește grațierea celor condamnați până la 5 ani închisoare, iar cei peste 60 de ani vor fi scutiți de efectuarea a jumătate din pedeapsa aplicată de judecători.

Mai mult, proiectul de OUG conține niște prevederi care contrazic sau nu au legătură cu motivele anunțate. Astfel, proiectul se referă la faptele comise până la data de 18 ianuarie 2017, ceea ce înseamnă că de grațiere vor beneficia nu numai cei aflați în penitenciar în momentul aprobării OUG, ci și cei care au dosare pe rol sau dosare care se vor deschide pentru fapte comise până la data indicată și care vor fi condamnați după aprobarea OUG. Numărul lor nu poate fi estimat.

Grațierea va privi și condamnările la plata unor amenzi penale și condamnările la închisoare cu suspendare. Or, dacă vrem să rezolvăm problema suprapopulării penitenciarelor, aceste două tipuri de condamnări nu ar trebui incluse la grațiere.

Vor beneficia de grațiere cei care au fost condamnați la închisoare până la 5 ani, care nu sunt recidiviști și care nu au săvârșit vreuna dintre infracțiunile enumerate în proiect. Ei au obligația ca în termen de un an de la punerea în libertate să plătească sumele de bani stabilite prin hotărârea de condamnare. Eu aș fi pus un termen de aplicare a grațierii, să spunem o lună de la data publicării în Monitorul Oficial, numai pentru cei care au plătit sumele de bani și în felul acesta aș fi forțat plata despăgubirilor.

Vor beneficia de grațiere cu jumătate din pedeapsa aplicată cei care au peste 60 ani, femeile gravide și cei care au copii în întreținere cu vârsta de până la 5 ani, cu o singură condiție și anume să nu fie recidiviști. Deci nu are importanță dacă sunt condamnați pentru infracțiuni de omor, de violență gravă, împotriva minorilor sau de corupție – ceea ce este inadmisibil. Apoi, pentru starea de graviditate nu se prevede când trebuie să existe această stare: dacă graviditatea trebuie să existe în momentul grațierii, atunci această poate fi „provocată” ulterior datei de 18 ianuarie 2017, gravida să invoce un act medical, ea să fie pusă în libertate și apoi să facă întrerupere de sarcină.

Modificarea codului penal și de procedură penală are o vagă legătură cu unele decizii ale Curții Constituțională. Scopul său implicit este dezincriminarea unor fapte grave și împiedicarea urmăririi altora.

Astfel, infracțiunea de abuz în serviciu care a provocat o pagubă sub 200.000 lei sau care a vătămat drepturile sau interesele unei persoane nu va mai fi infracțiune. Rămâne infracțiune doar abuzul în serviciu cu pagubă de peste 200.000 lei, însă procurorul nu vor putea investiga persoana vinovată din oficiu, ci numai dacă victima formulează plângere prealabilă. Această condiție se va aplica și pentru procesele în curs: adică primarii, șefii de consilii locale sau județene, miniștrii urmăriți pentru asemenea fapte vor trebui să decidă dacă formulează plângere împotriva lor înșiși  – ceea ce este de-a dreptul stupid, având în vedere că există o obligație prevăzută în art. 267 Cod penal de a denunța de îndată faptele în legătură cu serviciul de care ia cunoștință orice angajat al unei instituții, altfel acesta comite o infracțiune. Așadar, nu poți să obligi și în același timp să lași la voința șefului instituției sesizarea unei infracțiuni. De remarcat că o treime din activitatea DNA o constituie infracțiunile de abuz în serviciu.

Erată, 31.01.2017: față de prevederile art. 157 alin. 4 C.pen, revin și arăt că dacă persoana juridică este reprezentantă de făptuitor, acțiunea penală se poate pune în mișcare și din oficiu. Problema sesizată rămâne: cum află procurorul de abuz, dacă șeful instituției nu mai are obligația de denunțare? Sau, cum își închipuie cineva că primarul va face plângere prealabilă împotriva angajatului său care a manipulat o achiziție din care au beneficiat amândoi?

Va mai dispărea și infracțiunea de neglijență în serviciu, foarte des întâlnită. De asemenea, dispare și infracțiunea de conflict de interese dacă beneficiul era unul cuvenit, ceea ce schimbă cu totul rostul incriminării acestei infracțiuni. Nici numpărul acestor situații nu poate fi estimat.

Toate cele trei modificări vor produce un efect mai mare decât cel al unei amnistii: amnistia înseamnă că fapta ar continua să existe în Codul penal, dar infractorul este iertat de faptul că a comis-o și procesul se oprește în orice fază s-ar afla; pe când acum se produce o dezincriminare, adică infracțiunea este eliminată din Codul penal și nimeni în viitor nu va mai putea fi sancționat pentru asemenea fapte.

Încă o precizare: pentru a produce efecte, proiectele trebuie aprobate de guvern și publicate în Monitorul Oficial. Odată publicate, ele produc efecte de îndată (spre deosebire de legi, care intră în vigoare la trei zile de la publicare). În acel moment toți deținuții care beneficiază de grațiere trebuie puși în libertate și toate dosarele care privesc infracțiuni dezincriminate trebuie oprite. Chiar dacă ulterior se vor abroga cele două OUG-uri (de către Guvern), ori se vot constata că sunt neconstituționale (de către Curtea Constituțională), ori se vor respinge prin lege (de către Parlament), acestea își vor produce efectele, pentru că ele constituie „lege mai favorabilă”. Or, regula este că dacă în timpul unui proces intervin mai multe acte normative penale care reglementează același aspect, persoanei i se aplică cea mai favorabilă reglementare.

*

Cristi Dănileț este judecător la Tribunalul Cluj, fost membru al CSM.

Articol publicat pe CursdeGuvernare.ro pe 25 ian 2017

22/08/2015

Alcoolismul si carnagiul de pe soselele din Romania: sanctionare insuficienta

Filed under: jurisprudenta,legislatie,noile coduri,statistica — Cristi Danilet @ 11:56 PM
Tags: , , , ,

no-drink-drive-iso-sign-is-1095Preambul: În aceste zile asistăm la reluarea dezbaterilor cu privire la modul de sancţionare a infracţiunilor comise în trafic. Din păcate, urmare a agresării unor poliţişti în trafic de către şoferi care consumaseră băuturi alcoolice înainte să se urce la volan (Bucureşti, Mamaia). Încă din anul 2010 UE a alcătuit un Plan de reducere la jumătate a numărului deceselor rutiere până în anul 2020. În martie 2015 Comisia Europeană chiar a publicat date statistice cu privire la decesele în urma unor accidente de circulaţie, ce au avut loc din diverse cauze: raportat la numărul locuitorilor din fiecare stat membru al Uniunii, în ultimii şapte ani România a ocupat a ocupat locul trei (în 2008 şi 2011), locul doi (în 2009, 2010, 2014) şi locul întăi (în 2012 şi 2013). 

Fenomenul infracţional: Infracţiunile la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice lucru sunt extrem de periculoase: uneori şoferii sunt prinşi în trafic mai înainte de a avea vreun eveniment rutier; altădată aceste infracţiuni au drept urmare pagube materiale, răniţi şi morţi. Dacă daunele materiale sunt acoperite prin despăgubiri băneşti relativ uşor de probat, pentru daune morale – aşa cum am mai arătat –  justiţia nu are tarife sau standarde, practica instanţelor fiind extrem de variată cu privire la compensarea suferinţei.

Consiliul Superior al Magistraturii în care deţin calitatea de membru este instituţia care adună toate datele statistice despre cauzele aflate pe rolul instanţelor. Analizând datele la care am avut acces (ataşate la sfârşitul postării), am ajuns la următoarele concluzii:

  1. Infracţiunile la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice reprezintă categoria de cauze cea mai numeroasă aflată pe rolul instanţelor din România. Este vorba de: conducerea unui autovehicul sub influenţa alcoolului, a unui autovehicul neînmatriculat, a unui autovehicul fără permis de conducere, părăsirea locului accidentului şi sustragerea de la recoltarea probelor biologice.
  2. Dintre acestea, 70% sunt cauzele ce privesc conducerea pe drumurile publice cu alcoolemie. În România sunt 6 milioane de şoferi, ceea ce înseamnă că la fiecare o mie de şoferi 2.5 sunt prinşi conducând băuţi peste limita minimă penală.
  3. În ultimii ani s-a înregistrat o creştere a dosarelor de acest gen aflate pe rolul instanţelor. Iată mai jos statistica din ultimii patru ani anteriori intrării în vigoare a Noului Cod Penal (1 februarie 2014):

Număr dosare înregistrate la Judecătorii:

Obiectul cauzelor 2010 2011 2012 2013
 Accidente mortale de circulaţie 826 901 920 921
Infr. contra sig. circulaţ pe dr. publice (OUG195/2002), din care:

– conducerea cu imbibatie alcool

– parasirea locului accidentului

– conducere fara permis

13.241

8.683

169

3.552

14.064

9.688

200

4.001

14.040

9.530

279

3.583

15.491

11.141

279

3.984

Tratamentul sancţionator: Ne-am fi aşteptat ca, având în vedere creşterea fenomenului infracţional în acest domeniu, să avem efect în mediul judiciar – creşterea cuantumului pedepselor aplicate de judecători şi aplicarea cât mai rar a suspendării executării, şi un efect în domeniul legal – înăsprirea pedepselor prevăzute în codul penal.  Dar lucrurile nu au stat aşa:

  1. Iată mai jos reacţia instanţelor de judecată la evoluţia infracţiunilor la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice:
Anul Nr. cauze Pedepse aplicate

 

amendă                închisoare

Pedepse cu închisoarea sau amenda cu suspendarea executării

    număr                 procente

2010 11.925     96                                   1.286     10.485         adică          88%
2011 13.683    473                                  1.724     11.469         adică            84%
2012 12.832    303                                  1.569     10.943        adică            85%
2013 13.015    267                                  1.601     11.144         adică            86%

        2. Iată şi reacţia legiuitorului. Am analizat, prin comparaţie, tratamentul penal al acestor infracţiuni înainte şi după intrarea în vigoare a Noului Cod Penal:

