Predoiu, doar un fost ministru al justiţiei – ep.1: „The days before”

Am citit recent un interviu dat de fostul ministru al justiţiei, Catalin Predoiu, unei agenţii de presă. Interviu nu prea băgat în seamă nici de ziare, nici de magistraţi. L-am parcurs cu un nedisimulat rictus dat de un gust amar: acţiuni prezentate ca realizări de marcă, când realitatea este cu totul alta. În interviu, Predoiu spune că trebuie să ne gândim la „ziua de după”. Eu spun că pentru a vedea dacă merită să dăm atenţie celui care vorbeşte, trebuie să analizăm „zilele dinainte”.

Predoiu – ştim cine e; dar cine a fost?!

Predoiu era un necunoscut înainte de a prelua mandatul de ministru al justiţiei. Lipsit de experienţă practică ca avocat pledant, era total nefamiliarizat cu problemele sistemului judiciar.

Mă depăşeşte motivul pentru care Predoiu a fost numit ca ministru al justiţiei (ca să nu mai spun că habar nu am de ce pentru o scurtă perioadă a fost ministru de externe sau chiar prim-ministru). Probabil iniţial a contat că a fost membru de partid. Nu ştiu, nu e treaba mea. Mi-a atras atenţia că la un moment dat s-a autosuspendat dintr-un partid ca să fie menţinut ca ministru de alt partid. Şi tot a fost ministru, de vreo câteva ori.

Pot spune că, fără a fi om politic adevărat, Predoiu a reuşit să fie politicianul perfect. A evitat să se implice în dezbaterile politicienilor şi a avut un puternic susţinător în preşedintele Băsescu.

A avut darul de a spune celorlalţi exact ce vroiau să audă: CSM-iştilor cum că ştie că magistraţii au mult de lucru dar că trebuie să împingem lucrurile mai departe, să dăm un semn că ne dorim reforma, să împingem sistemul (ăsta e textul cu care ne-a aburit într-o şedinţă a CSM ca să fim de acord cu intrarea în vigoare a NCC), şefilor din justiţie că trebuie să le prelungească mandatul şi să le întărească puterile (promisiunea nu a fost nicicând îndeplinită, dar astfel şi-a asigurat o largă susţinere sau cel puţin lipsă de rezistenţă din partea lor la reformele forţate), conservatorilor din justiţie că e nevoie de leadership în justiţie şi reforma nu e apanajul unui grup restrâns (alegaţie menită să atace pe reformiştii din CSM), publicului că justiţia trebuie să fie eficientă dar că el nu are puteri ci toate responsabilităţile stau pe umerii CSM (populism ieftin, pentru a îndepărta atenţia de la ineficienţa MJ), Comisiei Europene că el e un reformator şi că cei din ţară îl blochează însă el se angajează să rezolve lucrurile pozând în eroul unic şi absolut (idem), ambasadorilor că investiţiile străine sunt necesare României şi de aceea procesele comerciale trebuie să se deruleze rapid (truism ieftin), presei că va reînfiinţa SIPA sau că va rezolva problema arhivei fostei SIPA (problemă nicicând rezolvată).

Critica interviului dat de el, in episoadele din următoarele zile (8 episoade, in total).