Practica judiciara trebuie sa devina jurisprudenta: adica, aplicarea legii trebuie sa se faca intr-un mod unitar in spete similare. Interpretarea legii trebuie sa apartina instantelor superioare, data fiind competenta profesionala a judecatorilor de la aceste niveluri si autoritatea in drept a solutiilor pronuntate de acestea.
Exista mai multe modalitati de unificare a practicii judecatoresti: unele legislative, altele administrative si altele judiciare. Cat priveste aceasta din urma modalitate, se incadreaza in aceasta categorie solutiile pronuntate de instanta suprema cand este sesizata cu practica diferita a unor instante din tara in ceea ce priveste interpretarea unor dispozitii legale.
In acest sens, am intocmit o colectia cuprinzand dispozitivele deciziilor pronuntate in solutionarea recursurilor in interesul legii si ale deciziilor de indrumare pronuntate de instanta suprema in cursul timpului:
.
– in materie civila: 1953-2010 Decizii ICCJ, civil, 23.12.2010
– in materie penala: 1969-2010 Decizii ICCJ, penal, 20.12.2010
.
CRISTI DANILEŢ - judecător 
Good job! Multumesc!
Comentariu de Ally — 20/12/2010 @ 8:30 PM |
Tinand seama de art.16 al L.304/2004(,,ICCJ asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante „), rezulta ca judecatorii delajudecatorii, tribunale si CA ar trebui sa tina seama de solutiile pronuntate de instanta supremea in spete similare.
Cu toate acestea exista judecatori care nu dau 2 bani pe jurisprundenta.
Am sa dau 2 ex.
Astfel plangerile mele care au facut obiectul dosarelor nr.1105/com/2003 la T Bihor ( judecator BO, in prezent la CA Oradea) si nr.1132/com/2007 la T Bihor (judecator CM )au fost respinse, cu toate ca in plangerile mele, dupa ce am prezentat starea de fapt si de drept am prezentat si pozitia doctrinei si a jurisprundentei in spete similare, solutiile pronuntate de cei 2 judecatori oradeni fiind contrare celor pronuntate de instanta suprema in spete similare.
Sunteti de acord Dl Danilet cu sanctionarea magistratilor care nu tin seama de solutiile instantei supreme si a instantelor de recurs in spete similare?
Dar cu a magistratilor care pronunta solutii nelegale si netemeinice, din grava neglijenta, din rea credinta sau din incompetenta? ( nu cere nimeni sa li se taie capul acestora , dar macar o mustrare sau o sanctiune mai mare in caz de recidiva cred ca ar fi necesare, acest lucru sunt sigur ca ar duce in scurt timp la o crestere calitativa a solutiilor pronuntate de magistrati).
Comentariu de dumitrru — 21/12/2010 @ 3:12 PM |
In primul rand ca nu exista practica unitara nici la instantele superioare. Adica sunt convins ca dvs ca avocat imi puteti aduce ca exemplu o hotarare data de ICCJ intr-un tip de spete, iar avocatul advers poate sa imi aduca o hotarare contrara pe acelasi tip de speta. Nu sunt putine cazurile in care esti judecator de instanta inferioara ierarhic si nu stiu la cine iti va ajunge dosarul in calea de atac ca sa stii cum vei da solutia… Asadar, dilemele sunt comune.
Alta de fapt e problema: cine si cum stabileste ca o speta odata solutionata, hotararea poate fi folosita ca exemplu ca sa creeze jurisprudenta? Un asemenea mecanism (administrativ, zic asa).
Comentariu de Cristi — 21/12/2010 @ 4:22 PM |
Nu sunt avocat, sunt doar un justitiabil, care insa inainte de a se adresa justitiei a studiat doctrina si jurisprundenta si doar cand a vazut ca acestea confirma in ceea mai mare parte punctul sau de vedere, s-a adresat organelor de judecata.
In ex. pe care le-am dat,nu am gasit in literatura juridica puncte de vedere diferite de al meu si nici hotarari contrare ale instantei supreme ( doar in primul caz am gasit cateva hotarari contrare date de unele tribunale, insa nici una contrara data de ICCJ) si nici avocatul partii adverse nu a prezentat o astfel de hotarare.Si totusi solutiile pronuntate nu au tinut seama de pozitia instantei supreme in spete similare.
