CRISTI DANILEŢ – judecător

22/02/2017

Pe intelesul tuturor: decizia CCR privind abuzul in serviciu

 

ccrCelebra, de acum, OUG 13/2017 și-a propus modificarea textului din Codul penal care reglementa abuzul în serviciu sub pretextul că ar exista o decizie a Curții Constituționale (CCR) care impunea acest lucru. După ce s-a revenit asupra OUG 13, prin abrogarea ei la cinci zile după publicare, au apărut unele opinii conform cărora infracțiunea de abuz în serviciu nu ar mai exista în Codul penal încă de la data apariției deciziei CCR, iar acest aspect se dorea – chipurile – a fi îndreptat tocmai prin ordonanța respectivă. Voi demonta această teză halucinantă pentru un jurist, prezentând decizia CCR nr. 405/2016 care a generat atâtea discuții.

În ce constă infracțiunea de abuz în serviciu? Această infracțiune este este reglementată în art. 297 din Codul penal: se referă la cel care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos, dacă fapta lui produce un prejudiciu sau o vătămare drepturilor sau intereselor unei persoane; pedeapsa este închisoare 2-7 ani și interzicerea unor drepturi. Când, ca urmare a faptei, se obține un folos pentru funcționarul public sau o altă persoană, ea este considerată de art. 13 ind. 2 din Legea anticorupție nr. 78/2000 ca fiind asimilată corupției; în acest caz, urmărirea penală o face DNA, nu un parchet ordinar, iar pedeapsa se mărește cu o treime.

De când există această infracțiune? În România această infracțiune a apărut în Codul penal încă de la 1864. În Codul penal valabil în perioada 1969-2014 abuzul în serviciu a avut aproape același conținut, dar pedeapsa era închisoare 6 luni-3 ani.

Cum este reglementată această infracțiune în alte state? Toate statele care sunt parte la Convenția ONU împotriva corupției trebuie să reglementeze infracțiunea de abuz în serviciu sau de putere ori de funcție – o cere art. 19 din Convenție, care este obligatorie pentru toți cei care au ratificat-o, adică pentru 140 de state, inclusiv România! Pentru modul de reglementare în concret a acesti infracțiuni în alte state, propun un excelent studiu de drept comparat făcut de vice.ro.

Cine și de ce a contestat această reglementare? În anul 2016 un număr de 23 de inculpați trimiși în judecată în șase dosare penale au invocat faptul că formularea textelor privind abuzul în serviciu din Codul penal, respectiv din Legea anticorupție ar fi contrare Constituției, astfel că au cerut ca CCR să verifice acest lucru. Această solicitare poartă o denumire specială, excepție de neconstituționalitate; ea poate fi invocată numai într-un dosar ajuns în faza de judecată și poate fi soluționată doar de către Curtea Constituțională.

Ce a decis CCR? Curtea a hotărât prin decizia 405/2016 două lucruri: 1. admite excepția de neconstituționalitate și constată că dispoziţiile art. 246 alin.(1) din Codul penal din 1969 şi ale art.297 alin.(1) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii”; 2. respinge excepția de neconstituționalitate și constată că dispoziţiile art.13 ind. 2 din Legea nr.78/2000 sunt constituţionale în raport de criticile formulate.

Cum a motivat CCR această decizie? Curtea a stabilit că, într-adevăr, este o problemă cu textul care incriminează infracțiunea de abuz în serviciu: termenul „defectuos” nu este definit de cod, ceea ce face ca oamenii să nu cunoască ce li se permite și ce li se interzice să facă; fără această descriere, magistrații înșiși ar putea sancționa oamenii în mod arbitrariu. Ca urmare, CCR a decis că numai comportamentul care constă în „încălcarea legislației primare” – adică a legii emisă de Parlament, dar și a ordonanțelor și ordonanțelor de urgență ale Guvernului – poate avea o consecință penală.

Asta înseamnă că articolul din Codul Penal este neconstituțional? Nu. CCR nu a înlăturat textul ca fiind neconstituțional, ci a interpretat în sensul prevăzut de Constituție și Convenția Europeană a Drepturilor Omului (care impun ca o lege să fie clară și predictibilă) o sintagmă neclară folosită în articolul de lege.

Dar putea să adopte CCR o decizie interpretativă? Da. Art. 146 lit. d) din Constituție prevede că CCR „hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate” fără a stabili de câte tipuri sunt hotărârile. În jurisprudența CCR s-au conturat patru soluții ce se pot da cu privire la cererile prin care se contestă un text de lege:

1) respinge excepția de neconstituționalitate a unei legi sau articol de lege în raport de criticile invocate (de ex, decizia 404/2016);

2) admite excepția de neconstituționalitate invocată și constată neconstituționalitatea unei legi sau articol de lege (decizia 126/2016, pct.1) sau chiar doar a unei sintagme dintr-un articol de lege (de ex, decizia 603/2015), iar în acest caz – și numai în acest caz – legiuitorul are la dispoziție 45 zile pentru a remedia textul eliminat ca efect al deciziei CCR, așa cum rezultă în mod clar din art. 147 alin. 1 Constituție, în caz contrat textul/sintagma se consideră eliminat/-ă;

3) constată constituționalitatea cu rezervă de interpretare (de ex, decizia 126/2016, pct.2);

4) constată neconstituționalitatea cu rezervă de interpretare (de ex, decizia 818/2008, decizia 349/2001, decizia 81/1994).

A mai dat CCR astfel de decizii interpretative? La o primă căutare pe site-ul http://www.ccr.ro am găsit peste în jur de 50 de astfel de hotărâri. Prima decizie de interpretare pe care o cunosc este decizia 31/1993. Însăși CCR a stabilit că ea este cea care are obligația să asigure interpretarea unei legi conform Constituției (decizia 1092/2012). Pentru prima dată CCR folosește denumirea de „dispoziții constituționale cu rezervă de interpretare” în decizia 34/1993.

Alte curți constituționale au și ele această posibilitate? Da. În mod curent curțile din Austria, Belgia, Germania, Italia, Franța, Lituania, Ungaria asigură o interpretare a legislației infraconstituționale în concordanță cu Legea fundamentală. Practic, prin astfel de decizii interpretative, norma este „salvată”, iar orice modificare a ei ulterioară sau aplicare trebuie făcută potrivit interpretării date de curtea constituțională respectivă.

