Există un principiu în drept potrivit căruia unde este aceeași rațiune trebuie să existe și aceeași soluție (ubi eadem ratio eadem solutio). Ca urmare, mă întreb dacă cele de mai jos ,statuate de CCR – Decizia nr. 32/2018, pct. 56 – pentru funcționarii publici, nu ar trebui să li se aplice și demnitarilor statului. Mai mult, până la urmă demnitarii statului ocupă poziții chiar mai onorabile decât cele ale funcționarilor statului..
„Formularea unei acuzații penale, urmată de luarea măsurii preventive a arestului și/sau de trimiterea în judecată, nu înlătură prezumția de nevinovăție a persoanei acuzate penal, dar o plasează temporar în afara cadrului legal de exercitare a funcției publice. De aceea, doar condamnarea este cea care determină pierderea integrității/probității, element fundamental al exercitării autorității publice fără de care persoana care ocupă respectiva funcție publică nu mai are legitimitatea de a-și continua activitatea. Etapa intermediară a procesului penal, cea în care se dispune măsura preventivă a arestului sau cea în care se declanșează cercetarea judecătorească vizează indirect valoarea protejată, respectiv integritatea/probitatea persoanei care deține calitatea de funcționar public, fără a avea un caracter definitiv asupra acesteia.
Luarea măsurii preventive a arestului sau trimiterea în judecată este cea care determină schimbarea situației juridice a persoanei care exercită autoritatea publică și îi suspendă cu caracter temporar, din punct de vedere legal și moral, calitatea de a ocupa funcția cu care a fost învestită.
Pe de altă parte, chiar dacă prezumția de nevinovăție a acesteia nu este desființată până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, întrucât există îndoieli rezonabile cu privire la buna-credință și loialitatea funcționarului public în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, în această perioadă, acestuia nu i se mai poate încredința de către stat exercițiul autorității publice, persoana pierzând temporar legitimitatea de a reprezenta interesele generale pe care legea o obligă să le protejeze”.
CRISTI DANILEŢ - judecător 
Corecta observatia!
Comentariu de Pavel — 23/06/2018 @ 1:54 PM |
Bună ziua Domnule Judecător, vedeți dumneavoastră in orice stat civilizat implicarea unui demnitar intr-un scandal public conduce implicit la demisie, in România comdamnații fac legi. Unde este exemplul pe care trebuie să îl dăm generațiilor viitoare.
Comentariu de CRISTIAN ANTONIO DODON — 23/06/2018 @ 5:55 PM |
Nu inteleg de ce nu s-a gasit pana acum o cale legala ca acesti oameni fara coloana vertebrala sa fie inlaturati din functiile publice. Va rog, cei care sunteti profesionisti, faceti ceva.
Va multumesc.
Comentariu de Paula — 23/06/2018 @ 8:14 PM |
Eu înţeleg că consideraţiile CCR citate de dv. nu se pot aplica în mod automat şi demnitarilor (ele se referă explicit la funcţionari). Pentru a putea fi aplicate, ar fi necesară o lege. Iar dv. pledaţi pentru adoptarea unei asemenea legi/norme. Am înţeles corect?
De aici o a doua întrebare: unde ar trebui inclusă această normă? În Constituţie?
Comentariu de Alex Leibovici — 24/06/2018 @ 12:41 AM |
Da. 2. In legea de organizare a fiecarui tip de demnitar.
Comentariu de Cristi Danilet — 25/06/2018 @ 6:38 AM |
Vi se pare, așadar, că a include pt fiecare demnitar un paragraf de lege ar fi recomandabil? Atunci: 1. Ce model european aveți, concret? 2. Sau mergeți pe modelul Iliescu din 1990 al „democrației originale”, adică Rumänien über alles?
Comentariu de Sorin Paliga — 06/07/2018 @ 11:51 AM |
Domnule, mie nu mi se pare nimic. Dintre noi doi, doar dvs vi se pare ca mi se pare.
Comentariu de Cristi Danilet — 09/07/2018 @ 10:52 AM |
Stimate domnule judecător Cristi Danileț,
Vă scriu și aici în ideea că veți vedea până la urmă linkurile.// Le-am trimis pe Facebook – dar nu am primit niciun răspuns//.