Infracţiune OUG nr. 105/2002 Noul Cod penal 2014
Conducerea unui autovehicul având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge închisoare 1-5 ani închisoare 1-5 ani sau amendă 1.800-150.000 lei
Refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice închisoare 2-7 ani închisoare 1-5 ani
Circulare cu autovehicul  neînmatriculat închisoare 1-3 ani închisoare 1-3 ani sau amendă 1.800-150.000 lei
Conducere fără permis de conducere fără permis închisoare 1-5 ani închisoare 1-5 ani
Părăsirea locului accidentului închisoare 2-7 ani închisoare 2-7 ani

Interpretarea datelor: Cifrele de mai sus de spun că reacţia organelor statului nu este una potrivită:

  1. Deşi în România numărul de infracţiuni privind siguranţa circulaţiei pe drumurile publice creşte de la an la an, în cazul unora legiuitorul a optat în noul cod penal pentru o sancţionare mai uşoară.
  2. Din păcate nici instanţele nu au o reacţie adecvată: majoritatea judecătorilor se limitează la a aplica o sancţiune în fiecare cauză concretă, fără să realizeze că ei au un rol social în combaterea fenomenului infracţional; practic, instanţele se limitează la represiune, uitând că au un rol şi în prevenţia generală. Am motive să cred că statistica din anii trecuţi se va păstra.
  3. Dar chiar şi cu privire la represiune, statistica din anii 2010-2013 arată că, indiferent de fluctuaţia numărului de infracţiuni, şansele de a primi de la judecător o pedeapsă cu suspendarea executării a fost de 8.5 din 10. Practic, aproape toţi infractorii primari (aflaţi la primul contact cu legea penală) au primit o pedeapsă cu suspendarea deşi această măsură nu a fost şi nu este o obligaţie pentru judecător. Nu am motive să cred că pe anii următori practica va fi alta, căci şi pe noul cod, cine ia cel mult 3 ani închisoare va beneficia de suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
  4. Pentru cei care ajung în penitenciar, extrem de rar după cum am arătat, liberarea condiţionată rămâne, evident, aplicabilă: după executarea a două treimi vor fi puşi în libertate.
  5. Mai mult, potrivit noii legislaţii, pentru toate aceste infracţiuni e posibil ca procurorul să renunţe la urmărirea penală stabilind că fapta nu prezintă interes public de a fi cercetată. De aceea cred că numărul cauzelor care în următorii ani vor ajunge la instanţe se va diminua (deja statistica pe anul 2014 ne arată acest lucru).

Soluţii: Având în vedere creşterea numărului de infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere, probabil că se impune o înăsprire a sancţiunilor legale: eliminarea posibilităţii de a fi aplicată amenda penală ci doar închisoarea, ridicarea minimului special al pedepselor, eliminarea posibilităţii de a se renunţa la urmărirea penală, eliminarea dreptului la liberare condiţionată, includerea printre infracţiuni a faptei de a conduce cu 50 km/h peste limita maximă admisă etc.

Cu toate acestea, cred că şi pe actuala legislaţie organele judiciare ar putea avea o mare contribuţie la combaterea acestui fenomen prin înăsprirea reacţiilor şi tratamentului sancţionator:

  1. Procurorii ar trebui să aplice instituţia renunţării la urmărirea penală doar în mod excepţional. Infracţiunile la regimul circulaţiei rutiere sunt infracţiuni de pericol, iar când sunt soldate şi cu eveniment rutier, personal nu văd cum ar putea fi justificată renunţarea. O soluţie de renunţare la urmărirea penală pentru alcoolemie de peste 1 la mie, cum înţeleg că se face în unele judeţe, este inacceptabil!
  2. Judecătorii ar trebui să aplice sancţiuni ferme, amenda să fie aplicată doar în mod excepţional, iar suspendarea executării cu maximă precauţie şi numai motivat.
  3. Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a mai conduce pe un anumit număr de ani nu e obligatorie. Oricum, eu nu ştiu să se aplice în practică, judecătorii considerând că urmările administrative din legea circulaţiei ar fi de ajuns. Ei bine, nu e aşa: ridicarea permisului pe o anumită perioadă sau posibilitatea de a da din nou examen pentru a obţine permisul anulat sunt insuficiente deseori.
  4. Nu ştiu de ce nimeni nu şi-a pus problema confiscării autoturismului: legea permite în prezent ca bunul făptuitorului care a fost folosit la comiterea infracţiunii să fie confiscat. E adevărat, raportat la Decizia CCR nr. 661/2007, ar putea fi destul de greu, dar nu cred că imposibil, de motivat o asemenea măsură. De altfel, îmi amintesc că acum doi ani premierul anunţa public că ar dori modificări legislative care să permită confiscarea autoturismului pentru comiterea unor contravenţii la regimul circulaţiei rutiere. Demersul nu a mai fost făcut, dar dacă pentru contravenţii ne gândeam la confiscare, cu atât mai mult raţiunile se menţin în caz de comitere a infracţiunilor în această materie.
  5. Poliţiştii trebuie să îşi intensifice acţiunile în trafic. Cu toţii ştim că cel prins în trafic băut nu este pentru prima dată în acea stare. El reprezintă un pericol pentru toţi cetăţenii oneşti. În plus, pe unii dintre cei condamnaţi cu suspendare îi regăsim pe şosele conducând fără permis.
  6. Fiecare poliţist aflat în trafic să fie dotat cu mini-cameră video. Sistemul i-ar ajuta să probeze eventualele insulte sau chiar ultraj comise împotriva lor şi i-ar proteja de acuzaţiile de abuz în serviciu sau luare de mită.
  7. Procurorii nu trebuie să se sfiască în a propune arestarea preventivă a şoferilor băuţi care comit accidente soldate cu victime omeneşti sau care fug de la locul accidentului.
  8. Judecătorii trebuie să aplice sancţiuni ferme pentru ucidere din culpă sau vătămare corporală din culpă care sunt comise ca urmare a unei infracţiuni la legea circulaţiei. După părerea mea, pentru cel care se urcă băut la volan sau conduce cu mult peste limita legală a vitezei şi accidentează o persoană în aceste condiţii nici nu ar mai trebui să se pună problema comiterii vreunei infracţiuni contra persoanei din culpă, ci cu intenţie indirectă.

Pentru cei care au nevoie, le pun la dispoziţie statistica utilizată: Nr.cauze 2010-2015 şi Pedepse 2010 – 2013

23/10/2014

ghid.csm1909.ro: Ghiduri-formulare pentru justitiabili

Filed under: noile coduri — Cristi Danilet @ 8:52 PM

Ghid practic justitiabilNoile coduri sunt menite să aducă justiția mai aproape de cetățean. Ele conțin numeroase dispoziții care, dacă sunt știute, pot duce la desfășurarea unor proceduri rapide și de calitate.

Pentru a veni în sprijinul cetățenilor, în cadrul unui proiect cu fonduri elvețiene, un colectiv de magistrați a lucrat sub coordonarea Institutului Național al Magistraturii pentru redactarea unor ghiduri. Aceste ghiduri – unul pentru materie penală și unul pentru materie civilă – conțin formularelor necesare contactului dintre justițiabil și organele judiciare.

CSM a „desfăcut” aceste două ghiduri și le-a postat la adresa de web ghid.csm1909.ro. Astfel, justițiabilii care sunt implicați într-o cauză penală au la dispoziție formularele de AICI, iar cei care sunt implicați într-o cauză civilă au la dispoziție formularele de AICI. Formularele pentru acțiunile reglementate în codul civil sunt AICI, în materia societăților comerciale AICI, în materia insolvenței AICI, în dreptul muncii AICI, în dreptul familiei AICI.

Felicitări celor implicați în proiect și să fie de folos aceste formulare pentru destinatarii actului de justiție!

14/05/2014

Admitere 2014: Grile penal si procesual penal

Filed under: admitere,noile coduri — Cristi Danilet @ 8:14 PM
Tags: , ,

12801_6532_prd.jpg(1)Pentru a veni în sprijinul candidaților de anul acesta, am alcătuit o colecţie de întrebări grilă în materie penală. Am ţinut cont de propunerile privind tematica şi bibliografia concursului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii şi de admitere în magistratură, sesiunea august-octombrie 2014, aprobate prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 449 din 3 aprilie 2014 – pentru concursul din acest an, s-a decis ca tematica să fie abordată în întregime potrivit noului Cod penal şi a noului Cod de procedură penală.

Sunt 570 întrebări tip grilă, alcătuite într-o modalitate complexă, pentru a fi testat atât nivelul de cunoaştere a noului Cod penal şi a noului Cod de procedură penală, cât şi raţionamentul logic al candidaţilor. Fiecare întrebare comportă cel puțin unul, cel mult două răspunsuri corecte. Grilele de la fiecare materie sunt urmate de un tabel ce indică răspunsurile corecte cu trimitere la textul de lege incident.

Lucrarea este utilă, deopotrivă, candidaţilor care susţin examenul de primire în profesia de avocat şi admitere în cadrul Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor şi de primire în profesia de avocat a persoanelor care au absolvit examenul de definitivat în alte profesii juridice, precum și absolvenţilor facultăţilor de drept unde în acest an se va susţine licenţa în studii juridice potrivit noilor Coduri.

COMANDA ONLINE C.H.BECK

Alte publicatii: Ghid admitere, Proba 3 – Interviul, Ghid rationament logic

13/05/2014

Codul penal pe intelesul tinerilor:`Unde-i lege nu-i tocmeala`

Filed under: noile coduri — Cristi Danilet @ 9:57 PM
Tags:

coperta fatacoperta fata-verso

UPDATE: Vă aștept să sprijiniți acest proiect prin donații sau alt gen de suport AICI

A apărut manualul de educație juridică „Unde-i lege, nu-i tocmeală”, adresat tinerilor peste 14 ani, la a cărui alcătuire am contribuit. 