Totuși, din moment ce prin decizia 405 se „admite excepția de neconstituționalitate” nu înseamnă că se declară norma contestată ca fiind neconstituțională? Nu. Am spus mai sus că „excepția de neconstituționalitate” este o denumire tehnică dată unei cereri prin care se contestă un text de lege. Ca urmare, pentru a nu vă încurca, în loc de această formulare utilizați expresia „cererea”! Așadar, la primul punct al dispoziției deciziei 405/2016 se spune mai întâi că CCR admite cererea, în sensul că o primește pentru a decide asupra solicitării, după care decide ceva în legătură cu articolul de lege contestat. Asta pentru că în deciziile de interpretare nu are importanță ce formulă folosește CCR cu privire la cererea introdusă spre soluționare, ci contează efectiv soluționarea – în cazul nostru, CCR arată în ce condiții un text de lege vizat rămâne constituțional. Că este așa o arată însăși jurisprudența CCR: de ex, după ce admite excepția, în decizia 418/2014 CCR arată ce se înțelege prin sintagma „aceeași funcție” folosită în legea ANI, iar în decizia 536/2011 arată cum se face comunicarea prin publicitate a actului administrativ fiscal; după ce admite în parte excepția, în decizia 212/1996 CCR stabilește care sunt imobilele ce intră în baza materială la care face referire Legea învățământului; fără a admite sau a respinge excepția, în decizia 766/2011 CCR trece direct la stabilirea înțelesului noțiunii „în vigoare” folosită chiar în Legea CCR și la fel procedează prin decizia 223/2012.

Decizia CCR este una de dezincriminare? Numai cel care „incriminează” (adică stabilește că o faptă este infracțiune) poate să „dezincrimineze” (să elimine fapta din rândul infracțiunilor). Decizia 405/2016 a CCR nu este una de dezincriminare a unui text de lege, ci de interpretare pe viitor a acestuia. Mai mult, apariția unei decizii de interpretare nu poate fi considerată o lege mai favorabilă care să fie aplicată retroactiv (para. 57 din decizia 265/2014 a CCR).

Cine este responsabil de modul de reglementare a infracțiunii de abuz în serviciu? Evident, cel care a redactat norma în mod imperfect, adică Parlamentul, precum și cel care trebuia să verifice respectarea condițiilor de redactare a normei, adică Consiliul Legislativ.

Cine trebuie să respecte decizia CCR? CCR este singurul organism care interpretează oficial Constituția. Așa cum respectarea Constituției este obligatorie pentru toată lumea, tot astfel jurisprudența CCR este obligatorie pentru toată lumea. Indiferent că place sau nu publicului, că este greșită sau nu, decizia CCR este obligatorie și asta privește atât partea finală (dispozitiv), cât și motivarea ei (considerente). Mai mult, dacă magistrații nu ar respecta o decizie CCR ei ar putea fi sancționați disciplinar de către CSM, iar dacă Parlamentul/Guvernul ar adopta un act normativ încălcând decizia CCR, aceasta ar atrage neconstituționalitatea acelui nou act.

Decizia CCR poate fi contestată cumva? Nu există nicio formă de contestare a vreunei decizii CCR la o altă autoritate.

De când se aplică decizia CCR? De la data publicării în Monitorul Oficial, deci numai pentru viitor: ea se aplică în cauza în care a fost invocată, în cauzele aflate pe rol (a se vedea pct. IV din decizia 319/2012), dar nu și în cauzele soluționate definitiv în care nu s-a invocat în timpul procesului excepția de neconstituționalitate (a se vedea motivarea de la para. 33-34 din decizia 126/2016).

Cum se pune în practică decizia CCR? Numai dacă CCR ar fi constatat că textul de lege invocat ar fi fost neconstituțional, aplicarea sa ar fi trebuit suspendată pentru 45 zile, timp în care textul trebuia corectat de către Parlament/Guvern; dacă textul ar fi fost apoi corectat, el s-ar fi aplicat în noua sa formă; dar dacă nu ar fi fost corectat, s-ar fi considerat eliminat din Cod la sfârșitul celor 45 zile. Dar în cazul deciziei 405/2016 avem o altă situație: textul este constituțional dacă sintagma contestată se interpreteză cum a spus CCR. Așadar, nu se impune în mod obligatoriu o modificare, care în cazul prezentat anterior.

Păi atunci, dacă se încalcă fișa postului sau un regulament intern, mai poate fi sancționat funcționarul vinovat? Da. Doar că după apariția Deciziei 405/2016 acest lucru nu mai poate avea loc printr-un proces penal, ci instituția trebuie să exercite o acțiune disciplinară și să îi impute paguba pricinuită. În cele din urmă prejudiciul cauzat instituției poate fi recuperat pe calea unui proces civil, dar procedura este mai greoaie decât una penală.

OUG 13/2017 ar fi reintrodus în Codul penal abuzul în serviciu? Nu. Abuzul în serviciu nici măcar nu fusese eliminat din Cod pentru că, așa cum am arătat, articolul de lege nu a fost declarat neconstituțional. Ca urmare, el a fost tot timpul în Cod și înainte, și după decizia 405/2016 – iar asta o dovedește inclusiv existența mai multor soluții de condamnare pronunțate în al doilea semestru al anului 2016 despre care am pomenit aici. Plus faptul că prin OUG 13 se modifica texul existent, nicidecum nu se reintroducea…

Totuși, OUG 13/2017 ar fi clarificat textul neclar? Da, OUG 13 ar fi clarificat textul art. 297 în conformitate cu decizia 405 a CCR. Numai că, așa cum am arătat cu alt prilej, OUG 13 mai propunea trei modificări la text pe care Curtea nu le-a cerut (introducerea pragului de 200.000 lei de la care să se răspundă pentru abuz în serviciu, înjumătățirea sancțiunii legale pentru cei care comiteau abuzul și eliminarea obligativității de a i se interzice condamnatului exercitarea funcției, excluderea de la răspundere a celor care comiteau abuzul prin adoptarea de acte normative), ceea ce a trezit nemulțumirea populației și a determinat renunțarea la OUG 13 prin abrogare.

Decizia 405 prevede necesitatea introducerii unui prag valoric pentru infracțiunea de abuz? O spun în mod cert: NU! CCR spune în decizia 405/2016 că răspunderea penală pentru o faptă trebuie să fie cea mai gravă formă de răspundere, care e menită să apară numai dacă nu sunt suficiente alte forme de sancționare, extrapenale (para. 68). Or, cum textul care incriminează abuzul în serviciu nu prevede vreun prag valoric al pagubei produse sau o anumită intensitate a valorii vătămate, practic orice act abuziv ar fi putut atrage direct răspunderea penală (para. 75). Cu toate astea însă, legislația prevede că pentru anumite încălcări ce pot fi considerate abuzuri există și alte forme de sancționare: disciplinară, administrativă, civilă (para. 77). Așadar, CCR trage concluzia că infracțiunea de abuz în serviciu trebuie să vizeze numai actele grave comise, iar Curtea însăși stabilește că această gravitate apare ori de câte ori este încălcată legislația primară, nu și cea secundară.