V-am promis că după ce materialele vor fi publicate am să vă dau de știre.
O fac pentru că …„chose promise = chose due” – așa m-au învățat părinții mei și în plus deoarece mi-a făcut mare plăcere dialogul nostru și sper să ne mai reîntâlnim.
Iată cele două linkuri:
http://www.bistriteanul.ro/video-cristi-danilet-un-model-de-onestitate-si-profesionalism/
http://www.bistriteanul.ro/e-timpul-sa-spunem-stop-violentei-si-abuzului/
Cu stimă,
Mircea Seleușan – Bistrițeanul.ro
Comentariu de Mircea Seleusan-Batranu — 24/06/2018 @ 11:42 AM |
Multumesc frumos!!
Comentariu de Cristi Danilet — 25/06/2018 @ 6:36 AM |
Buna ziua.
Poate ca din scrierile unor filozofi,psihologi,istorici,etc,ar rezulta ca,in principiu,un condamnat penal nu poate fi loial statului.
Care Stat ? Probabil ca autorii s-ar referi la Statul care l-a condamnat pe inculpat,prezumat ca ar fi un Stat corect.
Insa daca luam in seama cazuistica, trebuie sa recunoastem ca nu este asa.
Cei mai multi condamnati pentru delicte politice au fost loiali Statului care urma sa vina, de aceea s-au implicat in activitati subversive contra Statului corupt.(Activitate subversiva,de exemplu, poate sa fie si delapidarea unei banci pe care se sprijina Statul coprupt).
Asa au fost posibile Revolutia franceza,Revolutia americana,si alte miscari pozitive in istoria omenirii,care au condus la reforme intre care si instaurarea democratiilor moderne.
Din pacate,acum in Romania exista perceptia publica, larg raspandita,ca institutiile statului au fost acaparate de oamenii partidelor,in principal a celor care fac parte din partidul de la putere dar si din cele ale opozitiei care, pe ascuns,in mod tacit,sprijina partidele de la putere (sunt rude, prieteni,fosti colegi,care spera la functii si nominaliari in sectoare care depind de banii bugetului de stat).
Este suficient sa observi averile sau pensiile fostilor sau actualilor sefi de institutii din sistemul vamal,fiscal,judecatoresc, politienesc,de control al sectoareleor „media”, servicii de informatii, instutii pentru reglementarea concurentei in sectorul privat, protectia consumatorilor,etc,ca sa-ti faci o singura concluzie fundamentata temeinic, matematic : aceste averi si venituri, majoritatea ascunse, nu au fost si nu sunt posibile fara o practica concertata programatic, aproape filozofic asumata cu cinism, de separare a Statului fata de natiune si fata de poporul intreg.
Si in acesta conjunctura, cum sa fii loial unui astfel de Stat ?!
De aceea nici nu merita pusa problema ca un condamnat sa fie loial unui astfel de Stat.
Pe de o parte condamnatul a pierdut (subiectiv) niste avantaje,datorita sentintei care-l priveste individual,pe de alta parte,el vede ca pierderea sa nu foloseste natiunii,ci altor indivizi asemeni lui care inca nu au fost chemati sa plateasca.
Sa ne gandim cati circula „de voie” prin lume,cu banii trimisi deja in afara tarii, iar procesele curg (tot cu banii nostri) fara ca ei sa se sinchiseasca. Radu Mazare, Sebastian Ghita, Adamescu Junior,etc; au altii,ca madamele Udrea,Bica si alte vedete,care n-au de gand sa dea banii inapoi furati … sunt niste mici exemple.
Iar Statul, prin sefii sau alti angajati ai institutiilor care compun acest Stat, nu ne da nici macar o explicatie publica,dar’mi-te o socoteala publica privind eficienta masurilor pe care legal, ar trebui sa le intreprinda.
Atunci, in ce fel sa mai vorbim de loialitate fata de Stat ?
Sa fim loiali fata de lege,da! mai ales fata de Constitutie!
Sa fim loiali fata de tara,da! Mai ales fata de limba romana,fata de cultura romana,fata de traditiile stramosesti,da!
Acestea sunt aspecte de comportament si de simtire cu caracter axiomatic,necomentabil.