De la vârsta de 14 ani, o persoană care comite o infracțiune poate fi sancționată penal în România. Dar ce sunt sunt infracțiunile, unde pot fi ele găsite, ce sancțiuni se pot aplica, cum evităm să devenim victime, cum și unde formulăm o plângere, cum evităm acțiunile nepermise de lege? La toate aceste întrebări răspunde manualul „Unde-i lege, nu-i tocmeală” întocmit la nivelul Direcției Generale a Poliției Municipiului București de către un colectiv condus de d-na Grațiela Văduva de la Serviciul de Analiza și Prevenirea Criminalității. Întrucât de la 1 februarie 2014 a intrat în vigoare noul Cod Penal, mi s-a solicitat și am acordat sprjinul în actualizarea publicației. Lucrarea e ilustrată sugestiv de către un puști cu un deosebit talent.

Astfel, a luat naștere un adevărat manual pe care l-am promovat în săptămânile anterioare în cadrul orelor ținute la câte un liceu din București din fiecare sector, în proiectul „Prevenirea și combaterea violenței în școli” dezvoltat de asociația „Viața fără violență” condusă de d-na av. Mihaela Olaru. Aceste ore au adus, pe rând, copiii, părinții și profesorii în fața unei echipe alcătuite dintr-un judecător, procuror, avocat, polițist și un psiholog și au fost menite să îndrume tinerii și adulții cu privire la necesitatea respectării legii penale și consecințelor încălcării legii, subliniind necesitatea prevenirii infracționalității și a rolului educației.

Personal, găsesc manual ca fiind util nu numai copiilor și tinerilor, ci și adulților neinițiați în tainele dreptului, ori doritorilor de a afla reglementările din noile coduri.

Manualul este disponibil în format pdf, de unde poate fi preluat pentru a fi tipărit de către autoritățile ce doresc difuzarea unei informații de calitate și cultivarea legalității în comunitate. Pe cheltuiala subsemnatului voi asigura tipărirea a 1.000 de exemplare pe care le voi distribui în câteva școli și licee din localități cu posibilități modeste astfel că rog cadrele didactice interesate să mă contacteze. Mulțumim celor care vor sprijini și ei această inițiativă!

1622252_684783314897150_1680976538_n

919-1024x7641393545_684783358230479_1312536566_n1618390_486666911439146_885072356_o1957767_485864964852674_1411345667_o

14/04/2014

Imbunatatiri codurile penale

Filed under: noile coduri — Cristi Danilet @ 5:59 PM
Tags: ,

noul-cod-penal-noul-cod-de-procedura-penala

 

Dupa cum se stie, mai inainte de intrarea in vigoare la 1 febr 2014 a codului penal si de procedura penala CSM, DNA si ICCJ au aratat ca exista niste aspecte care trebuie imbunatatite. Propunerile au ajuns la MJ care a decis sa emita o OUG pe anumite chestiuni si sa formuleze un proiect de lege pentru alte chestiuni.

Acum, in Senat se afla proiectul de lege initiat de Guvern. CSM a propus comisiei juridice mai multe amendamente.

– pe 19 martie (pct.14) am formulat prima parte de  amendamente senat

– pe 3 apr (pct.4) am formulat a doua serie de  amendamente suplimentare senat

 

 

26/02/2014

Infractiuni la plangere prealabila sau impacare

Filed under: noile coduri — Cristi Danilet @ 11:47 PM
Tags: ,

noul-cod-penal-noul-cod-de-procedura-penalaInfracțiunile urmăribile la plângere prealabilă

Infracțiuni în noul Cod penal: lovirea sau alte violențe (art. 193); vătămarea corporală din culpă (art. 196); amenințarea (art. 206);  hărțuirea (art. 208); violul în forma simplă (art. 218 alin.1 și 2); agresiunea sexuală în forma simplă (art. 219 alin.1); hărțuirea sexuală (art. 223); violarea de domiciliu (art. 224); violarea sediului profesional (art. 225); violarea vieții private (art. 226); divulgarea secretului profesional (art. 227); furtul la plângerea prealabilă (art. 231 alin. 1 rap la art. 228-230); abuzul de încredere (art. 238); abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor (art. 239); bancruta simplă (art. 240);  bancruta frauduloasă (art. 241); gestiunea frauduloasă (art. 242); distrugerea în forma simplă și prima formă agravată (art. 253 alin 1 și 2); tulburarea de posesie (art. 256); asistenţa şi reprezentarea neloială (art. 284); nerespectarea hotărârilor judecătoreşti (art. 287 alin. 1 lit. d-g); violarea secretului corespondenţei (art. 302, modificat prin Legea 187/2012); abandonul de familie (art. 387); nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului (art. 379); împiedicarea exercitării libertăţii religioase (art. 381).

Infracțiuni în legi speciale: art. 39 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat (amenințarea, lovirea sau alte acte de violență comise asupra unui avocat); art. 20 din Legea nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar (lovirea sau alte violenţe săvârşite împotriva medicului veterinar); art. 43 din Legea nr. 255/1998 privind protecţia noilor soiuri de plante (contrafacere şi divulgare); art. 263 rap. la art. 261-262 din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii (neexecutarea unei hotărâri judecătorești definitive); art. 26 alin. 3 rap. la art. 24 din Legea nr. 191/2003 privind infracţiunile la regimul transportului naval (lovirea superiorului de către inferior, respectiv inferiorului de către superior); art. 50 și 51 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate (împiedicarea de orice fel, fără drept, a exercitării de către cetăţeanul român a dreptului la liberă circulaţie în străinătate; și lăsarea minorului într-un alt stat); art. 218 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social (limitarea prin condiționare sau constrângere a exercitării atribuţiilor funcţiei membrilor aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale); art.8 rap. la art. 5 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale (concurența neloială), modificat prin Legea nr. 255/2013; art. 61 din OUG nr. 31/2002 privind interzicerea organizațiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii, modificat prin Legea nr. 187/2012 (amenințarea unei persoane sau a unui grup de persoane, prin intermediul unui sistem informatic), art. 11 din OUG nr. 55/2002 privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi, modificat prin Legea nr. 187/2012 (neluarea de către proprietarul câinelui sau deţinătorul temporar al acestuia a măsurilor de prevenire a atacului canin asupra unei persoane).

Infracțiunile pretabile la împăcare:

Infracțiuni cuprinse în noul Cod penal: violenţa în familie (art. 199 alin.2); furtul la plângerea prealabilă [art. 231 alin.2 rap la art. 228, art. 229 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi art. 230]; însuşirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor (art. 243); înşelăciunea (art. 244); înşelăciunea privind asigurările (art. 245).

Infracțiuni cuprinse în legi speciale, modificate prin Legea nr. 187/2012: Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție (art. 58 și 59), Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor (art. 50 și 52),  Legea nr. 16/1995 privind protecția topografiilor produselor semiconductoare (art. 38), Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe (art. 141), Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice (art. 90 alin. 1 lit. a), Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violenței în familie (art. 32).

14/02/2014

VIDEO: Pe scurt, despre noile coduri

Filed under: noile coduri — Cristi Danilet @ 3:50 PM
Tags: ,

NoulCod
– Prezentare a noutatilor din Codul Penal 2014 VideoJuridice

 

– Prezentare a noutatilor din Codul de procedura penala 2014  VideoJuridice

03/02/2014

Legi – noile coduri penale, varianta la zi

Filed under: noile coduri — Cristi Danilet @ 12:13 PM
Tags:

noul-cod-penal-noul-cod-de-procedura-penala

 

Noul Cppen cu L255 si OUG3 – aplicabil la 7 febr 2014.

Noul Cod Penal – aplicabil de la 1 febr. 2014

 Noul Cod de Procedura Penala – aplicabil de la 1 febr. 2014

UPDATE:  Ordonanta de urgenta pentru luarea unor măsuri de implementare necesare aplicării Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru implementarea altor acte normative a fost publicată în M.Of. nr. 98/7.02.2014 (OUG nr. 3/2014).

 

01/02/2014

Noua legislatie penala (VII) – aplicarea legii procesuale penale in timp

Filed under: noile coduri — Cristi Danilet @ 2:46 AM
Tags: ,

AplicareNCppLegea 255/2013 (modificată prin OUG nr. 116/2013) acoperă toate ipotezele de aplicare a Noului Cod de procedură penală pentru cauzele începute sub vechiul cod. Regula este: că legea procesuală penală nouă se aplică de la data intrării ei in vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare. Excepțiile sunt expres enumerate.

Valabilitate acte: dacă actele procedurale (de ex, audieri, interceptări etc) au fost întocmite conform codului vechi, ele rămân valabile chiar dacă în codul nou sunt prevăzute alte condiții. După apariția noului cod, încetarea, revocarea, reluarea, modificarea, prelungirea lor se va face potrivit legii noi.

Nulitate acte: neregulile cu privire la actele îndeplinite sub vechiul cod pot fi invocate numai în condițiile noului cod.

Competența organului up: Dacă a fost sesizat legal organul de urmărire penală sub codul vechi, acesta rămâne competent să soluționeze cauza chiar dacă noul cod stabilește o altă competență, însă instanța ce va trebui sesizată este cea desemnată de noua lege.

Competența instanței: Dacă a fost sesizată prima instanță sub codul vechi, deosebim: a. când nu s-a început cercetarea judecătorească, se trimite la instanța arătată de noul cod; b. când s-a început cercetarea judecătorească, cauza rămâne la instanța de sub codul vechi, dar judecata se desfășoară după regulile din noul cod.

Căi de atac:

– dacă procesul a început sub vechiul cod și sentința se pronunță după apariția noului cod, ea este supusă căii de atac, termenului si condițiilor de exercitare din noua lege;

– dacă sentința s-a pronunțat sub vechiul cod și încă nu a expirat termenul de apel/recurs se poate ataca doar cu apel potrivit noii legi; recursul declarat devine apel;

– dacă apelul/recursul a fost deja declarat la data apariției noului cod, el rămâne ca apel la instanța sesizată deja, dar care pentru judecată va aplica noul cod;

– dacă s-a dat soluția în apel, încă nu a expirat termenul de recurs sub vechiul cod și a apărut noul cod, atunci soluția din apel e definitivă și eventualul recurs declarat se va considera recurs în casație;

– recursul început sub vechea legea rămâne în continuare să fie judecat de acea instanță și după regulile de recurs din vechiul cod;

– recursul în casație din noul cod nu poate fi exercitat cu privire la hotărârile rămase definitive sub vechiul cod.