CCR impune Parlamentului/Guvernului modificarea textului de lege vizat? Nu. Prin decizia 405 CCR spune clar că e atribuția Parlamentului ce legi adoptă, dar dacă o face atunci trebuie să respecte Constituția și interpretările date de CCR acesteia (para. 66).

CCR impune magistraților să respecte această decizie? Pe de o parte, Constituția spune că deciziile CCR sunt obligatorii pentru toată lumea, deci inclusiv pentru magistrați. Pe de altă parte, în mod expres CCR cere magistraților ca în dosarele de abuz în serviciu pe care le soluționează să țină seama de decizia 405 care reconfigurează dispozițiile legale contestate (para. 80 și 88). Așadar, chiar dacă textul nu e modificat, magistrații îl vor avea în vedere așa cum a fost interpretat de CCR: de la data publicării deciziei, ei vor porni dosare și vor sancționa numai pe cei care comit abuzul prin încălcarea legilor primare.

Concluzii:

  • Infracțiunea de abuz în serviciu rămâne în Codul penal și după decizia nr. 405/2016 a CCR, doar că de la data publicării ei se va considera că îndeplinirea actului sau neîndeplinirea corespunzătoare se referă la atribuțiile de serviciu descrise în legislația primară (legi, ordonanțe și ordonanțe de urgență);
  • Nu are importanță dacă textul este sau nu corectat de către Parlament/Guvern; acesta rămâne liber să modifice textul cum vrea și când vrea, inclusiv să îl elimine dacă acest lucru nu este interzis chiar de către CCR. Dar, până la modificarea legii, procurorii și instanțele trebuie să aplice direct decizia CCR;
  • De la data publicării deciziei 405/2016, nu mai este considerată a fi infracțiune de abuz în serviciu încălcarea atribuțiilor prevăzute în fișa postului, regulamente, norme tehnice, coduri deontologice, ordine de serviciu, ordine de zi pe unitate, instrucțiuni, hotărâri de guvern, dispoziții de primar, hotărâri ale consiliilor locale sau județene etc. și aceasta chiar dacă au produs prejudiciu sau au vătămat drepturile sau interesele unor persoane;
  • Dosarele de abuz în serviciu soluționate definitiv până la momentul publicării deciziei 405/2016 nu pot fi redeschise cu motivul că a apărut această decizie.

 

Anunțuri

41 comentarii »

  1. http://radioiasi.ro/stiri/regional/interviu-tudorel-toader-rectorul-uaic-iasi-abuzul-in-serviciu-nu-a-suferit-niciun-moment-de-intrerupere-de-suspendare-foto1/

    Profesorul Tudorel Toader afirma ca abuzul in serviciu nu a suferit nici un moment de intrerupere, de suspendare
    Sunt multe controverse, ciudat mi se pare ca a fost data o norma juridica in privinta caruia exista numeroase controverse … noaptea…

    Comentariu de voion — 22/02/2017 @ 12:17 PM | Răspunde

    • Adica imi dati un link catre cineva care spune acelasi lucru ca si mine? As fi preferat sa imi comentati.

      Comentariu de Cristi Danilet — 23/02/2017 @ 12:24 AM | Răspunde

      • De comentat nu prea am ce comenta ca substanta, din moment ce somitati in materie ca dvs sau Tudorel Toader analizeaza pertinent si obiectiv situatia, pacat ca avem clasa politica pe care o avem, ca in ceea ce priveste puterea judecatoreasca este mult deasupra legislativului sau executivului…Am ajuns sa ma intreb la noapte oare ce norme juridice mai adopta?….pacat

        Comentariu de Voion — 23/02/2017 @ 12:01 PM | Răspunde

  2. Multi oameni cu stiinta de carte si, de asemeni, oficiali de la Bruxelles specializati pe domeniul juridic, se exprima limpede in sensul ca legiuitorul TREBUIE sa modifice Codurile Penale, in conformitate cu Deciziile CCR. Inteleg ca sunt mai multe articole din Coduri cu probleme de constitutionalitate.
    Decat sa insistati pe ideea nesustenabila ca ,,interpretarea” tine loc de ,,modificare” (in cazul Deciziei 405) mai bine ati expune si celelalte Decizii, respectiv, care anume articole din Coduri au probleme de constitutionalitate.
    ps
    Este hazardata si netemeinica afirmatia dvs ca nu este nevoie de un prag. In Decizia 405 se face vorbire de anumite limite in definirea infractiunii de abuz in serviciu (in care putem integra si notiunea de ,,prag”):
    CITEZ
    ,,Curtea reţine că din perspectiva principiului „ultima ratio” în materie penală, nu este suficient să se constate că faptele incriminate aduc atingere valorii sociale ocrotite, ci această atingere trebuie să prezinte un anumit grad de intensitate, de gravitate,care să justifice sancţiunea penală.”
    si
    ,,Reglementarea incompletă a sistemului de sancțiuni juridice disponibile nu este un argument acceptabil în sine pentru a declara un anumit comportament ca infracțiune; restrângerea penală a drepturilor fundamentale constituționale nu este nici necesară, nici proporțională.”
    dacă este fundamentată pe astfel de motive [Decizia nr.18/2004. (V.25.)
    si
    ,,De asemenea, paguba cauzată persoanei fizice sau juridice trebuie să fie certă, efectivă, bine determinată,întrucât şi în raport de acest criteriu se apreciază dacă fapta prezintă, sau nu, un anumit grad de pericol social.”
    si
    ,,Astfel, Curtea apreciază că „vătămarea drepturilor şi intereselor legitime” presupune afectarea, lezarea unei persoane fizice sau juridice în
    dorinţa/preocuparea acesteia de a-şi satisface un drept/interes ocrotit de lege.
    …………………………
    ,,Este totuşi necesar ca fapta să prezinte o anumită gravitate. În caz contrar, neexistând gradul de pericol social al unei infracţiuni, fapta atrage, după caz, numai răspunderea administrativă sau disciplinară.”

    Sper ca nu vreti sa ne spuneti ca daca, FARA INTENTIE SI FARA FOLOS NECUVENIT se produce un prejudiciu de 100 lei in urma nerespectarii (sau a proastei intelegeri a) unei legi primare, functionarul public respectiv trebuie neaparat sa fie condamnat penal (?)
    Pai atunci, haideti sa facem altceva: Sa numim procurori la conducerea (sau in consiliile de conducere) ale diverselor institutii apartinand administratiei statului, indiferent de nivel.
    Chiar as vrea sa-i vad pe Negulescu si/sau Uncheselu cat sunt ei de competenti in a elabora (sau cel putin a intelege (sub aspect tehnic si al oportunitatii) un proiect destinat unei comunitati. Cred ca vor spune: ,,Mai bine nu cheltuim niciun leu din banul public, ca sa nu gresim”. (Z)
    Serios vorbind, daca procurorii vor salarii si pensii, ar trebui sa-si puna problema ca din nimic (adica zero dezvoltare) nimic iese.
    Am avut un an pierdut (2016 n.r.), ajunge. Banii europeni exista, dar trebuie accesati, iar fara proiecte si contracte incheiate in urma unor proceduri clare de licitatie, totul asumat sub aspectul oportunitatii de o alta putere in stat (diferita si egala cu Puterea judecatoreasca), acest deziderat este intangibil.