In acest context v-am intrebat daca sunteti de acord cu sanctionarea judecatorilor care nu tin seama de practica unitara ( acolo unde exista si este cunoscuta de judecator )a instantei supreme si a judecatorilor care pronunta hotarari nelegale si netemeinice din grava neglijenta, incompetenta sau rea credinta ?
Comentariu de dumitru — 21/12/2010 @ 9:36 PM |
Insist pe faptul ca jurisprudenta nu este izvor de drept la noi, dar sunt de acord ca orice abatere de la o anumita linie consacrata a jurisprudentei trebuie temeinic motivata.
Legea spune ca cel care da hotarari prin care se produce o eroare judiciara si a actionat cu rea-credinta sau grava neglijenta raspunde disciplinar. Unii spun ca exista si raspunderea materiala pe acelasi temei, dar deocamndata raspunde exclusiv statul cu un drept – inaplicabil – de regres impotriva magistratului. Oricum, nu pot sa nu fiu de acord cu ceea ce insasi legea prevede.
Dincolo de aceste aspecte, represiunea trebuie sa treaca pe locul doi in raport cu preventia: prefer sa pregatesc magistrati in vederea aplicarii legislatiei si sa ii invat sa fie oameni in salile de judecata, decat sa alerg apoi dupa ei sa ii sanctionez. Sigur, formarea profesionala este deficitara, si de asta nu vorbeste inca nimeni. Cert este ca INM si Facultatile de Drept trebuie regandite.
Comentariu de Cristi — 23/12/2010 @ 10:00 AM |
Exdcelenta organizarea, cred ca ati muncit ceva la ea. Sunt foarte utile, atat pentru examene cat si in practica in cazurile in care se tine cont de ele. Multumiri.
Comentariu de Cipri — 22/12/2010 @ 8:15 PM |
In ex. pe care le-am dat, cei 2 judecatori nu au motivat deloc abaterea de la jurisprundenta instantei supreme.Este adevarat ca legea spune ca cel care produce o eroare judiciara din grava neglijenta sau din rea credinta raspunde disciplinar, insa legea nu prea se respecta in acest sens.
Pot sa va dau 2 ex. de hotarari judecatoresti, in prima spunandu-se ca la dosar nu exista un anumit document in conditiile in care la dosar exista acel document, iar in a doua se spune ca la dosar exista un document in conditiile in care la dosar nu exista acel document ( dupa parerea mea avem fie grava neglijenta fie rea credinta ).Am cerut CSM cercetarea si sanctionarea disciplinara a magistratilor care au pronuntat aceste solutii ( doar atat !)iar CSM mi-a raspuns ca nu poate interveni in judecarea proceselor si nu poate schimba hotarari judecatoresti, in conditiile in care eu nici nu am cerut acest lucru.
Doresc sa va reamintesc o afirmatie pe care ati facut-o in 2008 ,,sistemul este din pacate o increngatura de relatii incepand de la grefier pana la magistrat, in cercurile justitiei se stiu foarte bine tarifele care sunt necesare pentru a se tranti o sentinta”.Tot in 2008, ziaristul C Aramescu spunea ca ,, exista retele formate din avocati si judecatori, care garanteaza practic orice solutie „( dupa parereea mea lucrurile nu s-au schimbat prea mult in ultimii 2 ani ).
Ca membru CSM, ce considerati ca ar trebui sa faca CSM pentru ca la baza solutiilor pronuntate sa stea doar legea si probele aflate la dosar ?
Comentariu de dumitrru — 23/12/2010 @ 11:47 AM |
Dvs vorbiti de o posibila incompetenta si ajungeti la afirmatii legate de coruptie. Desi uneori ele interactioneaza, de cele mai multe ori nu e asa. Ca membru CSM voi face exact ceea ce spune legea: nu voi interveni in procese aflate pe rol, nu voi redeschide actiuni disciplinare inchise, nu voi raspunde la tot felul de petenti care repeta plangerile impotriva unor magistrati, nu voi tolera actele de coruptie printre magistrati dar nici nu voi solutiona eu acele chestiuni judiciare, voi contribui la unificarea practicii prin intermediul INM aflat in coordonarea CSM si voi pune un umar la educatia juridica a cetatenilor ca sa stie cand apeleaza la justitie ce drepturi au si la ce sa se astepte. In niciun caz nu voi accepta ca CSM sa devina o a patra instanta de judecata din Romania.
Comentariu de Cristi — 24/12/2010 @ 2:02 PM |
CRACIUN FERICIT!