Dar fata de Stat,cum sa facem? Va propun sa ne lamurim noi, care nu suntem condamnati penal si apoi sa apreciem loialitatea fata de Stat a unui condamnat.
Eu cred ca asa ar fi cinstit si corect! Sau am ajuns asa de rau ca a inceput sa conteze pentru noi,ca natiune,loialitatea condamanatilor?! Sunt ei asa de puternici,asa de multi,ca sa ne preocupe in mod serios?
Loialitatea fata de Stat,a noastra,a celorlati,care nu suntem condamnati,unde este?
Sunt dornic sa cunosc daca personalitati fara grija materiala a zilei de maine au tratat, in mod serios,aceasta dilema,undeva,cumva!
Mai ales dintre cei care in utimii 25 de ani,avand functii bine platite in institututiile Statului, au fost si inca sunt masura sa vorbeasca si mai ales sa scrie,sub nume si semnatura,despre loialitatea fata de Statul Roman.
Mie personal o astfel de lucrare mi-ar fi deosebit de utila ca sa insuflu oamenilor tineri, cu care lucrez, increderea ca merita sa fii loial fata de Statul Roman. Din convingere, nu de frica pedepsei penale sau din interesul obtinerii sau pastrarii unei functii bine platite si altor privilegii.
Poate si d-lui Danilet i-ar fi utila in relatia domniei sale cu studentii si alti tineri carora le vorbeste despre beneficiile unei justitii independente. Daca cineva cunoaste, rog sa ma informeze si pe mine, pe cale publica sau privata.
Cu respect,
Mihai Rusu
Comentariu de Rusu Mihai — 24/06/2018 @ 2:11 PM |
Cred că, dacă ați respecta normele literare ale limbii române, ne-ar fi mai ușor să vă urmărim. Textele lungi, mai ales, nu SMS-urile, au nevoie de o minimă acuratețe a exprimării. Nu vreau să vă jignesc, dar dacă mergeți pe ideea unor comentarii lungi, care presupun o anume abordare de tip filosofic-academic, atunci musai și o limbă română curată.
Comentariu de Sorin Paliga — 06/07/2018 @ 11:54 AM |
Iar dati lectii pe blogul meu. Sunteti singurul care nu poate urmari, nu poate intelege etc.
Comentariu de Cristi Danilet — 09/07/2018 @ 10:51 AM |
Domnule judecător, există și o lege care obligă la folosirea semnelor diacritice ale limbii române! Vi se pare că a respecta normele elementare ale limbii române (repet: elementare) este un lux? un moft? o găselniță? Poate nu o știați. Este vorba de legea 183 din 16 mai 2006. Ea completează alte două legi anterioare, Legea nr. 24/2000, republicată, și prevederile Legii nr. 500/2004.
Iar dau lecții? Hm… păi nu dau lecții, vă atrag atenția că încălcați legile în vigoare.
În al doilea rând: aveți un sait de discuții, deci – ca principiu, tot elementar, de conduită – acceptați și opinii contrare celor ale dv. Sau nu le acceptați? Vă răzbunați? Vă enervați? Eu v-am atras atenția calm și decent asupra faptului că nu respectați normele în vigoare privind discuțiile pe un forum.
Dacă însă nu am voie să comentez, spuneți-o clar: ciocu’ mic, dom’ profesor.
Al dv.
Comentariu de Sorin Paliga — 09/07/2018 @ 12:54 PM |
Acum/, pentru știința dvs, eu folosesc diacritice întotdeauna când scriu de la computer. Uneori, de pe telefonul mobil, nu îmi iese. Tot pentru știința dvs, legea 183/2006 se adresează „autorităților și instituțiilor publice, precum și notarilor publici” după cum scrie la art. 1 pe care faceți dovada că nu l-ați citit. Sau dacă l-ați citit, sigur nu l-ați înțeles: să nu îmi spuneți că un blog intră în categoria asta, că mă supăr pe dvs, dom’ profesor! Deci, dacă veniți la instanță și primiți de la mine un document unde nu apar diacriticele aveți tot dreptul să o faceți pe îmbufnatul. Dar aici, pe blogul meu, scriu ce și cum doresc eu, nu vă supărați! Cât despre opiniile contrare: eu le accept, dar nu știu cum se face că indivizii care spun ei că au opinii contrare nu au argumente contrare, ci doar atacuri personale; în plus, cei care cred ei că au un fel de drept continuu la opinie contrară (a se citi părerologie ieftină) sunt primii care se supără când li se răspunde…în mod contrar – ca să fac un joc de cuvinte. Deci: dacă aveți argumente factuale, continuăm dezbaterea și urcați dacă e cazul la nivelul meu. Dar la atacuri personale, nu rezist uneori și mă cobor imediat la nivelul dvs; și nu sunt obișnuit să pierd, credeți-mă!