Netrimitere în judecată: soluțiile de netrimitere în judecată ale procurorului date sub vechiul cod: dacă a fost sesizată instanța și apoi a apărut codul nou, va rămâne la acea instanță și se va soluționa după vechiul cod; dacă la apariția noului cod termenul de formulare a plângerii nu expirase, plângerea revine judecătorului de cameră preliminară care o va soluționa potrivit noului cod;

Măsurile preventive:

– dacă s-au formulat cereri sau propuneri cu privire la ele în cursul urmăririi penale, și la momentul soluționării lor de prima instanță a apărut noul cod, ele se trimit la judecătorul de drepturi și libertăți după noua lege; dacă dosarul e în fază de recurs, rămâne la acea instanță și se soluționează după vechiul cod;

– dacă au fost luate sub vechiul cod și la data apariției noului cod sunt în curs de executare, ele continuă până la expirare; prelungirea revocarea, înlocuirea lor ulterioară se va dispune după noul cod.

Noua legislație penală (VI) – aplicarea legii penale în timp

Filed under: noile coduri — Cristi Danilet @ 1:41 AM
Tags: , ,

ProblemeCPFac o comparație între Codul penal 1968 și Noul Cod penal 2014. Principiul constituțional este că orice lege se aplică numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile (mitior lex).

1. Situații cu privire la pedepse:

– pentru procese în curs: dacă se comite fapta pe codul vechi și pedeapsa e mai ușoară pe codul nou (pentru exemple, vezi AICI), judecătorul va aplica pedeapsa după codul nou care, astfel, retroactivează. Logic, dacă fapta nu mai este sancționată de noul cod (dezincriminare), inculpatul va fi achitat;

– pentru hotărâri definitive și pedepse neexecutate complet: numai dacă pedeapsa aplicată de judecător sub codul vechi e mai aspră ca maximul pedepsei legale din noul cod, atunci pedeapsa aplicată se reduce la acest maxim, iar dacă această pedeapsă a fost executată, condamnatul va fi pus în libertate; dacă fapta este dezincriminată, condamnatul va fi eliberat imediat. Pentru aceste două chestiuni se vor demara proceduri din oficiu; aproximativ 200 deținuți vor fi puși în libertate în primele zile ale lunii februarie 2014;

– pentru hotărâri definitive și pedepse executate în întregime: noul cod penal mai favorabil nu are incidență sub aspectul redozării pedepselor.

2. Situații cu privire la alte instituții juridice:

– pentru stabilirea pedepselor în caz de infracțiune continuată: codul nou este mai favorabil (3 ani spor, față de 5 ani spor pe codul vechi)

– pentru stabilirea pedepselor în caz de concurs și recidivă: codul penal vechi este mai favorabil (sporul este facultativ, pe când pe noul cod sporul este obligatoriu); dacă una singură este comisă sub legea nouă, pedeapsa pentru concurs/recidivă se stabilește potrivit legii noi.

– pedepsele complementare și accesorii: se aplică legea în funcție de care s-a stabilit pedeapsa principală;

– pentru circumstanțele atenuante: cu privire la conținut codul nou este mai favorabil (acum se introduce ca circumstanță acoperirea integrală a prejudiciului material), dar cu privire la efecte codul vechi este mai favorabil (pedepsele sunt mai reduse în urma reținerii circumstanțelor ca în noul cod unde reducerea este de fixă de o treime);

– pentru circumstanțe agravante: cu privire la efecte, codul nou este mai favorabil (spor de 2 ani, față de 5 ani pe vechiul cod);

– pentru renunțarea sau amânarea aplicării pedepsei: codul nou este mai favorabil (aceste fiind măsuri neprevăzute în vechiul cod);

– pentru plângerea prealabilă și împăcare: este mai favorabil codul care le permite (de ex, codul nou – pentru furt, căci de acum se permite împăcarea, )

– pentru suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei: cu privire la condițiile de aplicare vechiul cod este mai favorabil (se aplică pentru pedepse până la 4 ani, față de 3 ani sub noul cod); pentru termenul de încercare legea veche este mai favorabilă (2-4 ani, față de 2-5 ani sub noul cod)

– pentru liberare condiționată: cu privire la condițiile de aplicare, codul vechi este mai favorabil (cel nou introduce condiția îndeplinirii integrale a obligațiilor civile)

– cu privire la prescripția răspunderii penale și prescripția executării pedepsei: termenele sunt identice;

– pentru reabilitarea de drept: pentru pedepsei suspendată cub supraveghere codul vechi este mai favorabil (reabilitarea intervine la momentul expirării termenului de încercare); pentru reabilitarea judecătorească codul nou este mai favorabil (termenele sunt mai mici).

3. Concluzie:

Pare simplu să se stabilească  care e legea mai favorabilă când te referi la pedepse (regulile sunt cuprinse în art. 3-7 Cpen și art. 3-22 din Legea 187/2012).

Când e vorba de alte instituții incidente în cursul procesului sau ulterior procesului soluționat definitiv, lucrurile se complică: doctrina veche (Dongoroz și susținută Decizia 8/2008 a ICCJ-Sectii Unite și de Decizia 1483/2011 a CCR) arată că odată aleasă legea penală aceasta se aplică în mod global, pentru toate instituțiile incidente. Doctrina nouă (Streteanu, Hotca și conformă cu orientările moderne din alte țări) arată că prin lege penală mai favorabilă se înțelege nu legea în ansamblul ei, ci dispozițiile legale cuprinse în acel act normativ, incidente pentru fiecare instituţie de drept penal autonomă după cum fiecare normă este mai favorabile. CSM a îmbrățișat cea de-a doua orientare și a propus ministrului modificarea în acest sens a Legii 187/2012.

1 febr. 2014 – Noi acte normative intrate in vigoare

Filed under: noile coduri — Cristi Danilet @ 12:29 AM
Tags:

–  Legea nr.286/2009 privind Codul penal (însoțit de Legea nr.187/2012 de punere a sa în aplicare);

Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală (însoțit de Legea nr.255/2013 de punere a sa în aplicare, modificată la rândul ei prin OUG nr. 116/2013; și de Hot. CSM 79/2014 de modificare a Regulamentului de ordine interioară a instanțelor);

Legea nr.252/2013 privind sistemul de probațiune (însoțită de Regulamentul său de aplicare aprobat prin HG 1079/2013);

Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal;

Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal (însoțit de Regulamentul de organizare a activităţii judecătorului de supraveghere a privării de libertate aprobat prin Hot.CSM 89/2013);

– Legea nr. 300/2013 privind îmbunătățirea Legii nr.303/2004 privind cooperarea internațională în materie penală.

30/01/2014

Noua legislație penală (V) – noutăți privind medierea

Filed under: mediere,noile coduri — Cristi Danilet @ 9:00 PM
Tags: , ,

mediere penalaOdată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal și Noului Cod de procedură penală, vor intra în vigoare dispoziții din Legea nr. 255/2013 care modifică Legea nr. 192/2006 cu privire la medierea și organizarea profesiei de mediator, dezvoltând în mod substanțial instituția medierii penale.

Înțeleg să fac câteva observații:

1. Potrivit legii noi, medierea în timpul unui proces penal ar fi posibilă în latura penală pentru un număr restrâns de infracțiuni (anume cele cu privire la care este necesară plângerea prealabilă sau este posibilă împăcarea) – art. 67 alin.1 Lege 192/2006, iar în latura civilă este posibilă pentru orice infracțiune dar numai cu privire la pretențiile civile – art. 23 alin.1 NCpp. Dup mine, medierea în latură penală nu este posibilă (căci între victimă și făptuitor nu poate avea loc vreo negociere și nu se poate încheia vreo înțelegere cu privire la încadrarea juridică a faptei ori cu privire la aplicarea pedepsei ori cuantumul acesteia), iar medierea în latură civilă nu poate fi limitată doar la pretențiile civile.

2. Acordul de mediere penală este un impediment la declanșarea/continuarea procesului penal alternativ la retragerea plângerii prealabile sau împăcarea încă din 2010. Prin urmare, el nu este un mijloc de realizare a vreuneia din celelalte impedimente.

3. În procesele penale, mediere este de două feluri: civilă și penală.

a. Medierea civilă în procesul penal vizează doar acțiunea civilă și reprezintă în fapt o tranzacție intermediată de mediator care privește doar despăgubirile pretinse pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune. Un astfel de acord de mediere nu va bloca derularea laturii penale, ci eventual va influența soluția pe fondul acțiunii penale. Se poate încheia un astfel de acord pentru orice fel de infracțiune.

b. Medierea penală este o practică restaurativă care presupune dialogul victimă-infractor. Niciuna dintre ele nu poate fi constrânsă să apeleze la mediere. Părțile nu sunt obligate să se informeze anterior cu privire la mediere și nu există nicio sancțiune pentru neparcurgerea acestei proceduri. Aparent, medierea penală ar fi posibilă doar pentru infracțiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală (art. 67 alin.2). După mine, atâta timp cât, urmare a comiterii infracțiunii, există și victimă, persoanele/părțile pot încheia un acord de mediere prin care să ajungă la înțelegere asupra unor multiple aspecte.

4. Sub aspectul efectelor produse de acordul de mediere încheiat, deosebim:

4.1 infracțiuni urmăribile la plângerea prealabilă sau pentru care e posibilă împăcarea: acordul de mediere împiedică începerea sau continuarea procesului penal, producând astfel efecte în ambele laturi ale procesului penal – sunt 30 de infracțiuni în Codul penal și alte infracțiuni din 7 legi speciale. Așadar:

– dacă acordul intervine în faza de urmărire penală, procurorul oprește procedurile penale; ca urmare, acordul poate fi supus validării prin autentificare la notar sau consfințire la instanță (căci procurorul nu are atribuții decât cu privire la acțiunea penală);

– dacă intervine în faza de judecată, inculpatul va fi achitat și se va lua act de acordul de mediere care poate fi pus astfel în executare.

