CRISTI DANILEŢ – judecător

10/01/2016

Abuzul sau neglijarea copiilor in legislatia nationala

Filed under: copii — Cristi Danilet @ 11:29 PM
Tags: ,

maltrato-590x354UPDATE 22.01.2016: In fiecare luna in Romania un copil este snopit in bataie pana moare. Evident, nimeni nu va face petitii online sau manifestari, nimeni nu va modifica Constitutia, caci la noi bataia e rupta din Rai si îi trimitem pe copii direct acolo. Biziday

UPDATE 14.01.2016: În 4 din 10 familii din România părinţii recunosc că folosesc violenţa fizică, iar în alte 2 din 10 familii copilul este insultat, înjosit, ameninţat cu bătaia. 1 din 200 de părinţi îşi abuzează sexual copilul. 8 din 10 copii declară că sunt bătuţi de părinţi. 7% dintre copii afirmă că sunt bătuţi şi 33 % că sunt jigniţ de profesori. Date din Studiu – abuzul si neglijarea copiilor

Cazul unui român stabilit în Norvegia din îngrijirea căruia s-au luat copiii de către autorităţi îmi permit două reflecţii:

I. De câte ori nu auzim justificări de tipul: „unde dă tata, creşte”, „bataia e ruptă din rai” şi „eu te-am făcut, eu te omor”…. Ei bine, sunt sigur că unii dintre noi nu ştiu că de vreo 12 ani încoace legislaţia noastră interzice „pălmuţa la funduleţ” de acasă sau „întinde palma să îţi dau cu liniarul!” la şcoală. Astfel, art. 95 din Legea 272/2004 spune:
Sunt interzise săvârşirea oricărui act de violenţă (…) atât în familie, cât şi în instituţiile care asigură protecţia, îngrijirea şi educarea copiilor, în unităţi sanitare, unităţi de învăţământ, precum şi în orice altă instituţie publică sau privată care furnizează servicii sau desfăşoară activităţi cu copii

II. Există concepţia că legislaţia norvegiană e altfel (mai drastică) decât legislaţia românească în materie de ocrotire a copiilor. Haideţi să analizăm ce spune legea noastră 272/2004 şi să vedem dacă nu e la fel de drastică ca cea altor state, mai avansate:
Art. 52 alin. 4 obligă cadrele didactice, iar art. 89 alin. 3 şi art. 96 obligă orice angajat al unei instituţii publice sau private care intră în contact cu copilul să anunţe de urgenţă cazurile reale sau suspiciune de abuz şi neglijare Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului. Art. 89 alin. 2 conferă acest drept oricărei persoane.
Art. 94 arată ce e abuzul asupra copilului (orice acţiune voluntară a unei persoane care se află într-o relaţie de răspundere, încredere sau de autoritate faţă de acesta, prin care sunt periclitate viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului) care e de cinci feluri (abuz fizic, emoţional, psihologic, sexual şi economic) şi ce e neglijarea copilului (omisiunea, voluntară sau involuntară, a unei persoane care are responsabilitatea creşterii, îngrijirii sau educării copilului de a lua orice măsură pe care o presupune îndeplinirea acestei responsabilităţi, care pune în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului şi poate îmbrăca mai multe forme: alimentară, vestimentară, neglijarea igienei, neglijarea medicală, neglijarea educaţională, neglijarea emoţională sau părăsirea copilului/abandonul de familie, care reprezintă cea mai gravă formă de neglijare.care e de cinci feluri) .
Art. 98 şi 99 obligă Direcţiei să verifice sesizarea şi îi asigură dreptul să pătrundă în sediul persoanei juridice sau la domiciliul copilului. Dacă constată că acel copil este în pericol iminent, se ia măsura plasamentului în regim de urgenţă: pe loc de Direcţie dacă nu există opoziţie, sau prin instanţă, dacă persoanele se opun (art. 100); declaraţia copilului e necesară (art. 101). Pe toată durata plasamentului în regim de urgenţă se suspendă de drept exerciţiul drepturilor părinteşti (art. 68 alin.5).
După 5 zile Direcţia sesizează instanţa pentru înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu măsura plasamentului, decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti, precum şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti. Instanţa se pronunţă şi cu privire la obligarea părinţilor copilului de a se prezenta la şedinţe de consiliere (art. 100 alin. 5).
Art. 68 rap la art. 62-64 stabileşte că plasamentul de urgenţă a copilului se dispune la o persoană sau familie, la un asistent maternal sau la un serviciu de tip rezidenţial. Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 3 ani poate fi dispus numai la familia extinsă, substitutivă sau la asistent maternal, plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidenţial fiind interzis; acesta din urmă este permis numai pentru copilul mai mic de 3 ani care prezintă handicapuri grave, cu dependenţă de îngrijiri în servicii de tip rezidenţial specializate. La stabilirea măsurii de plasament se va urmări: a) plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsă sau la familia substitutivă; b) menţinerea fraţilor împreună; c) facilitarea exercitării de către părinţi a dreptului de a vizita copilul şi de a menţine legătura cu acesta.

