Anticoruptie judiciara-un comunicat istoric

Acum un an, televiziunile difuzau neincetat imagini cu o judecatoare prinsa la volan, banuita ca a condus in stare de ebrietate, care injura cameramanii, politistii si cerea ajutor de la presedintele instantei sale pentru a-si rezolva situatia. Situatia a fost atat de jenanta pentru toata lumea, incat magistratii insisi au simtit nevoia unei reactii. Si a fost: printr-un comunicat public, UNJR a aratat atunci ca magistratii sunt egali cu ceilalti cetateni in ceea ce priveste supunerea fata de lege, ca atitudinea acelei judecatoare este una nedemna, ca aceasta a prejudiciat grav imaginea tuturor magistratilor si a criticat CSM pentru lipsa unei anchete.

Iata acum, dupa un an, UNJR reactioneaza din nou.  De data aceasta nu mai este vorba de simpla conduita incorecta, ci de coruptie. Urmare a semnalarii de catre presa a unui posibil nou caz de coruptie judiciara, UNJR a emis un comunicat prin care face apel la integritatea magistratilor, reamintindu-le acestora necesitatea dovedirii exercitarii cu buna credinta a nobilei functii pe care o ocupa. Desi am fost implicat in redactarea comunicatului, ideea emiterii acestuia nu mi-a apartinut. Satisfactia mea a fost cu atat mai mare. Inseamna ca demersul meu inceput in urma cu 2 ani, cand am vorbit din interior pentru prima data de coruptia din justitie ceea ce a atras anchetarea mea de catre CSM pe motiv ca as fi incalcat deontologia caci as atinge reputatia profesionala a colegilor, incepe sa dea rezultate.

Cred ca trebuie subliniat ca e din ce in ce mai evident ca magistratii insisi isi doresc un mediu curat in care sa lucreze. Cei care nu ne fac cinste, trebuie eliminati din sistem. Cei corecti s-au saturat sa tot fie supusi unei anatemizari generalizate. E pentru prima data cand o asociatie profesionala a magistratilor reactioneaza in acest fel. Evenimentul merita marcat.

Conduita judiciara-standarde ONU

Principii si Comentarii, RO (2009)

In aceste zile am terminat de tradus o lucrare deosebit de importanta in domeniul conduitei judiciare. Este vorba de Principiile de la Bangalore privind Conduita Judiciara (2001, 2002) si Comentariile acestor principii (2007). Lasand celor interesati sa lectureze aceste instrumente internationale, iata cateva dintre intrebarile la care raspunde acest manual:

Independenta E suficient ca judecatorul sa fie independent sau trebuie sa se lupte ca si colegii lui si, in cele din urma, sistemul sa fie independent? Independenta pentru magistrat e mai degraba un drept sau o responsabilitate? Judecatorul trebuie sa fie surd la sau sa dea hotarari confom criticilor publicului? Trebuie sa fie judecatorul izolat de societate? Ar inseamna asta ca judecatorul nu se poate intalni cu prietenii sau care sunt avocati sau procurori? E importanta increderea populatiei? Poate judecatorul sa ajute la cresterea ei? Poate fi dependent judecatorul de colegii de complet, colegii din instanta, sefii instantelor, instantele ierarhic superioare, deciziile instantei supreme? Judecatorul este tinut doar sa apere drepturile omului sau trebuie sa si le promoveze?  

Impartialitatea Poate un judecator lipsit de independenta sa fie impartial? Dar invers? E suficient ca judecatorul sa fie impartial in constiinta lui, sau trebuie sa se si vada acest lucru in comportamentul sau judiciar si chiar cel din afara instantei? Este permis ca judecatorul sa critice activitatea institutiilor politice? Se poate implica judecatorul in redactarea unor proiecte de legi? Poate judecatorul lucra in ministere sau alte institutii politice ori administrative? Ce este subiectismul? Ce este prejudecata? Ce este conflictul de interese? Poate avea judecatorul intalniri private cu partea? Sau cu avocatul acesteia? Trebuie judecatorul sa fie interestat de afacerile si relatiile membrilor apropiati ai familiei? Are voie un judecator sa comenteze o cauza? Dar sa isi motiveze public solutia? Poate un judecator sa aiba relatii cu presa? E admisibil ca un judecator sa isi caute un alt loc de munca cat mai este inca judecator? Poate o prietenie sau o relatie de vecinatate cu o parte sau cu un avocat, ori propria cunoasterea a faptelor din cauza sa duca la abtinerea/recuzarea judecatorului? 

Integritatea Conduita ireprosabila ceruta unui judecator priveste doar activitatea din instanta sau si in afara acesteia? In ce masura e importanta parerea tertilor in aprecierea conduitei magistratului? Conduita personala a unui judecator influenteaza increderea in intreg sistemul? 