    Comentariu de ZeV — 22/02/2017 @ 2:57 PM | Răspunde

    • Cititi prost o decizie clara. E regretabil ca speculati. Am aratat in postarea cum stau lucrurile. Dvs faceti confuzie intre decizii de neconstitutionalitate si deciziile de interpretare. Nu e vina mea.

      Comentariu de Cristi Danilet — 23/02/2017 @ 12:23 AM | Răspunde

  3. Infracțiunea prevăzută de art. 13 ind 2 din legea 78 poate fi cercetata și de „un parchet oarecare „nu doar de DNA

    Comentariu de Catalin — 22/02/2017 @ 7:20 PM | Răspunde

  4. Cum apreciați asupra hotărârii Curții de Apel Alba Iulia?

    Comentariu de Liviu Octavian — 22/02/2017 @ 8:04 PM | Răspunde

  5. 1) Spuneti dl judecator:,,De la data publicării deciziei 405/2016, nu mai este considerată a fi infracțiune de abuz în serviciu încălcarea atribuțiilor prevăzute în fișa postului, regulamente, norme tehnice, coduri deontologice, ordine de serviciu, ordine de zi pe unitate, instrucțiuni etc. și aceasta chiar dacă au produs prejudiciu sau au vătămat drepturile sau interesele unor persoane;” Cred ca aici mai trebuie adaugate si hotarari ale guvernului, ale diferitelor ministere, ale consiliilor locale, etc.
    2)Prin incalcarea unor atributii de serviciu prevazute la pct. 1 se pot produce prejudicii de milioane de euro, care cu greu vor putea fi recuperate daca aceste fapte nu sunt infractiuni ( se poate observa caci chiar in conditiile in care faptele respective au fost considerate infractiuni, prejudiciul se recupereaza greu, a se vedea cazul Voiculescu, cand in aproape 3 ani s-a recuperat doar 3% din prejudiciul de 60 milioane de euro )
    3)Se spune ca ,, legislația prevede că pentru anumite încălcări ce pot fi considerate abuzuri există și alte forme de sancționare: disciplinară, administrativă, civilă” Ce se intampla dl judecator, daca niste functionari din minister, primarie, etc. fac niste abuzuri, cu acordul ministrului, primarului,etc., prin incalcarea unor atributii de serviciu prevazute la pct. 1 si prin care se produc prejudicii de milioane de euro, iar ministrul, primarul, etc.,refuza sa introduca actiuni disciplinare, administrative, etc. ? Statul, primaria, etc. , raman cu ,,buzunarul gol ” iar cei care au produs abuzul, ,,cu buzunarul plin ”.

    Comentariu de rocambole — 23/02/2017 @ 1:20 AM | Răspunde

      1. am completat, desi „etc” era clar. 2. Da. 3. Vine Curtea de Conturi si imputa paguba conducatorilor, deci tare mi-e ca e abuz in serviciu, penal, neexercitarea unei actiuni disciplinare pt abuz in serviciu administrativ.

      Comentariu de Cristi Danilet — 23/02/2017 @ 12:11 PM | Răspunde

      • Dar Curtea de Conturi vine o data pe an, iar daca se va pastra forma initiala a ordonantei, care prevedea introducerea unei plangeri prealabile in termen de 6 luni, exista posibilitatea ca la data controlului, sa fi trecut mai mult de 6 luni de la producerea infractiunii.

        Comentariu de rocambole — 24/02/2017 @ 3:12 AM | Răspunde

        • Nu mai este chestiunea cu denuntul in 6 luni. Plus ca asta nu ar fi exclus sesizarea din oficiu in lipsa denuntului.

          Comentariu de Cristi Danilet — 24/02/2017 @ 8:00 AM | Răspunde

  6. CCR a admis exceptia de neconstitutionalitate a Art 297 Cod Penal. Faptul ca CCR a oferit posibilitatea interpretarii constitutionale a textului nu ar trebui sa insemne ca Art 297 nu trebuia modificat in 45 de zile dupa publicarea Deciziei CCR in Monitorul Oficial, pentru ca acest articol sa nu-si piarda efectele juridice! De asemenea, CCR mentioneaza in mai multe paragrafe despre necesitatea considerarii a gravitatii faptei – solutia aici fiind exact faimosul „prag” – tocmai pentru a evita trimiterea la inchisoare 3 ani pentru un prejudiciu de 60 lei! Daca pentru un prejudiciu de 60 lei se da o condamnare de 3 ani, cat trebuie sa se dea pentru 200 000 lei prejudiciu? Sau pentru 2 000 000 lei? Pragul este necesar, indiferent daca ne place sau nu. Cum a fost posibil ca majoritatea protestantilor sa considere ca de fapt pragul de 200 000 lei pentru Abuzul in Serviciu reprezinta posibilitatea de a „fura” 200 000 lei fara raspundere penala, cand de fapt furtul, darea de mita, luarea de mita, traficul de influenta etc. sunt incriminate foarte clar in Codul Penal si Legea 78/2000? Cum de nu si-a pus nimeni problema pana acum, ca de fapt se poate merge la inchisoare pentru abuz in serviciu care a produs un prejudiciu de 50 bani?!!! Daca aveti timp a-si aprecia clarificarea d-voastra referitoare la
    2 000 000 lei prejudiciu indicat in Codul de Procedura Penala, de la care se considera infractiune grava? In opinia mea, si acesta to un „prag” este si chiar in deplina concondarta cu ce spune decizia CCR 405/2016 referitor la gravitatea faptei pentru a atrage raspunderea penala.

    Comentariu de Serban Lupu — 23/02/2017 @ 1:37 AM | Răspunde

    • Am scris in text, dar dvs nu ati citit: modificarea la 45 zile este numai pt neconstitutionalitate, ceea ce nu e cazul. Abuzul in serviciu nu e conditionat de un prejudiciu, tot abuz se cheama. Gravitatea unei infractiuni ordinare nu are aplicabilitate aici, asta e argumentul invocat de necunoscatori. Decizia 405 e o bijuterie de hotarare, pacat ca o comentati fara sa fi citit un rand din ea!