Anunțuri

15 comentarii »

  1. Definitie din DEX
    VIOLÉNȚĂ, violențe, s. f. 1. Însușirea, caracterul a ceea ce este violent (1); putere mare, intensitate, tărie. 2. Lipsă de stăpânire în vorbe sau în fapte; impulsivitate, brutalitate, vehemență. 3. Faptul de a întrebuința forța brutală; constrângere, violentare; siluire; încălcare a ordinii legale. ♦ Faptă violentă, impulsivă. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violence, lat. violentia, it. violenza.

    Definitia actului de violenta este extrem de abstracta si generica.
    Ridicatul tonului poate fi considerat un act de violenta verbala.
    O usoara atingere cu palma poate fi considerata un act de violenta.

    Exact care este MASURA DE VIOLENTA a legii? Pentru ca fiecare putem da o interpretare extrem de personala „legii”.
    Ori Legea O FACEM NOI, in functie de cum credem noi de cuviinta.

    Comentariu de Doru — 11/01/2016 @ 12:08 AM | Răspunde

  2. Cu tot respectul pentru dumeavoastra, dl. Danilet, eu personal va admir pentru entuziasmul si profesionalismul dvs, dati-mi voie sa va spun, apropo de normele privind protectia copilului in Romania, ca in anumite cazuri autoritățile ignoră iar instantele nationale nu numai ca nu sanctioneaza abuzurile dar le si incurajeaza, ex. anuland un ordin de protectie emis impotriva unui tata violent care a lovit cu piciorul in burta pe fiica sa de 14 ani, instanta de control motivand ca gestul , chiar daca reprezinta un act de violenta, nu prezinta pericol care sa justifice ordinul de protectie. Cred ca e vorba de extreme, si de o parte si de cealalta (RO/NW), intr-o parte unde exagereaza cu protectia, in alta ingnorand-o complet. Prin intalniri cu copii, tineri, adulti, sesiuni de informare si promovare a drepturilor organizate de ONG-uri ( de la autoritati publice nici o sansa, cu mici exceptii, vezi ”Siguranta muresenilor”) putem sensibiliza si autoritățile si cetățenii cu privire la copii si abuzurile fata de acestia. Dupa cum stiti, copii din sistemul de protectie si-au pierdut viata pentru ca sistemul de protectie nu numai ca nu functioneaza, dar functioneaza in sens invers. De cate ori am apelat la directia de protectie a copiilor (in Cluj si Mures) pentru a sesiza abzuri impotriva copiilor (din familii in curs de divort) mi s-a raspuns ca Directia nu se ocupa decat de copii institutionalizati. Asta da institutie de protectie a copilului! Au in structura o multime de comitete si comitii, manageri de proiecte in timp ce copiii din familiile in divort sunt lasati de izbeliste! Mi-am spus si eu oful!

    Comentariu de Marcela Mariuca Katona — 11/01/2016 @ 11:55 AM | Răspunde

  3. Titlul dvs. are un mic dezacord, care poate veni si din auto-spell, am patit-o si eu. Trebuia scris „in legislatiile nationale” in loc de „in legislatiei nationale”. Ca si continut articolul analizeaza doar legislatia romana, asadar singularul era mai potrivit.
    Lasand la o parte chestiunea titlului, toata lumea isi revarsa ura proletara pe norvegieni, presupunand ca niste copii romani au fost smulsi de la familia lor pentru „palme la fundulet”. Nimic mai fals, pentru ca actul original norvegian vorbea de indoctrinarea copilului, fapta care poate fi mai perfida decat violenta fizica. Departe de mine pretentia ca as cunoaste detaliile cazului respectiv, dar am intalnit si eu familii de neoprotestanti cu multi copii, care in tendinta de a conserva intact cultul lor religios, o fac intr-un mod care intr-o societate mai libera, cum ar fi Norvegia, este considerat abuz.
    Cat priveste protectia copilului sau a altor persoane defavorizate din Romania, sa fim seriosi ca legea nu se aplica decat in cazurile mediatizate. „Protectia sociala/copilului” nu viziteaza bianual familiile cu riscuri, si considera ca singura lor indatorire este sa trimita niste bani pe card. Eu personal am reclamat penal ca o persoana fara calitate ridica banii unui defavorizat si nu-l ingrijea, si politia care a facut „cercetarea penala” mi-a raspuns via procurorul de caz ca persoana nu mai primea banii pe card. Intr-adevar, „Protectia sociala”, din cauza anchetei, a inceput sa trimita banii prin posta – fara o cerere prealabila, si astfel autoritatea care protejeaza a devenit … postasul. Am contestat raspunsul la procurorul-sef si acesta mi-a raspuns ca a intrat in vigoare noul Cod penal (de cateva zile), si prin el s-a dezincriminat infractiunea de lasare fara ingrijire a unei persoane care nu se poate ingriji singura (fostul art. 314). Bravo autoritati romane, NU AVEM NEVOIE DE ASA PROTECTIE!!!