4.2 alte infracțiuni: procesul penal se derulează sub aspectul laturii penale după regulile obișnuite, iar sub toate celelalte aspecte se va da efect acordului de mediere penală.  Mai mult:

– dacă cauza se termină în faza de urmărire penală ca urmare a acordului părților, acordul de mediere va putea sta la baza unei soluții de renunțare la urmărire penală (art. 318 alin. 1 și alin.2 NCPP). Anumite obligații asumate de părți în cadrul acordului de mediere vor putea fi impuse de procuror suspectului/inculpatului pentru a fi realizate în maxim 9 luni, sub sancțiunea revocării măsurii dispuse, aceea de renunțare la urmărire (art. 318 alin. 3 și alin.4);

 – dacă cauza este trimisă în judecată, instanța va putea pronunța, după caz, condamnarea cu executare în penitenciar, reținând ca circumstanță atenuantă cu efect obligatoriu de reducere a pedepselor legale cu o treime „eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii” (art.75 alin.2 C.pen). Tot astfel, în anumite condiții se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei (art. 91 C.pen), renunţarea la aplicarea pedepsei (în condițiile art. 80-82 C.pen) sau amânarea aplicării pedepsei (în condițiile art. 83-90 C.pen) – prevederile cuprinse în acordul de mediere se vor examina de către instanță în cadrul procedurii de verificare a condițiilor pentru a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, renunţarea la aplicarea pedepsei și amânarea aplicării pedepsei, care printre criteriile referitoare la infractor prevăd și „eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare [art. 91 alin.1 lit d), art. 80 alin. 1 lit. b), respectiv art. 83 alin. 1 lit. d) noul Cod penal].

5. Pe durata medierii, suspendarea procesului penal este facultativă, iar durata este de maxim 3 luni.

6. În cazul în care medierea are succes, acordul de mediere trebuie să consacre înțelegerea părților. Clauzele acordului de mediere pot fi dintre cele mai variate și nu se limitează la repararea prejudiciului, obligatoriu fiind doar să privească drepturi asupra cărora părţile pot dispune (e greșit să se menționeze „persoana vătămată își retrage plângerea prealabilă” sau „părțile se împacă” – căci atunci se face trimitere la alte instituții, care au regim diferit).

7. Pe mediator nu trebuie să îl intereseze încadrarea juridică. El poate să accepte să facă o mediere indiferent de infracțiunea pentru care se poate face plângere sau s-ar fi demarat procedurile penale, mai ales că încadrarea juridică definitivă o va face numai instanța la finalul procesului. El trebuie să se ocupe de medierea conflictului dintre părți, nu de aspectele juridice ale acestuia, informându-le doar într-un mod general asupra posibilelor efecte ale acordului, unele obligatorii (stoparea procedurilor în cazul unor infracțiuni „simple”) altele la opțiunea magistratului (reducerea pedepsei, renunțarea la proceduri etc).

8. Acordul de mediere se trimite organului judiciar în original și în format electronic. Părțile trebuie să se prezinte în fața organului judiciar pentru a confirma înțelegerea (excepție: dacă acordul este autentificat la notar).

 

Legislație:

Legea_medierii (în forma de la 1 febr.2014);

– Legea 286/2009 privind Codul penal (modificat și însoțit de Legea nr.187/2012 de punere a sa în aplicare);

– Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală (modificat și însoțit de Legea nr.255/2013 de punere a sa în aplicare, modificată la rândul ei prin OUG nr. 116/2013; de Hot.CSM 79/2014 de modificare a Regulamentului de ordine interioară a instanțelor).

Codurile sunt in primul rand pentru voi

Filed under: educatie,noile coduri — Cristi Danilet @ 6:37 PM

E regretabil faptul ca nu s-a facut o campanie de informare pe noile coduri penale. Eu am inceput in aceasta saptamana asa ceva pe blogul personal https://cristidanilet.wordpress.com.  Ieri CSM a invitat instantele sa faca o campanie de popularizare la nivel local.

Imi displace modul in care se poarta toata discutia asta din spatiul public legat de anumite prevederi din noile coduri. Nu e o dezbatere, ci un scandal. De fapt, daca ma gandesc mai bine, cam orice dezbatere din Romania e un scandal. Habar nu avem sa purtam un dialog si, mai mult, toti ne dam cu parerea in virtutea unui asa numit „drept la opinie”, care este lipsit de valoare daca nu e sustinut logic de argumente factuale.

Dar, ca sa vad si partea pozitiva: in urma acestui scandal, populatia a aflat ca intra in vigoare noile coduri. Eu as atrage atentia ca orice lege, si mai ales codurile, se adreseaza in primul rand cetatenilor, nu profesionistilor dreptului. Asa ca va indrum sa cititi codurile, sa intelegeti care sunt noile fapte pe care nu aveti voie sa le comiteti incepand de vineri noapte pentru ca vor fi infractiuni, si sa intelegeti – daca sunteti implicati intr-un proces penal – care va sunt drepturile si obligatiile procesuale de exercitarea carora depinde, pana la urma, ocrotirea drepturilor dvs. Si, nu uitati, ultimul garant al drepturilor si libertatilor dvs este judecatorul.

29/01/2014

Noua legislatie penala (IV): Noul Codul de procedură penală – elemente de noutate

Filed under: noile coduri — Cristi Danilet @ 7:00 PM
Tags: , ,

Danilet-Cpp

Faze procesuale şi organe judiciare: Procesul penal va avea patru faze: urmărirea penală (care se desfăşoară cu privire la faptă imediat după sesizare, şi apoi cu privire la persoana), camera preliminară, judecata (în primă instanţă şi, eventual, în calea de atac a apelului) şi executarea a hotărârii judecătoreşti definitive.

Organele de urmărire penală sunt procurorul şi organele de cercetare penală (cele ale poliţiei judiciare şi cele speciale). În cursul urmăririi penale, drepturile omului sunt ocrotite în mod special: măsurile preventive, măsurile asigurătorii, măsurile de siguranţă cu caracter provizoriu, percheziţia, folosirea tehnicilor speciale de supraveghere vor fi autorizate de judecătorul de drepturi şi libertăţi, care apoi devine incompatibil să soluţioneze cauza pe fond. Acest judecător, la cererea procurorului, procedează şi la audierea anticipată a martorului dacă există riscul să nu mai poată fi audiat ulterior în faza de judecată.

Legalitatea probelor administrate şi a trimiterii în judecată sunt verificate în termen de cel mult 60 zile de la sesizarea instanţei de către un judecător în cadrul activităţii de cameră preliminară, eliminându-se astfel posibilitatea ca mai târziu dosarul să fie returnat de instanţa de judecată la procuror.

Judecata revine completului de judecată alcătuit dintr-un judecător în primă instanţă (3 la ICCJ) şi doi judecători în apel (5 la ICCJ). 

Competenţă: S-a restrâns categoria infracţiunilor pentru care procurorul era obligat să efectueze urmărire penală proprie.

Tribunalul nu va mai judeca căi de atac, ci de la Judecătorii şi Tribunale, hotărârile vor fi apelate doar la curtea de apel. Se desfiinţează Tribunalul Militar Teritorial şi parchetul aferent. Dacă urmărirea penală este efectuată de DNA, procurorul DNA trebuie să participe la soluţionarea oricărei plângeri, cereri, contestaţii.

După începerea cercetării judecătoreşti nu mai este posibilă declinarea de competenţă decât în favoarea unei instanţe superioare. Dacă un demnitar al statului este judecat de ICCJ, demisia lui din acea calitate nu va mai atrage schimbarea instanţei, dacă fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu sau deja s-a pronunţat prima hotărâre. Justiţia este lăsată aproape de cetăţean chiar şi în caz de strămutare: astfel, un dosar se poate muta de ICCJ de la o curte de apel doar la o alta învecinată, iar strămutarea de la o judecătorie sau un tribunal se dispune de curtea de apel doar la o instanţă din circumscripţia ei şi numai pentru suspiciuni care vizează imparţialitatea tuturor judecătorilor instanţei. Şi procurorul poate cere de acum recuzarea judecătorului şi strămutarea  judecării cauzelor, păstrând de asemenea dreptul de a cere desemnarea unei alte instanţe înainte de emiterea rechizitoriului. 

Părţile şi subiecţii procesuali principali: Victima infracţiunii este introdusă în proces ca persoană vătămată, iar dacă nu vrea să participe, trebuie să declare expres acest lucru, caz în care va putea fi audiată ca martor; când pretinde repararea prejudiciului, persoana vătămată se numeşte parte civilă.

Persoana cercetată se va numi suspect, iar când se pune în mişcarea acţiunea penală împotriva lui va fi inculpat. Asigurătorul va fi parte responsabilă civilmente. 

Măsuri preventive: Reţinerea poate fi dispusă de poliţist sau procuror pe 24 ore cu privire la suspect sau inculpat.

Controlul judiciar şi controlul judiciar pe cauţiune nu mai sunt acum măsuri subsecvente arestării preventive, ci alternative la arestare; ele se dispun în fiecare fază procesuală de cel care exercită funcţia respectivă; cauţiunea este de minim 1.000 lei.

Apare o nouă măsură preventivă: arestul la domiciliu, pe care o poate dispune doar un judecător pe 30 zile în cursul urmăririi penale, respectiv pe durată nedeterminată în cursul judecăţii.

Arestarea se poate dispune numai în patru situaţii (fugă, influenţare martori, presiuni victimă, altă infracţiune), iar pe motivul pericolului pentru ordinea publică o persoană poate fi arestată numai în cazul suspectării de comitere a unor infracţiuni foarte grave enumerate expres de lege. Măsura se ia pentru 30 zile cu posibilitatea prelungirii, fără a depăşi 180 zile în cursul urmăririi penale, respectiv jumătatea maximului special (dar fără a depăşi 5 ani) în faza de primă instanţă.

Cu excepţia reţinerii care se poate dispune daca sunt indicii temeinice sau probe care să fundamenteze o suspiciune rezonabilă cu privire la comiterea faptei, pentru celelalte măsuri sunt necesare neapărat probe. Împotriva Doar reţinerii se poate face plângere la procuror, iar împotriva celorlalte măsuri numai contestaţie la judecător. 

Forme restrânse ale procesului: Va fi posibilă desfăşurarea unui proces în formă abreviată: în faza de urmărire penală, pentru infracţiuni sancţionabile de lege până în 7 ani închisoare, între procuror şi inculpat se poate încheia un acord de recunoaştere a vinovăţiei dacă inculpatul recunoaşte fapta, acceptă încadrarea juridică, şi e de acord cu cuantumul pedepsei şi modul de executare propuse de procuror; acordul va fi avizat de procurorul ierarhic superior şi va fi încuviinţat de instanţa de judecată.