Comentariu de Ioana Maria Vlas — 25/12/2010 @ 12:23 PM |
Fiind ultimul fir :
Ziua Republicii
Dl Djuvara, cere sa vina romanii in Romania, ca doar este tzara lor.
Dar ce fel de tzara este Romania?
Este cu siguranta o tzara unica din multe puncte de vedere, dar azi este cazul, fiind 30 decembrie, fosta zi a Republicii sa remarcam o unicitate cu totul speciala.
Suntem o Republica care pe buna dreptate si-a abolit ziua aniversara, caci Republica a fost instaurata printr-un act nelegal un dictat ca toate cele comuniste realizat prin santaj comunist si fortza armatei muscalesti.
Asa ca desi suntem Republica juridic nu ne putem serba si rememora acesta devenire ca in toate celelalte tzari ale lumii.
Este ca si cum un copil nascut deci traind existand dar ca rezultat al unui viol in care asasinul sotului mamei sale si al parintilor acestuia a fecundat-o pe mama prin comiterea cu silnicie a respectivului viol si prin voia lui Dumnezeu femeia nu a putut alimina aceasta sarcina rusinoasa si a nascut un fat care se rusineaza si el de conditia lui odata ce a aflat-o si uneori isi blestema soarta.
Asta este Maica noastra Romania care plange si cand rade, unica, si mama unui copil rezultat din violul pe care l-a suportat, copil cu care convietuieste si nici nu ar putea fi altfel , copilul numindu-se Republica.
Oare ce ar trebui sa faca acest copil ca sa se legitimeze-sa nu-mi vorbiti mie de referendumuri si alte de astea- ca sa stea cu fruntea sus in lume?
Comentariu de ion adrian — 30/12/2010 @ 8:48 PM |
LA MULTI ANI, va doresc!
Comentariu de skorpion — 31/12/2010 @ 8:22 PM |
felicitari pentru munca depusa, utila ptr toti profesionistii in drept.
Am asteptari mari de la dvs cu privire la mandatul CSM si in special in privinta pregatirii profesionale a magistratilor (am vazut citeva „boabe” de mi-a stat mintea in loc gindindu-ma cum au ajuns la acea solutie) precum si la organizarea proceselor – termene scurte, o predictibilitate a timpului petrecut in instante. Stii cind incepe sedinta insa nimeni nu poate spune cind se termina sau macar cind iti vine rindul – de aici apare aglomeratia de persoane in salile de judecata.
Nu o sa inteleg de ce in sedinta de judecata nu se iau intai dosarele cu avocati prezenti stiut fiind faptul ca un avocat are mai multe dosare la instante diferite (in Bucuresti, aflate chiar in sectoare diferite). S-ar finaliza si mai repede (fiind toti profesionisti, judecatorul nu pierde timpul cu explicarea procedurii sau alte chestii asemanatoare), avocatii ar rezolva si dosarele aflate la alte instante (economisind si timpul respectivelor complete de judecata) si toata lumea ar fi multumita. Posibil ca respectul fata de avocati sa nu fie la fel de mare cum este cel al avocatilor fata de judecatori. Mai lucrati si in sensul asta.
Un An Nou fericit si sanatate multa!!
Comentariu de maxu08 — 02/01/2011 @ 3:57 PM |
In cazul unei erori judiciare datorate unei decizii a iccj care este calea de reparaţie?
Instanţa a anulat hotărârile instanţelor de fond şi de apel, a ignorat toate probele din dosar şi a motivat hotărârea haotic, printr-o frază lipsită de conţinut şi o alta în care contrazice enunţul anterior, dar face şi o confuzie de documente şi pare că nu a înţeles nici cine este recurentul şi cine intimatul.
Comentariu de Doina Popescu — 29/01/2011 @ 5:51 PM |
Multumim!
Comentariu de Felicia — 04/02/2011 @ 7:46 PM |
Salut. Interesant ce scrieti. Exista cazuri care nu sunt interpretabile, sunt prevazute foarte clar de lege şi cu toate acestea soluţiile sunt uneori sau deseori contrare legii. Prezint un caz concret: incheierea privind confirmarea autorizaţiilor provizorii date de procuror privind interceptarea şi inregistrarea convorbirilor telefonice este o hotarare pentru care sunt aplicabile prevederile art. 309 CPP referitor la minuta, minuta fiind obligatorie. Amintesc explicatia ICCJ in recursul in interesul legii unde prezinta cadrul general (Decizia nr. XVII din 21 noiembrie 2005 a făcut următoarele aprecieri generale cu privire la minută aplecându-se ulterior în mod individual asupra măsurii arestării)
,,Potrivit art. 309 din Codul de procedură penală, rezultatul deliberării se consemnează într-o minută care trebuie să aibă conţinutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii. Minuta se semnează de membrii completului de judecată.