    Comentariu de Ion Roata — 11/01/2016 @ 11:47 PM | Răspunde

    • Multumesc de observatia cu titlul. In rest, eu nu pot comenta cazul norvegian. Chiar nu stiu din el decat ceva din mass-media, insuficient insa.

      Comentariu de Cristi D — 12/01/2016 @ 12:56 AM | Răspunde

  4. In Codul Civil Quebec-Canada, este mentionat faptul ca sunt permise pedepse corporale „minore” asupra unui copil, fie acasa, fie la scoala. Pedeapsa minora cred ca oricine poate intui cam ce inseamna, o mica urecheala de ex., o palmuta la fund. Uneori nu mai ai solutie ca sa determini copilul sa-si faca lectiile. Ori daca copilul stie deja ce si cum cu democratia, nici nu-si mai face lectiile. sau daca nu-i cumperi ciocolata, cheama politia acasa. Caci trebuie sa stiti ca in agendele elevilor exista numere de urgenta unde ei pot chema autoritatile si surprizaaa la usa casei. Personal gasesc benefic faptul ca in legile Quebecului exista aceasta precizare. Cred ca asta nu ar trebui sa le scape legiuitorilor nostri, inainte de-a luneca in alte aberatii. Este la fel de adevarat ca invataoarele din Quebec se feresc sa aplice „pedepse minore” cf. legii, deoarece acolo fiind cetateni veniti din toate colturile lumii, tot felul de culturi, parinti care inteleg mai bine sau mai rau limba, ele se pot astepta la reclamatii, „tzantzar, armasar” si tarantela in justitie. Asa ca s-a lunecat intr-o mare aberatie: RITALIN. Cand un copil este zgubilitic la scoala, deranjeaza ora, in loc sa-l potoleasca cu o urecheala, il da pe mana psihoeducatoarei, apoi parintii sunt chemati la scoala si se pune presiune pe ei ca sa-l duca la psihiatru si in final sa-l medicamenteze cu Ritalin sau Concerta sau altele aceleasi dar cu nume diferite. Adica methilfenidat (cocaina). Deci copii drogati legal ca sa stea bibelouri la scoala in banca. Pastila se da la infirmerie la scoala ptr. ca are efect cca 6 ore. Ritalinul nu vindeca TDAH (deficit de atentie cu hiperactivitate) ci doar blegeste copilul. Partea cea mai grozava este ca acest Ritalin are efecte secundare drastice: creste pulsul (au fost cazuri mortale), incetineste cresterea, dependenta de droguri mai tarziu si etc. Cautati pe internet. Industria farmaceutica face milioane de dolari din aceste asazise medicamente. Invatatoarele au bibelouri in clasa deci munca usoara. Psihologi care au cabinete specializate pe TDAH si consilieri, terapii si Ritalin. Psihiatri care prescriu Ritalin ca sa capte bonusuri in excursii la Paris, Sydnei etc. Deci o mare industrie care s-a dezvoltat pe spinarea copiilor. Nu le pasa de sanatatea copiilor. Si atunci ganditi-va daca nu cumva e mai bun un tras de percuini, usureln nu sa-i smulgi parul, decat sa-l droghezi cu cocaina legala? Concret deci: baiatul meu la sc. generala la Montreal a fost catalogat cu TDAH de catre invataoare, psihoeducatoare, psihologi si psihiatru. Mentionez ca ei asociaza TDAH cu boala psihica. Aceiasi copii la Tokyo sunt perfect sanatosi. In Italia Ritalinul este interzis total. Si sa revin, ma grabesc, au pus presiune pe mine, ca daca nu-i dau Ritalin, risca sa dubleze anul, repetent. Nu am acceptat. 6 luni l-au tinut invataoarele cu banca langa usa cu fata la perete. LA MONTREAL. Copilul nu era deloc exagerat, clasa era inadecvata. Au darmat un perete intre doua sali ca sa faca din doua grupe o una singura cu 54 de elevi. Doua invataoare simultan (in paranteza, doua lesbienne). Banci asezate in insulitze, adica grupate cate 4 sau 6. Vizibilitate incomoda spre table, zgomot mai mare in clasa, obiecte scapate pe jos, tuse, scaune tarate etc. Clasa gigantica facut in secret, parintii nu erau anuntati la inceputul anului scolar ca acele doua grupe sunt permanent in aceiasi sala. LA MONTREAL. Can baiatul a dat examen la sc. secundata care acolo incepe cu a saptea, dar examenul se da la inceputul clasei a sasea, a luat examenul la trei scoli: Regina Asumpta (cotata a doua pe Montreal), privata, apoi Sophie Barat clasa de copii dotati si la Evangeline. Examenele erau in date diferite si costa examenul cca. 50 de dolari. La Regina Asumpta a fost printre primii admisi. Deci nici vorba ca sa ramana repetent asa cum ma presa conducerea scolii, deci si directoare, toate erau pe capul nostru. Daca copilul le deranja orele, o pedeapsa „minora” l-ar fi reglat. Ei prefera acol Ritalin si toata industria care profita de pe acesti copii. Am aflat ca sunt si clase de copii in Quebec care toti iau Ritalin. Deci iata mi-am consumat energia aici ca sa va atentionez ca daca in lege nu se prevad pedepse minore corporale se poate luneca usor in aceste aberatii muuuult mai costisitoare. Aleveti intre drogat copilul sau o palma la fund. Cred ca intelegeti ca nu am pledat pentru batai crunte care din pacate in Romania sunt la tot pasul. De fapt nu chiar la tot pasul, cred ca am exagerat, sunt f. multi parinti care-si iubesc copiii si-i respecta. Dar atentie mare la aceasta „demo-cracizare” labartata din Occident. Cred ca am facut un lucru bun ca v-am spus povestea asta, asa repede, repede… Ea este muult mai lunga si mai complicata. Scuuze pentru greselile gramaticale! Trebuie sa plec.