E posibil ca procesul să se desfăşoare în formă simplificată: în faţa instanţei, pentru orice infracţiune în afară de cele sancţionate cu detenţiune pe viaţă, inculpatul poate recunoaşte învinuirea şi judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, caz în care se vor reduce cu o treime limitele de pedeapsă legale. 

Nesancţionarea inculpatului: Pentru infracţiuni sancţionabile de lege până în 7 ani, procurorul poate decide în anumite condiţii să renunţe la urmărirea penală dacă nu există interes public (principiul oportunităţii urmăririi penale), dispunând ca inculpatul să îndeplinească anumite obligaţii.

Dacă dosarul ajunge totuşi în faţa instanţei, aceasta poate decide renunţarea la aplicarea pedepsei aplicând un avertisment dacă pedeapsa legală este până în 5 ani. Pentru infracţiuni sancţionabile de lege până în 7 ani şi dacă pedeapsa stabilită este amenda sau închisoare de cel mult 2 ani, judecătorul poate constata vinovăţia inculpatului şi acorda un termen de doi ani în care el să îndeplinească anumite obligaţii, iar la finalul perioadei va decide dacă va mai aplica pedeapsa – amânarea aplicării pedepsei.

Apărarea are noi drepturi şi obligaţii faţă de acum: avocatul are dreptul să participe la audierea oricărei persoane în cursul procesului şi are acces la dosar oricând, limitarea acestui drept fiind foarte strictă; ca urmare, nici nu mai este obligatorie prezentarea materialului de urmărire penală.

Când avocatul ales nu se prezintă şi este înlocuit de unul din oficiu, acestuia i se dă un termen pentru a pregăti apărarea, care în faza de judecată este de minim 3 zile. Dacă persoana ascultată de organul judiciar este obosită sau bolnavă şi îi este afectată astfel capacitatea fizică sau psihică, se întrerupe audierea. Atunci când inculpatul este trimis în judecată, lui i se va comunica rechizitoriul. Părţilor li se comunică sub semnătură drepturile şi obligaţiile procesuale. Orice audiere în această fază procesuală este, de regulă, înregistrată audio sau chiar audiovideo, în declaraţia luată se consemnează cine a pus întrebarea şi se semnează declaraţia de avocaţii tuturor părţilor, prezenţi.

Medierea: Dreptul la un mediator se comunică părţilor şi subiecţilor procesuali principali înainte de audiere. Există în continuare posibilitatea ca victima şi infractorul să încheie înţelegeri cu privire la pretenţiile civile, fie direct între ele (tranzacţie), fie prin intermediul unui terţ (mediere civilă în procesul penală) – în latura civilă a procesului aceasta va duce la soluţionarea acţiunii civile potrivit voinţei părţilor, iar în latura penală a procesului va constitui un element ca judecătorul să dispună renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, suspendarea condiţionată a executării pedepsei, ori să reţină circumstanţe atenuante având ca efect reducerea pedepsei cu o treime şi chiar să dispună liberarea condiţionată a celui închis în penitenciar înainte de executarea în întregime a pedepsei.

Noul cod permite şi medierea penală, iar din acest punct de vedere vor exista două categorii de infracţiuni. O primă categorie este cea pentru care încheierea unui acord de mediere între infractor şi victimă va împiedica începerea sau desfăşurarea procesului penal (infracţiunile urmăribile la plângerea prealabilă şi cele urmăribile din oficiu dar pentru care este posibilă împăcarea). O a doua categorie este cea pentru care acordul de mediere poate constitui un element ca procurorul să renunţe la urmărirea penală şi să acorde infractorului un termen de 9 luni în care să îndeplinească obligaţiile asumate prin acord.

Sesizarea organului judiciar: Apar modificări la plângerea prealabilă: de la termenul de 2 luni de la data cunoaşterii făptuitorului se trece la termenul de 3 luni de la data cunoaşterii comiterii faptei. 

Celeritate: Sunt prevederi care va duce la urgentarea soluţionării unui dosar: Când dosarul ajunge în faţa completului de judecată după ce a trecut de camera preliminară, cauza nu mai poate fi restituită la procuror. Orice schimbare de domiciliu a părţii se comunică în 3 zile, altfel citarea ei la domiciliul iniţial rămâne valabilă. Dacă inculpatul este arestat, termenele de judecată se dau la interval de maxim 7 zile. Inculpatul arestat poate solicita să fie judecat în lipsă. Se poate acorda doar un singur termen pentru angajarea apărătorului. În faza de judecată se vor readministra probele din faza de urmărire penală numai dacă acestea sunt contestate. Dacă urmărirea penală sau judecata în primă instanţă durează mai mult de un an, respectiv în apel durează mai mult de 6 luni, se poate face contestaţie cu privire la durată la judecătorul de drepturi şi libertăţi, respectiv la instanţa ierarhic superioară. 

Minorii: Dacă victima este o persoană fără capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, acordarea asistenţei juridice este obligatorie. Pentru minorul păgubit, procurorul este cel care poate exercita acţiunea civilă dacă nu o face reprezentantul legal.

Dacă suspectul/inculpatul este minor, în proces se citează Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţie a minorului (în faza de urmărire penală), respectiv Serviciul de probaţiune (în faza de judecată) şi e obligatorie efectuarea unui referat de evaluare de către acest serviciu. Reţinerea şi arestarea pot fi dispune numai excepţional. Minorii pot fi condamnaţi doar la măsuri educative neprivative sau privative de libertate. 

Soluţionare: Procurorul poate dispune netrimiterea în judecată prin clasare (când sunt impedimente legale la declanşarea sau desfăşurarea urmăririi penale) sau renunţare la urmărirea penală (când nu există interes public) – aceste soluţii pot fi atacate cu plângere la judecătorul de cameră preliminară. Trimiterea în judecată se dispune prin rechizitoriu, şi numai ulterior punerii în mişcare a acţiunii penale prin ordonanţă care se emite obligatoriu când există probe de vinovăţie a inculpatului.

În faţa instanţei de judecată sarcina probei revine în principal acuzării, iar inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie. Probele nelegal obţinute sunt excluse din proces. Instanţa poate dispune achitarea sau încetarea procesului penal, respectiv condamnarea (numai când îşi formează convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă), amânarea aplicării pedepsei sau renunţarea la aplicarea pedepsei.

Atunci când stabileşte anumite obligaţii în sarcina sa, procurorul, respectiv instanţa de judecată pot stabili prestarea unei munci în folosul comunităţii numai cu acordul inculpatului/condamnatului (ca obligaţie în caz de renunţare la urmărire penală, de amânare a executării pedepsei sau de renunţare la aplicarea pedepsei, respectiv în caz de înlocuire a amenzii penale neplătite din motive neimputabile). Atunci când amenda penală nu se plăteşte cu rea-credinţă, sancţiunea este înlocuirea ei în închisoarea. 

Căi de atac: Dispare calea de atac a recursului, astfel că sentinţele pronunţate în primă instanţă vor putea fi atacate doar cu apel, care este devolutiv în întregime. Hotărârea astfel pronunţată este definitivă şi se pune în executare. Numai pentru 5 motive care vizează doar legalitatea poate fi exercitată calea extraordinară de atac numită recurs în casaţie, care se soluţionează de ICCJ. Mai sunt căi extraordinare contestaţia în anulare (pentru vicii de procedură, nelegală constituire sau compunere a completului, lipsa asistenţei juridice) şi revizuirea  (pentru aspecte noi, ivite ulterior pronunţării hotărârii definitive, inclusiv declararea ca neconstituţională a textului de lege pe care s-a întemeiat hotărârea definitivă sau statul român a fost condamnat la CEDO), care se depune numai la instanţă. Un proces poate fi redeschis numai la cererea persoanei condamnare în lipsă, dacă nu a ştiut de proces.

Practică unitară: Ca şi până acum, pentru soluţii definitive diferite în ce priveşte dezlegarea unor probleme de drept, ICCJ poate fi sesizată să pronunţe o decizie în interesul legii. Noul cod prevede că pentru procesele pe rol, instanţei de control judiciar unde se află cauză poate sesiza de asemenea ICCJ pentru a pronunţa o hotărâre prealabilă cu privire la chestiunea în drept ce comportă discuţii. 

Executarea Executarea pedepsei închisorii poate fi amânată sau întreruptă numai pentru două motive: boală gravă care nu poate fi tratată nici în sistemul penitenciar, nici sub pază permanentă în sistemul civil şi dacă lăsarea în libertate a condamnatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică; starea de graviditate sau copil mai mic de un an. S-a eliminat cazul privind considerentele familiale sau de la locul de muncă.

Video: Emisiune – Danilet , Codul explicat, Danilet

Legislație: Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală (modificat și însoțit de Legea nr.255/2013 de punere a sa în aplicare, modificată la rândul ei prin OUG nr. 116/2013; de Hot.CSM 79/2014 de modificare a Regulamentului de ordine interioară a instanțelor);

propuneri CSM 30.01.2014

28/01/2014

Noua legislație penală (III): Noul Codul penal, partea specială – elemente de noutate

Filed under: noile coduri — Cristi Danilet @ 10:07 PM
Tags: ,

Danilet-CpFață de Codul penal 1969, sunt modificări în ce privește cuantumul pedepsei, care în general scade. Apar noi infracțiuni, altele sunt abrogate, iar pentru altele se modifică conținutul constitutiv.  

În noul Cod penal sunt preluate și unele infracțiuni din legi speciale: cele privind traficul de persoane, protecția drepturilor copilului, comerțul electronic, executorii judecătorești, protecția martorilor, circulația pe drumurile publice (pe noul Cod va avea importanță alcoolemia la momentul recoltării probelor biologice, nu a conducerii!), regimul armelor și munițiilor, securitatea și sănătatea în muncă, cămătăria, combaterea criminalității informatice, exercitarea drepturilor electorale.