      Comentariu de Cristi Danilet — 23/02/2017 @ 12:07 PM | Răspunde

  7. A republicat asta pe Între realitate şi ipocrizie.

    Comentariu de valentin ciuraru — 23/02/2017 @ 10:03 AM | Răspunde

  8. „Cine este responsabil de modul de reglementare a infracțiunii de abuz în serviciu? Evident, cel care a redactat norma în mod imperfect, adică Parlamentul, precum și cel care trebuia să verifice respectarea condițiilor de redactare a normei, adică Consiliul Legislativ.”

    Codul Penal a fost adoptat prin asumare de raspundere, ceea ce inseamna ca Parlamentul nu a putut schima o virgula din forma prezentata de Guvern, tot ce putea era sa voteze o motiune de cenzura ca sa respinga intregul cod, si sa demita si guvernul in acelasi timp…

    Comentariu de George — 23/02/2017 @ 5:53 PM | Răspunde

    • Aha, deci tot Parlamentul e vinovat? Perfect!

      Comentariu de Cristi Danilet — 24/02/2017 @ 8:05 AM | Răspunde

      • Nu. Cred ca este dificil de spus „Cine este responsabil … ” cand e vorba de o lege proasta. Si de cele mai multe ori inutil de pus aceasta intrebare. O lege adoptata pe procedura normala trece totusi prin multe filtre, initiator, Consiliu Legislativ, comisie camera 1, plen camera 1, comisie camera 2, plen camera 2, sezizari de constitutionalitate, promulgare…. Daca o lege iese prost din acest traseu, se mai intampla, e mai important sa o fixam rapid decat sa gasim „cine e responsabil”.

        Am aceeasi parere despre raspunderea magistratilor, pana la urma. Daca o hotarare judecatoreasca trece de prima instanta, trece de apel, trece de cai extraordinare de atac, si cade la CEDO, de exemplu – bun, se intampla, este o eroare, trebuie sa o rezolvam cat de rapid posibil, dar e mai putin important sa aratam cu degetul „cine e responsabil”….

        Comentariu de George — 24/02/2017 @ 4:35 PM | Răspunde

  9. rocambole

    Nu vi se pare ca exemplul dat de dvs la pct. 2 nu se prea potriveste cu nerespectarea atributiilor de serviciu ?
    Lucrurile sunt extrem de tulburi in dosarul ICA:
    Prejudiciul calculat este indoielnic , deoarece au fost mai multe expertize, din care, prima a dat valoarea zero, iar a doua (sau ultima), 60 milioane.
    DNA-ul asa face: Repeta expertizele pana ,,iese ce trebuie”, ca doar n-o sa mearga la bilant fara planul anual indeplinit. (Z)
    Vi se pare logic ca acel prezumtiv prejudiciu sa fie bazat pe ipoteza ca , daca statul nu ar fi vandut, ar fi castigat acei bani, intr-un viitor cu greu cuantificabil ? Cum ? Aiuritor, de-a dreptul si de-a stangul, nu va suparati. Va spun eu ce s-ar fi intamplat: Ar fi ramas totul in paragina si s-ar fi ales praful, asa cum s-a intamplat cu multe alte proprietati ale statului.
    Asa cum se va intampla si cu sediile si terenul (fara valoare) confiscate de ANAF. In loc sa produca taxe si impozite, in continuare, acest cladiri se degradeaza. Dar tot statul le-a evaluat ca ar acoperi cuantumul prejudiciului (sic!).
    Sa fim seriosi: Cifrele prezentate de Laura Codruta Kovesi (aferente prejudiciilor recuperabile) sunt simple fantezii, fara legatura cu realitatea.
    Mai mult, Ministerul Agriculturii s-a pus parte vatamata, dar a si sponsorizat o judecatoare celebra, bine cunoscuta domnului judecator Cristi Danilet.
    Curat-murdar, coane Mitica. (Z)
    Eu nu cred ca puterea judecatoreassca este MULT peste ceilalti sub aspectul competentei si mai ales al viziunii asupra dezvoltarii. Justitiarii traiesc intr-o lume virtuala si paralela cu realitatea si se pierd in tot felul de chichite juridice, dar nu vad intregul, nu extrag esentialul si nu deceleaza perspectiva. Perspectiva presupune angajament si asumare, care se bazeaza pe decizia politica de oportunitate. Altfel, despre ce ,,proiecte de tara” putem sa vorbim ? Putem sa construim un ,,proiect de tara” bazat doar pe directivele (si mai ales interesele) altora ?
    Perspectiva este ca daca vom merge ,,pe mana” necastigatoare a judecatorilor si procurorilor romani (a unei parti, evident, multi dintre ei fiind oameni rezonabili si inzestrati cu buna credinta, dar nu ei decid, din pacate, ce se intampla in sistem) nu va mai ramane piatra pe piatra din economia nationala. Sa dea Dumnezeu sa nu am dreptate.
    Veti manca, stimabile, produsele multinationalelor destinate fraierilor din coloniile est – europene si veti lucra, cu totii, pe post de sclavi moderni, in multinationalele cu sedii si retele de distributie amplasate EXACT in centrele marilor orase. Normal, altfel decat in tarile-mama (si tata), ca la noi este no man’s land infestata de coruptie din frageda pruncie. Cel putin, asa ne considera judecatorii si procurorii Romaniei, dar si o buna parte a birocratilor europeni made in PPE: Infractori potentiali de cand deschidem ochii. (Z)
    Sa fiti sanatos si sa auzim numai de bine.
    ps
    Apropo, in Occident politicienilor nu le este teama sa promoveze legi bazate pe lobby-ul corporatist, pe principiul ca privatii creaza locuri de munca si produc plus valoare. Cat se poate de normal: ACESTA ESTE CAPITALISMUL. Ca sa numai vorbesc de finantarea campaniilor electorale in SUA (reperul nostru absolut in toate). In America, Procurorul General nu a fost de acord cu politica domnului Trump si a trebuit sa plece. Foarte normal.
    La fel ar trebui sa procedeze si procurorul general al Romaniei…dar asta peste vreo cateva sute de ani (daca Romania va mai exista atunci). (Z)
    La noi, nu avem voie sa dam legi specifice si nici macar nu putem oferi ajutoare de stat companiilor si mai ales industriei autohtone. Vedeti statistica celor care au beneficiat de aceste ajutoare in 2016, dar nu numai. La noi, daca un politician doar asculta ce doreste un privat si/sau o asociatie de firme private (romanesti n.r.) este imediat introdus sub lupa justitiarilor si ascultat el insusi, laolalta cu afaceristul. La noi, administratia este potential penala, indifferent ce ar face. Mai bine nu face nimic, nu-i asa ? Cum a fost in 2016: Doar cine nu munceste nu greseste si nu este saltabil cu catuse la maini, in breaking news. (Z)
    Uneori, imi pare rau ca m-am nascut si (inca) traiesc in aceasta tara, in care drepturilor omului si interesele capitalului romanesc au fost strivite sub greutatea asazisului ,,stat de drept” de import, destinat exclusiv coloniilor. Asta nu inseamna ca cei care, cu buna stiinta, incalca legea si fac evaziune fiscala, sau produc prejudicii propriilor companii, nu trebuie sa plateasca. Dar trebuie facuta cu atentie separatia intre ,,tumoare” si tesutul sanatos.
    Totul trebuie sa plece de la o legislatie coerenta si clara, EXTREM DE LIMITAT INTERPRETABILA, domnule judecator Cristi Danilet. (Z)