    Comentariu de Valica — 12/01/2016 @ 11:48 AM | Răspunde

  5. Consider că este bine venit articolul din douâ motive: fiindcă invită la introspecție pentru părinți (oare îi fac bine copilului meu ?) și în al doilea rând ne aduce la zi cu legislația națională venită din partea unui expert pe înțelesul nespecialiastului. Felicitări!

    Comentariu de Andrei — 12/01/2016 @ 8:51 PM | Răspunde

  6. Că tot veni vorba de cazul acesta, mie mi se pare strigător la cer abuzul norvegienilor. O mare aberație mi se pare fraza vânturată obsesiv de BARNEVERNET, dar foarte VAGĂ: INTERESUL SUPERIOR AL COPILULUI. Avem noi experiența comunistă și știm ce înseamnă „interesul muncitorimii” și ce diferență este între aceasta și „pretenția partidului de a apăra interesul muncitorimii”. Și în plus, cine hotărăște care este „interesul superior al copilului”? Armata de birocrați spălați pe creier și de asistenți sociali care dorm cu cel mai nou și trăznit manual Freudist sub plapumă, antrenați să detecteze în privirea copilului sau în mai-știu-eu-ce semne de „frustrare”?

    Comentariu de b. — 14/01/2016 @ 12:29 AM | Răspunde

    • Vi se pare, bine spuneţi. Şi ca să nu vi se mai pară, poate citiţi aici http://epochtimes-romania.com/video/ce-spune-un-viceguvernator-norvegian-despre-barnevernet–1254. Asadar, cei care decid sunt: o „instanţă administrativă are propriile proceduri şi este formată din trei membri: o persoană cu calificare de judecător, un pshiholog sau un expert în protecţia copilului şi un cetăţean obişnuit. Aceştia trei decid dacă care order-ul este aprobat sau nu. Părinţii sunt prezenţi şi asistaţi gratuit de un avocat în faţa instanţei. Ei au dreptul să facă apel la decizie în tribunalele districtuale obişnuite, iar un judecător obişnuit va decide”.