Comentariu de Cristi Danilet — 13/07/2018 @ 9:23 AM |
A republicat asta pe Fără buletin și a comentat:
Cam așa:
Comentariu de Marius Delaepicentru — 24/06/2018 @ 2:45 PM |
un condamnat penal pentru conducere sub influenta alcoolului nu poate fi loial statului?
Comentariu de ciorap — 24/06/2018 @ 7:20 PM |
In textul articolului am precizat ca ma refer la functionari si demnitari.
Comentariu de Cristi Danilet — 25/06/2018 @ 6:34 AM |
Consideraţi că este afectată integritatea/probitatea unui funcţionar sau unui demnitar public dacă acesta a fost condamnat penal pentru conducere în stare de ebrietate? Mai general: ce categorii de delicte penale ar trebui, după dv., să-l facă incompatibil pentru postul de demnitar sau funcţionar public?
Mulţumesc anticipat!
Comentariu de Alex Leibovici — 26/06/2018 @ 11:33 PM |
Așa e că nu ați citit decizia la care fac trimitere?
Comentariu de Cristi Danilet — 04/07/2018 @ 6:49 AM |
Trimitere faceţi la pct. 56, iar pe acela l-am citit: nu răspunde la întrebarea mea. În afară de asta: v-am solicitat părerea dv. personală – „ce categorii de delicte penale ar trebui, după dv., să-l facă incompatibil pentru postul de demnitar sau funcţionar public?”
Comentariu de Alex Leibovici — 04/07/2018 @ 10:18 AM |
Sigur infracțiunile contra vieții, cele de corupție, cele de serviciu și cele la procesul electoral intră în această categorie.
Comentariu de Cristi Danilet — 05/07/2018 @ 2:08 PM |
Mulţumesc, domnule judecător. Acuma este clar.
Comentariu de Alex Leibovici — 05/07/2018 @ 4:34 PM |
PS: Textul nu e suficient….titlul e cel mai important.
Comentariu de viorelcostin902204665 — 26/06/2018 @ 6:25 AM |
Doua intrebari scurte, va rog:
Ce anume din realitate v-a inspirat sa propuneti aceasta extindere/imbunatatire a legislatiei?
Cum intentionati sa procedati in continuare cu aceasta idee?
Comentariu de Victor — 26/06/2018 @ 7:30 AM |
Unii infractori care sunt la putere. 2. Sa educe moral populația.
Comentariu de Cristi Danilet — 04/07/2018 @ 6:50 AM |
„ubi eadem ratio eadem solutio“. Sigur cá da, așa este. Numai că, tot romanii, spuneau „quod licet Jovi not licet bovi”. Presupun că nu e nevoie să traduc. Puteți afirma, cu mâna pe inimă și cu conștiința împăcată, că justiția României din ultimii – să zicem – 10 ani aplicat preponderent primul dicton sau al doilea dicton?
Comentariu de Sorin Paliga — 03/07/2018 @ 12:08 PM |
”Un condamnat penal nu poate fi loial statului”. Ați citit, presupun, Pădurea spânzuraților? Cum se aplică acolo „loialitatea față de stat?”
Comentariu de Sorin Paliga — 06/07/2018 @ 11:56 AM |
Nu stiu cum era acum 100 de ani si nu prezinta relevanta pentru ceea ce discutam acum.