Modificare pedepse: Pentru unele infracțiuni limita superioară a pedepselor sunt mai mici ca în vechiul cod: de exemplu, pentru rele tratamente aplicate minorului scade maximul de la 15 la 7 ani, furtul calificat scade de la 15 la 10 ani, mărturia mincinoasă de la 5 la 3 ani, hărțuirea sexuală de la 2 la un an, înșelăciunea de la 15 la 3 ani. Pentru alte infracțiuni scade atât minimul, cât și maximul legal: pentru vătămarea cauzatoare de moarte pedepsele erau 5-15 ani, acum vor fi 6-12 ani; pentru lipsirea de libertate în mod ilegal pedepsele erau 3-10 ani, acum vor fi 1-7 ani; pentru trafic de minori de la 5-15 ani scad la 3-10 ani închisoare; pentru violare de domiciliu de la 6 luni-4 ani la 3 luni-2 ani; delapidarea era sancționată cu 1-15 ani închisoare, pe noul cod va fi 6 luni-7 ani.

Pentru un număr mai mic de infracțiuni, crește minimul pedepsei: la determinarea sau înlesnirea sinuciderii crește de la 2 la 3 ani, pentru șantaj de la 6 luni la un an. Pentru altele crește doar maximul legal: la divulgarea secretului profesional și la evadare crește de la 2 la 3 ani. Iar pentru altele cresc ambele limite: la încăierare pedeapsa era o lună-6 luni, de acum va fi 3 luni-1 an; cercetarea abuzivă era sancționată cu 1-5 ani închisoare, noua pedeapsă va fi 2-7 ani.

Pentru un alt set de infracțiuni crește minimul și scade maximul: infracțiunea de distrugere era sancționată cu o lună-3 ani, de acum va fi 3 luni-2 ani; nedenunțarea unor infracțiuni era sancționată cu 3 luni-3 ani, acum va fi 6 luni-2 ani; favorizarea infractorului și tăinuirea erau sancționate 3 luni-7 ani, acum vor fi 1-5 ani.

Cele mai multe infracțiuni se urmăresc din oficiu. Dintre acestea, pentru un număr de 5 infracțiuni din Codul penal și mai multe infracțiuni din șase legi speciale, părțile pot pune capăt procesului prin împăcare. Există și un număr de 25 de infracțiuni în Codul penal și alte infracțiuni cuprinse în 9 legi speciale pentru care e necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate ca să înceapă urmărirea penală, în cazul cărora lipsa sau retragerea plângerii prealabile împiedică desfășurarea procesului penal.

Infracțiuni contra persoanei: Eutanasia (ucidere la cererea victimei) este interzisă. Actele de violență care produc suferințe fizice până în 90 zile, intră în conținutul infracțiunii de „lovire sau alte violențe”, iar peste 90 zile în infracțiunea de „vătămare corporală”. Fătul este ocrotit în mod special, fiind interzis în continuare avortul în alte condiții decât cele medicale, dar acum este incriminată și fapta de vătămare corporală a fătului. Vătămarea corporală din culpă produsă în urma unui accident de circulație nu mai este infracțiune dacă leziunile sunt până la 90 zile îngrijiri medicale. O nouă infracțiune este „hărțuirea”, contând în urmărirea unei persoane, ori apelarea acesteia sau trimiterea de mesaje care îi cauzează o stare de temere, sancționată cu 3-6 luni, respectiv 1-3 luni închisoare. Prostituția nu va mai fi infracțiune, ci doar contravenție. 

Minorul este ocrotit în mod special: nu poate fi folosit în scop de cerșetorie, nu poate fi exploatat sexual, nu poate să își dea un acord valabil pentru acte sexuale dacă are sub 13 ani, nici măcar nu poate fi racolat pentru astfel de întâlniri convocate prin internet sau telefon. Comite infracțiunea de abandon de familie cel care nu plătește pensia de întreținere timp de trei luni, nu două ca până acum.

Conținutul infracțiunii de viol este mai bine definit: raportul sexual, actul sexual oral ori actul sexual anal, comise prin constrângere, iar pedeapsa este aceeași de 3-10 ani. Restul actelor de natură sexuală comise prin constrângere constituie o nouă infracțiune numită „agresiune sexuală” pedepsită cu 2-7 ani. Pretinderea de favoruri sexuale nu doar de șefi, ci de acum și de către colegi, intimidând sau umilind victima constituie infracțiunea de „hărțuire sexuală”.

Viața privată va fi mai bine ocrotită ca în prezent: Violarea domiciliului rămâne infracțiune, iar acum se incriminează și violarea sediului unei persoane juridice. Fotografierea sau înregistrarea convorbirilor unor persoane în domiciliul lor, respectiv difuzarea imaginilor sau convorbirilor va fi infracțiunea de violarea vieții private, sancționată cu închisoare 3 luni-2 ani, respectiv 6 luni-3 ani.

Infracțiuni contra patrimoniului: Apar noi infracțiuni în acest domeniu: abuzul de încredere prin frauda creditorilor, înșelăciunea privind asigurările, deturnarea licitațiilor publice, exploatarea patrimonială a unei persoane vulnerabile. În mod inexplicabil, dispare forma agravată a consecințelor deosebit de grave pentru mai multe infracțiuni patrimoniale, așa cum a subliniat Raportul ExpertForum, agravantă păstrată numai pentru infracțiuni de serviciu.

Infracțiuni privind autoritatea: Autoritățile sunt ele ocrotite în mod special: orice amenințare sau violență împotriva unei persoane care exercită o autoritate de stat, în timpul exercitării funcției, pentru intimidare sau răzbunare, duce la majorarea pedepsei cu o treime (infracțiunea se numește „ultraj”), iar dacă victima este judecător sau procuror, majorarea se face cu jumătate (infracțiunea este cea de „ultraj judiciar”).

Infracțiuni contra înfăptuirii justiției: Aici apar noi infracțiuni. Împiedicarea organului judiciar să efectueze un act procedural sau refuzul de a pune actele sau informațiile cerute la dispoziția lor, va fi infracțiunea de „obstrucționare a justiției” sancționată cu pedeapsă de la 3 luni la un an închisoare. Intimidarea, amenințarea sau constrângerea unei persoane sau a familiei acesteia pentru a nu da, a da sau a retrage o declarație dată la organele judiciare, va fi infracțiunea de „influențarea declarațiilor”, iar pedeapsa de la 1 la 5 ani; răzbunarea pentru declarațiile date va fi, de asemenea, infracțiune. Dacă organul judiciar este acuzat în mod public și nereal că a comis o abatere disciplinară sau o infracțiune, aceasta va fi infracțiunea de „presiuni asupra justiției”, sancționabilă cu închisoare de la 3 luni la un an.

„Nedenunțarea unor infracțiuni” va fi sancționată numai dacă fapta nedenunțată este îndreptată contra vieții sau a avut ca urmare moartea unei persoane. Denunțarea calomnioasă se va numi „inducerea în eroare a organelor judiciare”. Organul judiciar sau funcționarul care divulgă informații confidențiale dintr-un dosar, va fi „compromiterea intereselor justiției” sancționată cu 3 luni-2 ani închisoare. Din infracțiunea de represiune nedreaptă s-a eliminat referirea la arestarea preventivă.

Va fi sancționat cu închisoare 3 luni-1 an avocatul care face înțelegere cu partea adversă pentru fraudarea intereselor clientului său (infracțiunea de „asistența și reprezentarea neloială”). Nerespectarea hotărârilor judecătorești cunoaște o paletă mai largă de fapte care intră în conținutul său constitutiv – de exemplu, intră aici orice formă de rezistență la organul de executare, nu doar amenințarea.

Infracțiuni de corupție și de serviciu: Limita maximă a pedepsei legale pentru luare de mită este mai mică cu 2 ani, cumpărarea de influență mai mică cu 3 ani, pe când la darea de mită și traficul de influență crește limita maximă cu 2 ani; la infracțiunea de conflict de interese minimul crește cu 6 luni. Apare o nouă infracțiune, „folosirea abuzivă a funcției în scop sexual”, comisă de către un funcționar public care întocmește sau nu un act solicitând favoruri de natură sexuală și sancționată cu închisoare 6 luni-3 ani. Vor fi prevenite scurgerile de informații prin incriminarea a două noi infracțiuni: divulgarea informațiilor secrete de stat, respectiv divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice.

Infracțiuni de fals: La unele infracțiuni de fals în înscrisuri crește minimul special cu 3 luni. Apare o nouă infracțiune – falsificarea unei înregistrări tehnice.

Infracțiunile electorale: Scade cu 2 ani maximul special pentru infracțiunile de împiedicare a exercitării drepturilor electorale, coruperea alegătorilor, frauda la vot.

Infracțiuni contra securității naționale: Scade cu 5 ani minimul și maximul pentru infracțiunile de trădare, trădare prin transmitere de informații secrete de stat, acțiuni ostile contra statului, spionaj, actele de diversiune – toate se vor sancționa de acum cu închisoare 10-20 ani. Este incriminată pentru prima dată infracțiunea de înaltă trădare, la care face referire Constituția și care pot fi comise de Președintele țării sau un membru al CSAT. Cresc limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de constituire de structuri informative ilegale de la  la 2-7 ani la 3-10 ani.

Video: NCpen, Danilet

Acte normative: Legea 286/2009 privind Codul penal (modificat și însoțit de Legea nr.187/2012 de punere a sa în aplicare).

27/01/2014

Noua legislație penală (II): Noul Codul penal, partea generală – elemente de noutate

Filed under: noile coduri — Cristi Danilet @ 9:58 PM
Tags: ,

NCpenInfracțiunea are o nouă definiție: fapta prevăzută de legea penală (Codul penal și legile speciale cu dispoziții penale), comisă cu vinovăție (intenție, culpă, praeterintenție), nejustificată (sunt cauze justificative: legitima apărare, starea de necesitate, exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații, consimțământul persoanei vătămare) și imputabilă celui care a săvârșit-o (sunt cauze de neimputabilitate: constrângerea fizică, constrângerea morală, excesul neimputabil, minoritatea făptuitorului, iresponsabilitatea, intoxicația, eroarea, cazul fortuit).