Corectitudinea E adecvat ca judecatorul sa fie condus cu masina procurorului sau a politistului, ori in autobuz sa stea langa o parte?  Poate judecatorul sa frecventeze barurile, cluburile, sa cante karaoke, sa fie membru in asociatii sau societati secrete? Poate practica jocuri de noroc? Ce impedimente poate genera o relatie amoroasa cu un avocat? Ce se intampla daca singurul judecator dintr-o instanta este recuzabil si totusi trebuie luata rapid o solutie intr-un caz? Pot avea loc intalniri in casa judecatorului? Daca sotul judecatorului e avocat sau politician, pot folosi aceeasi linie telefonica? Pot fi criticate actiunile judecatorului, hotararile acestuia, viata sa privata? In ce masura poate  judecatorul sa utilizeze resursele instantei sau personalul acesteia in interes privat? Poate judecatorul sa scrie carti? Chiar daca aceasta i-ar aduce beneficii financiare mai mari decat cele din exercitarea profesiei? E permis sa apara la posturi comerciale tv sau radio? Poate judecatorul sa participe la educarea comunitatii? Poate fi tutore, curator? Poate fi membru in conducerea unei asociatii de proprietari? E permis sa fie arbitru, mediator, sau sa dea sfaturi juridice prietenilor sau rudelor? Poate fi judecatorul membru intr-un sindicat? Poate participa la evenimente mondene? In ce conditii are voie sa accepte daruri? 

Egalitatea Este obligat judecatorul sa evite discriminarea? Sa accepte diversitatea culturala? Poate face remarci ironice, glume ori spune dragalasenii la adresa partilor, avocatilor, colegilor?

Competenta si straduinta E o necesitate pentru judecator odihna, relaxarea, viata de familie? Are obligatii judecatorul si fata de managementul instantei? Are vreun rol in preintampinarea primirii/oferirii platilor neoficiale? Ce materii trebuie studiate in cadrul programelor de formare ale judecatorilor? 

Finalul comentariilor face trimitere la traditii culturale si religioase antice: dreptul hindus, filosofia budista, dreptul roman, dreptul chinez, dreptul african, dreptul evreiesc, crestinismul, dreptul islamic. Mi-au atras atentia unele aspecte:  Judecatorul poarta mantie sau roba? Poate judecatorul sa dea hotarari dupa miezul noptii, sau obosit fiind, ori flamand, ori cand este prea fericit? Poate sugera raspunsuri partilor? Are voie sa simta frica? Inclusiv de o posibila demitere?

Astept cu interes parerea celor care vor citi acest manual, inclusiv sugestii cu privire la traducerea in limba romana, disponibila la Principii si Comentarii, RO (2009).

 

EVENIMENT: Coruptia si anticoruptia din sistemul juridic

Pe data de 17 nov 2009, la Bucuresti, voi lansa o carte cu un subiect incitant: `Coruptia si anticoruptia din sistemul juridic`. Ea este rezultatul unui studiu efectuat pe parcursul a doi ani, cuprinzand referiri la toate documentele internationale care fac referire la acest subiect, toata legislatia Romaniei in materie si insistand pe aspectele de integritate ale personalului din sistemul juridic. Cartea, publicata cu sprijinul KAS-PSDESE va fi lansata intr-un cadru festiv, iar distribuirea ei este gratuita. Intrarea este libera, cu anuntarea prealabila a organizatorilor. Iata mai jos cuvantul inainte al acestei publicatii:

Justitia este coloana vertebrala a oricarei societati democratice. Existenta statului de drept, acceptarea valorilor si principiilor acestuia presupune incredere in justitie. Iar pentru ca increderea cetateanului sa existe, profesionistii care activeaza in sistemul juridic trebuie sa ofere credibilitate. Aceasta necesita un comportament dincolo de orice repros, o conduita profesionala exemplara. Tinand cont de aceasta cerinta, am analizat in studiul de fata integritatea judiciara si afectarea acesteia prin coruptie. Demersul nostru are ca scop o dimensionare cat mai fidela a coruptiei din sistemul juridic, pentru a formula o pozitie adecvata fata de acuzele tot mai dese in acest sens, dar fara a avea intotdeauna o baza fundamentata.