Prevederile art. 309, nefăcând nici o distincţie în raport cu felul hotărârii care urmează să fie pronunţată în urma deliberării, se aplică atât atunci când instanţa se pronunţă prin sentinţă sau decizie, cât şi atunci când se pronunţă prin încheiere.
Totodată, aplicabilitatea prevederilor art. 309 nefiind limitată la situaţia când instanţa soluţionează cauza în fond, rezultă că ori de câte ori instanţa deliberează şi se pronunţă asupra unei măsuri, deci şi asupra unei măsuri preventive, printr-o hotărâre, inclusiv printr-o încheiere, rezultatul acestei deliberări se consemnează într-o minută. Minuta leagă instanţa şi constituie o garanţie că la redactarea încheierii nu se va omite, adăuga sau schimba ceva privind soluţia şi, de aceea, în special în cazul încheierilor care pot fi atacate separat cu recurs, cum sunt cele mai multe dintre încheierile prin care judecătorul sau instanţa se pronunţă asupra măsurilor preventive, se impune ca rezultatul deliberării să fie consemnat într-o minută.
În lipsa minutei nu ar putea fi realizat controlul judiciar asupra rezultatului deliberării, ceea ce atrage sancţiunea nulităţii absolute prevăzută în art. 197 alin. 2 din Codul de procedură penală.
În lipsa minutei nu ar putea fi realizat nici controlul judiciar asupra acestor încheieri, cu privire la modul în care au fost respectate dispoziţiile relative la compunerea completului de judecată, dispoziţii prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute, potrivit art. 197 alin. 2 din Codul de procedură penală.’’
Am o hotarare judecatoreasca in care exceptia nulitatii pentru lipsa minutei în cazul încheierii de confirmare a autorizatiilor provizorii de interceptare este respinsa pe motiv ca minuta nu este obligatorie deoarece sedinta nu este publica. Cred ca daca ar exista posibilitatea unui minim de contro si responsabilizare astfel de cazuri nu ar fi decat foarte rare.
Cu stima
Costin Chirculescu
Comentariu de Costin Chirculescu — 23/03/2011 @ 3:46 PM |
Sunt de acord cu hotararea judecatoreasca pe care o criticati: incheierea de autorizare a interceptarilor nu e atacabila, sedinta nu e publica, iar incheierea se redacteaza in aceeasi zi in care are loc `dezbaterea` si pronuntarea.
Comentariu de Cristi — 23/03/2011 @ 6:26 PM |
Interesanta speta. Am intalnit in practica o asemenea situatie. Diferenta este ca instanta in cazul meu a constatat nulitatea absoluta pentru lipsa minutei dar si pentru lipsa procurorului la sedinta din camera de consiliu in care au fost dispuse interceptarile. Practica va continua sa ne uimeasca ani multi de acum incolo. Astfel pe langa neregularitatile privind minuta au fost constatate si cele privind preyenta procurorului art. 315 alin. 2 cu aplicarea 197 alin 2 fiind vorba de Tribunal.
Comentariu de Andrei — 01/04/2012 @ 4:59 PM |
In cazul acesta cum poate fi exercitat controlul judiciar? Controlul judiciar nu reprezintă o cale de atac. Deşi nu există prevăzută o cale de atac, încheierea poate fi atacata odata cu fondul. În ce poate consta în cazul acesta controlul? cum poate fi verificat daca judecatorul care a judecat este acelasi cu cel care a deliberat şi acelasi cu cel care a semnat închierea? Având în vedere că dispozitivul sentintei reprezintă transpunerea minutei. În recursul in interesul legii, procurorul care a declarat recurs face vorbire chiar de cazul în care redactarea are loc in aceeasi zi. Modul în care ICCJ explică necesitatea minutei infirma o astfel de varianta categoric. De asemenea, pe incheierea de care fac vorbire nu este precizata data redactarii si nici persoanele care au redactat hotararea. In practica deseori redactarea hotararilor are loc la o data ulterioara datei pronuntarii iar incheierea este tehnoredactata de grefier si nu de judecator. Daca nu poate fi stabilita data redactarii hotararii din continutul actului, aceasta teza mai sta in picioare? De asemenea din punct de vedere al etapelor procesului penal deliberarea este o etapa distincta de redactarea hotararii si are loc in secret deci implicit grefierul nu participa. Ma gandesc ca aceste argumente ,,incheierea de autorizare a interceptarilor nu e atacabila, sedinta nu e publica, iar incheierea se redacteaza in aceeasi zi in care are loc `dezbaterea` si pronuntarea.” nu prea stau in picioare in aceasta situatie.