Pedepsele principale pentru persoana fizică sunt detențiunea pe viață (care are o durată nedeterminată), închisoarea (între 15 zile – 30 ani) și amenda (se introduce sistemul zilelor-amendă: pedeapsa este între 30-400 zile a câte 10-500 lei ziua). Dacă nu se plătește amenda, se înlocuiește cu închisoarea (pentru rea-credință) sau cu muncă în folosul comunității (pentru imposibilitate de plată). În cazul unor infracțiuni comise pentru obținerea unui folos material, judecătorul poate aplica pe lângă pedeapsa închisorii, și pe cea a amenzii.

Dacă o persoană este găsită vinovată, judecătorul are posibilitatea să o condamne la pedeapsa închisorii cu executare în penitenciar, cu suspendare sub supraveghere dacă pedeapsa aplicată este de cel mult 3 ani (termenul de încercare 2-4 ani; supravegherea revine serviciului de probațiune; nu mai operează reabilitarea de drept la sfârșitul termenului de încercare; implică și prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității), să renunțe la aplicarea pedepsei pentru infracțiunile sancționate de lege până în 5 ani închisoare (judecătorul aplică un avertisment) sau să amâne aplicarea pedepsei dacă a stabilit o pedeapsă până în doi ani închisoare pentru o infracțiune sancționată de lege până în 7 ani (judecătorul acordă un termen de doi ani în care el să îndeplinească anumite obligații).

Reținerea circumstanțelor atenuante duce la reducerea pedepsei cu o treime, iar a celor agravante duce la aplicarea pedepsei până la maximul special cu posibilitatea unui spor de 2 ani. Cel care repară până la primul termen de judecată și integral prejudiciul cauzat, beneficiază obligatoriu de reducerea pedepsei cu o treime.

Pluralitatea de infracțiuni se sancționează mai aspru: dacă se comit mai multe infracțiuni în concurs, pedeapsa rezultantă e stabilită potrivit sistemului de cumul juridic dar cu un spor obligatoriu și fix – adică pentru pedepse cu închisoarea, judecătorul va aplica pedeapsa cea mai grea și un spor de o treime din celelalte pedepse stabilite, iar pentru o pedeapsă cu închisoarea și una cu amenda, se aplică amândouă; pentru recidiviști (primul termen al recidivei urcă de la 6 luni la 1 an închisoare), dacă noua infracțiune este comisă postcondamnatoriu, la noua pedeapsă se aplică restul neexecutat din pedeapsa anterioară, iar dacă noua infracțiune este comisă postexecutoriu, limitele pedepsei pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate. Pentru infracțiunile continuate și cele complexe, pedeapsa poate urca până la maximul special la care se poate adaugă un spor de 3 ani. 

Liberarea condiționată: Cel închis în penitenciar poate fi liberat înainte de executarea în întregime a pedepsei, dar numai dacă și-a îndeplinit în totalitate obligațiile civile și a executat o durată minimă de 20 ani pentru condamnarea la detențiune pe viață, 3/4 pentru închisoare mai mare de 10 ani și 2/3 pentru închisoare până în 10 ani (pentru femeile și bărbații de 60 ani fracțiile sunt 2/3 și 1/2). Dacă perioada rămasă de executat este de minim 2 ani, cel liberat are de executat anumite măsuri de supraveghere și obligații.

Pedepsele complementare sunt interzicerea unor drepturi pe 1-5 ani indiferent de cuantumul pedepsei închisorii sau amenzii (dreptul de a fi ales, de a alege, de a avea drepturi părintești, de a purta arme, de a ocupa o funcție, de a conduce un vehicul, de a se afla în anumite localități sau locuri publice, de a comunica sau de a se apropia de victimă), degradarea militară și publicarea hotărârii de condamnare (într-un cotidian local sau central, pe cheltuiala condamnatului). Ele care se vor aplica în cazul pedepsei cu închisoarea în penitenciar după executarea acesteia, iar în cazul amenzii sau pedepsei cu suspendarea sub supraveghere imediat după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

Măsurile de siguranță au rămas aceleași: obligarea la tratament medical, internarea medicală, interzicerea ocupării unei funcții sau exercitării unei profesii, confiscarea specială, confiscarea extinsă (la care se adaugă interzicerea accesului la competițiile sportive – Legea nr. 4/2008 și ordinul de protecție – Legea nr. 25/2012). 

Minorii nu mai pot fi sancționați cu închisoarea, ci li se pot aplica (dacă au peste 16 ani, iar cei de 14-16 ani doar dacă au discernământ) numai măsuri educative – unele sunt neprivative de libertate (stagiu de formare civică maxim 4 luni, supraveghere 2-6 luni, consemnarea la sfârșit de săptămână 4-12 săptămâni, asistarea zilnică 3-6 luni), altele privative de libertate (pentru minorii sancționați în trecut și dacă pedeapsa legală este ma mare de 7 ani: internarea într-un centru educativ 1-3 ani, internarea într-un centru de detenție 2-5 ani sau 5-15 ani).

Pedepse aplicate persoanei juridice: cea principală a rămas amenda, iar cele complementare sunt dizolvarea, suspendarea activității 3 luni-3 ani, închiderea unor puncte de lucru 3 luni-3 ani, interzicerea de a participa la procedurile de achiziții publice 1-3 ani, plasarea sub supraveghere judiciară 1-3 ani, afișarea sau publicarea hotărârii de condamnare.

Cauzele care înlătură răspunderea penală: Termenul de prescripție penală pentru pedepsele cu închisoarea 15-20 ani se reduce la 10 ani. Pentru infracțiunile contra libertății și integrității sexuale față de un minor, termenul curge de la data majoratului. Unele infracțiuni sunt urmăribile la plângerea prealabilă a victimei (aceasta își poate retrage plângerea oricând, iar în caz de deces a victimei până la formularea plângerii, procurorul poate declanșa procedura din oficiu), alte infracțiuni sunt urmăribile din oficiu dar victima și autorul se pot împăca (până la citirea actului de sesizare a instanței).

Cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei: Grațierea nu mai are efecte asupra pedepselor a căror executare este suspendată sub supraveghere. Termenele de prescripție a executării pedepsei au rămas aceleași.

Reabilitarea: Pentru orice condamnare la pedeapsa amenzii ori a închisorii până la 2 ani  sau cu suspendare sub supraveghere operează reabilitarea de drept dacă în curs de 3 ani condamnatul nu a mai comis o nouă infracțiune. Pentru celelalte condamnări, reabilitarea trebuie solicitată unui judecător; termenele de reabilitare sunt mai mici ca în Codul penal 1968.

Aplicarea legii în timp: sunt probleme de interpretare, subliniate de Raportul ExpertForum. Se impune o modificare urgentă, care poate fi făcută doar în cursul acestei săptămâni.

Acte normative: Legea 286/2009 privind Codul penal (modificat și însoțit de Legea nr.187/2012 de punere a sa în aplicare).

Video: NCpen, Danilet

Noua legislație penală (I): Aprecieri generale

Filed under: legislatie,noile coduri — Cristi Danilet @ 2:54 AM
Tags: ,

noul-cod-penal-noul-cod-de-procedura-penala

De la 1 februarie 2014 se vor aplica mai multe acte normative noi:

Legea 286/2009 privind Codul penal (modificat și însoțit de Legea nr.187/2012 de punere a sa în aplicare);

Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală (modificat și însoțit de Legea nr.255/2013 de punere a sa în aplicare, modificată la rândul ei prin OUG nr. 116/2013; de Hot.CSM 79/2014 de modificare a Regulamentului de ordine interioară a instanțelor);

Legea nr.252/2013 privind sistemul de probațiune (însoțită de Regulamentul său de aplicare aprobat prin HG 1079/2013);

Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal;

Legea 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal (însoțit de  Regulamentul de organizare a activităţii judecătorului de supraveghere a privării de libertate aprobat prin Hot.CSM 89/2013);

– Legea 300/2013 privind îmbunătățirea Legii nr.302/2004 privind cooperarea internațională în materie penală.

Actele normative cele mai laborioase sunt, fără îndoială, Noul Cod penal și Noul Cod de procedură penală. Alături de Noul Cod Civil (intrat în vigoare în 2011) și Noul Cod de procedură civilă (intrat în vigoare în 2013), ele constituie piloni esențiali de reformă legislativă. Aș putea spune că, odată cu intrarea lor în vigoare, se termină construirea eșafodajului de care justiția are nevoie pentru a funcționa eficient. Procesul penal va dura mai puțin, judecătorii din apel vor fi mai responsabilizați, iar apărarea va avea drepturi extinse. Cei care comit fapte în stare de concurs sau recidivă vor fi mai aspru sancționați. În schimb, sunt mai multe modalități ca infractorului primar să nu i se aplice o pedeapsă cu executarea, iar victima va avea avantajul de a obține mai rapid repararea prejudiciului sau de a impune o anumită conduită inculpatului încheind un acord de mediere penală.

Unele reglementări din vechile coduri sunt păstrate, altele sunt modificate, iar altele sunt cu totul noi. Populația trebuie să le cunoască întrucât ele se vor aplica pentru toate cauzele penale noi, dar și pentru cele aflate în curs de soluționare în instanțele din România.

Din punct de vedere al politicii penale codurile sunt un progres, fără îndoială.

În următoarele postări voi arăta care sunt elementele de noutate din cele două coduri.

19/08/2013

E cert: noile coduri penale – de la 1 febr.2014

Filed under: noile coduri — Cristi Danilet @ 11:22 AM
Tags:

noul-cod-penal-noul-cod-de-procedura-penalaPotrivit Legii nr  187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului Penal din 2009 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 757, din 12 noiembrie 2012) și a Legii nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală din 2010 (publicată săptămâna trecută în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013), noile coduri vor intra în vigoare la data de 1 februarie 2014. 

Astfel, potrivit art. 246 din Legea nr. 187/2012, „Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009, cu modificarile si completarile ulterioare, intra in vigoare la data de 1 februarie 2014”.  Precizez că Noul Cod penal a fost modificat până în prezent prin Legea nr. 27/2012, Legea nr. 63/2012, Legea nr. 187/2012 și Legea nr. 255/2013.

Iar potrivit art. 103 din Legea nr. 255/2013 „Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010, intra in vigoare la data de 1 februarie 2014.” Precizez că prin această lege se modifică mai multe dispoziții din Noul Cod de procedură penală