Fapta este furt chiar daca inapoiezi ceea ce ai luat de la altul fara drept

Când eram copil, într-unul din manualele studiate era o povestioară cu un copil obrăznicuţ. Pentru fiecare faptă rea, tatăl său bătea câte un cui în uşă. La un moment dat, puştiul întreabă cum să facă să dispară acele cuie, iar taică-său îl sfătuieşte să facă fapte bune. La fiecare faptă bună făcută, puştiul scotea câte un cui din uşă. După ultimul cui scos,  vine fericit la tatăl său şi îi spune: „Tată, tată, uite, am scos şi ultimul cui!”. Tatăl se uită la el şi îi spune: „Bine, fiule, dar să ştii că au rămas urmele cuielor”.

Atunci când cineva îşi însuşeşte un bun care nu îi aparţine şi pe care l-a luat fără drept de la altcineva, fapta se numeşte FURT. Astfel, infracţiunea există chiar în momentul în care bunul a intrat în posesia infractorului. Nu are importanţă dacă ulterior bunul este dat la altul, aruncat, distrus sau înapoiat. Şi insist: după comiterea însuşirii unui bun, degeaba acel bun este înapoiat de infractor, căci furtul există chiar dacă paguba a fost reparată.

PLAGIATUL este o faptă de furt. Furt intelectual.