Comentariu de Cristi Danilet — 09/07/2018 @ 10:50 AM |
Ba da, este relevantă. Sistemul juridic românesc a fost copiat / adaptat după cel belgian acum circa 150 de ani, iar la ora când a fost scris romanul funcționau în românia aproximativ aceleași legi ca și astăzi. Nici comuniștii nu le-au modificat foarte mult, deși poate părea paradoxal.
Dar, bun, referința la Rebreanu și la Pădurea Spâînzuraților nu este relevantă. Cert este însă relevantă referința la legea / le legile unde se menționează că un condamnat penal nu poate fi loial statului. Loialitatea este un termen din sfera comportamentală și sufletească, nedefinibil juridic, cred, eu nu cunosc o lege / legi care să menționeze loialitatea, respectiv lipsa ei, ca fiind capabilă de pedeapsă. Poate mă înșel. Este și motivul pentru care l-am invocat pe Rebreanu cu un caz concret de loialitate ~ non-loialitate față de, atunci, statul austro-ungar.
Comentariu de Sorin Paliga — 09/07/2018 @ 1:00 PM |
Dacă o sa aveți curiozitatea să vă uitați în sistemul juridic francez, belgian sau canadian, veți vedea că pedepsele pentru corupție sunt mult mai mari ca la noi și interdicțiile de a activa în domeniul public sunt draconice. Acum, nu în urmă cu 150 de ani.
Comentariu de Cristi Danilet — 13/07/2018 @ 9:12 AM |
Parcă vorbeam despre definiția abuzului în serviciu (‘abuse of funcion’) nu despre corupție și cum definim abuzul în serviciu sau, mai ales, cum nu îl definim și-l lăsăm la voia procurorilor pt a întocmi dosare, căci de acolo a pornit discuția.. Mai era vorba despre loialitate și despre definirea ei.
Și mai era vorba, în altă parte, cum că au aș fi avut un atac ad personam, adică la adresa dv. Îmi puteți spune unde anume am avut eu așa ceva? Cu copy-paste, vă rog. Altminteri, vă rog respectuos să notați că NU eu mi-s îmbufnat, ci tocmai dv., nu pricep de ce. Eu sunt un pic amuzat de turnura discuției, unde plimbăm aleator peste non-definirea unor termeni fundamentali și confuzia între chestiuni de morală și de justiție. Eu vă rugasem că definiți juridic lipsa de loialitate și de ce lipsa de loialitate trebuie pedepsită și cum. Eu nu știu (serios) de ce un condamnat penal nu este/nu poate fi loial statului în care trăiește. Cu atât mai mult cineva care a fost acuzat, dar nu condamnat definitiv.
Dar înțeleg că vă irită, din varii motive, schimbul de mesaje cu mine. Nu mă simt vinovat, v-am provcat (în sens dialectic, desigur) la un discuție, fie și în contradictoriu, iar ca «argumente» invocați cum că au aș fi îmbufnat [?!] ori că fac atac ad personam [??!!].
Comentariu de Sorin Paliga — 13/07/2018 @ 1:23 PM |
Eu spun că merită Croația să câștige CM.
Comentariu de Cristi Danilet — 14/07/2018 @ 4:38 PM |
În general, e bine să câștige cel mai bun. Dar am remarcat că apar, în sfârșit, ăîâșț. Deci, totuși, normele limbii române literare se aplică totdeauna, nu aleator, da?
Au rămas fără răspunsul dv. câteva chestiuni esențiale, dar nu are rost să insist. Nu de alta, dar, în loc de răspuns, o să-mi spuneți cu cine țineți în finala mică de azi. Eu țin cu Belgia, de ex. Dv.?
Comentariu de Sorin Paliga — 14/07/2018 @ 4:43 PM |
Ziare.com citează (https://goo.gl/AVbeqM) un raport al CSM din 2016 intitulat „Fapte de abuz săvârșite de funcţionarii publici – în legislaţia statelor membre” din care reiese că în Franţa şi Belgia pedepsele sunt de până la 10 ani închisoare PLUS până la 150 000 euro amendă (pentru Franţa este art.432-2, care nu este menţionat pe ziare.com)
Comentariu de Alex Leibovici — 13/07/2018 @ 3:30 PM |
Adevărul este că ziare.com este o mare autoritate în drept european comparat, cei care fac ziarul ăla sunt cunoscuți juriști de talie internațională.