    Comentariu de ZeV — 24/02/2017 @ 10:18 AM | Răspunde

      1. Spuneti aiureli: DNA nu face expertize in faza de judecata. 2. Spuneti prostii: Ministerul Agriculturii nu a sponsorizat nicio judecatoare. 3. Si eu va urez sanatate, chiar daca nu veti manca din produsele multinationalelor (ati uitat sa spuneti ceva de Soros, Trump, Putin si noile planete). 4. Numai cei care incalca legea penala sunt saltati si numai in anumite conditii. 5. Am inteles ca urati Romania. Eu nu.

      Comentariu de Cristi Danilet — 24/02/2017 @ 8:23 PM | Răspunde

    • Domnule ZeV, drepturile capitalistului D.V. și ale altora ca el se termină acolo unde încep drepturile pre-constituite ale celorlalți (art.15 N.Cod Civ.). Prejudiciul provocat de acești infractori este cu mult mai mare decât 60 milioane €, dar nu prea are Statul Român curajul să-l calculeze corect, și nici să-i ancheteze pe toți cei vinovați. Stiți câte zboruri publice zilnice mai pleacă astăzi de pe Aeroportul Băneasa? Niciunul, zero !!! Știți cât costă să muți (de fapt construiești de la zero) un alt aeroport? Știti că terenurile ICA, nu erau niște maidane oarecare neprofitabile, ci intenționat pepinieră de caiși, piersici și alte culturi cu plante mici, și totodată erau și suprafețe de siguranță pentru aeronave. Pe ele era amplasat o parte din balizajul optic al aeroportului. Știți că ghidajul optic pentru unghiul optim de aterizare nu se mai zărește de la distanța necesară pentru fascicolul său se ”proiectează” partial pe clădirile ilegale învecinate.
      Știți că eu sunt obligat să mănânc produse ale multinaționalelor pentru că niște șmecheri au distrus terenuri ale ICA, România nu mai are unde să cerceteze domeniul iar cercetătorii cu experiență au devenit cerșe(tă)tori? În acest caz era mai bine să nu se facă nimic și să se lase zona așa cum era destinația ei initială.

      Comentariu de Ion Roata — 25/02/2017 @ 9:28 AM | Răspunde

  10. Colegul Serban Lupu are, principial, dreptate.

    Asa este (cum spuneti dvs, domnule judecator Danilet), in forma actuala a interpretarii articolului 297 din concluzia CCR, nu se face vorbire de obligativitatea unui termen de revizuire a legislatiei, am priceput si eu acest lucru. Se lasa la latitudinea Instantelor sa interpreteze si sa incadreze juridic fapta infractionala.
    Dar tot CCR indica limitele si cadrul de care legiutorul trebuie sa tina cont la momentul rescrierii legii, adaptand articolul 297 la legislatia, directivele si practica internationala.
    Daca dvs intelegeti ca termenul de 45 de zile nu este obligatoriu (nefiind o decizie de neconstitutionalitate ,,in integrum”) , asta nu inseamna ca trebuie sa ramanem sine die la nivelul unei prevederi perpetuate, in timp, din perioada regimului sovietic.
    …Mai ales ca doamna Kovesi nu este de acord cu interpretarea Instantelor si vrea sa le atace, pentru ca ,,fabrica de dosare” – nu-i asa ? – sa nu-si piarda eficienta atat de draga promotorilor si sustinatorilor ,,romani” ai MCV-ului. Ati citit ,,Fabrica mortii” ? Nu stiu de ce, dar cand vad unele din cazurile deneaului, ma duce mintea la celebrele lagare de concentrare naziste.
    Un motiv in plus ca legiuitorul sa clarifice, cat mai repede, legislatia, ajutand, astfel, si judecatorii cinstiti si competenti sa-si faca corect treaba, in spiritul principial al practicii unitare si al normelor de drept cvasiunanim acceptate in lumea civilizata.

    Comentariu de ZeV — 24/02/2017 @ 10:41 AM | Răspunde

    • Sunt convins ca daca OUG 13 ramanea in picioare, acum nu am fi vorbot de fabrica mortii.

      Comentariu de Cristi Danilet — 24/02/2017 @ 8:19 PM | Răspunde

      • Poate, intr-o anumita masura.
        Dar, tot este nevoie de legea raspunderii magistratilor, cu, sau fara Ordonanta 13 (sau o alta lege echivalenta – imperios necesara). Asa cum este nevoie, chiar daca Augustin Lazar nu e de acord, de un proiect de rezolvare a problemelor din penitenciare care sa includa si gratierea – ca parte inseparabila a rezolvarii problemei pe criterii clare, in sens european.
        Pana la urma, va trebui sa se inteleaga ca statul de drept, fara respectarea drepturilor omului, nu este viabil.
        ps
        Chiar asa, doar cei care incalca legea penala sunt saltati cu catuse ? Nu exemplific, deaorece cititorii inteligenti ai blogului dvs cunosc foarte bine realitatea. Trista.
        Si eu iubesc Romania si mai ales, pe romani, chiar si pe functionarii publici, chiar daca le scrie in frunte ca sunt infractori potentiali, deci, puscariabili.

        Comentariu de ZeV — 26/02/2017 @ 7:25 PM | Răspunde

  11. Bună ziua. Am şi eu o nelămurire.

    Aţi scris mai sus că :”Numai cel care „incriminează” (adică stabilește că o faptă este infracțiune) poate să „dezincrimineze” (să elimine fapta din rândul infracțiunilor). Decizia 405/2016 a CCR nu este una de dezincriminare a unui text de lege, ci de interpretare pe viitor a acestuia. Mai mult, apariția unei decizii de interpretare nu poate fi considerată o lege mai favorabilă care să fie aplicată retroactiv”.