      Comentariu de Cristi D — 20/01/2016 @ 11:15 AM | Răspunde

    • N-ati inteles mare lucru despre norvegieni! Te muti la ei, vrei sa ramai acolo, trebuie sa accepti regulile lor, daca nu poti sa pleci de unde ai venit. Televiziunea A3 a prezentat alta familie de romani cu numai 2 copii, care traia in Norvegia, toata, intr-o singura camera, ca la noi. Statul Norvegian a cerut ca parintii sa asigure copiilor conditii decente de locuit (camere separate pe varste si pe sexe) si romanii nu s-au conformat. Apoi autoritatile au oferit o locuinta care satisfacea acele conditii, si parintii au refuzat-o. Au fost sanctionati cu plasarea copiilor altundeva, in conditii de locuit decente. Desi parintii protesteaza inclusiv la TV, mie sanctiunea mi se pare absolut normala. Nu poti te-ajutam, nu vrei te obligam, nu-ti bate joc de copii pe motiv ca esti sarac, mai ales intr-o tara care are posibilitati sa asigure cu adevarat un trai decent celor mici si nevinovati. Vedeti la comentariul dl. judecator, cate filtre se fac pe tema asta, si nu e normal ca ai nostri sa impuna copiilor, nu doar conditii mai proaste de locuit, dar si de invatatura, inclusiv a drepturilor pe care le au, si de hrana, si de educatie, si de divertisment si creativitate. Mult mai spalati pe creier sunt privitorii de A3 care cred toate balivernele de acolo si se aseaza instant la telefon sa dea SMS-uri si E-mailuri sa-i sprijine pe ipocriti. Mai meditati la subiect.

      Comentariu de Ion Roata — 20/01/2016 @ 10:37 PM | Răspunde

  7. D-le Danilet, va multumesc pentru acest articol, care explica pe intelesul cetateanului legislatia nationala de protectie a copilului.
    As avea o rugaminte: puteti comenta si punctul (d), din legea norvegiana Child Welfare Act, va rog. Iata textul in lb. engleza a Sectiunii 4-12 . Plasamentul in regim de urgenta:
    Section 4-12 . Care orders.
    A care order may be made
    (a) if there are serious deficiencies in the everyday care received by the child, or serious deficiencies in terms of the personal contact and security needed by a child of his or her age and development,
    (b) if the parents fail to ensure that a child who is ill, disabled or in special need of assistance receives the treatment and training required,
    (c) if the child is mistreated or subjected to other serious abuses at home, or
    (d) if it is HIGHLY PROBABLE that the child’s health or development MAY BE seriously harmed because the parents are unable to take adequate responsibility for the child.
    Link: https://www.regjeringen.no/contentassets/049114cce0254e56b7017637e04ddf88/the-norwegian-child-welfare-act.pdf

    Din punctul meu de vedere, acest paragraf da posibilitatea Serviciului de Protectie a Copilului din Norvegia sa sanctioneze parintii INAINTE de a comite vreo fapta. Astfel parintii sunt sanctionati pentru ceva care PROBABIL se va intampla in VIITOR.
    Nici un stat in acesata lume, nici macar Buddha, Allah sau Dumnezeu nu pedepseste/ sanctioneaza o fapta INAINTE de a fi comisa sau care NU a fost comisa. Serviciului de Protectie a Copilului din Norvegia exact asta face. Se pare ca institutia amintita este in stare sa prevada viitorul! Nu vi se pare absurd? Dincolo de absurditate, acest lucru este o incalcare grosolana a drepturilor parinitilor, care unii nici macar nu au posibilitatea de a-si demonstra calitatea de parinte, pentru ca Serviciului de Protectie a Copilului din Norvegia le rapeste copii direct din MATERNITATE.

    Iata 2 cazuri a 2 cupluri norvegiene:
    1. Cazul Natasha and Erik careia, in urma cu 1 luna, i-au fost luati gemenii in maternitate la doar 2 ore dupa nastere:
    http://www.tv2.no/a/8225758
    http://www.tv2.no/nyheter/8222722/
    http://www.tv2.no/nyheter/8222365/
    http://www.tv2.no/nyheter/8219172/
    Avocatul norvegian Gro Hillestad Thune, care a lucrat 15 ani ca judecator la CEDO, sustine: „A violation of human rights”: http://www.tv2.no/v/1035003/

    Cazul Aria a familiei Olsen, care a fost luata din maternitate in ianuarie 2015: https://www.facebook.com/search/top/?q=justice%20for%20baby%20aria%20and%20her%20family

    Astept cu interes comentatiile dvs.
    Va multumesc anticipat.

    Comentariu de Robert Lance — 06/05/2016 @ 3:24 PM | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: