CRISTI DANILEŢ – judecător

27/02/2011

In dialog cu voi

Filed under: 0. NOUTATI — Cristi Danilet @ 12:55 AM

Avand in vedere numarul mare de intrebari care mi se pun si care nu au intotdeauna legatura directa cu postarile mele de pe blog, inteleg ca e nevoie de un loc distinct  unde sa raspund acestora. Ca urmare, am decis deschidere unei secțiuni distincte disponibile la adresa https://cristidanilet.wordpress.com/0-in-dialog-cu-voi-din-12-06-2014/ in care sa dezvolt comunicarea mai facila cu cei interesati de profesia de judecator sau de activitatea Consiliului Superior al Magistraturii. Reamintesc că legea îmi interzice să dau consultații juridice.

Multumesc mult pentru interesul aratat.

17/12/2018

Aplicarea legii mai favorabile: un românism

 

Constitutia

Încerc să îmi dau seama de ce legislația noastră prevede posibilitatea aplicării retroactive a legii penale mai favorabile. La facultate am fost învățat că este un „principiu”. Ei bine, ca să fie așa, ar trebui să aibă o reglementare universală și o aplicare care să dateze de zeci sau sute de ani. Ei bine, am aruncat un ochi pe standardele internaționale și nu mică mi-a fost surprinderea să văd că nu există așa ceva…

DUDO, 1948: Art.11 1. Orice persoană acuzata de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul să fie presupusa nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi stabilită în mod legal în cursul unui proces public în care i-au fost asigurate toate garanţiile necesare apărării sale. 2. Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care nu constituiau, în momentul cînd au fost comise, un act cu caracter penal conform dreptului internaţional sau naţional. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai grea decît aceea care era aplicabilă în momentul cînd a fost savirsit actul cu caracter penal.

PCDCP, 1966: Art.15 1. Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care nu constituiau un act delictuos, potrivit dreptului naţional sau international, în momentul în care au fost savirsite. De asemenea, nu se va aplica o pedeapsă mai severa decit cea care era aplicabila în momentul comiterii infractiunii. Dacă ulterior comiterii infractiunii, legea prevede aplicarea unei pedepse mai usoare, delincventul trebuie să beneficieze de aceasta. 2. Nimic din prezentul articol nu se opune judecarii sau condamnarii oricărui individ din pricina unor acţiuni sau omisiuni care atunci cînd au fost savirsite erau considerate ca fapte criminale, potrivit principiilor generale de drept recunoscute de totalitatea natiunilor.

CEDO, 1950: Art.7 Nicio pedeapsă fără lege 1. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau o omisiune care, în momentul săvârşirii, nu constituia o infracţiune potrivit dreptului naţional sau internaţional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea aplicabilă în momentul săvârşirii infracţiunii. 2. Prezentul articol nu va aduce atingere judecării şi pedepsirii unei persoane vinovate de o acţiune sau de o omisiune care, în momentul săvârşirii, era considerată infracţiune potrivit principiilor generale de drept recunoscute de naţiunile civilizate.

Constituția României, 1991: Art.15 – Universalitatea (1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.  (2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

13/11/2018

VeDemJust: cel mai dur raport MCV primit de Romania

Filed under: politic,VeDem Just — Cristi Danilet @ 4:40 PM
Tags: , ,

mcvCu privire la Raportul MCV dat publicității astăzi de către Comisia Europeană, asociația VeDemJust adoptă următoarea poziție:

1. Este cel mai dur raport primit de România, după unul similar în anul 2012. El subliniază regresul României în privința îndeplinirii condiționaităților sub care am fost primiți în 2007 în Uniunea Europeană. Pentru prima dată de atunco Bulgaria trece în fața României.

2. Raportul MCV este unul obiectiv. El ține cont de îngrijorările exprimare în ultimii doi ani de către majoritatea magistraților români, CSM, unele asociații profesionale, ONG-urilor de profil, dar și ale Departamentul de Stat al SUA, ambasadelor străine la București, Consiliului Europei și Comisiei Europene.

3. Raportul arată că modificările aduse legilor justiției înfrâng independența Justiției și afectează negativ performanțele justiției penale. Ca urmare, trebuie blocate toate modificările deja operate prin lege sau ordonanțe de urgență și respectate standardele europene (Raportul MCV, Raportul GRECO, Avizele Comisiei de la Veneția).

4. Raportul arată că modificările intenționate la legislația penală sunt menite să îngreuneze și chiar să blocheze activitatea justiției penale, afectând negativ cauzele de mare corupție și crimă organizată. Ca urmare, trebuie oprite toate modificările intenționate și reluată întreaga procedură.

5. Raportul arată că schimbarea șefilor de la Ministerul Public este una politică, că procedurile nu au fost corecte și ele au fost menite să afecteze activitatea parchetelor și a pune procurorii sub control politic. Ca urmare trebuie oprită procedura de revocare a Procurorului General și reluată procedura de numire a noului șef al DNA.

6. VeDemJust atrage atenția publicului că actualul Parlament și Guvern au pus în pericol independența justiției, lupta împotriva corupției și că în felul acesta au afectat nu doar prezentul, cât mai ales viitorul României. Perspectiva ridicării MCV s-a îndepărtat cu cel puțin cinci ani, aderarea noastră la Spațiul Schengen este blocată, a devenit iminent pericolul de a ne pierde votul în Consiliul UE și de a pierde fonduri europene destinate dezvoltării României.

7. VeDemJust solicită clasei politice să dea dovadă de onestitate și maturitate: să își asume eșecul ultimilor doi ani de modificări halucinante ale legislației, să corecteze degrabă greșelile făcute ținând seama exclusiv de standardele internaționale și să contribuie la instaurarea în România a culturii statului de drept, nu cea a interesului personal.

08/11/2018

Manualul romanesc de educatie juridica – resursa pentru UNODC

Filed under: educatie juridica — Cristi Danilet @ 11:21 AM
Tags: , , ,

dohaE4J

Manualul de educație juridică scris de judecătorul Cristi Danileț a fost acceptat de UNODC din cadrul Organizației Națiunilor Unite ca material resursă pentru programul E4J – Education for Justice, lansat în baza Declarației ONU de la Doha din anul 2016 care și-a propus promovarea culturii legalității în toată lumea.

S-au publicat pe site trei variante ale manualului: în limba engleză, în limba germană și limba română, care pot  fi accesate la adresa https://goo.gl/7ZSe7H. 

La cel de-al 13-lea Congres al Națiunilor Unite privind prevenirea criminalității și a justiției penale din Qatar în 2015 a fost adoptată Declarația de la Doha. Pentru a o pune în practică, UNODC – prin sprijinul financiar al Qatarului – a lansat un program global amplu care cuprinde patru domenii: (1) consolidarea integrității judiciare și prevenirea corupției; (2) promovarea reabilitării deținuților și integrarea socială; (3) prevenirea criminalității tineretului prin sport; și (4) încurajarea unei culturi a legalității în școli și universități prin intermediul inițiativei „Educație pentru justiție”.

Inițiativa Educație pentru Justiție (E4J) urmărește prevenirea criminalității și promovarea unei culturi a legalității prin activități educaționale destinate nivelurilor primare, secundare (gimnazial și liceal) și terțiare (universitar). Aceste activități vor ajuta educatorii să predea generațiilor următoarea pentru a înțelege mai bine și pentru a aborda problemele care pot submina statul de drept și pentru a încuraja eelvii și studenții să se implice activ în comunitățile lor și profesiile viitoare în acest sens

25/10/2018

Clasare în cazul SIPA. Comisia parlamentară s-a inselat

Filed under: Parlament,SIPA — Cristi Danilet @ 4:01 PM
Tags: , , ,

SIPA

Spuneam ieri că acum un an EvZ demarase o campanie împotriva echipei ministeriale care a decis închiderea DGPA (fosta SIPA) și sigiliarea arhivei fostului serviciu secret de informații a ministrului justiției.

Campania de presă a fost atât de puternică încât la cererea jurnalistului Dan Andronic, cel care deține EvZ, Parlamentul țării a decis în luna septembrie 2018 înființarea unei comisii parlamentare speciale de anchetă pentru a clarifica aspectel ce țin de desființarea DGPA. În urma unor audieri și a studierii unor materiale, comisia de anchetă a adoptat un raport care este aprobat de Parlament ce ajunge, după toate alegațiile din presă, la concluzia că desființarea DGPA a lăsat ministerul fără atribuții într-un domeniu al siguranței naționale și că ministrul justiției de atunci a pătruns în sediul DGPA într-o seară unde a intra în contact cu informații clasificate. Nimic de presupusa copiere a informațiilor, deținerea lor nelegală sau șantajarea cuiva cu ele.

Ca urmare, Parlamentul a sesizat DIICOT. Cauza a fost reunită la sesizarea mea cu privire la afirmațiile făcute în ziar cum că cei care au intrat în arhivă ar fi comis infracțiuni. Iar în urma cercetării penale efectuate procurorii DIICOT au stabilit că afirmațiile din Raportul comisiei de anchetă nu se adeveresc și, în orice caz, faptele reclamate nu constituie ilegalități penale. Cu alte cuvinte, comisia de anchetă a Parlamentului s-a constituit și a funcționat degeaba.

Adică….ceea ce s-a spus despre în EvZ despre documente sustrase și acces ilegal la documentele din arhiva SIPA a fost neadevărat. Iar printre cei care au căzut în plasă a fost însuși Parlamentul țări. Că este așa o arată și documentul lăsat ieri de PSD la Președintele țării prin care i se reproșează la pct 4 că nu a răspuns alegațiilor publice referitoare la faptul că o comisie parlamentară a stabilit că persoane politice și jurnaliști au sustras documente din arhiva SIPA pentru a fi șantajați magistrații. Păi…Președintele țării nu a reacționat la asemenea informații pentru că ele erau neadevărate.

24/10/2018

Clasare în cazul arhivei SIPA. Campania EvZ a fost o minciună.

Filed under: presa,SIPA — Cristi Danilet @ 10:53 PM
Tags: , , ,

SIPAAcum un an EvZ a demarat o campanie împotriva echipei ministeriale care a decis închiderea DGPA (fosta SIPA) și sigiliarea arhivei fostului serviciu secret de informații a ministrului justiției. Am avut onoarea să fac parte din acea echipă care a luat acea decizie istorică, de a opri adunarea de informații secrete despre funcționarii și magistrații din justiție. Am fost acuzat de Dan Andronic și ziarul său că am comis acte ilegale în legătură cu acea arhivă. Mai mult, s-a făcut speculația că cei care au deținut ilegal acele documente ar fi șantajat magistrați pentru a se obține condamnări în marile dosare din România.

Ca urmare, la 16.05.2017 am formulat o plângere penală adresată Parchetului pentru a se analiza dacă s-au comis ilegalități de către persoanele care au avut acces la documentele arhivate și astfel s-a format un dosar penal la DIICOT. Ulterior, DIICOT a fost sesizată și pentru a verifica dacă se adeveresc cele decise prin Hotărârea Parlamentului privind raportul final al Comisiei de anchetă privind desființarea DGPA, la 5.07.2018. Cele două dosare au fost conexate.

Ca urmare au fost anchetați și audiați ministrul justiției de la acea vreme, toți membrii comisiilor de inventariere, inclusiv subsemnatul, angajați la SIPA/DGPA, precum și jurnaliștii care au intrat în posesia unor rapoarte clasficate „scurse” de cineva din comisie.

În urma cercetării penale efectuate procurorii DIICOT au stabilit că nimeni din echipa Macovei sau din echipele celorlalți miniștri ai justiției nu au comis vreo infracțiune legate de documentele din acea arhivă. Mai mult, cu privire la acuzația pe care EvZ mi-a adus-o în concret procurorii au stabilit că NU EXISTĂ FAPTELE. Cu alte cuvinte, nu e vorba că aș fi comis ceva, dar că ar fi trecut prea mult timp să fiu sancționat; nici că aș fi comis ceva, dar fapta ar putea să nu fie ilegală; ci se constată oficial că NU AM COMIS NIMIC în realitatea obiectivă de genul faptelor afirmate în ziar. De altfel, nici în raportul comisiei parlamentare de anchetă nu se constată vreo neregulă comisă de mine. Iar în declarațiile publice pe care le-au făcut, membrii comisiilor care au intrat în arhiva SIPA după mine au infirmat și ei cele spuse în ziar (de ex, AICI)

Adică….tot ce s-a spus despre mine în EvZ constituie calomnie. Pun mai jos dovada, după care voi demara procedura de tragere la răspundere civilă a publicației și fiecărui redactor care a scris acele mizerii despre mine.

18/10/2018

Educatie juridica: model de lectie

Filed under: 0. NOUTATI,educatie,EDUIURIS — Cristi Danilet @ 9:55 PM
Tags: , , ,

Lecția a avut loc pe data de 18 octombrie 2018 la Colegiul Național „Mihai Viteazul” din Turda, jud. Cluj.

16/10/2018

Pe intelesul tuturor: OUG 92 de modificare a legilor justitiei

Filed under: CSM,DNA,Guvern — Cristi Danilet @ 10:22 PM
Tags: , ,

OUG

LEGILE JUSTIȚIEI: Legile cunoscute sub numele de „pachetul privind reforma justiției” au fost elaborate în anul 2004, modificate în 2005 și 2012, și modificate din nou în 2018 – ele sunt: Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legea 304/2004 privind organizarea judiciară și Legea 317/2004 privind CSM.

MODIFICĂRI ADUSE DE PARLAMENT: Modificările din anul acesta au fost aduse de către Parlament prin Legea 207/2018 care modifică organizarea judiciară ce a intrat în vigoare la 23 iulie 2018; Legea 234/2018 care modifică normele ce privesc CSM ce a intrat în vigoare  la 11 octombrie 2018; Legea 242/2018 care modifică statutul magistraților ce va intra în vigoare joi, pe 18 octombrie 2018.

MODIFICĂRI ADUSE DE GUVERN: Au fost trei modificări aduse anul acesta, toate prin OUG și toate având probleme:

1. Pe 5 septembrie 2018 Guvernul adoptă OUG 77/2018 prin care modifică legea CSM și decide cine sunt șefii Inspecției Judiciare. Ordonanța a fost avizată după publicare de CSM, în sens negativ. Niciodată Guvernul nu a numit șefii Inspecției Judiciare până acum.

2. Pe 10 octombrie 2018 Guvernul adoptă OUG 90/2018 de operaționalizare a Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție care modifică din Legea organizării judiciare exact normele introduse prin Legea 207/2018. Am arătat AICI ce este în neregulă cu această OUG: Parlamentul decide un sistem de selecție a procurorilor din această Secție, pe când Guvernul decide un alt sistem de selecție. Apoi, unul dintre motivele pentru care s-a declanșat val de modificări la legile justiției a fost și faptul că nu ar fi separate carierele magistraților, drept pentru care acest principiu este în mod expres înscris în Legea 242/2018: „Cariera judecătorului este separată de cariera procurorului, judecătorii neputând interfera în cariera procurorilor și nici procurorii în cea a judecătorilor”. Ei bine, iată că acest principiu fluturat cu atâta mândrie de către cei care au inițiat și susținut modificările este deja încălcat: procurorii din Secția specială de investigare a magistraților vor fi selectați pe fond de o comisie alcătuită în majoritate de judecători și vor fi numiți formal de Plenul CSM alcătuită în majoritate din judecători. Or, să pui judecătorii să evalueze actele procurorilor, să analizeze activitatea procurorilor și să intervieveze procurorii mi se pare o inepție. Mai mult, vorbim de judecători care nu au soluționat în viața lor un dosar penal (88 % din activitatea instanțelor e civilă) astfel încât habar nu au în ce constă în concret activitatea unui procuror.

3. Pe 15 octombrie 2018 s-a aprobat OUG 92/2018 care a fost publicată astăzi. Prin ea se modifică legile justiției, după ce acestea tocmai fuseseră modificate de Parlament. Iată mai jos opinia mea despre această ordonanță, care este atât neconstituțională (caracter care mă obligă să iau atitudine publică), cât și concepută în mod eronat (dar chestiunile de oportunitate îi aparțin exclusiv emitentului).

URGENȚA: Nu este justificată în niciun fel urgența acestei OUG. Nu se arată ce elemente au intervenit între data modificării legilor justiției de către Parlament, când s-au invocat și analizat chestiunea pensionării anticipate, chestiunea alcătuirii completelor din apel, chestiunea punerii în aplicare a Recomandărilor Comisiei de la Veneția care acum apar menționate în expunerea de motive cuprinsă în partea introductivă a OUG. Nu se justifică în niciun fel modificarea vechimii procurorilor pentru structurile speciale.

NERESPECTAREA SEPARAȚIEI PUTERILOR: Prin această ordonanță de urgență  Guvernul a modificat legea 242 care tocmai modificase legea statutului magistraților; de asemenea a modificat legea CSM și legea organizării judiciare tocmai modificate și ele de Parlament. În felul acesta Guvernul a procedat neconstituțional și invoc în acest sens decizia CCR 1221/2008 prin care s-a decis că nu se poate adopta o OUG pentru a contracara o măsură legislativă tocmai adoptată de Parlament, altfel Guvernul intră în conflict cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării”.

NERESPECTAREA A DOUĂ DECIZII CCR:  Curtea a stabilit că magistrații nu pot desfășura activități specifice celei de legiferare sau de organizare și punere în aplicare a legii pe calea a actelor administrative (par. 168 și 170 din Decizia nr. 45/2018), respectiv nu numai că magistratul nu poate fi detașat într-o poziție unde nu ar desfășura activități în legătură cu calitatea sa, dar nici nu poate fi ales, numit sau detașat în funcții de demnitate publică pentru că își asumă un rol diferit de cel de înfăptuire a justiției, componenta politică sau administrativă preluată evidențiind, în realitate, o nouă funcție exercitată concomitent cu deținerea calității de judecător/procuror (par. 102 din Decizia nr. 252/2018). Or, dispozițiile legale actuale care permiteau aceste detașări tocmai fuseseră corectate de către Parlament prin Legea 242, când a interveni Guvernl care în mod expres prin OUG 92/2018 a amânat aplicarea acestor dispoziții până la 30 iunie 2019. Ceea ce înseamnă că deciziile CCR, care sunt obligatorii de la data publicării lor în M.Of. și care au fost transpuse în legislație, râmân nerespectate încă 8 luni ceea ce este inadmisibil, ele producându-și oricum efectele în mod direct, chiar în absența unor transpuneri în lege.

AVIZUL CSM: Solicitarea avizului CSM este obligatorie când e vorba de legile justiției. Pentru această OUG s-a trimis proiectul la CSM vineri după închiderea programului. Ieri la ora 9 AM, când Guvernul a aprobat OUG, CSM încă nu dăduse avizul. În felul acesta  Guvernul a încălcat obligația de cooperare loială între autorități, care este un principiu stabilit pe cale jurisprudențială de CCR. Pe scurt, Guvernul și-a bătut joc de CSM: a cerut un aviz care știa că nu putea fi dat. Mai mult, dacă tot a publicat OUG 92 de abia marți și Legea pe care o modifică va intra în vigoare joi, cu siguranță se putea aștepta încă câteva zile.

MINISTRUL ÎȘI SUBORDONEAZĂ PROCURORII: Prin noile legi, ministrul poate propune un înalt procuror în funcție de conducere și Președintele statului nu poate refuza decât o dată; iar propunerea de revocare a înaltului procuror devine obligatorie pentru Președinte, care poate respinge doar pe motive de legalitate. Acest lucru a fost criticat de Comisia de la Veneția. Prin OUG nu se aduce nicio modificare la acest sistem.

Până în octombrie 2018 ministrul propunea numirea și revocarea procurorilor șefi de secții ai PICCJ, DNA și DIICOT. În octombrie Parlamentul dă această putere secției de procurori a CSM, fără să mai fie implicat ministrul. Prin OUG de azi, ministrul reia puterile de a se implica în numirea și revocarea șefilor de secție, încălcând astfel decizia Parlamentului.

VECHIME ÎNALȚII PROCURORI: Actuala lege spune că un procuror poate ajunge la parchetul curții de apel dacă are 6 ani vechime și la PICCJ dacă are 8 ani vechime. Legea 242 spune că de joi încolo e nevoie de 10, respectiv 18 ani. OUG 92 care va intra în vigoare tot joi, modifică cei 18 ani în 10 ani vechime necesară pentru a ajunge la Parchetul General.

În același timp se modifică vechimea procurorilor cu funcții de conducere. Legea actuală spune că un procuror poate fi șef la PICCJ, DNA, DIICOT dacă are minimum 10 ani vechime. Legea 242 care va intra în vigoare joi menține această vechime. Dar OUG 92 mărește la 15 ani această condiție. Ce este nou e faptul că va fi transmis online interviul de selecție pe care ministrul justiției îl va face pentru a propune numirea înalților procurori.

VECHIME DNA și DIICOT. Până în iulie 2018 vechimea pentru ocuparea funcției de procuror la aceste structuri era de 6 ani și selecția se face prin interviu. În iulie 2018 Parlamentul mărește vechimea la 8 ani și menține interviul pentru DIICOT, dar introduce concursul pentru DNA, constând într-un interviu și evaluare a unor rechizitorii și alte lucrări. OUG de azi mărește vechimea la 10 ani, păstrează interviul pentru DIICOT și concursul pentru DNA. Acești procurori puteau fi revocați de la structura specială dacă erau sancționați disciplinar de CSM, dar prin OUG se permite să rămână mai departe în structură chiar dacă sunt sancționați cu avertisment.

OUG spune în mod clar că de joi încolo nu pot fi menținuți în funcție la PICCJ, DNA și DIICOT procurorii care nu mai îndeplinesc noile condiții – acestea se referă la vechime, la concurs pentru DNA și la faptul că perioada cât magistratul a fost la INM (doi ani până joi, patru ani de joi încolo) nu se mai recunoaște drept vechime pentru promovare.  Aici sunt mai multe discuții:

  • nu cred că problema este cu privire la interviu vs. concurs, pentru că selectarea procurorilor la DNA este în urma unor candidaturi și a unei proceduri de selecție, ca urmare este tot un concurs deși legea nu îl denumea până acum așa;
  • cine nu are 10 ani vechime ca procuror nu mai poate rămâne la PICCJ. Am arătat mai sus că până miercuri un procuror putea ajunge la PICCJ cu 8 ani vechime și  de joi ar trebui minimum 10 ani. Or, la PICCJ se ajunge cu delegație (mutare temporară pe maximum 6 luni) sau prin concurs (mutare definitivă). E anormal să treacă cineva de un concurs potrivit condițiilor pe care le îndeplinea la data înscrierii, ca apoi după ce a fost promovat să își piardă dreptul astfel câștigat – OUG e clar în neregulă cu privire la acest aspect;
  • cine nu are 10 ani vechime ca procuror nu mai poate rămâne la DNA și DIICOT. În primul rând că OUG nu a avut la bază un studiu de impact pentru a vedea câți procurori sunt în această situație. Se vorbește că ar fi vorba de 40-50 de procurori, ceea ce înseamnă o treime din procurorii DNA. Adică acei procurori trebuie să se întoarcă acasă peste două zile (unii având contracte de locuit și fiind mutați cu familiile în alte localități), iar dosarele lucrate de ei vor trebui transferate altor procurori care și așa sunt supraîncărcați. Asta va însemna că se va prelungi mult durata de soluționare a unor dosare de mare corupție. Între timp ar trebui făcută procedura se selecție pentru noi procurori. Umplerea acestui gol cred că nu poate fi făcută mai repede de 2-3 ani, când cei care acum vor pleca vor reveni, împlinind între timp vechimea necesară;
  • rămâne în discuție dacă perioada de la INM este inclusă în vechime: vechea legea spune că da, noua lege că de acum încolo, ba. Dar dacă pentru procurorii actuali se ia în calcul această perioadă numai CSM poate spune acest lucru. Opinia mea la prima vedere este că „nu”;
  • toate actele îndeplinite în cauzele penale de către procurori, până miercuri inclusiv, rămân valabile. Dar de joi încolo trebuie efectuate doar de procurorii care îndeplinesc condițiile din noile reglementări.

REVOCAREA MEMBRILOR CSM. Până anul acesta nu există o procedură de revocare a membrilor CSM, cerută de CCR încă din anul 2013. Parlamentul a creat această procedură prin legea intrată în vigoare în octombrie 2018 care include „retragerea încrederii” acordate celor aleși de către magistrații alegători. Prevederile noi au fost criticate de Comisia de la Veneția. Guvernul modifică azi această procedură, renunțând la revocarea prin retragerea încrederii și limitându-se la revocarea pentru neîndeplinirea obligațiilor. Prevederea din OUG mi se pare absolut corectă,  căci și eu cred că Parlamentul greșise, dar calea de îndreptat nu putea fi o OUG. 

În mod inexplicabil, OUG elimină o dispoziție nou introdusă menită să responsabilizeze membrii CSM: interpelarea din partea a minimum 30 de magistrați cu privire la activitatea desfășurată.

PENSIONAREA ANTICIPATĂ: Legea actuală prevede că magistrații se pot pensiona, indiferent de vârstă, când au vechime minimă de 25 de ani. Noua lege 242 permite de joi pensionarea anticipată de la 20 ani, cu pierderea unui 1% din pensie pentru fiecare an lipsă. OUG de azi prevede că această normă se va aplica însă de la 1 ianuarie 2020.

APELURILE: Legea prevedea până în iulie 2018 că apelurile se soluționează de doi judecători și recursurile de trei judecători. Noua lege prevede că apelurile și recursurile se soluționează de complete din trei judecători. OUG prevede că apelurile se vor judeca de trei judecători din 1 ianuarie 2020.

MEMBRII SOCIETĂȚII CIVILE ÎN CSM: OUG 92 prevede că aceștia participă doar la lucrările Plenului CSM și au drept de vor. Păi, exact așa era și până acum!.

.

CE ESTE DE FĂCUT? Am identificat cinci soluții pentru a ataca această OUG.

Guvernul să dea OUG 93 prin care să abroge OUG 92. OUG de azi e atât de dezastruoasă pentru sistem, încât nu poate fi menținută. Guvernul însuși poate să revină asupra ei. A făcut-o și anul trecut cu OUG 13, abrogată prin OUG 14. Produce efecte de îndată, deci se poate face până joi cel târziu.

Avocatul Poporului să sesizeze CCR. Așa a făcut într-o altă speță care a dus la emiterea deciziei CCR 1221/2008, când Avocatul Poporului a invocat: „Prin emiterea OUG 136/2008, Guvernul încearcă să se situeze „într-o poziţie opusă şi conflictuală cu Parlamentul” care, în cadrul celor trei puteri, „are o poziţie primordială”, înfăptuind funcţia legislativă şi gestionând procesul decizional. Funcţia executivă realizată de Guvern este în mod evident subordonată şi controlată de Parlament, rolul acestuia fiind acela de „a executa legile”, iar „nu de a obstrucţiona aplicarea lor”. În aceste condiţii, ordonanţa criticată „se prezintă ca un refuz explicit al Guvernului de a aplica şi executa legea votată de către Parlament şi promulgată de Preşedintele României. Prin aceasta se încalcă comportamentul constituţional loial, comportament care rezultă din principiul separaţiei şi echilibrului puterilor„.

Parlamentul să respingă OUG. Potrivit procedurii, ordonanța trebuia comunicată ieri sau cel târziu astăzi către Parlament pentru a o aproba sau a o respinge. Parlamentul va putea în regim de urgență să respingă ordonanța. Dar între timp ea își va produce efectele.

Președintele să sesizeze CCR. El poate să invoce conflict constituțional între autorități: pe de o parte Guvernul și-a arogat atribuții legislative, pe de altă parte Guvernul afectează în mod grav funcționarea unei instituții fundamentale a statului, cum este Ministerul Public.

Procurorii să conteste încetarea mandatelor. Procurorii ale căror mandate se vor încheia din cauza OUG 92 vor putea să atace în justiție actul administrativ prin care se va dispune eliberarea lor din funcție, iar în justiție să invoce excepția de neconstituționalitate a OUG. Nu mă îndoiesc că vor avea câștig de cauză. Dar această procedură ia enorm de mult timp.

O ineptie: OUG de operationalizare a Sectiei privind magistratii

Filed under: MJ — Cristi Danilet @ 3:03 PM
Tags: , ,

TTSă nu trecem prea ușor peste o OUG aprobată acum 6 zile de către Guvern și intitulată pompos „privind unele măsuri pentru operaționalizarea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție”. Este vorba de OUG nr. 90/2018 dată în 10 octombrie și publicată în aceeași zi.

 Această secție specială de investigare a magistraților a fost înființată prin Legea nr. 207/2018 publicată în iulie 2018, care modifică una din legile justiției și anume Legea 304/2004 privind organizarea judiciară. Secția nu a fost justificată de Parlament, nu a fost dorită de magistrați, nu este validată de Comisia de la Veneția. Și, în loc să o desființeze, Guvernul o….operaționalizează. Sincer, eu nu am auzit niciodată de o OUG care să operaționalizeze o instituție creată de o Lege.

În realitate, Guvernul schimbă modalitatea de recrutare a procurorilor componenți ai acestei noi Secții din sistemul judiciar până când ajung să se organizeze concursurile de ocupare a acestor posturi.

Astfel, Parlamentul a decis că:

  • șeful acestei structuri este numit de Plenul CSM în urma unei propuneri făcute de o comisie de concurs alcătuită din trei judecători (de la curtea de apel sau curtea supremă) și un procuror (de la parchetul curții de apel sau Parchetul General), membri ai CSM;
  • adjunctul șefului este numit de Plenul CSM la propunerea șefului;
  • ceilalți 15 procurori sunt numiți de Plenul CSM (din care fac parte judecători, procurori, membri ai societății civile, ministrul justiției) după ce susțin un interviu în fața Plenului, li se face o evaluare pe ultimii 5 ani de activitate de către patru inspectori (din care doi sunt judecători și doi sunt procurori), o altă evaluare a actelor întocmite în ultimii 3 ani făcută de cinci membri (doi judecători de la ICCJ, doi procurori de la PICCJ, un formator INM care poate fi inclusiv avocat)

Deosebit de aceasta, Guvernul a decis că:

  • funcțiile de procuror-șef și cel puțin 5 procurori vor fi exercitate provizoriu de procurori selectați de comisia de concurs (cu trei judecători și un procuror);
  • comisia analizează scrisoarea de candidatură și organizează un interviu.
  • cei selectați sunt numiți în funcție de președintele CSM. Procurorul-șef adjunct este numit de președintele CSM, la propunerea motivată a procurorului-șef secție.

Cu alte cuvinte: Parlamentul decide un sistem de selecție, Guvernul decide alt sistem de selecție. Dar nu numai atât: unul dintre motivele pentru care s-a declanșat acest val de modificări a fost și faptul că nu ar fi separate carierele magistraților și că nu ar fi adecvată implicarea procurorilor din CSM în promovarea judecătorilor la ICCJ. Ca urmare, a apărut Legea 242/2018, publică chiar lunea aceasta, care spune clar: „Cariera judecătorului este separată de cariera procurorului, judecătorii neputând interfera în cariera procurorilor și nici procurorii în cea a judecătorilor”. Ei bine, iată că acest principiu fluturat cu atâta mândrie de către cei care au inițiat și susținut modificările este deja încălcat: procurorii din Secția specială de investigare a magistraților vor fi selectați pe fond de o comisie alcătuită în majoritate de judecători și vor fi numiți formal de Plenul CSM alcătuită în majoritate din judecători. Or, să pui judecătorii să evalueze actele procurorilor, să analizeze activitatea procurorilor și să intervieveze procurorii mi se pare o inepție. Mai mult, vorbim de judecători care nu au soluționat în viața lor un dosar penal astfel încât habar nu au în ce constă în concret activitatea unui procuror.

15/10/2018

RIL: adunarile din fata institutiilor publice trebuie declarate in prealabil

manifestatieLEGISLAȚIE: Art. 1 alin. (2) din Legea nr. 60/1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice prevede: „Adunările publice – mitinguri, demonstraţii, manifestaţii, competiţii sportive, procesiuni şi altele asemenea -, ce urmează să se desfăşoare în pieţe, pe căile publice ori în alte locuri în aer liber, se pot organiza numai după declararea prealabilă prevăzută de prezenta lege”. Iar art. 3 alin. (1) din Legea 60/1991 prevede: „Nu trebuie declarate în prealabil adunările publice al căror scop îl constituie manifestările (…) care se desfăşoară în exteriorul sau în incinta sediilor ori a imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat”.

PROBLEMĂ: Trebuie făcută declarație prealabilă la Primar dacă se organizează o adunare pe stradă în fața unei instituții? Dilema e provocată de faptul că pentru primul aspect ar trebui declarată adunarea, pentru al doilea nu.

SESIZARE: Pentru lămurirea acestei chestiuni a fost sesizată curtea supremă de către C.A.București în 2 iulie 2018, la solicitarea asociației Evoluție în Instituție (fără nicio legătură cu protestele magistraților, cum speculează o partea a presei de rea-credință) ; PICCJ a avut o opinie disponibilă aici ;

SOLUȚIE: Prin decizia 19/15.10.2018 (Dosar 1811/12018) ICCJ a admis sesizarea și a decis că există obligația de declarare prealabilă a adunărilor publice, atunci când ele urmează să se desfășoare în piețe, pe căile publice (drum public, carosabil, trotuar) ori în alte locuri în aer liber, situate în imediata vecinătate a sediilor persoanelor juridice de interes public sau privat.
Odată cu publicarea motivării în M.Of, decizia devine obligatorie pentru oricine.

„TRADUCERE”: Prin urmare, dacă o adunare publică se desfăşoară în exterioriul sediilor ori a imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat, iar acest exterior coincide cu unul dintre locurile indicate în art. 1 alin. (2) din lege, adunarea trebuie declarată în prealabil.

OBSERVAȚIE: Curtea Constituţională a spus deja că introducerea condiției de declarare prealabilă a adunării nu contravine Constituției (decizia 687/2016, par. 19); la fel spune și CEDO (Hotărârea din 28 noiembrie 2007 pronunţată în cauza Balçik şi alţii împotriva Turciei). Tot CCR a spus că organizarea unor adunări constituie contravenţie numai dacă acestea sunt nedeclarate, neînregistrate sau interzise (decizia 1351/2010).

ATENȚIE:
– Legea nu se referă la „autorizare” din partea Primarului, ci doar la „declarare prealabilă” către primar din partea organizatorilor; după această declarare, Primarul poate decide interzicerea adunării, cu 48 ore înainte;
– Scopul declarării prelabile nu este obținerea acordului din partea Primarului, ci este acela ca autorităţile publice (primari, unităţi de jandarmi competente teritorial, poliţia locală) să acorde sprijin de specialitate la cererea organizatorilor, astfel ca adunarea să nu se soldeze cu acte de dezordine ori violențe:
– Opinia mea este că, dacă e vorba de adunări spontane, lipsind deci orice formă de organizare, dispozițiile arătate de mai sus nu sunt aplicabile.

Modificari statutul magistratilor

Filed under: Guvern,judeecator,Parlament — Cristi Danilet @ 12:49 PM
Tags:

Legea nr. 242/2018 care a modificat legea statutului judecătorilor și procurorilor a fost publicată în Monitorul Oficial astăzi. Ea va intra în vigoare peste trei zile. Sunt o groază de modificări.

Și tot azi a fost aprobată OUG de modificare a modificărilor. Opinia mea cu privire la aceste din urmă:

0. CSM nu a avizat acest OUG.

1. Ministrul nu este eliminat din procedura de numire a înalților procurori, cum au cerut magistrații și Comisia de la Veneția. Ci va face interviuri transmise public.

2. Se mărește vechimea necesară pentru a ocupa funcții de conducere și funcții de execuție la DNA și DIICOT. Ceea ce contrazice legea tocmai aprobată de Parlament. Va înceta insă mandatul procurorilor DNA și DIICOT care nu mai îndeplinesc condițiile din OUG, deși la data numirii le îndeplineau potrivit legii vechi. Asta e dubios tare, practic niste procurori care au acum dosare vor fi înlăturați din anchete!

3. Statul se poate regresa impotriva magistratului care a actionat cu rea-credinta sau grava neglijenta si a produs o paguba. Pentru acest lucru trebuie făcută o verificare de Inspecție, iar rezultatul poate fi contestat la Tribunal. Asta e bine.

4. Procurorii pot fi revocați din cadrul DNA și DIICOT dacă nu își îndeplinesc atribuțiile în mod corespunzător sau dacă sunt sancționați disciplinar. Asta e bine.

5. Reprezentanții societății civile participă doar la lucrările Plenului și acolo au drept de vot. Așa era și până acum.

6. Acțiunea disciplinară împotriva magistraților poate fi exercitată și de ministrul justiției. Păi…o astfel de prevedere fusese introdusă de Parlament în lege în anul 2012, legea publicată azi in MO tocmai a eliminat-o, iar Guvernul tocmai o reintroduce. Curat neconstituțional!

7. S-a recreat o procedură de revocare a membrilor CSM creată prin lege acum câteva săptămâni.Curat neconstituțional!

8. Se amână prevederea cu interzicerea detașării magistraților în funcții de demnitate publică și în instituțiile UE. Aici se eludează o decizie a CCR care fixează incompatibilitățile magistraților.

9. Se amână dispozițiile cu privire la pensionarea anticipată a magistraților.

13/10/2018

Din pacate, zoofilia nu este sanctionata in Romania

Filed under: educatie,presa — Cristi Danilet @ 6:33 PM
Tags: , , , ,

cainele-alb-0nÎn foarte multe țări toată lumea sexul cu animale (zoofilia, bestialitatea) este infracțiune. Noi nu mai avem incriminată o asemenea faptă.

Iată istoricul legislativ:

În Codul penal Carol al II-lea (din 1936), art. 436 prevedea: „Actele sexuale săvârșite între oameni și animale, dacă provoacă scandal public, constituiesc delictul de bestialitate și se pedepsesc cu închisoare corecțională dela 3 luni la un an”. 

Codul penal comunist (de la 1968), art 201, prevedea: Perversiunea sexuală Săvîrşirea actelor de perversiune sexuală care au produs scandal public se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani. Constituie acte de perversiune sexuală orice acte nefireşti în legătură cu viaţa sexuală, altele decît cele prevăzute în art. 200 (acte sexuale între persoane de același sex). 

Noul cod penal (de la 2014) nu mai incriminează asemenea fapte, după cum nu mai incriminează nici homosexualitatea, la care s-a renunțat încă din anul 2001.

În urmă cu câțiva ani a fost semnalată lipsa acestei incriminări în țara noastră. Astfel, pe data de 27.04.2015 apare o știre pe site-ul 20minute.fr cum că Danemarca interzice zoofilia, în timp de Ungaria, Finlanda și România sunt ultimele țări din UE unde aceste practici sunt legale. A doua zi, știrea e preluată în România chiar sub acest titlu: „România, între cele 3 țări din Europa care nu pedepsește zoofilia”. Imediat se răspândește și pe alte site-uri. Ea e reluată periodic în online, ultima oară în martie 2018 când un site atrage atenția că noi nu avem această infracțiune.

Și totuși, în România, nu se poate sancționa sexul cu animale? Mai întâi constat că nu avem închisoare sau amendă penală pentru o asemenea faptă, ea nefiind prevăzută în Codul penal. Apoi, există, în legea animalelor din 2004 posibilitatea aplicării unei amenzi contravenționale (art. 26) pentru cruzime față de animale (fapte descrise la art. 6), dar nicuna dintre aceste fapte nu privește sexul cu animalele. Cel mult s-ar încadra la „provocarea de suferințe fizice și psihice prin orice mijloace” (art. 6 alin. 2 lit. j), dar în mod curios art 26 lasă nesancționată această faptă. În fine, cred că se poate da o amendă contravențională conform art. 2 pct. 1) din Legea 61/1991 pentru „săvârşirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene”, dar este de remarcat că dacă fapta nu e comisă într-un spațiu public, ea rămâne nesancționată.

Așadar, constat că dacă animalul nu suferă sau dacă faptele nu sunt comise în public atunci actele de zoofilie sunt, din păcate, legale în România. Cum avem o lege a animalelor, cred că actele sexuale cu animale trebuie reglementate în cuprinsul acesteia. Cu siguranță însă persoana autor are o tulburare psihică care trebuie tratată.

 

 

 

11/10/2018

VIDEO: copiii si nevoia de educatie juridica

Filed under: constitutia,copii,dr.omului,educatie,EDUIURIS,interviu — Cristi Danilet @ 5:18 PM
Tags: , ,

Conferință cu judecătorul Cristi Danileț despre problemele copiilor din România și o posibilă soluție: Educația juridică în școli și licee!
Eveniment derulat în fața a zeci de profesori și directori adunați în Ploiești pe 9 iunie 2018 la cel mai mare eveniment anual de educație #FiEDU2018.

09/10/2018

Preot: „E momentul sa afurisim, anatemizam, excomunicam”

preot-afurisenie

Preot, profesor la Facultatea de Teologie, recomandă afurisenia și excomunicarea pentru cei care nu au votat la Referendum

Cosmin Santi este  cadru didactic al Facultății de Teologie, din cadrul Universității Valahia Târgoviște, și preot paroh al comunității de la Viforâta.

 

 

 

 

În timpul campaniei pentru revizuirea Constituției ni s-a spus ba că e vorba de securizarea definiției căsătoriei (formulare de-a dreptul ciudată, care nu are legătură cu tehnica legislativă), ba că e vorba de protejarea familiei tradiționale (expresie inexistentă în sociologie), de apărarea copiilor față de homosexuali (îndemn homofob) sau chiar de viitorul națiunii române pus în pericol de Occidentul decadent (discurs antieuropean). Ipocrizia nu a putut să ascundă faptul că modificarea „profilactică” a Constituției ar fi fost îndreptată strict împotriva unor semeni de ai noștri, care efectiv au fost damnați timp de trei ani de zile doar pentru că unora li s-ar fi părut că ei ar fi altfel. Cei care am îndrăznit să avem altă opinie am  fost acuzați că suntem păcătoși, ni s-a refuzat sfânta împărășanie și ni s-a promis Iadul în viața de apoi.

Acum, iată că apare o față de creștinismului care a dospit mult timp în spatele mașinilor de lux, catedralei neamului, păcatelor sexuale și mândriei ce caracterizează o parte a clerului. Ieri ne-au exclus din rândul creștinilor, declarând cu tupeu că numai ei, cei 4 milioane care au votat, ar fi astfel. Azi ni se promite răzbunare.

 Eu cred că Biserica (ortodoxă, catolică, neoprotestantă) este într-o mare, mare criză, devoalată în România de acest referendum stupid și inutil, care a dus la irosirea a 35 de milioane de euro: Biserica se amestecă în Stat (lucru interzis de principiul secularizării care caracterizează societatea modernă din ultimii 250 de ani), o parte a clerului instigă lumea la ură (aspect ce contravine învățăturilor din Noul Testament), o altă parte a dezinformat cras în timpul campaniei și al referendumului (făcându-ne să ne punem întrebări legitime cu privire la adevăratele interese urmărite), iar acum ni se promite reactivarea practicilor medievale (ceea ce aruncă în derizoriu ultimele secole de civilizație). Totul pare menit mai degrabă a ține populația credincioasă într-o frică continuă: nu față de Dumnezeu, ci față de om.

Or, acolo unde este frică, nu este libertate. Iar credința trebuie să fie despre iubire, nu despre ură. Păcatele preoților și pastorilor relevate mai sus nu pot fi trecute cu vederea. Ei au o datorie, de a sluji spre binele poporului pe care îl păstoresc. Nicidecum să întoarcă omul împotriva omului.

 

08/10/2018

Un referendum inutil: am învins, dar nu am castigat

referendum-3La capătul unei campanii care a durat, de facto, trei ani, s-a terminat referendumul care va rămâne în istorie drept „referendumul pentru familia tradițională”. Și totuși, cineva a încercat să încurce, în mod voit, referendumurile pentru a obține voturi: acesta nu a fost un referendum pentru a aproba sau nu căsătoriile între gay, deși toată campania a fost numai despre asta. Pentru ce a fost? Și acum îmi este neclar.

În situația în care ar fi participat la referendum minimum 30% din cei aflați pe liste, întreaga procedură ar fi fost validă și s-ar fi numărat DA-urile, NU-urile și NULE-le. Dacă ar fi fost mai multe DA-uri, s-ar fi revizuit Constituția, dar rezultatul ar fi fost INUTIL din punct de vedere juridic: căsătoria ar fi fost un drept rezervat doar persoanelor de sexe opuse. Dacă ar fi fost mai multe NU-uri, Constituția ar fi rămas la fel: adică s-ar fi permis doar căsătoria între persoane de sex opus. Însă oamenii nu s-au dus la referendum într-un număr suficient, astfel că voturile date nu mai au nicio importanță; referendumul nu va fi validat, deci s-a organizat DEGEABA. De fapt, nu degeaba: a costat statul român 35,1 milioane de euro.

Și totuși, prin votul de la referendum românii au spus că noi ne iubim semenii, chiar dacă sunt de altă orientare sexuală. Deci nu suntem atât de obtuzi pe cât ne credeau unii. Probabil că suntem împotriva intimităților afișate public sau a paradelor exhibiționiste, dar nu suntem împotriva ființelor umane care au alte dorințe sau plăceri sexuale decât noi. În fond, viața privată, intimă și de familie e ocrotită de Constituție și se desfășoară dincolo de interesul publicului.

Poate că suntem îngrijorați sau doar nu înțelegem legislația altor state ori modul în care se face educație sexuală sau de gen copiilor din alte state. Dar sunt sigur că putem fi atenți, putem să dezbatem argumentat și să decidem cum e mai bine pentru români.

La fel de important este că românii au arătat că vor în Europa. Și că România este și trebuie să rămână o țară laică. Nu anticreștină, evident, dar trebuie să recunoaștem că sentimentul religios a fost zdruncinat puternic în aceste zile.

În fine, poate unii se bucură de rezultat. Eu nu.

Pentru că toată mișcarea din anul 2015 cu strânsul celor trei milioane de semnături a fost o tevatură care a creat senzația că România ar fi într-un pericol iminent și, peste noapte, au și apărut arhanghelii care o vor apăra. Trei ani am fost invadați de știri care mai de care mai groaznice despre Occidentul decadent. Ei bine, la  vot românii au arătat că nu cred chiar tot ce li se spune și că forțele sociale ori chiar cele politice nu pot câștiga atunci când au ca obiectiv distrugerea și drept mijloc minciuna.

Pentru că prin mesajele lor distorsionate și schimbătoare, organizatorii au indus în eroare populația. Mai întâi s-a spus că e o acțiune împotriva homosexualilor care nu ar trebui să aibă voie, ca pe viitor, să se căsătorească, apoi că e vorba de protejarea familiei tradiționale, apoi că e vorba de o redefinire a familiei, apoi că e vorba de Convenția de la Istanbul privind violența de gen și manualele care ar fi apărut în România cu privire la identitatea de gen, apoi că e vorba doar de securizarea definiției căsătoriei (înțelege cineva expresia asta?!), apoi că e vorba de apărarea copiilor, în pericol să ne fie luați, apoi că e vorba de însuși viitorul României și apărarea creștinismului în Europa.

În continuare, inițiatorii vor susține că referendumul a fost doar pentru o precizare în Constituție cu privire la căsătorie. De fapt, ei evită să își asume scopul real al referendumului pe care l-am înțeles cu toții: de a interzice căsătoria între gay pe care, însă, nu o ceruse nimeni. Dacă chiar ar fi vrut să securizeze căsătoria și adopția, inițiatorii mișcării trebuiau să propună în conținutul Constituției următorul articol:  „Persoanele de același sex nu se pot căsători” sau „Orice modificare la regimul juridic al căsătoriei și adopției va fi reglementată prin lege și va fi supusă aprobării prin referendum” – de abia asta ar fi fost o chestie cu adevărat deșteaptă. Dar să definești un cuvânt – „soți” – prin el însuși este o inepție care jignește întregi generații de juriști.

Pentru că în această campanie s-au implicat organizații străine anti-gay, biserici și culte neoprotestante de dincolo de granițe. Cu mesaje de susținere și cu bani. Și asta a creat multe suspiciuni cu privire la interesele sincere de a apăra ceva în România.

Pentru că s-a cheltuit enorm. Oficial, 35,1 milioane euro pentru organizarea referendumului. Dar dacă pun campania din ultimii trei ani, probabil că cel puțin 50 de milioane de euro s-au irosit aiurea. Bani care ar fi putut merge la copiii și familiile cu probleme.

Pentru că s-au folosit în mod ilegal chipuri de copii pe afișe, bannere, pliante și în filmulețe pentru a manipula emoțional populația.

Pentru că în această procedură civică (inițiativa cetățenească) de modificare a unui act politico-juridic (Constituția) s-a implicat Biserica. Deși ar fi trebuit să vorbească doar de iubire și de căsătoria religioasă, Biserica a ieșit din matca ei și a intervenit abrupt într-un demers al societății civile după ce negase orice implicare. Au fost preoți care au indus în eroare populația cum că ar fi vorba de familie și că homosexualii ne iau copiii; au fost preoți și călugări care au amenințat cu Iadul pe păcătoșii care nu merg la vot; au fost preoți care au primit misiunea de a merge din casă în casă sa dea pliante cu informații mincinoase, vorbind de referendum în aceste zile, inclusiv la cinematografe, nunți, botezuri; au fost preoți care au refuzat să  spovedească dacă nu prezintă enoriașul cu autocolantul pe buletin purtând mențiunea „Votat”. Eu cred că o astfel de conduită nu este de trecut cu vederea atunci când vine din partea unor membri ai clerului. Și mai cred că religia este despre unire, nu despre dezbinare. La 95% populație declarată creștină nu aveai voie, ca Biserică, să te arăți îngrijorată de doleanțele indirecte și abia auzite ale comunității LGBT. Unii dintre noi înțelegem de ce a făcut Biserica asta și cred că e timpul ca Biserica să înțeleagă că separarea de Stat e un aspect câștigat istoric, că lumea nu poate fi întoarsă în urmă cu 300 de ani și că sprijinul sufletesc e necesar pentru toți deopotrivă, indiferent de orientarea sexuală și indiferent de participarea la referendum. Biserica are mari probleme în sânul ei de rezolvat, dar după acest referendum va trebui să ia decizii tranșante cu privire la rolul ei în societatea postmodernă.

Pentru că acest referendum a fost alipit unor partide politice și pentru că Guvernul a renunțat cu o lună înainte la monitorizarea electronică a votului și a mărit la două zile durata de votare. Însă nu am voie să comentez mai mult în această direcție.

Pentru că au fost intelectuali angrenați în referendum și pe care îi credeam raționali, dar care s-au dovedit complet rupți de realitate. Înveninați, încrâncenați și autosuficienți care pot prezice cu exactitate viitorul apocaliptic la fel de ușor pe cât pot distorsiona trecutul. Intelectualul de tip nou se  proclamă creștin pe toate drumurile, are limbaj elevat, se dă drept misionar, se victimizează permanent și își oferă sacrificiul lui pentru salvarea noastră. Omniprezent, predicând pe sticlă, în biserici, în sălile primăriilor, pe facebook și în universități, e ușor de recunoscut prin conceptele folosite, menite să sperie băbuța din strană, să farmece studentul din bancă și să intimideze colegul de platou – amestecul lingvistic cuprinde cuvintele „ideologie”, „neomarxism”, „stângism”, „libertate”, „națiune,” „ideologia de gen”, „transgender”, „creștin democrația”. Tare mi-e ca îndemnurile care intră în conținutul unui naționalism extrem care este împletit cu un fanatism religios să nu determine reapariția unui curent pe care îl credeam uitat și îngropat în negurile istoriei. Deocamdată românii au spus „nu” unor astfel de apucături, că nu aș spune încă că e vorba de politică.

Ce urmează? Principalul argument pe care tot ni l-au adus inițiatorii și susținătorii revizuirii Constituției ea fost că dorința celor trei milioane de oameni trebuie respectată, altfel s-ar încălca o regulă democratică. Ei bine, aceștia sunt acum exact în poziția celor pe care îi huleau: ei au devenit minoritari. Ca urmare, vor încerca să se victimizeze și, poate, să reia acțiunile într-o altă formă.

Și înainte ca în această notă să ne acuze că am încălcam noi regulile democratice boicotând, voi cita ceea ce a spus Curtea Constituțională în decizia nr. 3/2012: „Exprimarea unei opţiuni politice poate avea loc nu numai prin participarea la referendum, ci şi chiar prin neparticiparea la acesta mai ales în situaţiile în care legislaţia relevantă impune un anumit cvorum de participare. În acest fel, se poate crea o majoritate de blocaj raportat la numărul cetăţenilor unui stat; în acest mod, cei ce aleg să nu îşi exercite dreptul la vot consideră că printr-o conduită pasivă îşi pot impune voinţa politică. Astfel, alegând să nu îşi exercite un drept constituţional, cetăţenii îşi văd realizate propriile lor convingeri prin neacceptarea, în mod indirect, a celor contrare. De aceea, neparticiparea la referendum, mai exact neexercitarea dreptului la vot, este tot o formă de exprimare a voinţei politice a cetăţenilor şi de participare la viaţa politică.”

Dar ei, ca minoritari în această acțiune, pot să stea liniștiți. Nimeni nu le vrea răul. Căci și noi, majoritarii ad-hoc de acum, suntem tot pentru valori și pentru viitor sigur în țara noastră. Și noi suntem pentru apărarea familiei. Dar nu așa cum vor ei, cu ură pentru cei care sunt altfel (cu orientarea sexuală, cu credința, cu modul de a gândi). Nu cu dezinformări. Nu pornind valuri de antipatie pentru cei care se opun argumentat unor acțiuni. Nu cu sădit frica în inimile oamenilor și înspăimântându-i pentru ce va să vină în viața de apoi.

Să ne uităm în jur: nimeni nu ne atacă familiile, nici vreun dușman uman, nici măcar statul (care nu are voie să intre în această zonă, care este una de non-drept prin definiție). Nu se vede picior de homosexual care să se manifeste în public. Nimeni nu ne fură copiii. Membrii LGBT nu cer să se căsătorească și, oricum, o astfel de prevedere ar fi neconstituțională. România nu e în primejdie. Ne închinăm tot unui Dumnezeu. Națiunea supraviețuiește.

Aș vrea să mă înșel, dar Biserica și-a arătat slăbiciunea intervenind într-un domeniu străin – căsătoria civilă. Acțiunea CpF a lovit prin ricoșeu în Biserică, care și-a pierdut mult din încredere. Și toate astea au așternut drumul pentru comunitatea LGBT care nu a trebuit să facă nimic pentru a avea cea mai mare publicitate și simpatie posibilă și care acum are legitimitatea să pretindă cine știe ce drepturi, dintre care parteneriatul civil e inevitabil de acordat. Și dacă, prin absurd, se va întâmpla ceva rău din ceea ce CpF a prezis, atunci va trebui să i se reamintească că ea însăși a contribuit la asta.

Oarecum rănită în acest referendum, România merge mai departe. Marea familie românească va exista mai departe. Și vom înregistra în continuare 1,7 milioane de copii care nu au acasă un tată și o mamă, 43.000 de copii care sunt în fostele orfelinate (numite pompos „centre de plasament”) unde au fost abandonați de părinții lor sau unde au fost duși de stat după ce au fost luați de la părinții lor unde erau bătuți, înfometați, violați; în continuare vom avea 6 din 10 copii bătuți de părinți și o femeie bătută la fiecare 30 de secunde; anual vor fi 20 de copii omorâți de părinții sau frații lor și alți 50 violați de propriile rude; 15% dintre adolescenți vor consuma substanțe interzise, 20% dintre copii vor abandona școala, 40% vor fi analfabeți funcțional.  Iar peste un an, statisticile vor fi, neîndoielnic, cel puțin la fel. Dar de aceste probleme însă nu vom avea timp: nu vom avea resurse umane, nu vor fi bani și, probabil, nu vom avea timp căci deja trebuie să ne gândim la următorul referendum.

07/10/2018

Hotarari remarcabile: C.A.B. interzice folosirea imaginilor cu minori la referendum

Filed under: hotarari remarcabile,LGBT,referendum — Cristi Danilet @ 3:27 PM
Tags: , ,

themis

La cererea asociației SOLIDARITATEA PENTRU LIBERTATEA DE CONŞTIINŢĂ, Curtea de Apel București a obligat BIROUL ELECTORAL CENTRAL să emită o hotărâre prin care să interzică folosirea imaginilor cu copii  în cadrul campaniei pentru referendumul din 6 si 7 octombrie 2018 pentru modificarea Constituției, sub orice formă ar fi aceste imagini și pe orice suport (bannere, afişe, pliante, imagini sau filme pe canalele de televiziune sau pe internet, enumerarea fiind exemplificativă).

Curtea a reținut că B.E.C. trebuie să vegheze în toată țara la respectarea legii în timpul referendumului. Or, folosirea imaginilor cu minori în cadrul campaniei pentru referendumul din 6 si 7 octombrie 2018 pentru modificarea Constituției contravine cadrului  legislativ din România deoarece încalcă dreptul copiilor la protejarea imaginii publice şi a vieţii intime, private şi familiale, încalcă dreptul copiilor de a nu fi folosiți sau expuși în scopul obținerii unor anumite avantaje (în speță acest scop constă în influențarea rezultatului votului), precum și a dreptului copiilor de a nu fi folosiți în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune în primejdie dezvoltarea normală.

Pentru a da un singur exemplu de imagine care încalcă dispozițiile normative mai sus citate, Curtea menționează videoclipul accesibil pe link-ul http://coalitiapentrufamilie.ro, intitulat „Cu ce mă afectează căsătoria dintre doi bărbați”, în care un copil de vârstă foarte mică, purtând doar un scutec, este prezentat în brațele a doi bărbați dezbrăcați.

Difuzarea imaginilor cu minori în cadrul campaniei pentru referendum nu doar contravine dispozițiilor normative expuse pe larg mai sus, dar este de natură să afecteze emoțional și copii care, fără voia lor, sunt expuși în cotidian, pe stradă, în mijloacele de transport în comun, și chiar și acasă, vizionării acestor imagini.

Hotărârea poate fi accesată in extenso AICI

06/10/2018

Infractiuni comise la referendum

Filed under: noile coduri — Cristi Danilet @ 1:11 PM
Tags: , , , ,

noul-cod-penal-noul-cod-de-procedura-penalaCodul penal interzice purtarea de arme, împiedicarea votului, cumpărarea votului, votarea de cel care nu are dreptul, votarea multiplă, falsificarea votului. Toate acestea sunt explicate mai jos.

Art. 342 Nerespectarea regimului armelor și munițiilor (4) Portul armelor letale, a munițiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora, fără drept, în sediul autorităților publice, instituțiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori în spațiile rezervate desfășurării procesului electoral, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea unor drepturi.

Art. 372 Portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase  (3) Portul, fără drept, de cuțit, pumnal, box sau alte asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, înțepare sau lovire, arme neletale care nu sunt supuse autorizării ori dispozitive pentru șocuri electrice, substanțe iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant în sediul autorităților publice, instituțiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori în spațiile rezervate desfășurării procesului electoral se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.

Ar. 385 Împiedicarea exercitării drepturilor electorale (1) Împiedicarea, prin orice mijloace, a liberului exercițiu al dreptului de a alege sau de a fi ales se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. (2) Atacul, prin orice mijloace, asupra localului secției de votare se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Art. 386 Coruperea alegătorilor (1) Oferirea sau darea de bani, de bunuri ori de alte foloase în scopul determinării alegătorului să voteze sau să nu voteze o anumită listă de candidați ori un anumit candidat se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Art. 387 Frauda la vot (1) Fapta persoanei care votează: a) fără a avea acest drept; b) de două sau mai multe ori; c) prin introducerea în urnă a mai multor buletine de vot decât are dreptul un alegător se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă și interzicerea exercitării unor drepturi. (2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează utilizarea unei cărți de alegător sau a unui act de identitate nul ori fals sau a unui buletin de vot fals.

Art. 388 Frauda la votul electronicTipărirea și utilizarea de date de acces false, accesarea frauduloasă a sistemului de vot electronic sau falsificarea prin orice mijloace a buletinelor de vot în format electronic se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Art. 389 Violarea confidențialității votului (1) Violarea prin orice mijloace a secretului votului se pedepsește cu amendă. (2) Dacă fapta a fost comisă de un membru al biroului electoral al secției de votare, pedeapsa este închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă și interzicerea exercitării unor drepturi.

Art. 390 Nerespectarea regimului urnei de vot (1) Deschiderea urnelor, înainte de ora stabilită pentru închiderea votării, se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă și interzicerea exercitării unor drepturi. (2) Încredințarea urnei speciale altor persoane decât membrilor biroului electoral al secției de votare ori transportarea acesteia de către alte persoane sau în alte condiții decât cele prevăzute de lege se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă și interzicerea exercitării unor drepturi.

Art.391 Falsificarea documentelor și evidențelor electorale (1) Falsificarea prin orice mijloace a înscrisurilor de la birourile electorale se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. (2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și înscrierea în copia de pe lista electorală permanentă ori de pe lista electorală complementară a unor persoane care nu figurează în această listă. (3) Introducerea în uz sau folosirea unui program informatic cu vicii care alterează înregistrarea ori însumarea rezultatelor obținute în secțiile de votare sau determină repartizarea mandatelor în afara prevederilor legii se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. (4) Cu aceeași pedeapsă se sancționează introducerea de date, informații sau proceduri care duc la alterarea sistemului informațional național necesar stabilirii rezultatelor alegerilor.

Art. 392 Fapte săvârșite în legătură cu un referendum Dispozițiile art. 385-391 se aplică în mod corespunzător și în cazul faptelor săvârșite cu prilejul unui referendum.

Art. 393 Sancționarea tentativei Tentativa la infracțiunile prevăzute în art. 385 și art. 387-391 se pedepsește.

05/10/2018

Make love, not referendum

Filed under: discriminare,familia,LGBT,pe intelesul tuturor — Cristi Danilet @ 10:54 AM
Tags: , , , , , ,

loveNu sunt de acord cu cei care susțin referendumul pe motiv că actuala Constituție ar permite căsătoria între persoane de același sex. Nu sunt de acord nici cu cei care se opun referendumului pe motiv că prin revizuirea Constituției ar fi împiedicate să se căsătorească persoanele de același sex. Nu neg legitimitatea referendumului, dar ca cetățean nu pot fi de acord cu cheltuirea unor sume publice de bani pentru o modificare inutilă. Iată cum văd eu cele întâmplate și ce cred eu că se va întâmpla după referendum:

  1. În România nu se permite căsătoria sau parteneriatul civil între persoane de același sex; nu se recunoaște căsătoria încheiată legal în străinătate între persoane de același sex; nu se recunoaște parteneriatul civil, nici cel încheiat între persoane de sexe diferite, nici cel între încheiat între persoane de același sex. Constituția permite căsătoria între soți, este adevărat că fără a preciza sexul. Doar Codul civil arată că este vorba de bărbat și femeie.
  2. Acum trei ani s-a demarat o inițiativă cetățenească pentru modificarea Constituției, al cărui unic scop este împiedicarea ca în viitor persoanele de același sex să obțină de la Parlament dreptul de a se căsători în România. Mișcarea a apărut imediat după ce Curtea Supremă din SUA a pronunțat o decizie prin care a permis căsătoriile între gay, iar un bărbat român căsătorit în Belgia cu un cetățean american a solicitat recunoașterea în România a căsătoriei lor. Strângerea de semnături pentru această inițiativă și susținerea referendumului aparține unor asociații civice, organizații religioase din România, dar și unor ONG-uri declarate ca fiind anti-gay din SUA.
  3. Publicului român i s-a inoculat în acești trei ani de zile două idei: că există un singur tip de familie și că homosexualii sunt periculoși: Deși Constituția României și instrumentele internaționale privind drepturile omului protejează viața de familie în toate formele și copiii din afara căsătoriei au aceleași drepturi ca cei din căsătorie, mult timp în campania pentru revizuirea Constituției s-a afirmat că există un singur model de familie, cea alcătuită din parteneri de sex opus și care au copii – de unde expresiile „referendum pentru familie”, „referendum pentru familia tradițională”, „referendum pentru redefinirea familiei”. Ca urmare, s-a format concepția că ar fi anormale sau dezorganizate cuplurile care trăiesc în concubinaj, cei care au copii din afara căsătoriei, părinții singuri care îți cresc copiii etc. După ce au fost atenționați de juriști, doar în ultimele zile ale campaniei reprezentanții inițiatorilor au încercat să explice că alte familii nu sunt vizate, însă la nivel de mental al populației răul era deja produs. Cu excepția purtătorului de cuvânt al BOR, Biserica, inclusiv prin vocea Patriarhului BOR, a rămas cu același mesaj: referendumul este pentru ocrotirea familiei. Mult mai grav este mesajul homofob: s-a spus direct că homosexualii ar dori să se căsătorească în România, așa cum e în SUA și în Europa de Vest, deși nu există nicio solicitare în acest sens; că gay-ii vor să adopte copiii abandonați din România și aceștia vor copia comportamentul nefiresc al noilor părinți, deși nu există niciun sondaj de opinie, respectiv studii clinice în acest sens;  că există un singur tip de familie; că homosexualii sunt anormali sau că homosexualitatea este o boală, deși această orientare nu apare în manualele sau codurile de specialitate; că există manuale școlare în România unde copiii sunt învățați că atunci când vor crește mari pot deveni ce vor ei, fete sau băieți, când s-a găsit un singur manual de acest gen într-un județ și care nu este acreditat de Ministerul Educației. Evident, nu au lipsit fake news-urile cu privire la pericolele din Occident vin către noi: se va desființa noțiunea de „tată” și „mamă”, se va legalizarea pedofilia sau căsătoria cu animale; preoții vor fi obligați să oficieze căsătorii între gay.
  4. Parlamentul a votat anul acesta o lege de modificare a Constituției prin care clarifică înțelesul noțiunii de „soți” și îl limitează doar la „bărbat și femeie”. Modificările propuse au fost verificate de CCR de două ori și curtea a arătat că prin această modificare nu se înlătură un prezumtiv drept al gay-ilor de a se căsători, deoarece chiar și în actuala redactare Constituția înțelege prin „soți” doar uniunea oficială dintre „bărbat și femeie”. În mod normal, modificarea ar fi trebuit avizată de Comisia de la Veneția. S-a omis acest lucru, însă exact în urmă cu un an, când s-a modificat Constituția Georgiei exact în același sens ca în România, Comisia a spus că e la latitudinea statelor să decidă căsătoria doar pentru bărbat și femeie, dar va trebui să permită parteneriatul civil. Modificările arătate vor fi supuse referendumului din 6-7 octombrie 2018. Față de deciziile Curții Constituționale, rezultă că efectul juridic al modificării Constituției este zero.
  5. Guvernul a alocat 35,1 de milioane de euro din bugetul statului pentru organizarea acestui referendum. Susținerea politică a acestui referendum este evidentă: parlamentari de orientări politice opuse au votat pentru revizuire, Guvernul a modificat legea astfel încât în loc de o zi, cetățenii vor putea merge la vot în două zile; preoți și politicieni organizează evenimente legate de referendum chiar în biserici; în curtea unor Primării sunt afișe sau corturi, iar pe site-urile lor au apărut anunțuri cu invitarea oamenilor la vot și li se indică în mod expres să voteze „Da” pentru modificarea Constituției, arătându-se că altfel ar însemna că ei susțin căsătoria între persoane de același sex; au fost autorizate ridicarea de bannere pe blocuri și stâlpi cu mesaj homofob sau fals vizavi de referendum.
  6. Implicarea Bisericii este uriașă: preoții merg acasă la oameni pentru a le împărți pliante cu privire la pericolul care ne paște dacă oamenii nu merg la referendum. Unii preoți merg în cinematografe, înaintea filmelor, să spună publicului același lucru. Călugării afirmă că vor vota pentru prima dată în viața lor. La slujba de duminică le spun oamenilor că cei care nu merg la referendum sunt oamenii diavolilor și că cine nu e pentru familia tradițională comite un păcat. Elevii de la seminariile teologice împart pliante pe stradă și în cutiile poștale. Patriarhul și mitropoliții României au făcut înregistrări video pe care le-au răspândit la televiziuni și în mediul online. Toate aceste materiale conțin informații emoționale despre familie, adopția copiilor și homosexuali, deturnând atenția de la obiectul real al modificării propuse.
  7. Chiar refuz să cred că cei care sunt dușmanii nației și pun în pericol viitorul României sunt câteva sute sau mii de oameni cu altă orientare sexuală decât a celor vocali. Astfel, prezentul crud ne arată că sunt mari probleme în România cu familiile și copiii, dar noi refuzăm cu vehemență să acceptăm discutarea lor: violența domestică  (20 de copii sunt uciși în propriile familii anual, 6 din 10 copii sunt bătuți în propriile familii), incesturile (50 de copii sunt violați anual de proprii părinți sau frați), copiii abandonați sau abuzați în familii (57.000 sunt acum sub protecția statului, din care 43.000 sunt în orfelinate), fetițele adolescente care nasc (România este pe primul loc în UE la mămici sub 15 ani), abandonul școlar (2 din 10 copii abandonează școala, 40% din adolescenți sunt analfabeți funcțional), consumul de droguri (2 din 10 adolescenți consumă substanțe interzise), bolile (30.000 de copii suferă de autism, 18.000 de copii cu dizabilități nu sunt școlarizați, 2500 au diabet, unul din 10.000 de copii au o formă de cancer), sărăcia (200.000 de copii se culcă flămânzi în fiecare seară). Însă, acum o săptămână președintele Coaliției pentru Familie a afirmat public că aceasta nu are resursele umane și financiare pentru a rezolva aceste probleme….
  8. Dezbaterea care s-a purtat în această campanie începută acum trei ani nu are nicio legătură cu revizuirea Constituției de peste trei zile: s-a discutat despre Occidentul retrograd, boala homosexualilor, manualele din școli, adopții, morala versus legea, teoria Big Bang versus credința în Dumnezeu, parade ale gay-lor sau gesturile lor de afecțiune în public, dar nu despre căsătorie. Ca și cum, dacă ar dori să afecteze în vreun fel căsătoria, Parlamentul nu ar putea modifica alte prevederi ale Codului Civil care să o bagatelizeze sau să o îngreuneze – oricând, chiar după modificarea Constituției, politicienii vor putea opera schimbări în Codul civil și, până ar fi declarate neconstituționale, ele vor fi produs deja efecte: de ex, să se permită căsătoriile între sau cu minorii, ale părinților cu proprii copii, ale fraților, să impună impozite mai mari la cuplurile căsătorite sau să interzică adopțiile de către cuplurile căsătorite sau alte asemenea lucruri stupide.
  9. Paradoxurile pe care ni le-a oferit România în legătură cu această revizuire sunt multe: Cuvântul „soți” în limba română nu comportă decât o singură definiție lingvistică și juridică, însă mulți găsesc și alte definiții care au declanșat prezenta acțiune. Frica de homosexuali și de imoralitatea unora dintre semenii noștri este ciudată la un popor care se declară credincios în proporție de 95%: adică o morală religioasă puternică atât de extinsă ar trebui să blocheze multe comportamente inadecvate. Implicarea cultelor neoprotestante și mai ales a Bisericii ortodoxe și catolice în această campanie care se poartă, totuși, într-un stat secular, este stranie: ele militează pentru căsătoria civilă, în timp ce totuși din punct de vedere religios neprezentarea la cununia religioasă este considerată un păcat. Patru milioane de oameni își cresc copiii în Occidentul declarat „decadent” de către cele trei milioane de semnatari din țară. Se vorbește de pericolul legalizării zoofiliei în condițiile în care România este una din cele trei țări europene unde zoofilia nu este, din păcate, interzisă de lege. Și altele…

Concluzii:Prezenta inițiativă și campania pentru referendum a declanșat și întreținut o dezbatere homofobă în România, de o amplitudine națională. Pseudo-dezbaterea a dus la formularea unor acuze publice ridicole: cei care merg la referendum sunt numiți „pupători de moaște”, „retrograzi”, „asemenea vânătorilor de vrăjitoare din Evul Mediu”, în timp ce cei care se opun referendumului sunt numiți „ideologi”, „(sexo)neomarxiști”, „progresiști”. Cu aceeași scârbă și dezgust. Sunt sigur însă că românii nu cunosc mai nimic din instituția căsătoriei și nici nu sunt interesați de aceasta decât la celebrarea ei și, eventual, la divorț.

O Biserică puternică ar fi trecut cu vederea acțiunile izolate ale comunității LGBT sau ar fi militat pentru educarea membrilor într-un anumit spirit, treptată. Așa, i s-a acordat o importanță și o atenție pe care niciodată nu ar fi avut-o prin proiecte sau acțiuni proprii. Indiferent de rezultatul referendumului, comunitatea LGBT și libercugetătorii au avut de câștigat: imagine, simpatizanți, sensibilizare. Pe termen scurt, „tabăra” lor va milita pentru legiferarea parteneriatului civil, iar pe termen lung pentru recunoașterea căsătoriilor încheiate în străinătate chiar între persoane de același sex. În paralel, cealaltă „tabără” va iniția interzicerea avortului și a contracepției, taxa pe celibat, interzicerea reclamelor cu femei sumar îmbrăcate.

Nu mă îndoiesc că cei care își iubesc familia și doresc să apere copiii și viitorul României (acestea fiind principalele argumente ale inițiatorilor referendumului), vor sta acasă de referendum și se vor iubi, făcând copii.

01/10/2018

Revizuirea Constitutiei nu a trecut pe la Comisia de la Venetia

Filed under: LGBT,referendum — Cristi Danilet @ 10:03 PM
Tags: , , , ,

ComisiaVenetiaAtunci când se modifică o Constituție din Europa, se cere opinia/avizul Comisiei Europene pentru Democrație prin Lege (Comisia de la Veneția). România a procedat astfel la revizuirile sau încercările de revizuire anterioare. Acum s-a omis. Chiar și așa, în chestiunea căsătoriei dintre bărbat și femeie Comisia s-a pronunțat identic în cazul Georgiei, anul trecut.

Revizuirea 2003: În anul 2001 s-a propus revizuirea Constituției României aprobată prin referendum în anul 1991. S-a întocmit un proiect de lege, apoi s-a solicitat avizul Comisiei de la Veneția care în anul 2003 a formulat observații, apoi s-a îmbunătățit proiectul de lege care a fost aprobat de Parlament. Iar poporul a votat în 2003, prin referendum, modificarea Constituției prin ceea ce avea să devină legea nr. 429/2003 ce modifică jumătate din articolele Constituției.

Revizuirea 2013: În anul 2013 s-a propus o nouă revizuire a Constituției României. S-a întocmit un proiect de lege, apoi s-a solicitat avizul Comisiei de la Veneția în anul 2014 care a formulat observații. Proiectul de lege nu s-a mai finalizat, lucrările comisiei de revizuire au încetat.

Revizuirea 2018: În anul 2015 se propune de către cetățeni revizuirea Constituției României. Se întocmește un proiect de lege care e aprobat de Parlament. Iar poporul este chemat să voteze, prin referendum, modificarea Constituției. Fără nicio opinie din partea Comisiei de la Veneția. De ce lipsește acest aviz, nu știu. Dar dacă ar fi fost cerut, Comisia ar fi procedat la fel ca în cazul Georgiei.

Cazul Georgiei: În 2016 Parlamentul inițiază modificarea Constituției. În anul 2017 Comisia de la Veneția adoptă Avizul/Opinia nr. 876/2017 (CDL-AD(2017)013), în care cu privire la dreptul la căsătorie specifică la pct. 59-63 următoarele:

  1. În prezent art. 36 alin. (1) din Constituție prevede „Căsătoria are la bază egalitatea drepturilor și consimțământul liber al soților” fără să prevadă că e vorba de persoane de sex opus. Proiectul de revizuire definește explicit căsătoria ca fiind „uniunea dintre un bărbat și o femeie (…) întemeiată pe egalitatea drepturilor și libera voință a soților”.
  2. Comisia de la Veneția arată că s-a pronunțat în cazul Armeniei că o astfel de reglementare nu trebuie interpretată ca excluzând recunoașterea uniunilor dintre persoanele de același sex (a se vedea Opinia CDL-AD 2015(037), para. 46).
  3. Comitetul pentru Drepturile Economice, Sociale și Culturale al ONU a cerut statelor membre să recunoască în mod legal relațiile dintre partenerii de același sex (a se vedea E/C.12/BGR/CO/4-5, para. 17; E/C.12/SVK/CO/2, para. 10); nerecunoașterea unei astfel de relații este o violare a art. 8 și art. 14 din CEDO (a se vedea Curtea EDO, cauza Oliari și alții c Italia, 21 iulie 2015 ; cauza Vallianatos și alții c. Greciei, 7 noiembrie 2013).
  4. Sub actuala Constituție a Georgiei, introducerea căsătoriei prin lege (sau interpretare constituțională) ar respecta Constituția. Această soluție – de a permite Parlamentului să decidă – este satisfăcătoare și preferabilă, lăsând loc pentru dezvoltări viitoare în această materie. Dacă proiectul de modificare a Constituției exclude acum căsătoria între persoane de același sex, trebuie clarificat faptul că acest lucru nu privește parteneriatele între persoanele de același sex. Georgia, la fel ca orice alt stat membru al Consiliului Europei, are obligația de a respecta standardele CEDO și, de aceea, trebuie să ofere recunoaștere juridică (cum ar fi parteneriate civile sau parteneriate înregistrate pentru cupluri de același sex). Modul de redactare a articolului 30 alineatul (1) din proiectul de modificare a Constituției nu exclude introducerea parteneriatului civil (pentru cuplurile de același sex și cele de sex diferit) în baza Codului civil georgian și nu ar trebui interpretat ca interzicând un astfel de parteneriat între persoane de același sex.

Cu alte cuvinte, revizuirea Constituției în sensul de a se limita căsătoria doar la bărbat și femeie deschide calea legiferării parteneriatelor civile. Așadar, România trebuie să adopte în curând o lege prin care să se acorde o protecție pentru concubinajele atât între persoane de sexe diferite, cât și între persoane de același sex. De altfel, acest lucru spune recent și Curtea noastră constituțională: Bucurându-se de dreptul la viaţă privată și de familie, persoanele de același sex, care formează cupluri stabile, au dreptul de a-și exprima personalitatea în interiorul acestor relații și de a beneficia, în timp și prin mijloacele prevăzute de lege, de o recunoaștere legală și judiciară a drepturilor și îndatoririlor corespunzătoare” (CCR, Decizia nr.534 din 18 iulie 2018, para. 41).

28/09/2018

Reprezentantii CpF si BOR recunosc: (AUDIO) „Referendumul nu e despre familie!”

Filed under: LGBT — Cristi Danilet @ 7:35 PM
Tags: , , ,

cost referendum

Onestitatea intelectuală ar trebui să ne oblige să susținem ori să combatem o anumită acțiune în mod argumentat, rațional și temeinic. Dar, manipularea grosieră care a avut loc în legătură cu referendumul din 6-7 octombrie 2018 (numit impropriu „referendumul pentru familie”) demonstrează cât de ușor se pot folosi argumentele emoționale și prejudecățile, și cât de ușor se poate profita de lipsa unei culturi civice și legale de bază. Eu cred că orice vot trebuie dat în cunoștință de cauză, pentru a fi valabil, căci altfel el este viciat.

Așadar, de câteva luni, mai mulți cunoscători ai legislației au început să demonteze argumentele celor care au inițiat și au susținut revizuirea Constituției arătând că una se votează la referendum (căsătoria) și alta se spune că se votează (familia, familia tradițională, nefirescul homosexualilor, capacitatea de reproducere a oamenilor, împotrivirea la adopția copiilor de către doi bărbați, siguranța copiilor, manualele școlare, viitorul României) și că nici înainte, nici după Referendum căsătoria nu se poate și nu se va putea încheia decât între bărbat și femeie. Ca urmare, susținătorii referendumului au început să își schimbe discursul. Și totul a culminat cu ziua de ieri în care, la o emisiune radio, reprezentanții CpF și cei ai BOR aflați la aceeași masă au demontat singuri toată motivația cu privire la referendum derulată în ultimii doi ani de zile. Practic, începând de ieri, au devenit inutile afișele și bannerele publicate susținerea referendumului (vezi mai jos 10 dintre ele), respectiv clipurile cu preoți (mitropolitul Teofan, mitropolit LaurentiuIPS Teofan) ce îndeamnă publicul la vot pentru ….familie.

Iată mai jos transcrierea primei părți din emisiune:

Ana Corina Săcrieru, purtător de cuvânt al Coaliţiei pentru Familie: „Articolul 26 din Constituție ocrotește toate raporturile de fapt de familie, absolut toate. Demersul acesta are drept obiect exclusiv definiţia căsătoriei. Sunt două lucruri diferite”.

Vasile Bănescu, purtător de cuvânt al Patriarhiei Române:Tema acestui referendum este una foarte simplă și absolut clară (…) vorbim despre referendumul pentru definirea, explicitarea noțiunii de căsătorie. Niciodată nu a fost vorba vreun un moment anume, pe parcursul acestui demers, despre familie. Biserica Ortodoxă Română, societatea civilă românească, Coaliția pentru Familie, percepe familia în toate gradele ei de existență, de la familia integrală, părinți-copii, familie monoparentală, familie provenită din adopție. Toate aceste variații în zona familiei rămân neatinse, pentru că scopul acestui referendum nu este familia și redefinirea ei, care este și imposibilă (…)”.

Deci, acum este clar pentru toată lumea că la referendum este vorba de CĂSĂTORIE și nu despre familie. Iar FAMILIA nu este doar de un singur tip, ci de mai multe tipuri. Iar toate aceste tipuri de familie rămân neatinse în urma referendumului.

Așa cum am spus în 2016, în România nu se pot căsători decât un bărbat cu o femeie, iar o persoană poate adopta un copil fără ca orientarea sa sexuală să conteze. Așa cum am spus în 2017, chiar și fără referendum în România nu se vor putea căsători decât un bărbat cu o femeie, iar familiile sunt de mai multe tipuri și nu se reduc doar la cele născute din căsătorie. În fine, așa cum am spus ieri, în urma deciziei CCR proaspăt publicate familia homosexuală este recunoscută pentru prima dată în mod oficial și va rămâne neatinsă de către referendum.

Dacă la toate acestea adaug faptul că președintele CpF, acum două zile, a declarat că sunt probleme în familiile din România pe care organizația sa nu le poate rezolva (video AICI), rezultă că referendumul nu are nicio legătură cu problemele din cadrul familiilor: abandonarea copiilor, agresarea lor, violența domestică, abandonul școlar, nașterile de către adolescente, moartea prematură a copiilor.

Iar noi vom cheltui 35 milioane de euro pentru a modifica un cuvânt, trecând în locul lui explicația sa, care este recunoscută de secole.

Cam atât despre un referendum inutil.

.

27/09/2018

CCR, decizie istorica: de la casatorie si concubinaj la familia homosexuala

Filed under: familia,LGBT — Cristi Danilet @ 5:52 PM
Tags: , , , , , ,

casatorie  curcubeu

CCR a adoptat o decizie în urmă cu câteva luni cu privire la drepturile unui cuplu de homosexuali. Azi s-a publicat motivarea deciziei care va intra în istorie: pentru prima dată în dreptul nostru se recunoaște în mod oficial ceea ce sociologii numesc „familia homosexuală”.

Cu toții știm că două persoane de sex opus care sunt căsătorite și care au un copil formează o familie. Dar o familie se poate naște nu doar din căsătorie, ci ea poate rezulta și din relații de rudenie, adopție și chiar din simpla conviețuire (concubinaj, coabitare). De aceea, un părinte singur cu un copil formează o familie; la fel, bunicii care cresc un nepot ai cărui părinți sunt decedați; la fel, un frate major care își crește sora mai mică, fiind abandonați de părinți; la fel, o persoană care adoptă un copil; la fel, un asistent maternal care îngrijește un copil primit de la stat. La fel, doi homosexuali care trăiesc împreună au o viață de familie.

Că este așa o spun instrumentele drepturilor omului de ani de zile. Dar o spune și Curtea Constituțională în trei decizii publicate în ultimii trei ani, dintre care primele două se referă la persoane de sex diferit, iar ultima – publicată ieri pe internet, în celebra cauză Coman-Hamilton – se referă, pentru prima dată în dreptul nostru, strict la persoanele de același sex.

„Art.48 din Constituţie consacră și protejează dreptul la căsătorie, şi relaţiile de familie rezultând din căsătorie, distinct de dreptul la viață familială/respectarea și ocrotirea vieții familiale, cu un conţinut juridic mult mai larg, consacrat și ocrotit de art.26 din Constituție. Noțiunea de viaţă de familie este complexă, cuprinzând inclusiv raporturile de familie de fapt, distinct de relaţiile de familie rezultând din căsătorie”. (CCR, Decizia nr.580 din 20 iulie 2016, para. 40).

„Din punct de vedere moral, afectiv și al dreptului la întemeierea familiei, nu există nicio diferență relevantă între partenerii de viață căsătoriți legal și cei implicați într-o uniune consensuală. Există „viață de familie” și în cazul unei relații de fapt echivalente căsătoriei, numită concubinaj” (CCR, Decizia nr. 562 din 19 septembrie 2017, para. 21 și 35).

„Relația pe care o are un cuplu format din persoane de același sex intră în sfera noțiunii de „viață privată”, precum și a noțiunii de „viață de familie”, asemenea relației stabilite într-un cuplu heterosexual, fapt ce determină incidența protecției dreptului fundamental la viață privată și de familie, garantat de art. 7 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, de art. 8 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de art. 26 din Constituția României. Bucurându-se de dreptul la viaţă privată și de familie, persoanele de același sex, care formează cupluri stabile, au dreptul de a-și exprima personalitatea în interiorul acestor relații și de a beneficia, în timp și prin mijloacele prevăzute de lege, de o recunoaștere legală și judiciară a drepturilor și îndatoririlor corespunzătoare” (CCR, Decizia nr.534 din 18 iulie 2018, para. 41).

Pagina următoare »