Este adevarat ca in orice stat este prezenta coruptia, la orice nivel al institutiilor publice si private. Insa prea putin este cunoscuta, atat pentru publicul larg, cat  chiar si pentru unii profesionisti ai dreptului, semnificatia acestui termen; de altfel, acelasi lucru este valabil si pentru alte notiuni des utilizate precum „profesionalism”, „integritate”, „deontologie”, „serviciu public”, „interes public” De exemplu, cuvantul „coruptie”` nu apare in legislatia interna privind organizarea judiciara si statutul judecatorilor si procurorilor sau statutul personalului auxiliar si conex, si nici in codurile deontologice ale acestor categorii profesionale. Cuvantul „integritate” (ne referim, desigur, doar la integritatea morala, nu si la cea fizica sau psihica) este mentionat, in aceleasi acte normative, doar de trei ori si aceasta intr-o simpla insiruire de cuvinte. Numai in Regulamentul de evaluare al magistratilor este prevazut ca integritatea se apreciaza, fara nicio detaliere, „in functie de respectarea standardelor de conduita, sanctiunile disciplinare aplicate si impartialitatea”.

In general, la admiterea in profesiile juridice si ulterior pe parcursul carierei se verifica doar capacitatea de a memora notiuni juridice, desi cu multe dintre ele nici nu ne intalnim in cariera, iar in cel mai bun caz se verifica gandirea logica. Nu sunt dezvoltate suficiente modalitati de a verifica taria de caracter, verticalitatea, rezistenta la presiuni, nu se cultiva inca destule cai si metode de recunoastere si combatere a abuzurilor. Totodata necunoasterea notiunilor elementare de management si comunicare duc la perpetuarea unei stari de indiferenta sau neimplicare a membrilor colectivului in viata institutiilor in care isi desfasoara activitatea. De asemenea, insuficienta informare a populatiei cu privire la modul de organizare si functionare a justitiei duce deseori la pierderea increderii si amplificarea artificiala a intinderii fenomenului coruptiei.

In acest context, mi-am propus sa tratez un subiect sensibil – coruptia din justitie. Este sensibil, pentru ca nu ar trebui sa existe coruptie in justitie, din moment ce acest sistem face parte chiar din mecanismul legal si institutional de curmare a coruptiei; insa condamnarile din ultimii ani ale unor judecatori, procurori, avocati, grefieri, lucratori din politia judiciara releva ca nu sunt concepute inca suficiente metode de prevenire si combatere a coruptiei din interiorul sistemului. Subiectul tratat este  sensibil si pentru ca personalul greu accepta sa vorbeasca de coruptie, nefiind inca conturata o puternica cultura anticoruptie in interiorul sistemului chemat sa o infaptuiasca. Cu toate acestea, exista suficiente studii, rapoarte, statistici si chiar dosare instrumentate pentru a ne putea face o parere intemeiata despre coruptia din sistemul juridic – si spunem „sistem juridic” pentru ca cercetarea de fata nu priveste doar magistratii, ci si politia judiciara, avocatii, grefierii, executorii, notarii, lichidatorii, expertii, inspectorii de integritate etc. Este sensibil, de asemenea, pentru ca societatea romaneasca lanseaza cu usurinta acuze de coruptie la adresa functionarilor si magistratilor, in situatii cand in realitate este vorba de disfunctionalitati organizatorice sau incompetenta agentilor publici.

Lucrarea trateaza acest subiect in patru parti, analizand chestiunile generale despre coruptie cu relevanta pentru sistemul juridic, modalitatile si mijloace de corupere a celor ce activeaza in sistem, instrumentele internationale in domeniu care trateaza acest subiect, respectiv principalele metode sau politici anticoruptie aplicabile in sistemul juridic.

Obiectivul acestui studiu – mai degraba sociologic decat juridic – este acela de a oferi un tip de abordare sistemica, o evaluare a integritatii din sistemul juridic romanesc atat la nivel institutional, cat si la nivel individual. Evident, studiul nu este aplicabil doar Romaniei, chiar daca referirile concrete vor privi indeosebi tara noastra. Rezultatul cercetarii noastre nu se vrea nicidecum o generalizare, ci ia in calcul cazuri si situatii punctuale preluate din informatiile oficiale si constatarile personale. 

Numirea Presedintelui ICCJ

Numirea Presedintelui ICCJ nu a starbit dezbateri asa cum s-ar fi asteptat poate unii, raportandu-se la rolul crucial al ICCJ in viata juridica romaneasca si la rolul Presedintelui ICCJ dat nu numai de functia manageriala la nivelul acestei curti, ci mai ales de calitatea de reprezentant in virtutea legii – art.3 lit c Legea 317/2004 – al puterii judecatoresti (adica al intregului corp de judecatori). Incerc eu sa ating cateva puncte sensibile ale acestei numiri:

1. Procedura legala de numire Art. 53 Legea 303/2004 prevede ca numirea Presedintelui ICCJ o face Presedintele Romaniei, pe o perioada de 3 ani, la propunerea CSM (art 40 lit g Legea 317/2004 arata ca aceasta atributii revine sectiei de judecatori a CSM), dintre judecatorii care au activat la ICCJ cel putin 2 ani. Presedintele Romaniei poate refuza numirea, motivat. Desi este posibil, legea nu prevede ce se intampla daca CSM face o a doua propunere identica si Presedintele Romaniei ar refuza din nou (numai la refuzul numirii juzilor definitivi si a numirii sefilor inalti de la Ministerul Public art. 31, respectiv art 54 contin referiri).

De asemenea, desi legea cere calificativul `foarte bine` la numirea in functiile de conducere de la instantele inferioare si la promovarea la ICCJ, nu prevede aceasta cerinta in leg cu numirea ca Pres ICCJ – insa CSM, in cazul jud. Cornoiu, sanctionat disciplinar pt interventie in procedura de impartire aleatorie a dosarului in cauza `Casa parintilor lui Macovei`, a fost respins de CSM.

2. Procedura adoptata Dupa interventia Presedintelui Basescu la CSM cu ocazia protestului, cand acesta a criticat numirea cu delegatie a jud. Barbulescu la conducerea ICCJ, judecatorii de la mai multe instante au solicitat CSM o procedura publica de numire. Sunt convins ca nimeni nu a inteles prin aceasta ca CSM sa dispuna in cadrul unei sedinte publice, ci referirea privea punerea in dezbaterea publicului, inclusiv a magistratilor (acest lucru l-am afirmat, de altfel, public), a acestor candidaturi.

Am avut 5 candidaturi. CV-urile candidatilor au fost publicate cu 2 zile inaintea audierii. 2 membri ai SoJust au facut singurul efort perceptibil de punere in dezbatere a candidaturilor, prin publicarea unor ample interviuri cu 3 dintre acestia (Dragomir, Barsan, Barbulescu).

In timpul procedurii de solutionare, s-au pus in discutie participarea la vot a unui membru CSM, tardivitatea unor candidaturi si calitatea de membru ales/de drept a jud. Barbulescu. S-a decis cu majoritate de voturi in favoarea propunerii jud. Barbulescu. Audierile s-au desfasurat cu usile deschise si la o parte a lor a participat si presa.

Desi zilnic sunt trimise tot felul de hartii de la CSM sa ne dam cu parerea despre tot felul de chestii care, nu am primit nimic in legatura cu aceste candidaturi. Evident, nici de participat la sedinta nu putea fi vorba, ca era o zi de munca obisnuita. Oricum, ca un facut, in sala de presa s-a intrerupt sonorul (deja vu), asa ca si putinii care au vrut sa asiste de acolo nu au putut. Eu as fi transmis prin sistemul informatic al instantelor aceasta audiere, sa o poata vedea toti judeatorii.

Dupa adoptarea hotararii de catre CSM, a fost publicat si planul propus de jud. Barbulescu. Mai tarziu, au fost publicate, nu pe un site institutional insa, lucrarile d-nei Barsan si a d-lui Dragomir. Nu stim nimic de celelalte planuri.  

3. Probleme de legalitate In CSM-ul intermediar care a fost in anii 2003-2004, 4 dintre membrii de atunci au promovat la ICCJ in timpul mandatului lor (1 de la Trib, si 3 de la CA). Pentru a evita o astfel de situatie, forma initiala a Legii 317 prevedea in anul 2004 in art 56 alin.1 interdictia pentru membrii alesi ai CSM sa fie pomovati (in intelesul de atunci al legii, pomovarea privea si ocuparea functiilor de conducere). La revizuirea din 2005, avand in vedere ca se prevedea in propuneri ca membrii alesi sa devina permanenti, s-a renuntat la aceasta dispozitie care ramanea fara obiect. Dar ca urmare a deciziei CC de neconstitutionalitate a modificarii mandatului membrilor CSM in cursul derularii lui, s-a pastrat din 2005 posibilitatea activarii in doua parti in acelasi timp dar si posibilitatea promovarii acestora. Oricum, CSM a dat o interpretare cel putin ciudata: jud. Barbulescu este membru ales, dar prin faptul delegarii in functia de Presedinte ICCJ  care s-a petrecut acum o luna ar fi devenit membru de drept!

4. Conflictul de interese Nefiind asadar vreun impediment legal (de lege lata) la nominalizarea unui membru CSM la functia suprema judiciara, singura discutie care se poate duce este pe taramul conflictului de interese. Testul care se aplica in astfel de situatii este cel al observatorului rezonabil: ar putea un observator neutru, dezinteresat si informat sa spuna ca votul membrilor sectiei de judecatori ai ICCJ nu ar fi fost unul impartial/obiectiv dat fiind faptul ca jud. Barbulescu este colega lor din 2005 si le-a fost si presedinte in 2008?

Eu as forta lucrurile si, faptul fiind deja consumat, as intreba: au existat reactii in directia conflictului de interese? Raspunsul este NU. Nimeni nu s-a aratat deranjat de aceasta procedura (si nota bene, in materia conflctului de interese, perceptia rezonabila asupra lipsei de impartialitate trebuie adusa la cunostinta celor care iau decizia inainte, nu dupa solutionare) .

Dar merg si mai departe. Sa spunem ca ar fi existat reactii contra. Care ar fi fost urmarea? Firesc, membrii CSM trebuiau sa se abtina nu neaparat pt ca ar fi avut vreun interes in aceasta numire, ci mai ales pentru ca asa ar fi parut. In aceste conditii s-ar mai fi putut adopta vreo hotarare cu privire la candidatura jud. Barbulescu? Nu. Situatie in care, tot teoria conflictului de interese, ne spune clar ca regulile obisnuite de excludere a celor interesati de la luarea deciziei nu mai pot fi aplicate ca in conditii normale si organul decizional totusi va trebui sa ia decizia, pentru ca altfel nu ar mai putea functiona (acelasi lucru s-a intamplat cu RIL fata de sporul de 50% dat de ICCJ in conditiile in care qvasiunanimitatea membrilor de la suprema aveau deja actiuni pe rolul instantelor ordinale prin care revendicau acest drept salarial). Ceea ce, de altfel, s-a si intamplat.

5. Motivarea hotararii CSM va trebui sa isi motiveze decizia luata, conform art 29 alin 4 si alin 5 din Legea 317. Eu sunt interest nu neaparat de motivarea propunerii facute, cat mai ales de motivarea respingerii celorlalte propuneri. Evident, o justificare de genul `asa a vrut majoritatea` ar fi inacceptabila. Desi aceasta se scrie in toate hotararile date de CSM in legatura cu cariera magistratilor de genul transferuri, numiri la ICCJ, numiri la Inspectie. Adica, sunt niste judecatori de suprema respinsi nu pentru ca au fost nepotriviti functiei de Presedintele ICCJ, ci pt ca jud. Barbulescu a fost mai potrivita. Or, acest lucru trebuie aratat in motive: punctajul pe proiect, punctajul pe intrebari, modalitatea de evaluare etc. Altfel, ar inseamna ca totul e arbitrar si depinde de un vot subiectv si nu de conditii obiective care sa stea la baza votului. Iar carierea magistratilor, din contra, trebuie sa fie guvernata de principiul meritocratiei.

6. O lectie?   Este de reflectat daca un reprezentant al tuturor judecatorilor nu ar trebui cumva sa fie desemnat direct de toti judecatorii, si nu prin alti reprezentanti. Cel putin RNAG merita a fi informata, caci acesta e si scopul pt care a fost infiintata. De asemenea, membrii CSM alesi de magistrati ar fi putut sa se consulte cel putin informal cu cei ce i-au trimis in CSM. Iar reprezentantii societatii civile ar fi putut avea un rol in provocarea de dezbateri din partea ONG-urilor pe acest subiect. Numirea in top managementul unor institutii precum ICCJ, MP trebuie sa faca obiectul unor largi dezbateri intre magistrati, ONG-uri, in media. Promovarea in functii de executie sau numirea in functii de conducere in timpul mandatului de csm-ist ar trebui interzisa in mod expres.

Justitia romana-o justitie civila

Sunt convins ca majoritatea cetatenilor nu stiu varietatea cazurilor care sunt solutionate de instantele din Romania. Vedem la TV de dosare penale deschise unor politicieni pentru coruptie, mai vedem ceva imagini filmate cu indivizi care vand droguri si mai vedem la stirile de la ora 5 PM cazuri de infractiuni violente.  Si, da, cand mai vine o condamnare a Romaniei la CEDO, se vorbeste si de dosare cu case nationalizate. In rest, nimic.

In Romania anual sunt 2 milioane de dosare. Asadar, cei care vin anual in instante instante sunt maxim 4 milioane de oameni, dar multi dintre ei au deschise mai multe dosare. Majoritatea cetatenilor Romaniei nu au trecut insa prin justitia romana si nu cunosc amanunte despre funtcionarea si organizarea acesteia decat de ceea se da in mass-media.

Ei bine, conceptiile acestea cum ca justitia ar fi penala, sau ca doar infractiunile sunt ceea ce se judeca de justitia romana, sunt false. Astfel, potrivit datelor oficiale, in Romania sunt de solutionat cauze de natura civila in peste 80% din dosare, anual (in 2008 - 274.019 dosare in materie penală și 1.728.726 dosare în celelalte materii, adica 86,3% din cauzele de soluţionat sunt altele decât cele de natură penală). Cum corect arata recentul comunicat al UNJR, dintre tipurile de cauze civile pe care le soluţionează judecătorii români amintim cauzele ce au ca obiect litigii izvorând din raporturi juridice civile (succesiuni, revendicări, litigii cu privire la Legea nr. 10/2001, uzucapiune, anulare/reziliere de contracte, evacuări),  litigii comerciale, litigii de dreptul familiei (stabilirea/tăgada paternităţii, obligaţii de întreţinere, încredinţare minori, divorţuri), litigii de fond funciar, litigii de dreptul muncii, litigii in materia contenciosului administrativ sau a proprietăţii intelectuale.    

Calitativ, cifrele sunt urmatoarele: peste 80% din cauzele civile si peste 90% din cele penale se solutioneaza in mai putin de 6 luni; din solutiile pronuntate, in jur de 25% sunt atacate si doar 6% sunt infirmate.

Aceasta inseamna ca judecatorii romani solutioneaza in mod profesionist cauzele nascute din litigiile din viata de zi cu zi a cetatenilor, care sunt cele de natura civila. Deci judecatorul roman este o autoritate apropiata de cetateni cu rol covarsitor de important in reglementarea conflictelor din viata privata sau in legatura cu bunurile.

Resurse: europa.eu

Recomand: in spatele usilor deschise sta uneori o cruda realitate A.Neacsu

Vulnerabilitati ale sistemului juridic din Romania

Lunea trecuta, Initiativa pentru o Justitie Curata a lansat, in cadrul unei dezbateri la care au luat parte magistrati, avocati, experti criminalisti si jurnalisti, studiul „Vulnerabilitati ale sistemului juridic din Romania”. Lucrarea a fost intocmita de subsemnatul, in calitate de presedinte al Societatii pentru Justitie (membru al IJC), si face parte dintr-o cercetare mai ampla a mea asupra coruptiei si anticoruptiei din sistemul juridic carese va finaliza luna viitoare odata cu lansarea monografiei „Coruptia si anticoruptia din sistemul juridic”.

In cadrul dezbaterilor din ultima vreme legate de functionarea justitiei, s-a adus in atentia publica statul de drept si cerintele acestuia. In acest context, separarea celor trei puteri – legislativa, executiva si judecatoreasca – este esentiala. Independenta justitiei este, astfel, conditia oricarei societati democratice, justitia fiind in acelasi timp putere si contra-putere, caci ea asigura respectarea legii nu doar de catre cetateni, ci si de catre orice alte autoritati.

Pentru a fi si legitima, justitia se bazeaza pe increderea publica. In ultimii ani, increderea populatiei in justitie se mentine intre 20-28%, dar mai putin este popularizat ca increderea justitiabililor in justitie este intre 70-80%. Increderea este formata pe integritate judiciara si pe perceptia de integritate. Integritatea (adica lipsa coruptiei si respectarea deontologiei) este valoarea morala esentiala cerute celor care activeaza in sistemul juridic. Ea priveste nu doar judecatorii si procurorii, ci toate categoriile profesionale implicate in solutionarea diferendelor penale si civile: lucratori de politie judiciara, grefieri, avocati, executori judecatoresti, notari publici, mediatori, experti judiciari, consilieri de probatiune, lucratori in penitenciare.

Contrar perceptiei popularizate in mass-media cu privire la coruptia din justitie, experienta demonstreaza ca exista cazuri de coruptie in sistem, dar nu se poate vorbi despre un fenomen. De cele mai multe ori, cetatenii invoca in mod nefondat ca fiind coruptia cea care sta la baza solutiilor care ii nemultumesc sau a problemelor manageriale. Desigur, o mai mare transparenta a sistemului si o familiarizare a partilor cu procedurile derulate ar fi indicate.

La randul lor, profesionistii din justitie trebuie sa faca totul pentru a preveni si combate coruptia. Daca in ceea ce priveste combaterea coruptiei sistemul juridic are deja rezultate concrete (de exemplu, din 2005 pana in prezent au fost sanctionati disciplinar 54 de magistrati, din care 21 pentru exercitarea profesiei cu rea-credinta sau grava neglijenta, iar alti 10 magistrati au fost condamnati pentru coruptie si exclusi din profesie; au fost sanctionati disciplinar 5000 de politisti si alti 180 au fost condamnati pentru coruptie), in domeniul prevenirii coruptiei eforturile sunt mai putin cunoscute.

Studiul meu identifica sectoarele vulnerabile la coruptie sau alte influente. Ele privesc atat deciziile luate in legatura cu solutionarea dosarelor, cat si cele in legatura cu cariera personalului. De exemplu, in cazul politistilor se poate da mita pentru ca acestia sa asigure protectia activitatii infractionale a unor persoane ori pentru a efectua cercetarile penale in mod partinitor, dupa cum chiar politistii pot da mita pentru a fi avansati in cariera. Procurorul poate fi influentat pentru a nu trimite in judecata un infractor, dar chiar el poate apela la cunostinte pentru a fi promovat in functii de conducere. Grefierului i se poate da o „atentie” pentru a sustrage probe de la dosare sau a directiona dosarul catre un anumit judecator, iar arhivarul poate fi mituit pentru a permite acces neautorizat la dosar. Avocatul poate da o suma de bani pentru a fi primit in profesie, iar ulterior intervine pe langa judecatori pentru a obtine o hotarare favorabila clientului sau. Expertul judiciar poate fi „stimulat” pentru a da o interpretare stiintifica eronata probelor de la dosar, determinand o solutie incorecta.  Judecatorul poate fi supus mituirii in scopul de a pune in libertate un infractor periculos sau a scapa de pedeapsa un vinovat, iar la randul lui poate apela la relatii pentru a obtine un transfer, o detasare sau a fi promovat. Executorul judecatoresc poate fi mituit pentru a nu desfasura executarea in conditii legale si a intarzia astfel efectivitatea hotararii judecatoresti. Consilierul de probatiune poate fi tot astfel determinat sa nu verifice indeplinirea conditiilor care au stat la baza condamnarii unei persoane cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei.

Independenta justitiei este esentiala, dar ea presupune responsabilitatea in egala masura. Meritul acestui studiu este ca el arata deschiderea corpului judiciar catre discutiile legate de responsabilizarea sistemului. Magistratii insisi isi doresc un sistem curat de justitie, care sa aiba va finalitate un act de justitie de un inalt profesionalism. Magistratii sunt constienti ca trebuie sa slujeasca interesului public, sa se supuna doar legii, sa promoveze responsabilitatea individuala si cultura organizationala intoleranta la lipsa de integritate. Studiul accentueaza ca trebuie promovat un sistem meritocratic, obiectiv si transparent de acces si promovare in profesiile juridice.

Preluari in presa: Realitatea1, Realitatea2, Ziare.com, Adevarul.

Previziune implinita: Morar si Kovesi

Spuneam in dec. 2008 ca nominalizarea lui Predoiu la conducerea MJ, dupa un mandat scurs sub un alt guvern este fireasca numai daca se bazeaza pe un singur argument: neschimbarea procurorilor Morar de la conducerea DNA si Kovesi de la conducerea PICCJ.

Si am avut dreptate: dupa ce initial Predoiu, ministru in cabinetul Tariceanu2 a refuzat prelungirea lui Morar propunand un alt procuror, acelasi Predoiu, ministru in cabinetul Boc1 il propune in final pe Morar care este numit de Presedinte; pt Kovesi lucrurile au mers mai simplu, Predoiu o propune si Presedintele o numeste.

In acest moment nu as mai vrea sa fac o previziune, dar este evident ce va urma: rostul ministrului Predoiu fiind incheiat, poate fi lasat la vatra.  Scuza poate fi una eleganta si fara nicio legatura cu adevaratul motiv: nu a putut gestiona conflictul fara precedent cu magistratii.

Curatenie in propria `ograda`

Eu recunosc ca avem o problema cu prezentarea activitatii noastre. Atat in privinta rezultatelor pozitive, cat si a eforturilor in legatura cu vulnerabilitatile din sistem. De aici caracterul de `casta` atribuit corpului judiciar. Desi dintre toate sistemele publice, cel judiciar este cel mai transparent.

In acest sens, iata ce raspuns am primit de la CSM (adresa nr. 2/22703/1154/BIPRMM din 09.07.2009) in legatura cu sanctionarea magistratilor:

`In perioada 01.01.2006-25.06.2009, CSM:

-  A incuviintat arestarea preventiva pentru un judecator si sase procurori;

-  Ca urmare a punerii in miscare a actiunii penale, pana in prezent au fost suspendati din functie 9 judecatori (2005 – un judecator, 2006 – cinci judecatori, 2007 – un judecator, 2008 – doi judecatori) si 17 procurori (2005 – patru procurori, 2006 – trei procurori, 2007 – patru procurori, 2008 – cinci procurori, 2009 – un procuror);

-  Sectia pentru judecatori a CSM a sanctionat disciplinar 32 de judecatori, din care 13 judecatori pentru savarsirea abaterii disciplinare prev de art 99 lit h (exercitarea functiei cu rea credinta sau grava neglijenta);

-  Sectia pentru procurori a CSM a sanctionat disciplinar 15 procurori, din care 5 pentru savarsirea abaterii disciplinare prev de art 99 lit h`.

In dosarele solutionate definitiv in ultimii ani, amintesc selectiv doar condamnarea pentru fapte de coruptie, in anul 2005 a doi procurori şi un magistrat asistent;  in anul 2007 a trei judecatori; in anul 2008 a unui judecator, doi procurori şi un grefier; in anul 2009 a unui procuror. Cu exceptia CSM care a furnizat aceste date numai pentru ultimii trei ani, nici Ministerul Justitiei, nici Ministerul Public nu detin statistici cu privire la categoriile de persoane din sistemul juridic condamnate pentru coruptie, fiind evident ca nu au avut vreo intentie de preocupare pentru o strategie anticoruptie in acest sistem.