Comentariu de Sorin Paliga — 14/07/2018 @ 4:46 PM |
Adevărul este că trebuie să ai o problemă majoră să crezi asta, darămite să o și spui. Dar, fiecare cu cât poate…
Comentariu de Cristi Danilet — 15/07/2018 @ 10:52 PM |
Domnule judecător, în general apreciez ironiile și panseurile și vă înțeleg preocuparea de a fi pansativ și ironic,dar nu vă prea iese, totdeauna vă iese ceva crispat, încrâncenat și obsesiv complexat. Eu am încercat să discutăm chestiuni serioase, le-ați ocolit și ați întors citate aiurea, inventate, apoi m-ați bășcălit, având impresia că sunteți superior etc. etc. Eu mă bucur că, în final, ați observat că a folosi corect limba română într-o discuție publică nu este o chestiune opțională, ci obligatorie. Răspunsul dv. la afirmația mea despre ziare.com arată, de altfel, cât simț al umorului aveți.
DAt fiind faptul că, la orice sugestie de abordare serioasă, ați ocolit discuția, cred că putem încheia. Fiți liniștit, nu vă mai tulbur, nu vă voi mai obliga să analizați serios probleme serioase… Vă atrag doar atenția, în final, că nu ați reușit să clarificați titlul acestei discuții, relația dintre penal și loial, respectiv cum definim loialitatea în raport cu pedeapsa penală. Referința la Pădurea Spânzuraților, o capodoperă tocmai pe tema asta, ați respins-o de asemenea. Nu ați făcut nicio referință de predecent privind raportul loial ~ penal etc. În schimb, întoarceți banalități pe toate fețele, vreți să fiți ironic și miștocar, dar nu vă iese…
À bon entendeur, salut.
Comentariu de Sorin Paliga — 15/07/2018 @ 11:01 PM |
D-le Paliga, în cazul de faţă, competența juridică a publicației ziare.com nu are NICIO relevanţă, deoarece aceasta n-a făcut decât să REPRODUCĂ pagini dintr-un raport al CSM.
Dar, într-adevăr, fiecare cât poate… Nimeni nu este mai eficient în compromiterea reputaţiei decât omul însuşi…
Comentariu de Alex Leibovici — 24/07/2018 @ 11:43 PM |
Non bis in idem.
Comentariu de Sorin Paliga — 28/07/2018 @ 8:14 AM |
Ceea ce, în cazul de faţă, înseamnă că…?
Comentariu de Alex Leibovici — 03/08/2018 @ 9:18 AM |
Nu (mai) înseamnă nimic, oricum bate(m) apa în piuă. Cu sârg.
Comentariu de Sorin Paliga — 05/08/2018 @ 9:55 PM
În cazul de faţă, competența juridică a publicației ziare.com nu are NICIO relevanţă, deoarece aceasta n-a făcut decât să reproducă pagini dintr-un raport al CSM.
(Paginile din raportul CSM referitoare la legislația pentru Germania – cinci pagini! – sunt reproduse într-un alt articol: https://goo.gl/gTQmyH ).
Comentariu de Alex Leibovici — 15/07/2018 @ 11:33 PM |
As dori sa citez art 1, (3) din Codul de conduită al deputaților și senatorilor:
„Deputații și senatorii au obligația să acționeze cu onoare și disciplină ținând cont de principiile separației și echilibrului puterilor în stat, transparenței, probității morale, responsabilității și respectării reputației Parlamentului.”
A acționa „cu onoare”, a ține cont de principiul „probității morale”, a respecta „reputația Parlamentului”. Pentru un ales caruia îi pasa de alegatori, de functia de parlamentar si de institutia numita „parlamentul României” si care le respecta, concluzia ar trebuii sa fie limpede…
Comentariu de un jurist — 23/07/2018 @ 11:23 AM |
PS: Imi cer scuze dar nu am acces la un keyboard care sa-mi permita folosirea semnelor diacritice ale limbii române (poate ca si alti contribuitori). Incerc sa folosesc copy-paste pentru a putea sa le respect cât mai mult…
Comentariu de un jurist — 23/07/2018 @ 11:32 AM |