Sincer astept cu interes niste explicatii logice si temeinice.
Cu stima,
Chirculescu Costin
Comentariu de Costin Chirculescu — 24/03/2011 @ 8:43 AM |
Ce am spus eu e perfect logic.
Controlul judiciar in materie de hotarari judecatoresti intotdeauna este o cale de atac. Ce spune ICCJ e lege. Dar ca orice lege, nu ne impiedica sa o comentam. Iar ce spune judecatorul si e definitiv la fel e lege si chiar daca nu ne convine, trebuie sa acceptam.
Comentariu de Cristi — 24/03/2011 @ 9:52 AM |
[…] Ce este liberarea condiționată? Atunci când se ivește ocazia, dreptul nostru penal este descris ca fiind unul caracterizat prin „umanism”. Bineînțeles, umanismul e mai mult pe hârtie, decât în realitate… Datorită acestui principiu există și reglementarea posibilității unui condamnat ca, atunci când îndeplinește condițiile cerute de lege, să poată fi liberat (de ce nu „eliberat” – e o altă discuție) înainte să execute integral pedeapsa. Liberarea condiționată nu operează automat, ci numai dacă instanța apreciază, pe bază de probe și în anumite condiții, că prin conduita condamnatului scopul educativ și preventiv al pedepsei a fost atins. „Liberarea condiționată nu trebuie acordată întotdeauna, imediat după executarea efectivă a fracțiunilor de pedeapsă prevăzute de art. 59 şi 60 C.pen, ci numai dacă, în urma unei cercetări amănunțite a modului de comportare a condamnatului în timpul executării pedepsei și a antecedentelor sale penale, instanța își face convingerea că îndreptarea condamnatului este posibilă și fără executarea efectivă a întregii pedepse.” (Decizia de îndrumare a Tribunalului Suprem nr. 6/1970, v. documentul Decizii ICCJ, penal, 20.12.2010 din articolul Jurisprudenta instantei supreme: RIL-uri) […]
Pingback de Despre liberarea condiționată și procesul-verbal necesar « Klewos — 30/09/2011 @ 12:22 AM |
Domnule Judecator,
Aveti cumva decizia nr. 382/1961 a fostului Tribunal Suprem? Dispozitivul ei nu apare in documentul cu dispozitivele deciziilor forului suprem pe care l-ati postat.
Va multumesc.
Comentariu de PP — 13/11/2011 @ 7:26 PM |
Nu o am, dar nici nu e greu de procurat. Exista programe legislative care o ofera, sau culegeri de decizii.
Comentariu de Cristi — 14/11/2011 @ 12:19 AM |
as dori sa stiu ce se poate face cand ICCJ incalca flagrant codul de procedura civila si caseaza hotarari declinandu-si competenta prin invocarea exceptiei competentei materiale, art. 159 ind. 1 interzicand clar acest aspect? cum pot sa ma combat o hotarare de declinare de competenta, luata abuziv, cand legea prin art 158 (3) cpc, nu-mi mai permite acest lucru???
Comentariu de reclamant — 12/10/2012 @ 9:03 PM |
In opinia dumneavoastra, termenul de 6 luni de introducere a cererii prin care se solicita instantei sa anuleze schimbul efectuat cu incalcarea legii despre care se face referire in decizia de indrumare a fostului Tribunal Suprem nr.5/1975 se refera la o actiune in nulitate relativa?
„Schimbul de locuinţe făcut cu încălcarea prevederilor legale poate fi anulat de instanţă, la cererea celor interesaţi, introdusă în termen de şase luni de la data la care au cunoscut ori au trebuit să cunoască efectuarea lui.”
Cu stima,
Valentin Ion
Comentariu de Valentin Ion — 30/03/2013 @ 10:04 PM |