Provocare (2): cei trei `i`

Multumesc celor care au raspuns la prima provocare, aceea de a raspunde la intrebarea `ce e independenta justiei si de ce avem nevoie de ea`. Din nefericire, putini au vazut in independenta o conditie pentru o justitie corecta (echitabila), majoritatea comentatorilor insistand pe responsabilitatea  (deseori confundata cu raspunderea) magistratilor, ca si cum daca un magistrat ar raspunde pentru solutiile gresite (ipoteza oricum gresita pentru ca statistic 80% din solutiile atacate sunt mentinute de instantele de control judiciar) s-ar rezolva problema incompetentei sau a controlului politic/a grupurilor de interesee. Pana la urma, asta e ceea ce se vrea, ca output: un act de calitate. In acest contex, vorbim de triada `i`.

O justitie echitabila presupune intrunirea concomitenta a celor trei „i”:

1. Impartialitatea este valoarea suprema, care presupune ca si conditii, dar si drept garantii totodata, celelalte doua notiuni. Impartialitatea e o valoare morala, tine de forul interior al persoanei si presupune pentru magistrat analizarea si conduita echidistanta a faptelor in raport cu legea aplicabila, fara a avea prejudecati sau predilectii in privinta cazului pe care il instrumenteaza si fara sa actioneze in vreun mod care sa sustina interesele vreuneia din parti. Impartialitatea este garantata prin regimul de incompatibilitati si interdictii, respectiv a conflictului de interese. Pentru magistrati pana si aparenta este o valoare de sine-statatoare: nu e de ajuns ca acela care ia decizia sa fie impartial, ci el trebuie sa fie si perceput astfel de justitiabil.

2. Independenta este o caracteristica externa si presupune ca agentii publici sa fie capabili a instrumenta cazurile in absenta presiunilor si influentelor de orice fel, fie ca acestea ar veni din partea celorlalte puteri, fie ca acestea ar veni din partea sefilor ierarhici, a grupurilor de interese, economice etc. Pentru magistrati, independenta se releva prin statutul lor si raportul cu puterile executiva si legislativa.

3. Integritatea este o trasatura launtrica care presupune a actiona intr-o maniera conforma unor principii si valori, fara compromisuri, atat in exercitarea atributiilor de serviciu, cat si in viata privata. Ea semnifica exercitarea functiei in mod cinstit, corect si constiincios, cu buna-credinta. Practic, integritatea se manifesta in efectuarea actelor judiciare cu obiectivitate, in deplina egalitate, respectand termenele prevazute de lege, pentru a se asigura deplina legalitate a actului indeplinit. In justitie, integritatea e mai mult decat o virtute, este o necesitate.

Prin urmare, corectitudinea justitie se face atat cu eforturi in exteriorul magistraturii, cat si prin efortul propriu al fiecarui magistrat. Responsabilitatea e comuna: decidenti politici, presa si populatia si magistratii activvand impreuna pentru o justitie echitabila.

Provocare (1): ce este independenta justitiei?

Constat ca majoritatea discutiilor care se poarta in aceste zile in legatura cu protestul magistratilor se limiteaza la doua aspecte: `magistratii vor mai multi bani` si `magistratii nu merita mai multi bani`. Cum am spus de cateva ori, magistratii nu vor mai multi bani, ci vor ca noua lege de salarizare sa nu le afecteze in sens negativ veniturile, ca si conditie a respectarii independentei justitiei. Cat despre merite, nimeni nu a dovedit cu argumente ca nu merita remunerati, sustinerile cum ca sunt cazuri punctuale care eclipseaza imaginea sau competenta intregului sistem nerezistand intr-o logica a argumentatiei.

Si pentru ca realizez ca se vorbeste mult in Romania despre separatia puterilor in stat si independenta justitiei, arunc urmatoarea provocare pentrutoti cei care vor sa ia parte la o dezbatere adevarata: `CE ESTE INDEPENDENTA JUSTITIEI?`.  Ce stiti sau ce credeti ca se intelege prin aceasta sintagma? Avem nevoie de independenta justitiei?

Dupa ce vom vedea parerile dvs, va voi spune si parerea mea, formata in urma unui studiu indelungat in materie. Apoi vom vorbi de responsabilitate, integritate, impartialitate, justitia ca serviciu public si alte teme.

Deocamdata, va invit sa raspundeti la ceea ce se vrea mai mult decat o simpla intrebare: `Ce este independenta justitiei?`