    Cu toate acestea, in decizia nr.20 din 09.02.2017, CA Alba-Iulia reţine că: „prin pronunţarea Deciziei nr.405/2016 a Curţii Constituţionale a intervenit o dezincriminare parţială a infracţiunii de abuz în serviciu”; „fiind intervenită dezincriminarea faptei pentru care s-a dispus condamnarea contestatorului, în baza art.425 ind.1 alin.7 pct.2 lit.a C.proc.pen. Curtea va admite contestaţia”

    Mai aduag că prin DECIZIA nr. 126/2016 – CCR a făcut umătoarea menţiune: „27. În schimb, Curtea reține că, în ceea ce privește cauzele soluționate până la publicarea deciziei Curții Constituționale și în care nu a fost dispusă sesizarea Curții Constituționale cu o excepție având ca obiect o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță declarată neconstituțională, acestea reprezintă o facta praeterita, de vreme ce cauza a fost definitiv și irevocabil soluționată. Curtea reține că, din momentul introducerii cererii în instanță și până la soluționarea definitivă a cauzei, norma incidentă a beneficiat de o prezumție de constituționalitate, care nu a fost răsturnată decât ulterior pronunțării hotărârii prin care s-a tranșat în mod definitiv litigiul. Așa încât Curtea constată că incidența deciziei de admitere a instanței de contencios constituțional într-o atare cauză ar echivala cu atribuirea de efecte ex tunc actului jurisdicțional al Curții, cu încălcarea dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, și ar nega, în mod nepermis, autoritatea de lucru judecat care este atașată hotărârilor judecătorești definitive. (…) potrivit prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituție, coroborate cu cele ale art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, deciziile instanței de contencios constituțional au putere numai pentru viitor, iar dreptul de a formula cerere de revizuire, potrivit art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, îl au doar părțile din cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate”. Aceste considerente au fost reținute ulterior și în Decizia nr. 585 din 21 octombrie 2014, paragraful 14, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 18 decembrie 2014, și Decizia nr. 740 din 16 decembrie 2014, paragraful 14, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 19 februarie 2015.(…) posibilitatea de a beneficia de efectele deciziei de admitere a Curții este necesar a fi circumscrisă sferei persoanelor care au declanșat acest control, anterior momentului publicării deciziei, în condițiile prevăzute de lege. În acest sens este și jurisprudența recentă a Curții, respectiv Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, paragraful 30, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, potrivit căreia, „în cadrul procesului judiciar, excepția de neconstituționalitate se înscrie în rândul excepțiilor de procedură prin care se urmărește împiedicarea unei judecăți care s-ar întemeia pe o dispoziție legală neconstituțională. Constatarea neconstituționalității unui text de lege ca urmare a invocării unei excepții de neconstituționalitate trebuie să profite autorilor acesteia și nu poate constitui doar un instrument de drept abstract, întrucât și-ar pierde caracterul concret.”

    Cu alte cuvinte, pt identitate de rationament, de ce s-a admis contestaţia dacă deciziile Curţii Constituţionale nu produc efecte în cauzele definitiv judecate, având în vedere că în acea cauză nu a fost invocată excepţia de neconstitutionalitate?

    Comentariu de Dinu Bogdan — 24/02/2017 @ 8:11 PM | Răspunde

    • Nu cred ca va pot raspunde la o chestiune atat de evidenta…

      Comentariu de Cristi Danilet — 24/02/2017 @ 8:17 PM | Răspunde

      • Prin Decizia nr.405/2016 pronunţată de Curtea Constituţională la data de 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial la data de 08.07.2016 (deci ulterior rămânerii definitive  a hotărârii de condamnare a contestatorului) a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 246 din Codul penal din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii”.

        Conform art.595 alin.1 C.proc.pen. (Intervenirea unei legi penale noi): „Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai uşoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispoziţiilor art. 4 şi 6 din Codul penal”.

        Conform art.3 C.pen. (Activitatea legii penale) legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare.
        Conform art.4 C.proc.pen. (Aplicarea legii penale de dezincriminare): „Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

        Având în vedere conţinutul infracţiunii prevăzute de art.297 alin.1 C.pen., Curtea de Apel Alba Iulia constată că, urmare a deciziei de neconstituţionalitate menţionate, practic, a intervenit o modificare a elementelor constitutive ale acestei infracţiuni, sub aspectul laturii obiective, fiind limitat domeniul de aplicare al acestei infracţiuni prin excluderea tuturor cazurilor în care norma a cărei încălcare este imputată subiectului activ al infracţiunii nu este o lege, o ordonanţă sau o ordonanţă de urgenţă.
        Având în vedere această modificare a elementului material al infracţiunii prevăzute de art.297 alin.1 C.proc.pen., a avut loc, în baza art.5 din Legea nr1.87/2012, o modificare identică a conţinutului infracţiunii prevăzute de art.13 ind.2 din Legea nr.78/2000,    

        Prin urmare, nu se poate considera (aşa cum a apreciat prima instanţă) că decizia nr.405/2016 este doar o decizie de interpretare, instanţa constituţională admiţând prin decizia menţionată o excepţie de neconstituţionalitate. Mai mult, din analiza prevederilor Legii nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constuituţionale rezultă că singurele decizii pe care aceasta le poate pronunţa în cazul invocării unor excepţii de neconstituţionalitate sunt de admitere sau de respingere a excepţiilor şi nu de interpretare.

        Comentariu de Serban Lupu — 25/02/2017 @ 12:41 AM | Răspunde

  12. http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21635401-curtea-constitutionala-prin-ancheta-asupra-adoptarii-oug-13-dna-perturbat-activitatea-guvernului.htm

    Nu ar fi trebuit ca poporul roman sa aprobe prin referendum Constitutia din 1991, revizuita in 2003. Aceasta Constitutie instituie ca unica autoritate de control constitutional o „curte” plina cu personaje numite politic, dependente de decizia politica.

    Romanii trebuiau sa sesizeze ca un control de constitutionalitate este un control juridic si ar fi trebuit exercitat de persoane antrenate in reguli juridice (magistrati de cariera). In SUA, ca ideal de societate democratica cunoscut pana in prezent, controlul de constitutionalitate se exercita de Curtea Suprema de Justitie, adica de o curte compusa din judecatori de cariera, chiar daca unii vor insista sa sustina ca desemnarea lor in functie implica si o decizie politica. Diferenta este de procedura, notorietate si de vot popular. Restul e vrajeala pentru idioti.

    Din acest neajuns, exista riscul ca unii precum Valer Dorneanu, care a servit cauza FSN, PDSR si PSD, sa iasa si sa ne spuna noua ca, atunci cand niste smecheri ajunsi in functii publice prin ministere si care falsifica acte publice nu trebuie trasi la raspundere pentru asemenea fapte, pentru ca sunt lucruri care „exced autoritatii DNA”, ca „procedurile penale nu ar trebui sa fie utilizate pentru a rezolva neintelegerile politice” si ca aceasta imixtiune ar afecta procesul constitutional de legiferare.
    Practic, tovarasul Dorneanu ne spune ca legiferarea este un proces legitim si oportun prin care o clasa politica conducatoare ARE DREPTUL SA LEGIFEREZE ORICE, ORICUM SI ORICAND, chiar si furtul, falsul, inselaciunea, mistificarea etc. Desigur, controlul de constitutionalitate va decide daca toate acestea sunt in parametrii constitutionali.

    Vedeti de ce in Romania perversiunea de orice fel este in stare pura si naturala?

    Comentariu de area — 27/02/2017 @ 5:06 PM | Răspunde

    • Spuneti ca ,,tovarasul Dorneanu ne spune ca legiferarea este un proces legitim si oportun prin care o clasa politica conducatoare ARE DREPTUL SA LEGIFEREZE ORICE, ORICUM SI ORICAND, chiar si furtul, falsul, inselaciunea, mistificarea etc.”.Din pacate asa a fost in ultimii 27 de ani si se pare ca tot asa va fi si in continuare. Consider ca toate relele care s-au intamplat in Romania in ultimii 27 de ani au fost posibile deoarece Constitutia nu a cuprins ( cea din 1990 ) si nu cuprinde ( cea din 2003 ) un mecanism clar de CONTROL PERMANENT( si nu doar o data la 4 ani ) AL ALESILOR DE CATRE ALEGATORI.
      In campania electorala partidele promiteau una, dupa ce ajungeau la putere faceau alta.
      Cand erau in opozitie partidele spuneau una, dupa ce ajungeau la putere faceau exact invers.
      Daca ar fi existat un mecanism de CONTROL PERMANENT AL ALESILOR DE CATRE ALEGATORI, prin care alesii sa poata fi demisi daca nu tin seama de interesele si dorintele alegatorilor, alesii nu si-ar mai fi permis sa actioneze dupa propriile interese deoarece exista posibilitatea ca ei sa fie ,,trimisi la plimbare”.
      Dupa parerea mea de aici trebuie pornit la revizuirea Constitutiei, respectiv cu modificarea Art. 2 (Suveranitatea ) al Constitutiei, astfel incat el SA PERMITA POPORULUI SA SE PRONUNTE SI SA DECIDA cu privire la ORICE problema de interes national sau local, ca de exemplu:
      -modificarea constitutiei
      -adoptarea sau anularea unor acte normative
      -dizolvarea parlamentului
      -demiterea celor care au fost alesi de catre popor
      Dupa ce acest articol va fi modificat, poporul ( adica alegatorii ) se vor putea pronunta si vor putea sa decida prin referendum, cu privire la orice problema de interes national sau local , ca de ex.modificarea unor articole ale Constitutiei sau ale unor legi, adoptarea sau anularea unor acte normative, etc.

      Comentariu de rocambole — 02/03/2017 @ 12:04 AM | Răspunde

  13. Parerea mea este ca „un mecanism de CONTROL PERMANENT AL ALESILOR DE CATRE ALEGATORI, prin care alesii sa poata fi demisi daca nu tin seama de interesele si dorintele alegatorilor” este ceva rocambolesc, domnule Rocambole…

    Comentariu de Voion — 06/03/2017 @ 12:04 AM | Răspunde

    • corect :)

      Comentariu de Cristi Danilet — 06/03/2017 @ 2:31 PM | Răspunde

    • Este parerea dvs. si din pacate ea coincide si cu cea a alesilor, cei care ar avea posibilitatea sa introduca un astfel de mecanism in Constitutie.
      De aceea o tara bogata ca Romania, ,,se află pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește rata sărăciei relative, cu un procent de 25,4%, au arătat,.. oficialii Institutului Național de Statistică (INS)” Dar sigur ca dvs. nu faceti parte dintre saracii Romaniei si sunteti unul dintre cei foarte multumiti cu situatia actuala din Romania.

      Comentariu de rocambole — 07/03/2017 @ 12:45 AM | Răspunde

      • Nu aceasta a fost afirmatia mea, (poate nu intelegeti sensul cuvantului rocambolesc) dar cred ca nu este cuviincios sa avem dispute personale pe blogul unui magistrat, care isi rupe din pretiosul sau timp personal pentru a ne lamurii asupra unor chestiuni de drept.
        De asemenea, nu cred ca este etic sa criticati deciziile unor magistrati sau sa ii jigniti (prin apelative ca ,,tovarasul Dorneanu”) pe blogul altui magistrat.
        Parerea mea…
        P.S. Ca sa fiti linistit si sa dormiti bine la noapte, (sau cand doriti dvs. sa va odihniti), nu sunt nici eu ,,unul dintre cei foarte multumiti cu situatia actuala din Romania”. Eu doar iubesc Romania si respect corpul magistratilor, asa cum respect drepturile fiecarui cetatean cinstit (inclusiv ,,alesii”, politicienii, functionarii publici etc. care nu au fost condamnati definitiv pentru acte sau fapte de coruptie sau pentru alte fapte prevazute de legea penala).

        Comentariu de Voion — 07/03/2017 @ 2:20 PM | Răspunde

        • 1)Ai spune unui om ce este, nu este o jignire, dl Dorneanu s-a comportat ca un ,,tovaras ”.
          2)Ma indoiesc ca nu sunteti unul dintre cei foarte multumiti cu situatia actuala din Romania, cei nemultumiti de ce se intampla in Romania vorbesc altfel.

          Comentariu de rocambole — 08/03/2017 @ 1:33 AM | Răspunde

  14. Buna ziua, nu am legatura cu domeniul juridic, deci intrebarea urmatoare poate parea naiva unui specialist:

    Daca un functionar public comite un abuz in serviciu prin incalcarea unei legi, fapta de incalcare a respectivei legi nu constituia deja o infractiune prevazuta in respectiva lege, cu pedeapsa asociata etc? Si invers, daca anumite fapte incadrate ca infractiuni de catre o lege sau alta, nu pot fi, de exemplu, facute decat de functionari publici, nu se califica automat si ca abuz in serviciu al acestora? Adica un functionar public poate incalca o lege, fara a face concomitent si un abuz in serviciu? Poate incalca o lege fara sa prejudicieze o persoana fizica sau juridica?

    Si in final cum se procedeaza, se aduna pedepsele, una prevazuta in lege, si alta de abuz in serviciu?

    Multumesc.

    Comentariu de asdf — 14/03/2017 @ 12:25 PM | Răspunde

    • Infractiunea de abuz in serviciu exista numai daca nu este vorba de o alta infractiune: de ex, daca un functionar insulta o persoana, este purtare abuziva, nu abuz in serviciu.

      Comentariu de Cristi Danilet — 15/03/2017 @ 8:57 AM | Răspunde

      • Eu ma gandeam la cazul in care un functionar public comite un abuz in serviciu prin incalcarea unei legi, dar exact acea fapta prin care a incalcat legea in cauza este considerata infractiune si pedepsita chiar de catre legea respectiva.

        Inseamna ca este pedepsit atat de catre legea respectiva, cat si de codul penal?

        Comentariu de asdf — 16/03/2017 @ 12:16 PM | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: