CRISTI DANILEŢ – judecător

27/02/2011

In dialog cu voi

Filed under: 0. NOUTATI — Cristi D @ 12:55 AM

Avand in vedere numarul mare de intrebari care mi se pun si care nu au intotdeauna legatura directa cu postarile mele de pe blog, inteleg ca e nevoie de un loc distinct  unde sa raspund acestora. Ca urmare, am decis deschidere unei secțiuni distincte disponibile la adresa http://cristidanilet.wordpress.com/0-in-dialog-cu-voi-din-12-02-2014/ in care sa dezvolt comunicarea mai facila cu cei interesati de profesia de judecator sau de activitatea Consiliului Superior al Magistraturii. Reamintesc că legea îmi interzice să dau consultații juridice.

Multumesc mult pentru interesul aratat.

21/10/2014

Interviu Avocatura.com (p.2): Cred că avocatul are deja prea multe drepturi :)

Filed under: 0. NOUTATI — Cristi D @ 9:54 AM

avocaturaInterviu cu un judecător (II). Cristi Danileț, membru CSM: Cred că avocatul are deja prea multe drepturi
În a doua parte a interviului acordat Avocatura.com, judecătorul Cristi Danileț, membru al Consiliului Superior al Magistraturii, opinează că izolarea – istorică – a colegilor lui de societate a produs o ruptură care se dovedește funestă în actul de justiție. El spune că judecătorii ar trebuie “să iasă din pretoriu şi să vină să vorbească cu oamenii, să-i înveţe, legea, dreptul, justiţia, să le vorbească despre democraţie”. Danileț a avut câteva gânduri interesante despre rolul avocatului în procesul penal, și a lansat o critică dură la adresa judecătorilor care aspiră la funcții înalte, fără a ști lucruri elementare despre profesie și sistemul ai căror membri sunt

Cristi Danileț: Cred că ceea ce lipseşte în pregătirea avocaţilor şi în pregătirea magistraţilor sunt discuţiile cu personalităţi marcante din justiţia română şi din avocatură, care au trecut deja prin asta. Să vezi prin ochii lor, să asculţi viaţa lor, păţaniile lor din sala de judecată.

Noi suntem încă la dictonul “Hai să învăţăm o chestie teoretică, frumoasă, lasă, o să vă descurcaţi voi în sală“. Eu nu sunt aşa. Pentru că în sală, acolo, omul ăla vine cu toată speranţa, cu toată năzuinţa către tine. El nu vine la tine cu gândul că se va duce la un alt judecător, la altă instanţă sau ajunge pe la CEDO. El vine la tine să-i rezolvi problema. El are o problemă. Şi omul ăla vrea să simtă că el nu este pentru tine, judecător, un simplu nume pe o copertă de dosar. El este mult mai mult. Tot destinul lui e între alea două coperţi. Asta vreau să simtă judecătorii tineri. Şi procurorii la fel.

Şi atunci am începe poate să avem procese mai scurte, pentru că, tu realizând cât de important este într-un proces de dreptul familiei să-i laşi părintelui să-şi vadă copilul, vei scurta cât de mult timpul procesului. Sau într-un litigiu cu doi vecini, cât de important este să-şi lămurească odată problema aia pentru care se ceartă de atâţia ani de zile pentru cinci metri de pământ. Sau într-o relaţie comercială, când time is money şi ai nevoie ca relaţia comercială să fie rezolvată într-un mod litigios.

Sau când judeci un dosar penal, şi vezi că corupţia este una care a împresurat deja societatea asta, când vezi că crima organizată ia amploare, când vezi că infracţiunile de violenţă…Și noi nu vorbim de numărul de infracţiuni de omor, care au crescut în România şi toată lumea tace!

Poate în momentele alea şi judecătorii s-ar updata mai mult la cerinţele sociale, ar aplica, de exemplu, sancţiuni mai aspre. În cazurile civile, să le rezolve mai repede, în cazurile penale, să le rezolve mai aspru, mai ferm. Cred că lipseşte contactul, de fapt. Contactul ăsta cu socialul. Nu că te uiţi la televizor şi vezi ce se întâmplă. E foarte bine să vezi ce se întâmplă, dar trebuie să şi înţelegi. Aici avem o problemă de percepţie diferenţiată a judecătorilor, care nu se transpun în persoana oamenilor din faţa lor.

“Foarte multă vreme, noi judecătorii ne-am izolat de societate. Și asta se simte”

Avocatura.com: Ţine şi de empatie, nu?

Danileț: Ţine de foarte multe. Ţine de educaţie, care din păcate astăzi începe să lipsească. Afluxul ăsta mare de informaţie, pe care eu, de exemplu, îl receptez din media clasică şi din social media, face să ne fie aproape indiferent ce se întâmplă, ceea ce e o tragedie. Chiar întâlneşti judecători care n-au nici o părere despre ceea ce se întâmplă. N-au nici o părere. Spun: “vreau să fiu neutru, nici cu ăla, nici cu ăla“. Păi tu n-ai cum să fii neutru! De exemplu, dacă e o încălcare a legii, tu nu poţi să fii decât de partea legii. Tu n-ai cum să fii neutru. Da, în sala de judecată trebuie să fii imparţial, pentru că atunci analizezi părţile din punct de vedere al egalităţii armelor. Dar în societate, tu să nu ai opinie?

La fel de grav, mi se par judecătorii care afirmă public “eu nu mă duc la vot, domnule. N-am cu cine vota“. E o foarte mare greşeală. Oamenii ăştia sunt fără simţul realităţii. Nici nu ştiu ce vor, nici nu vor să se implice în ceea ce vor face. De exemplu, mie mi se pare un câştig esenţial al democraţiei să participi la alegeri libere. Şi tu, ca judecător, care eşti susţinător al democraţiei şi apărător al statului de drept, să vii să spui că nu te duci la vot, că n-ai cu cine vota? Cum să n-ai cu cine vota? Cu unul dintre cei care candidează, e foarte simplu.

De aceea zic, contactul ăsta cu mediul social şi interacţiunea lipsesc. Foarte multă vreme noi ne-am izolat de societate. M-aţi întrebat de ce sunt printre cei mai vocali, eu vă spun de-a dreptul, sunt cel mai vocal. De ce? Îmi pare şi mie rău de ce, dar nu e un merit al meu, ci este un aspect negativ al celorlalţi. Foarte mulţi judecători ar trebuie să iasă din pretoriu şi să vină să vorbească cu oamenii din societate, să-i înveţe, legea, dreptul, justiţia, să le vorbească despre democraţie. Câţi dintre colegii mei credeţi că ar fi în stare să susţină o prelegere de o oră, două, despre democraţie? Sau să explice statul de drept, în câteva cuvinte, pentru nişte elevi?

Eu, de exemplu, am săptămânal intervenţie la şcolile de aici, din Bucureşti, dar de săptămâna viitoare mă duc deja şi în ţară, unde vorbesc cu tinerii de 14, 15 ani despre regulile simple de drept şi despre sistemul justiţiar. E al doilea an când merg în şcoli. Oamenii nu ştiu, au cunoştinţe reduse despre justiţie, şi atunci iau de bun ceea ce li se spune la televizor şi dezvoltă o aversiune faţă de justiţie, dar în concepţia mea oamenii trebuie să trăiască cu sentimentul ocrotirii lor, a drepturilor lor, de către judecător.

Judecătorul e singura entitate publică, în sensul de agent al statului, care are toată puterea să ocrotească drepturile şi libertăţile cetăţenilor. De asta judecătorii sunt foarte stimaţi în afară ,şi de asta nimeni nu îndrăzneşte să le conteste autoritatea. Pe când la noi a devenit aşa… Judecătorii sunt un fel de ţintă pentru politic, ţintă pentru mass-media, ţintă pentru oamenii de afaceri.

“Sistemul ideal este când avocatul și procurorul au drepturi și obligații procesuale identice”

Avocatura.com: Am vorbit despre procesul penal şi v-aş întreba dacă Dvs. consideraţi că este echilibrat rolul avocatului, având în vedere ce drepturi are. Asigură drepturile pe care le are avocatul un proces echitabil?

Danileț: Ca să fiu cinic, cred că avocatul are deja prea multe drepturi. Dar ăsta e doar aşa, ca să pornim o discuţie. În cursul timpului, procesul penal a evoluat foarte mult. Mi-aduc aminte când învăţam la şcoală că urmărirea penală e secretă. La un moment dat, a devenit urmărirea penală este nepublică. Acum am constatat că urmărirea penală, cel puţin din anul 2010, este contradictorie. Deja din faza incipientă a procesului penal, avocatul are o grămadă de mecanisme de a invoca o grămadă de neregularităţi şi de a face apărarea clientului său. De aceea, în momentul de faţă cred că diferenţa dintre urmărire penală şi judecată este doar aspectul publicităţii, dacă vreţi, sau şi al oralităţii. Dar în momentul de faţă cred că avocatul şi-a câştigat un mare rol, în faza de urmărire penală. Nu ştiu cât e de bine, de asta spuneam din punct de vedere cinic argumentul ăla. Chiar nu pot analiza.

Sunt state, de exemplu Marea Britanie, în care partea află că are dosar penal în momentul în care poliţistul, sub ocrotirea, garanţia, sfatul unui procuror trimite dosarul în instanţă. Tu până atunci nu ştii că ai dosar penal! Sigur, vorbim despre un alt sistem, dar noi am început deja să importăm foarte multe aspecte din sistemul de drept anglo-saxon.

Ceea ce lipseşte, însă, cred că e la nivel de percepţie.  Şi nu la percepţia cu privire la avocat, ci cu privire la procuror. Pentru că unii oameni politici au încercat să inoculeze în ultimii ani că procurorul este omniprezent în viaţa noastră, că el are toate puterile necesare, că este mult mai puternic, din punct de vedere procesual, ca avocatul şi că în general judecătorii sunt la mâna procurorilor. Cam asta este impresia care s-a creat şi cea mai mare prostie – şi insist asupra cuvântului – este acea repetare a unor discursuri, cum că procurorul este avocatul statului. Fals.

Chestia asta a fost pe vremea procuraturii sovietice, cu procurorul care reprezintă statul. Astăzi avem un magistrat care conduce faza de urmărire penală şi se numeşte procuror, şi îl regăsim apoi pe acest procuror în faza de judecată, pe poziţii egale procesuale cu avocaţii. Este adevărat că sistemul ideal este când avocatul şi procurorul au identic drepturile şi obligaţiile procesuale. Nu neg, însă, că există judecători care cel puţin creează aparenţa favorizării procurorului. Nu neg asta. Dar aici este de lucru cu judecătorii. Ei trebuie să înţeleagă că deşi au aceeaşi carieră cu procurorii,  în sală avem roluri diferite. Chiar dacă-l cunoşti pe procuror, chiar dacă aţi fost colegi, aşa cum şi cu avocatul se poate întâmpla, în sala de judecată trebuie să te comporţi cu procurorul exact aşa cum te comporţi şi cu avocatul. Adică detaşat, neutru de ceea ce se întâmplă şi în mod imparţial, dar şi la nivel de factori, şi la nivel de aparenţe. Părţile trebuie să aibă încredere în tine, ca judecător, că tu nu eşti partizan nici cu unul, nici cu altul, că nu favorizezi nici pe unul, nici pe altul. Deci, la nivel de aparenţe de imparţialitate, avem încă de lucru.

Avocatura.com: Ne bucurăm că aveţi această concepţie. Nu ştiu dacă aţi urmărit, dar noi, pe site, avem o rubrică, se numeşte “Avocatul Secret”, iar în ultima intervenţie a lui acesta opina că normal e ca judecătorul să fie la acelaşi nivel cu procurorul şi cu avocatul.

Danileț: Cred că este o chestiune de educaţie. Nu trebuie să uităm faptul că provenim dintr-un sistem comunist, în care justiţia era aservită total politicului. Scria în Constituţie că judecătorul trebuie să susţină – nu mai ştiu exact formularea, o putem găsi în ultima noastră Constituţie comunistă, din 1965 – se spunea că judecătorul trebuie să susţină valorile socialismului, statul socialist, ceva de genul ăsta. Deci era un organ politic, iar procurorii erau obligaţi să meargă la şedinţele consiliului local şi la şedinţele marilor adunări naţionale, deci erau profund politizați. Să supravegheze cum se desfăşoară activitatea în toate instituţiile de stat. O mentalitate s-a păstrat. Nu poţi, peste noapte, să schimbi lucrurile. În ‘91-’92, când s-a creat Justiţia independentă în România, primii judecători şi procurori au fost consilierii juridici de la IAS şi CAP. Ăştia au fost primii judecători ai ţării, care au devenit inamovibili în `93. Abia de prin ‘97-’98 începem să recrutăm judecători cu concurs naţional. Încă mai am colegi judecători care n-au dat în viaţa lor un examen şi sunt pe la cele mai înalte instanţe din România. Şi n-au dat în viaţa lor un concurs sau un examen! Acum nu-mi spuneţi dumneavoastră mie că dacă îl trimiteai pe unul la moarte sau la Canal pe vremea lui Ceauşescu, te-ai transformat brusc în apărător al drepturilor omului. Nu.

Deci am preluat un sistem cu apucăturile lui, cu mentalităţile lui, cu argumentele lui. De exemplu, eu, când am intrat în justiţia română în 1998 şi întrebam şi eu “Măi, de ce trebuie să fac lucrul ăsta?“…Nu ştiu, o procedură internă a instanţei… Știţi care era argumentul suprem? “Aşa se face“. Deci nu tu lege, nu tu regulament. “Aşa se face“. Mă duceam în altă instanţă, se făcea în alt fel. “Aşa se face la noi“.

Avocatura.com: Puterea cutumelor

Danileț: Da, cutumele proaste, adică pe lângă lege. Şi sunt, probabil încă sunt, dar erau foarte multe. Încetul cu încetul, începem să vorbim de alte valori în justiţia română. Începem să ne apreciem între noi. Avem şi o pregătire. Acuma, vedeţi, lucraţi în mediul ăsta.E foarte greu să fii jurist astăzi, dar foarte greu! Sunt foarte multe legi, ai nevoie de experienţă şi de o expertiză, de o pregătire profesională. Devenim specialişti. Aş îndrăzni să spun, la un moment dat chiar experţi în drept. E foarte greu. Şi mai ales când vezi că tu trebuie să munceşti, şi altul are beneficii.

“Până acum două zile, după 16 ani în magistratură, nu aveam nimic”

Uitaţi-vă la judecători. Până mai ieri, nici eu nu aveam proprietatea mea, după 16 ani de magistratură!Mi-am făcut un contract la bancă, să împrumut nişte bani, să îmi iau o casă. Ieri s-a întâmplat lucrul ăsta. Deci până acum două zile, după 16 ani de magistratură, eu n-am avut nimic, nici o proprietate. Dar alţi colegi au patru vile, două case cu patru terenuri, zece maşini. Da, avem şi judecători extrem de bogaţi – probabil au câştigat cinstit acei bani -, cum avem şi judecători extrem de săraci şi de modeşti.

Şi atunci te gândeşti “Bă, tu eşti sărac, îţi vezi de treaba ta, aplici toate legile, stai până noaptea târziu la instanţă şi altul vine şi-şi schimbă pantofii de două ori pe săptămână, îşi schimbă costumul în fiecare lună, maşina în fiecare an, casa o dată la cinci ani“… Atunci stai şi te întrebi: de ce să faci tu atâta efort? Pentru ce?

Şi acum revin puţin la chestiunea cu curăţirea din sistem. Asta mă bucură, că în ultimii ani deja am început să epurăm din sistem colegii care-s cu probleme. În 2005-2007 am început să-i epurăm pe securişti şi colaboratorii serviciilor de informaţii, apoi au venit cei care erau deja la vârsta pensionării, iar acum începem să-i epurăm pe cei corupţi, şi vă spun că nu trece luna să nu avem un dosar început cu un judecător sau procuror suspectat de fapte de corupţie, sau de abateri disciplinare. Deci nu trece o lună să nu avem. Chiar astăzi este un caz extrem de grav.

Avocatura.com: Vorbeam de mituri despre judecători. Unul dintre ele este că judecătorul nu are prieteni, este adevărat?

Danileț: Mai exact, nu trebuie să aibă prieteni. Nu intri-n sistem ca să te împrieteneşti cu cineva. Viaţa m-a învăţat că nu poţi conta nici măcar pe omul din birou cu tine. Suntem oameni, până la urmă, suntem extrem de dificili.

Avocatura.com: Dar în viaţa personală presupun că aveţi.

Danileț: În viaţa personală, am, dar extrem de puţini şi de calitate. Din păcate, cei mai buni prieteni ai mei m-au trădat. Am avut prieteni cu care, timp de 8, 9 ani de zile am defilat şi am fost lideri de opinie în sistem, iar când am dat de mai greu, atunci când am fost atacat mediatic, linşat mediatic, pentru c-am îndrăznit să susţin apărarea independenţei, în special a procurorilor, dar şi a sistemului per ansamblu, s-au întors cu spatele şi au plecat, c-au spus că nu rezistă la asemenea atacuri. Asta a fost, cumva, o trădare de principii. Şi brusc, desigur, prietenia a încetat în momentul respectiv.

“Am întâlnit judecători așa buni prieteni, că luau mită împreună și împărțeau”

Cred însă că prietenii din sistem nu poţi să-i ai tot timpul. Probabil pe o anumită durată de timp, cât sunt nişte interese comune. Însă am întâlnit şi prietenii de-a dreptul obscure, care sunt prietenii infracţionale, judecători atât de buni prieteni, că luau mită împreună şi împărţeau. Depinde ce înţelegem prin prietenie. Dacă la nivel de principii, atunci da, discutăm, însă foarte rar. Oamenii se schimbă, şi la noi în sistem. Se schimbă în sensul că evoluează, nu că-şi schimbă caracterul. Evoluează şi se ataşează de alte principii, se ataşează de alte valori sau de non-valori.

Eu, de exemplu sunt un tip singuratic în justiţie. M-am obişnuit, deja am început să mă împac cu gândul ăsta, pentru că susţin nişte principii la un nivel extrem de înalt. Mi-aş dori să am parteneri la discuţii şi la împărtăşirea unor valori.

Avocatura.com: Aerul este cam rarefiat, să spunem aşa.

Danileț: Da! Eu vin de la munte, așa că sunt obișnuit cu înălțimile. Îmi pare rău că nu sunt mai mulți colegi judecători; eu încerc să iau legătura – și chiar am luat deja, și alți colegi mai tineri au luat legătura cu mine, avem și noi un grup – nu i-aș spune chiar un club, să nu se înțeleagă altceva – cu care ne întâlnim din când în când, mai schimbăm opinii, ei încearcă să cunoască din experiența mea. Nu trebuie să treacă prin aceleași greutăți prin care am trecut eu în ultimii 10 ani de reformă. Dacă dă Domnul și o apucă pe drumul cel bun mai putem visa la o îndeptare a lucrurilor. Altfel, lucrurile vor stagna.Pentru că sistemul duce, în momentul de față, lipsă de lideri. Nu avem lideri.

Aș spune că sistemul nu are chiar nici strategie. Nu știm încotro se îndreaptă. În 2004 știam unde se îndreaptă. Aici, unde e acum. Dar acum, nu știm unde se îndreaptă. Chiar recent am văzut că Ministerul Justiției a publicat strategia de reformă pe următorii cinci ani. E puțin, după părerea mea. Ar trebui să fie făcută pe 20 de ani.

Avocatura.com: Planul cincinal. Că tot vorbeam de “moșteniri” culturale.

Danileț: A, da! Dar cred că e nevoie de lideri. Oameni care să fie exemple. Știți ce fac uneori, prin prelegerile și conferințele pe care le țin pentru oamenii obișnuiți și pentru studenți? Testul cel mai fidel al apropierii cetățeanului de Justiție. Le cer să-mi dea cinci nume de politicieni! Răspund imediat: “cutare, cutare, cutare!”“Dați-mi cinci nume de pițipoance, de VIP-uri din showbiz!” Și, la fel, răspund imediat: “cutare, cutare, cutare, cutare!”“Acum, dați-mi cinci nume de judecători!” Știți că la al treilea se oprește lumea? Și unul sunt eu, pentru că sunt în fața lor. La al treilea se oprește toată lumea. Dintr-o sală întreagă de o sută de oameni, toți se opresc la al treilea nume. Nu merg mai departe. E tragic!

Dar ce spuneți despre faptul că sunt judecători sau procurori care nu știu numele celor care conduc sistemul ăsta la Înalta Curte. Nu știu numele președintelui Înaltei Curți. Cum e posibil așa ceva? Deci câtă lipsă de cunoștințe generale, că nu ai nevoie de cunoștințe de specialitate pentru asta, cât dezinteres poți să ai? Tu lucrezi în sistemul judiciar, și nu ai idee cum funcționează. Părerea mea judecătorii trebuie să fie percepuți ca o rotiță dintr-un imens mecanism. Dacă rotița aia nu merge, tot mecanismul ăsta alcătuit din roți zimțate se blochează.

“Avem 40 de facultăți de Drept care scot zeci de mii de șomeri și muritori de foame pe an”

Avocatura.com: Cei care nu știu lucrurile astea sunt niște impostori?

Danileț: Sunt niște indivizi care nu au cunoștințe și nu au pregătire. Nimeni nu le-a făcut pregătirea asta; nimeni nu vorbește despre valori, despre principii și despre oameni. La Facultatea de Drept învățăm Dreptul – adică să memorezi o carte, un manual, și un Cod – și apropo de cărți, aici sunt extrem de mulți impostori, în mediul facultăților și al producției de cărți. Avem 40 de facultăți de Drept care scot câteva zeci de mii de absolvenți pe an, șomeri. Muritori de foame. Legând iluzii… cu niște profesorași de nici 40 de ani care deja sunt profesori universitari, doctori. Nu au pregătirea necesară și pregătesc – de fapt deprofesionalizează – niște studenți care, de fapt, ar fi fost buni la o altă școală, la o altă facultate.

Revin:la Facultatea de Drept învățăm doar Dreptul și ne oprim aici, la INM și INPPA mai învățăm și niște cunoștințe practice, mai degrabă regulamente, proceduri, tehnici, dar chestiuni de caracter, de justiție, de valori, de oameni, nu învățăm. De marii judecători, cine își mai aduce aminte de marii judecători? Sau de marii profesori de Drept? Care au fost? Cine au fost? Nici nu vrem să-i știm.

Am constatat cu uimire, de exemplu, că din istoria statului și Dreptului românesc lipsește o perioadă însemnată, din 1940 până în prezent. Și nu se predă. Așa ceva nu se predă la școală. De ce? Pentru că s-ar putea să descoperim anumiți judecători care au susținut ideologia comunistă și au împușcat oameni sau au trimis oameni la Canal. Nu cred că e voie să se știe. Sau niște procurori generali ai României care deserveau politicul. Lucrurile astea sunt foarte sensibile, iar în istoria recentă noi nu le studiem.

Eu am o aplecare deosebită spre domeniul ăsta.Cine vorbește de independența, imparțialitatea și integritatea Justiției? Cine ne explică? Câți judecători credeți că ar putea dezvolta subiectul ăsta, dacă îi punem să vorbească despre independența Justiției?

Păi acum trei luni de zile făceam interviuri pentru Înalta Curte la CSM și – atenție! – erau acolo judecători de Curte de Apel cu minimum 15 ani de experiență care visau să ajungă la Curtea Supremă, și li s-a cerut să numească trei vulnerabilități ale sistemului judiciar. Unde anume independența Justiției este încălcată? Și n-au știu să spună măcar un răspuns. Iar o întrebare pe care am pus-o eu este următoarea: “Sunteți într-un complet de recurs, de trei. Unul dintre colegii dumneavoastră trăiește cu avocatul care susține cauza și aflați. Ce faceți?”. A zis că nu-i treaba lui, că-i viața lui privată. Păi nu faci parte din acel complet? Riscurile vizavi de lipsa lui de imparțialitate se răsfrâng asupra completului, instanța nu mai este imparțială în momentul în care unul dintre voi are o problemă. A zis că nu e treaba lui, n-are ce să facă! Vă dați seama, dacă tu la nivelul ăsta nu știi niște valori care sunt basic în domeniul organizării judiciare, ce să mai vorbești de restul?

Sunt judecători care nu fac distincția între etică și deontologie. Sau, mai mult, sunt magistrați care nu au apucat încă să citească articolul 7 din Codul Deontologic, care, în total, nu știu dacă are 18 articole. Și știți ce spune articolul 7? Care sunt cele trei roluri ale judecătorului. Eu le repet de cinci ani de zile în spațiul public. Astăzi, dacă îl întrebi pe un judecător care sunt cele trei roluri ale sale, nu le știe. Unul este să soluționeze dosare, al doilea e să garanteze drepturile și libertățile fundamentale și al treilea e să susțină statul de drept.

Am întrebat odată o judecătoare care candida pentru Înalta Curte: “Ce credeți că înseamnă, doamnă, că trebuie să susțineți statul de drept?”. A zis că ea trebuie să motiveze frumos și să-și vadă de treabă, asta înseamnă să susțină statul de drept, și să nu se implice în scandaluri de presă.

(Va urma)

Interviu pentru Avocatura.com

19/10/2014

Interviu Avocatura.com (p.1): Cand justitiabilul este in centrul sistemului de justitie

Filed under: 0. NOUTATI — Cristi D @ 11:18 AM

avocatura

Judecătorul Cristi Danileț: Când realizezi că în centrul sistemului juridic nu este judecătorul, ci justiţiabilul, dobândeşti puţină înţelepciune
În România, o discuție între un jurnalist și un judecător – ambele, profesii aflate sub imperiul ideilor preconcepute – nu poate fi decât suspectă. Dumnezeu ne e martor că n-am primit informații din dosare. Însă Cristi Danileț, judecător și membru CSM, ne-a oferit o conversație de cea mai bună calitate, axată pe principii, despre sistemul nostru de justiție, statul de drept, dar și tensiunea dintre judecători și avocați. El a demontat, într-un interviu exclusiv pentru Avocatura.com, câteva mituri despre profesia sa, explicând totodată de unde originează abuzul de putere al unora dintre judecătorii români.

Avocatura.com: Sunteți unul dintre cei mai vocali judecători de la noi…

Cristi Danileț: Permiteți-mi să vă corectez. Cel mai vocal.

Avocatura.com: De ce?

Danileț: E o trăsătură de caracter, cred. În parte, moştenită de la tatăl meu, care pe vremuri era unul dintre cei angajați la Cooperativa meşteşugărească. Era unul dintre cei care se opuneau şefilor, tot timpul avea de comentat, tot timpul se ridica în şedinţe şi vorbea şi îi critica.

Și pe urmă a fost un fel de autoeducaţie, în decursul anilor. Eu am citit foarte mult despre justiţie, despre organizarea judiciară. Mi-aduc aminte că prin 2002-2003 am intrat pe internet, am descoperit Google-ul şi primele cuvinte tastate în Google au fost: “independence” şi “judiciary”. Şi am dat peste zeci de mii de articole scrise deja în străinătate despre independenţa justiţiei, iar în România nu erau decât unul sau două publicate în toată literatura existentă până atunci.

Avocatura.com: Cum a fost momentul acela pentru dumneavoastră?

Danileț: Păi a fost aşa… Pur şi simplu o reverie. Nu ştiam ce este aceea independenţă a justiţiei. Repet, eram în anul 2002, eram judecător la Cluj şi am încercat să înţeleg cât mai mult. Și am dat peste nişte recomandări ale Comitetului de miniştri din cadrul Consiliului Europei, unde vorbeau despre eficienţa justiţiei.

De ce am făcut asta? La Cluj era foarte mare încărcătură cu dosare pe judecător. Şi căutam o soluţie, să ne degrevăm. Care sunt reţetele din Europa? Şi, cu ajutorul internetului, am reuşit să găsesc o comisie pentru eficienţa justiţiei, în care, ulterior, aveam să lucrez pentru doi ani, la nivel european aşadar, prin care se recomandau câteva măsuri. Mai eram atunci în plin proces de modificare legislativă, aveau să apară noi legi din pachetul de justiţie, în 2004, şi am utilizat acele standarde internaţionale, recomandări internaţionale pentru a susţine anumite propuneri legislative.

“Am citit foarte mult și am înțeles cum funcționează Justiția. Asta mi-a dat curajul argumentului”

M-aţi întrebat de ce sunt aşa vocal. Păi citind, începând să citesc foarte mult cum este organizată justiţia în alte state şi mai ales cum trebuie să fie organizată, asta a venit firesc… Adică, am început să citesc şi să traduc. Am fost primul din România care a tradus. Şi singurul, din păcate, până în momentul de faţă, după zece ani de reformă. Sunt singurul care traduce în mod regulat standarde naţionale în materie de justiţie. Așa am început să înţeleg cum trebuie să fie organizată şi cum trebuie să funcţioneze justiţia. Şi asta mi-a dat un anumit curaj al argumentului, pentru că trăim vremuri în care dacă îţi spui părerea, eşti imediat criticat. Dacă zici “Europa spune“, sau “asta e directiva“, sau “asta e recomandarea“, are altă forţă susţinerea ta. Şi am început cu acele recomandări să merg să mă întâlnesc inclusiv cu politicieni. Mi-aduc aminte că eu eram un lider al asociaţiei locale de magistraţi, şi mergeam pe la cabinetele politicienilor cu colegii din conducerea organizaţiei, să le arătăm cum trebuie să fie organizată justiţia, ca ei să facă ulterior propunerile pentru modificarea legilor justiţiei.

Avocatura.com: O muncă de pionierat…

Danileț: Da, a fost de pionierat. Şi ţin minte că în 2003 am dat primul interviu în mass-media locală, pornind de la chestiunile astea de zi cu zi: condiţii grele de lucru, salarii mici, încărcătură mare, legi care se modifică mult şi şefi care nu comunică pe verticală.

Avocatura.com: Chestiuni practice…

Danileț: Da, chestiuni practice. Dar, cumva, sindicaliste, pentru că am început de la nivelul basic, ca să spun aşa. Exprimi, până la urmă, dorinţa colegilor tăi judecători, care, ca orice funcţionari, nu vor decât salarii mari şi muncă puţină. Şi atunci noi am încercat, cumva, să reprezentăm interesele lor. În primii ani asociaţiile profesionale cam asta erau, un fel de sindicate.

“Am fost practicant și instructor de arte marțiale. Asta mi-a dat un curaj foarte puternic”

În paralel, eu făceam şi arte marţiale. Am fost practicant şi instructor de arte marţiale. Lucrul acesta te educă. Eu am depăşit nivelul de pregătire fizică, am trecut la pregătirea dincolo de fizic, la arta adevărată, nu la sport. Şi asta mi-a dat un curaj foarte puternic şi o capacitate de autocunoaştere foarte mare. Astfel încât în permanenţă când veneam în spaţiul public sau în faţa şefilor mai întâi, apoi în interviurile în spaţiul public, întotdeauna îmi sprijineam cu argumente şi cu dovezi susţinerile.

E vorba şi de curaj, şi de argumente, şi de cunoaştere. Şi încetul cu încetul am obţinut o viziune, hai să-i spunem globală, holistică. Eu în momentul de faţă percep sistemul în întregime, nu mai văd doar o bucăţică. Eu sunt în stare acuma, dacă o rotiţă nu merge aici, să îţi spun ce efecte are.

Şi, de asemenea, lucrând foarte mult în domeniul actelor normative, al strategiilor, al planurilor de reformă, atât în România, cât şi în afară – eu sunt deja expert consultant în câteva ţări străine din jurul României – am dobândit capacitatea de prevedere, dacă vreţi. Şi capacitate strategică. Ştiu cum anume trebuie gândită o platformă de modificare a justiţiei, de exemplu, pentru următorii zece ani. Aşa am ajuns, în 2005 să lucrez în Ministerul Justiţiei, cu Monica Macovei. Am fost unul dintre consilierii săi. De altfel, am fost singurul judecător consilier, restul au fost procurori. Eu eram deja cunoscut pentru poziţia mea vizionară şi pentru apărarea independenţei justiţiei. Eram singurul judecător din provincie la nivelul lui 2004, care vorbea public despre justiţie, încât ea mi-a făcut propunerea. Mi-a zis: “Vii să lucrezi?”.

“Anul 2004-2005 a fost un an de cotitură uriașă în istoria Justiției românești”

Şi am venit să lucrez pe capitolul ăsta: independenţa justiţiei şi cariera judecătorilor. Anul 2004-2005 a fost un an de cotitură uriaşă în istoria justiţiei, pentru că în momentul ăla s-a separat CSM-ul de Ministerul Justiţiei. Chiar îmi aduc aminte că sub semnătura mea au plecat actele din Ministerul Justiţiei, toate dosarele de cadre, cum ar veni, mapele profesionale ale judecătorilor, şi dosarelor de la Inspecţia Judiciară eu le-am făcut inventarul şi sub semnătura mea au plecat către Consiliul Superior al Magistraturii. Deci eu eram, practic, punctul de legătură al judecătorilor şi al CSM cu ministrul Justiţiei.

Avocatura.com: Ce v-a făcut să doriţi să deveniţi judecător?

Danileț: Asta a fost o oportunitate, un ansamblu de circumstanţe. Eu am vrut să devin poliţist. Am fost respins, însă, la proba medicală pentru Academia de Poliţie, din cauza unor probleme cu ochii. Pe vremea aceea erau foarte stricţi, nu ca azi. Şi aceleaşi materii pe care ar fi urmat să le dau la Academia de Poliţie se dădeau şi la Drept. Minus limba străină. Deci tot istorie şi gramatică, plus limbă străină cereau la Academie, la Drept cereau numai istorie şi gramatică. Pe vremea mea se dădea concurs, în 1994. Şi am început să fac pregătire pentru a fi admis la Facultatea de Drept cu o procuroare din oraşul meu natal, din Vatra Dornei. Şi ea mi-a insuflat dragostea asta pentru penal şi pentru procurori, în special.

Când am terminat facultatea, fiind aşa, deja “calat” pe penal, pe procedură penală, am vrut să devin procuror. Dar în anul ăla, când am terminat eu, 1998, nu s-a organizat concurs pentru procurori. Singurul concurs care se organiza la nivel naţional, era concursul pentru judecători. Şi am dat acolo.

Am reuşit din prima. Era o concurenţă foarte mare, între 11 şi 14 pe loc, nu-mi aduc aminte. Am reuşit să intru din prima şi am avut de ales: vreau să devin cursant la Institutul Naţional de Magistratură – atunci se făcea un an -, vreau să devin consilier juridic în cadrul Ministerului Justiţiei – atunci era o nouă eră, când în Ministerul Justiţiei se aduceau mulţi tineri -, sau vreau să devin judecător stagiar, la una din instanţele pe care le aleg eu. Aveam o medie foarte mare, care îmi permitea să aleg. Din rațiuni familiale, am ales să practic la Vatra Dornei, în oraşul natal.  Şi am ajuns judecător stagiar în oraşul natal, unde am stat doi ani, după care am spus că eu vreau să fac carieră în justiţie, şi am plecat la Cluj, după un alt concurs, concursul de capacitate, echivalentul definitivatului de avocat.

“Mi-am propus să demitizez Justiția”

Avocatura.com: Există foarte multe mituri despre viaţa judecătorului. E o viaţă despre care se ştiu puţine lucruri. Există multe stereotipuri despre judecători şi v-aş întreba pe dumneavoastră cum e să fii judecător?

Danileț: Sunt multe stereotipuri într-adevăr. Chiar mi-am propus, la un moment dat să alcătuiesc o lucrare online. În fiecare săptămână să scriu câte o pagină, demitizarea Justiţiei, şi să iau câte un mit.

Viaţa de judecător este, pentru mine, a unui om normal. Ceea ce este curios. Deci este anormal să gândeşti viaţa unui judecător ca a unui om normal. Eu sunt un tip care nu are nici un fel de pretenţii în legătură cu profesia şi poziţia socială. Şi slavă Domnului, că am exercitat câteva funcţii în cursul carierei mele de 16 ani. Destul de multe. Am fost și şef de instanţă, am fost şef de organizaţii profesionale, am fost consilier al ministrului, am reprezentat România timp de doi ani la Comisia Europeană pentru Eficienţa Justiţiei. Iată, sunt membru CSM deja de trei ani şi ceva. Nu m-a făcut deloc un tip nici arogant, nici supărător, deranjant, decât în chestiuni de principiu.

Vă spun cum e viaţa mea personală, de fiecare zi. În primul rând, mănânc foarte sănătos, dorm foarte puţin şi fac cu extrem de multă pasiune tot ceea ce fac.

“Am trecut de faza în care mă plâng de probleme, ci caut soluții”

Adică, am trecut de perioada în care mă plângeam: e greu, e mult, nu ştiu, vreau salariul mai mare, vreau alte condiţii. Am trecut de faza în care mă plâng de probleme,ci caut soluţii. Astfel încât sunt implicat zilnic în câteva proiecte. De exemplu acum finalizez un raport pentru Republica Moldova de găsire a unor soluţii de unificare a practicilor judiciare. Astăzi (n.r. miercuri) vin de la o şedinţă a CSM-ului, unde s-au audiat martori într-un proces disciplinar deschis unei colege judecător. Am alcătuit, tot astăzi, o lucrare, un studiu mic, pentru revista Timpul din Iaşi. Facebook-ul meu este plin de solicitări, de sfaturi, de păreri de la colegi, unii dintre ei care vor să intre în justiţia română, vor să se pregătească deja pentru INM-ul de anul viitor.

Avocatura.com: Ziua dumneavoastră are tot 24 de ore?

Danileț: Da, tot 24 de ore.

Între timp mi-am văzut şedinţa de mâine, când am plen şi secţia CSM-ului, am citit toate materialele şi am insistat asupra materialelor cu privire la mediere, pentru că mâine CSM-ul va aviza un proiect de modificare a legii medierii iniţiate de către Ministerul Justiţiei, iar eu sunt unul dintre promotorii medierii în România, motiv pentru care am şi iniţiat o discuţie rapidă pe internet cu mediatorii, dacă au propuneri să-mi spună până mâine.

De asemenea, am vorbit şi acasă, cu familia, care este în Cluj, nu aici. Iată, vin acum la întâlnirea cu dumneavoastră şi o altă întâlnire urmează s-o am mai pe seară, cu un simpatizant de-al meu, care are un drum prin Bucureşti şi vrea să se întâlnească cu mine. Deseori fac lucrul ăsta. Ieri, după două şedinţe la CSM, două comisii, am fost la Constanţa unde, în faţa unui amfiteatru plin de studenţi la Drept, am vorbit despre rule of law, despre statul de drept şi despre implicarea judecătorului în susţinerea statului de drept. Azi-noapte, până târziu, am vorbit pe internet cu diverse persoane, cu care schimb păreri despre justiţie.

Avocatura.com: Deci viaţa de judecător pentru dumneavoastră este una foarte încărcată, dar foarte plăcută.

Danileț: Da, pentru că eu îmi asum foarte mult lucrul. Acum, cât timp nu mai judec în sala de judecată, pe perioada cât sunt în CSM, contactul meu cu dosarul este atunci când suntem în şedinţă la CSM. De disciplinar, de exemplu. Atunci, da, într-adevăr, eşti ca şi judecătorul din sala de judecată. Dar toate astea mi le asum eu singur, sunt proiecte dincolo de job description, ca să spun aşa. Eu mi le asum, eu mă implic, pentru că am un cuvânt de spus.

Şi autoritatea pe care mi-am dobândit-o în timp, în legătură directă cu experienţa mea, mă face să fiu deseori căutat. Şi când merg în localităţi, când am delegaţii și conferinţe, de fiecare dată dau anunţ pe Facebook, dacă sunt doritori care vor la un ceai. Este deja celebra “întâlnire la un ceai cu Cristi Danileț, pe care o facem. Şi se adună de fiecare dată 15-20 de oameni, vin aşa, într-o cofetărie, sau un băruleţ, şi stăm de vorbă la o discuţie de o oră, o oră jumătate, despre orice. Despre sistemul de justiţie, în general.

“Eu nu cred că este o tensiune între judecători și avocați. Este o tensiune între oameni și oameni”

Avocatura.com: Dacă vă adresăm invitaţia să veniţi să vă întâlniţi şi cu avocaţii?

Danileț: Dar eu n-am nici un fel de reţinere! Mă întâlnesc cu tot felul de oameni, de la oameni simpli până la profesionişti ai Dreptului.

Avocatura.com: Apropo de stereotipurile de care vorbeam, existente în mediul juridic, una dintre ele, un clişeu preferat chiar al avocaţilor este că judecătorii se comportă ca nişte zei. Şi v-aş întreba de ce această situaţie conflictuală dintre judecători şi avocaţi? De unde consideraţi că provine această tensiune?

Danileț: Eu nu cred că este o tensiune între judecători şi avocaţi. Cred că este între oameni şi oameni. Am întâlnit avocaţi cu un comportament profund dezagreabil în sala de judecată. Unii cu grave probleme psihice. Chiar eu am avut în sală şi toată lumea ştia lucrul ăsta. Şi interesant, între noi doi a fost o discuţie calmă absolut de fiecare dată când ne vedeam. După cum am întâlnit avocaţi extrem de respectuoşi, chiar cu un comportament de nobil, şi cu un limbaj foarte elevat, faţă de judecători.

La fel şi de partea astalaltă. Am întâlnit judecători care sunt calmi, respectuoşi, politicoşi, gentili. După cum sunt şi judecători mai repeziți, mai incisivi, care folosesc un limbaj considerat jignitor. Deci este între oameni şi oameni. Din păcate nici la INPPA, nici la INM nu reuşim să formăm caracterele. Ele sunt deja formate. Eu nu prea cred în schimbarea caracterului. De aceea sunt regulile care trebuie aplicate.

Avocatura.com: Deci este un mit acesta, că la INM sunt educaţi judecătorii să disprețuiască avocații.

Danileț: Cu siguranţă… Să ştiţi că şi la INM sunt lectori tot din profesie, şi avocaţi, şi magistraţi, care-i pregătesc. Unii mai în vârstă, alţii mai tineri. Eu, de exemplu, dacă aş preda la INM – sunt implicat doar în programul de formare continuă pe etică și deontologie judiciară, nu și în cel inițial -, i-aş învăţa în primul rând să-i stimeze pe cei din faţa lor.

“Unii nu sunt pregătiți să fie judecători. Și atunci se impun prin frică”

Deoarece, ca şi judecător în sală, mi-am dat seama de o greutate în a discuta cu oamenii. Vă daţi seama, devii judecător la 23, 24 de ani. Tu abia ai ieşit de sub autoritatea părinţilor, ai trecut patru ani de chefuri prin facultate şi brusc, ai toată autoritatea necesară şi intri într-o sală de judecată pe care trebuie s-o ţii în mână! Trebuie să fii atent cine intră, ce iese, ce spune cel din faţa ta, ce-i dictezi grefierei, ce măsuri să iei să menţii liniştea în sală, să vezi ce întreabă procurorul, să vezi ce-i spui grefierului, să vezi ce treabă au toate.

Este extrem de complicat să conduci o şedinţă de judecată. Unii nu sunt pregătiţi pentru asta. Şi atunci încearcă să-şi ascundă lipsurile în pregătire mimând un fel de fermitate, de autoritate excesivă, sancţionând, vorbind aspru, transmiţând un sentiment de frică, de teamă către cei din faţa lor.

Eu am avut nenorocul, sau fericirea, depinde cum o iei, ca la începutul carierei să fiu implicat într-un dosar civil. Să fiu judecat de un coleg de-al meu, când eram judecător. Am jurat să nu ajung niciodată un astfel de judecător. Rău, aspru, cu observaţii, în faţa căruia tremuram. Mi se usca gâtlejul şi-mi tremurau genunchii în faţa lui. Şi – atenție – eram practicant de arte marţiale şi judecător!

Vă spun drept: în faţa acelui om, de care ştiam că de semnătura lui depinde destinul meu, până la urmă, şi al celuilalt implicat în dosar, şi pierzând atunci cu dreptatea-n mână – pentru că am pierdut acel dosar – mi-am dat seama ce înseamnă să abuzezi de putere.

Şi de asta vă spun. Aş învăţa tinerii, i-aş invita să fie şi de partea astalaltă. Probabil, cei care au o mică experienţă în justiţie, cei care au fost avocați anterior, sau au exercitat o altă profesie judiciară, probabil sunt mai buni cunoscători ai sistemului.

I-aş invita, aşadar, pe tinerii auditori de justiţie, să vină puţin în partea astalaltă a pupitrului, şi să vadă lucrurile din perspectiva justiţiabilului. În momentul în care realizezi în cursul carierei că în centrul sistemului juridic nu este judecătorul, ci justiţiabilul, în jurul căruia se învârt toate instituţiile şi profesiile noastre judiciare, în momentul ăla cred că dobândeşti puţină înţelepciune care îţi temperează mult caracterul. Şi atunci, discuţi de la om la om. Pentru că într-un fel poţi vorbi cu o bătrână, într-un fel poţi vorbi cu un copil, într-un fel poţi vorbi cu o victimă a unei infracţiuni sexuale.

Și în alt fel poţi vorbi cu un criminal în serie care deja nu mai are ce pierde şi care te înjură în sala de judecată sau îți ameninţă familia. Deci în permanenţă trebuie să te adaptezi. Asta îţi cere nişte trăsături de caracter, nişte abilităţi, pe care, din păcate, nici Facultatea de Drept, nici INM-ul încă nu cred că le pot transmite.

(Va urma)

Interviu pentru Avocatura.com

16/10/2014

Medierea: restart!

Filed under: 0. NOUTATI — Cristi D @ 6:20 PM

mediereO decizie relatv recentă a CCR prin care actul normativ care instituia obligația de informare privind medierea, prealabilă introducerii cererii de chemare în judecată, a fost declarată neconstituțională a relansat dezbaterea publică despre mediere și nevoia ei.

Acum, textele găsite cu probleme vor fi refăcute. Ministerul Justiției a inițiat un proiect de lege care azi a fost avizat de CSM, cu propuneri de îmbunătățire, document care cuprinde inclusiv unele din sugestiile din partea mediatorilor. Proiectul va fi aprobat de Guvern și va fi trimis, probabil, în Parlament.

Nu am nici cea mai mică îndoială: viitorul este al justiției, care va merge mână în mână cu medierea.

Mai jos, propunerile celor două instituții.

tabel propuneri MJ-CSM

07/10/2014

Alegerile prezidentiale: „Nu sta acasa. Voteaza!”

Filed under: 0. NOUTATI — Cristi D @ 9:44 AM

votCristi Danilet: Tara mea trebuie sa fie o patrie a legii

Judecatorul Cristi Danilet, membru CSM, va vota la alegerile din noiembrie pentru a-si exprima, astfel, punctul de vedere cu privire la directia pe care trebuie sa mearga Romania in continuare, dorindu-si ca ea sa fie o “patrie a legii”, sigura si respectata de ceilalti parteneri.

“Una din valorile de baza ale democratiei este alegerea in mod liber a reprezentantilor nostri. Iar presedintele tarii este cel mai important reprezentant al Romaniei. Pana acum, intotdeauna mi-am exercitat dreptul la vot. Si ma duc la vot pentru a-mi exprima vointa in legatura cu directia pe care trebuie sa o aiba Romania”, a declarat judecatorul Cristi Danilet pentru Ziare.com.

Magistratul crede ca Romania trebuie sa acorde o “maxima atentie” educatiei. “E timpul sa ne gandim la viitorul nostru, deci la modul in care sunt educati copiii si tinerii de azi. Profesorii trebuie sa devina dascali autentici”, isi doreste acesta.

“Tara mea trebuie sa asigure sanatatea cetatenilor, deci sa aloce resursele necesare sistemului sanitar. Medicii si asistentii medicali trebuie pretuiti si sprijiniti sa ramana in Romania.

Tara mea trebuie sa fie o patrie a legii. Un teritoriu unde cetatenii si autoritatile, deopotriva, respecta si sunt egali in fata legii, iar Justitia este independenta. Tara mea trebuie sa fie o tara in caremediul inconjurator devine o prioritate, in care natura este ocrotita”, mai afirma judecatorul.

In acelasi timp, Cristi Danilet spune ca merge la vot pentru ca Romania “trebuie sa fie o tara sigura, in care romanii vin, nu din care romanii pleaca”.

“O tara careia vecinii nostri ii respecta suveranitatea, iar structurile internationale din care face parte o trateaza ca partener egal. Cu gandul ca presedintele tarii si decidentii politici se vor ocupa si de aceste aspecte, ma voi duce la vot. Fara nicio indoiala. Stiu ca votul meu conteaza si el”, isi explica judecatorul Cristi Danilet decizia de a participa la scrutinul prin care romanii vor decide cine va fi presedinte in urmatorii cinci ani.

Preluare de pe Ziare.com, 6.10.2014.

30/09/2014

Modificari la Codul de procedura civila

Filed under: 0. NOUTATI — Cristi D @ 4:31 PM

Noul CpcivAzi s-a adoptat de Camera Deputaților – cameră decizională – un proiect de lege pentru modificarea Codului de procedură civilă (intrat în vigoare în 2013).

Modificările privesc, aproape toate, procedura de executare silită. De asemenea, sunt modificări la legea executorilor judecătorești (se introduce perioada de stagiu), a magistraților (competența judecătorilor stagiari), a contenciosului administrativ (sunt reglementări mai drastice pentru executarea hotărârilor jud. de către conducătorii instituțiilor publice), Codul civil, Legea de punere în aplicare a Codului Civil, Legea de punere în aplicare a C.proc.civ. (procedura de regularizare nu se aplică în cazul incidentelor procedurale și a procedurilor speciale), legea taxelor de timbru.

Dintre cele 93 de modificări, menționez doar câteva:
– părțile vor putea obține o copie de pe CD-ul ce conține înregistrarea dezbaterilor
– pentru anumite hotărâri judecătorești nu mai este necesară învestirea cu formulă executorie, ci se face direct cerere de executare la executorul judecătoresc
– hotărârea arbitrală devine executorie după învestirea ei cu formulă executorie de către tribunal
– alte titluri pot fi executate numai dacă se învestesc cu formulă executorie la Judecătorie, taxa fiind 20 lei
– instanța de executare nu mai este cea de la sediul biroului executorului judecătoresc, ci cea de la domiciliul debitorului.
Codul urmează a fi republicat.

28/09/2014

    Arch over time:  from  10  years ago justice to justice for over 10 years

Filed under: 0. NOUTATI — Cristi D @ 10:08 PM

10-ani1. Post-revolutionary changes in the justice system

A reign of terror has dominated the Romanian society in the period after the Second World War not only because of the imposition of a new political system, but rather to eliminate all legal barriers to government abuse and the other two powers. Returning to a modern and functional justice system seemed therefore as something normal after removing the dictatorship. Reform began therefore immediately after the events of ’89 and it looked both system architecture and substance of rights: it repealed the death penalty (1989), the main changes are the codes reintroduced appeal and courts of appeal (1993), there is the law of judicial organization (1992), the Court of Auditors (1992), the organization and status of lawyers (1995), a notary public (1995), insolvency practitioners (1999), bailiffs (2000), probation counselors (2000), a work of technical expertise (2000), the Industrial Property Attorneys (2000), anticorruption prosecutors and police (2002), prosecutors and police who fight against organized crime (2004), the judicial police (2004), mediation and mediators (2006), officials for Integrity (2007) etc.

2. Justice before 2004

 Obviously, the most important reform of the judiciary is the judiciary, which began 10 years ago. Let us recall how Romanian justice show up in 2003-2004: recruitment of magistrates and their promotion was made by the Ministry of Justice always led by a politician; appointment and dismissal of presidents of the courts to make the Superior Council of Magistracy proposed by the Minister (39 of the 41 heads of courts were changed during the term of the Minister of Justice in 2001-2003) and the prosecution only by Minister; assign cases to judges by the president of the court; principle of continuity of the judge during settlement of the case was unknown; no specialization of judges; information about private life of magistrates gathered by the intelligence service of minister were used to support or blackmailing them; Central Judicial Inspection of the Ministry of Justice was able to verify the judicial decision; General Prosecutor of Romania was appointed by the President of Romania on the recommendation of the Minister; prosecutor was the one who decided to arrest a person (“arrest first, then make samples” was a dictum of those times); supreme court judges were appointed only for a term of six years by the President; supreme court and military courts were regulated in separate laws, although justice is declared as unique system by the Constitution; CSM was a subordinate body and led by the Minister of Justice and judges of CSM – which came only from courts of appeal and the Supreme Court – were selected by the Romanian Senate. The result of this way of organizing the judiciary, in late 2003, are disastrous: a single case with a politician convicted for corruption, only a few magistrates convicted for corruption under probation, lack of transparency, public confidence in the justice was at the level of 22%. Personally, I can say with certainty that at that time the career of judges and prosecutors were controlled by politicians and the Romanian judiciary was not independent. The justice was inefficient.

3. Justice for the period 2004-2014

Judiciary reform began with substantial legislative changes – a package of laws adopted in 2004 and amended once in 2005 (Law no. 303/2004 on the statute of judges and prosecutors, law no. 304/2004 on judicial organization, Law no. 317/2004 on the Superior Council of Magistracy.) – and was completed by the new codes adopted in the last three years. Two objectives were emphasized: independence of the judiciary and fighting against corruption. They included both TO DO LIST obligations undertaken by the Government to prepare the accession of Romania to European Union and tasks undertaken in the Mechanism for Cooperation and Verification established after our accession.

Reforms are made step by step, all 10 years. The organization and functioning of the courts is now governed by a single law (2004). We contracted a foreign loan of 110 million Dollars from the World Bank for the construction and rehabilitation of court buildings, and for writing new codes and training required for their entry into force (2006). Judges acquire the power to decide on arrest (2004). We introduce modern rules on extended confiscation (2012). A lustration was made, prohibiting to occupy leadership or CSM members positions for judges who were collaborators or agents of the former security services in communist period and prohibiting all magistrates to be collaborators, informers or agents of existing information services (2005). CSM is removed from the authority of the Ministry of Justice and created as an independent body; members are elected among magistrates who are now represented in all levels of courts and prosecutors; candidates for such positions must assume an objective plan that is presented to voters during an election campaigning; major component of the CSM is composed of magistrates, and the leadership of this body can not belong to the minister, but only a magistrate (2004, 2005). Recruitment and career development is under the authority of magistrates CSM (2004). Enlarges lower pensions and retirement age led to the departure of the magistracy of many judges and prosecutors from the old regime (2004). Now the management positions in courts and prosecutors is the result of a contest, and courts and prosecutors are led by presidents or chief prosecutors in cooperation with leading board whose members are elected by the general meeting of the court or prosecutor (2005). Files are distributed randomly (2005). Judges from a panel can not be replaced during the proceedings. The salaries of judges and prosecutors were increased (2006 and 2009). It extends tenure of judges of the Supreme Court until their retirement (2003) and occupy such a position is supporting a competition that has evolved from a simple interview with the CSM to a true test of legal knowledge, assessment instruments developed decision time and support a limited interview questions integrity (2012). The principle of specialization of judges is provided into law, and the principle of independence of prosecutors for their decisions is for the first time regulated into the law (2005). Intelligence service for judiciary is reorganized (2005) and then disbanded (2006). CSM receives responsibility tasks related to training of magistrates, clerks and inspections (2004). We draw a profile of magistrates underlying their recruitment (2005). Justice is more transparent, press offices are established in each court, there are published collections of case-law (2005). The parties have can access the information about cases via the Internet, some courts grant access password to electronic files (2013) or published official CV`s of judges (CSM Decision no. 515 of 14 June 2012 requires courts to publish a professional CV)

At the end of ten years of reform, the results are extraordinary: people above the law in the past, are now in prison, convicted for serious corruption offenses; prosecutors conduct investigations in a neutral way, destroying crime networks comprising businessmen, politicians and even judges; Judges sanctions farms; process takes more quickly. Confidence in the justice reaches 44%.
During this time justice has had to face huge challenges: increased number of cases from year to year (3.3 million cases were settled by our courts in 2013, for a 21 million citizens); increased number of laws (only in 2013 were adopted 381 laws, 1165 Government Emergency Ordinances, 117  Government Ordinances); attacks from politicians or businessmen exercised mainly through the media.

4. Justice in the next 10 years

Increasing the efficiency and quality of judicial work of the courts are immediate objectives. The use of electronic patterns is the step towards full digitization. It’s possible that in a few years the requests for summons to be sent via e-mail and so be received judgments of the courts in cases that can be resolved on the basis of documents, as is already done in some European countries. It is also expected online submission of the first processes that has a maximum public interest (hearings are already recorded audio). Obviously, training and specialization of judges shall be a priority. We need an authentic professional culture of judges: magistrates understand now their social role and participate actively in the life of the city. For several years some judges are present in the public space public explaining the principles of organization and functioning of the judiciary through the media given regular interviews or postings on blogs or social media accounts. Another important step was made in 2013 when a protocol of cooperation was signed between the judiciary and the Ministry of Education, under which judges will be present in more often among students to submit their minimal notions of law and judicial organization. Unifying jurisprudence is still a desideratum. Too younger magistrates, weaknesses in understanding the concept of judicial independence and legislative inconsistencies facilitated different interpretations as identical issues present in cases settled by the magistrates. Follow the acceptance of the concept of unique case-law in the same court and, of course, the respect for the consistent jurisprudence of the superior court could be real solutions for a “single justice” (art. 124 para. 2 Constitution ). Stare decesis will undoubtedly become a principle of our justice, thereby increasing proximity to the Anglo-Saxon started strongly by new institutions introduced in our legislation (mediation, guilty plea). Ethics and non-legal skills will receive greater emphasis in the training of magistrates. If until now focused on memorization of laws and manuals will now insist profoundly on human character of the magistrate, on his relationship with the justice partners (lawyers, mediators, clerks, etc.), litigants and the general public. Honesty judiciary is essential to the administration of a fair justice and increasing individual and system reliability. Justice system must be fast and friendly, predictable and quality. Finally justice must be lowered from the pedestal where he was isolated for decades and brought in the community where it belongs. It will become a legitimate expectation of citizens, but also a moral landmark. Justice should not only be done but also be seen to be done.

27/09/2014

Arc peste timp: de la justiția de acum 10 ani la justiția de peste 10 ani

Filed under: 0. NOUTATI — Cristi D @ 8:19 PM

10-aniElaborarea acestui scurt studiu asupra reformei justiției vine într-un moment deosebit: în luna septembrie 2014 se împlinesc 10 ani de când au intrat în vigoare legile din pachetul de reformă a justiției care au schimbat covârșitor modul de organizare și de funcționare a justiției românești. Acest moment trebuie celebrat cum se cuvine. România de azi de datorează vizionarilor de atunci. Mă întreb dacă azi sunt vizionari ai României de peste 10 ani.

1. Schimbări postdecembriste în  sistemul de justiție

Un regim de teroare a dominat societatea românească în perioada de după cel de-al doilea război mondial nu numai din cauza instituirii unui nou sistem politic, cât mai ales a eliminării oricărei bariere de natură judiciară a abuzurilor administrației și a celorlalte două puteri.

Revenirea la un sistem de justiție modern și funcțional a părut, astfel, ca fiind ceva firesc după înlăturarea dictaturii. Reforma a început, așadar, imediat după evenimentele din ’89 și ea a privit deopotrivă arhitectura sistemului și substanța drepturilor: se abrogă pedeapsa capitală (1989), se fac modificări ale principalelor coduri când se reintroduc calea de atac a apelului și curțile de apel (1993), apare legea de organizare judecătorească (1992), a curții de conturi (1992), de organizare și statut a avocaților (1995), a notarilor publici (1995), a practicienilor în insolvență (1999), a executorilor judecătorești (2000), a consilierilor de probațiune (2000), a activității de expertiză tehnică (2000), a consilierilor în proprietate industrială (2000), a procurorilor și a poliției anticorupție (2002), a consilierilor juridici (2003), a procurorilor și poliției care luptă împotriva crimei organizate (2004), a poliției judiciare (2004), a medierii și mediatorilor (2006), a consilierilor de integritate (2007) etc.

2. Justiția anterioară anului 2004

Evident, cea mai importantă reformă a justiției este cea a magistraturii, care a început în urmă cu 10 ani.

Să ne reamintim cum arăta justiția română, până în anii 2003-2004: recrutarea magistraților și avansarea lor se făcea prin Ministerul Justiției condus întotdeauna de un om politic; numirea și revocarea din funcție de conducere la instanțe să făcea de către Consiliul Superior al Magistraturii la propunerea ministrului (39 din cei 41 șefi de tribunale au fost schimbați în cursul mandatului ministrului justiției din anii 2001-2003), iar la parchete chiar de către ministru; președintele instanței repartiza dosarele către judecători, stabilea componența completelor și dădea recomandări pentru promovarea judecătorilor; principiul continuității completului de judecată pe parcursul soluționării dosarului era necunoscut; nu exista o specializare a judecătorilor; prin serviciul de informații al ministrului SIPA (Serviciul Independent de Protecție și Anticorupție) se strângeau informații despre viața privată a magistraților care erau folosite pentru susținerea sau șantajarea lor; Inspecția Judiciară centrală era în cadrul Ministerului Justiției și putea verifica modul de instrumentare al dosarelor inclusiv pe fond; Procurorul General al României era numit de președintele țării la recomandarea ministrului; procurorul era cel care decidea arestarea preventivă a unei persoane („întâi arestezi, apoi faci probe” era un dicton al acelor vremuri); judecătorii de la curtea supremă erau numiți doar pentru un mandat de șase ani de către președintele țării, iar ca președinte al acestei instanțe putea fi numit inclusiv un jurist care nu era judecător (de exemplu, în perioada 2004-2009 președinte al instanței supreme a fost un jurist ce fusese consilier al președintelui țării care l-a numit în funcție și apoi judecător la Curtea Constituțională; acesta nu fusese nicio zi judecător la vreo instanță judecătorească); instanța supremă și instanțele militare aveau legi separate, deși justiția este declarată ca fiind unică, de către Constituție; CSM era un organism subordonat și condus de ministrul justiției, iar magistrații din CSM – care proveneau doar de la curțile de apel și instanța supremă – erau selectați de către Senatul României.

Rezultatul acestui mod de organizare al justiției, la finele anului 2003, sunt dezastruoase: un singur dosar cu un om politic condamnat pentru corupție, doar câțiva magistrați condamnați pentru corupție la pedepse cu suspendarea condiționată, lipsă totală de transparență, încrederea populației în justiție era la nivelul de 22%. Personal, pot spune cu certitudine că pârghiile de control asupra carierei magistraților și activității instanțelor și procurorilor făceau ca justiția română să nu fie independentă. Practic, pentru o anumită categorie de persoane și instanțe justiția nu funcționa. Iar justiția inactivă a favorizat corupția sistemică, astfel că statul însuși a devenit captiv.

3. Justiția în perioada 2004-2014

Reforma magistraturii a început prin modificări legislative substanțiale, concretizate în pachetul de legi adoptate în 2004 și modificate imediat în 2005 (Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor; Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară; Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.) și s-a definitivat prin consistenta reforma legislativă constând recentă în intrarea în vigoare a noilor coduri. Două au fost axele pe care s-a pus accent: independența justiției și lupta anticorupție. Ele figurează atât în obligațiile TO DO LIST asumate de Guvern pentru pregătirea României în vederea aderării, cât și sarcinile asumate în cadrul Mecanismului de Cooperare și Valorificare instituit ulterior aderării noastre la Uniunea Europeană.

Reformele se fac pas cu pas, în toți cei 10 ani. Organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești este de acum reglementată printr-o lege unică (2004). Se contractează un împrumut extern de 110 mil. USD de la Banca Mondială pentru construirea și refacerea unor sedii de instanțe, respectiv pentru redactarea noilor coduri și pregătirea profesională impusă de intrarea lor în vigoare (2006). Se majorează schemele de personal. Judecătorii dobândesc puterea de a dispune asupra arestării (2004). Se introduc norme moderne cu privire la confiscarea extinsă (2012). Se încearcă o lustrație, interzicându-se să ocupe funcții de conducere sau de membri ai CSM cei care au fost colaboratori, informatori sau agenți ai serviciilor de securitate și se interzice tuturor magistraților să fie colaboratori, informatori sau agenți ai actualelor servicii de informații (2005). CSM este scos de sub autoritatea Ministerului Justiției și creat ca instituție independentă; membrii săi sunt aleși din rândul magistraților care au acum reprezentați de la toate nivelurile de instanțe și parchete; candidații pentru astfel de poziții trebuie să își asume un plan de obiective cu care se prezintă în fața alegătorilor în cursul unei adevărate campanii electorale; componența majoritară a  CSM e alcătuită din magistrați, iar conducerea acestui organism nu poate aparține ministrului, ci numai unui magistrat (2004, 2005). Recrutarea și evoluția în cariera magistraților este sub autoritatea CSM (2004). Sunt mărite pensiile și scăzută vârsta de pensionare, ceea ce a determinat plecarea din magistratură a multor judecători și procurori provenind din vechiul regim (2004). E scăzută vârsta de promovare la instanțele și parchetele superioare, ceea ce determină ocuparea – și numai prin concurs – cu tineri a locurilor rămase libere în urma pensionărilor în masă (2005). Scade puterea președinților: ocuparea funcțiilor de conducere la instanțe și parchete se face în urma unui concurs, iar instanțele și parchetele sunt conduse de președinți, respectiv procurori-șefi în cooperare cu colegiul de conducere ai cărui membri sunt aleși de adunarea generală a instanței sau parchetului (2005). Dosarele se repartizează aleatoriu (2005). Componența completului nu mai poate fi modificată pe parcursul judecății. Evaluările nu se mai fac anual și nu mai țin cont de numărul de hotărâri desființate de instanțele de control judiciar (2005). Se majorează salariile judecătorilor și procurorilor (2006 și 2009). Se extinde mandatul judecătorilor de la instanța supremă până la pensionare (2003) și pentru a ocupa un astfel de post se susține un concurs care a evoluat de la un simplu interviu în fața CSM la o adevărată testare a cunoștințelor juridice, evaluare a actelor decizionale elaborate în timp și susținere a unui interviu limitat la chestiuni de integritate (2012). Principiul specializării judecătorilor este înscris în lege, iar principiul independenței procurorilor în soluțiile date este pentru prima oară reglementat (2005). SIPA este reorganizată (2005), eliminându-se competențele cu privire la magistrați și apoi este desființată (2006); arhiva rămâne sigilată și în custodia Administrației Naționale a Penitenciarelor, însă fără ca vreun responsabil să fie vreodată sancționat pentru abuzurile practicate de acest serviciu. CSM primește în responsabilitatea sa atribuțiile legate de formarea magistraților, a grefierilor și efectuarea inspecțiilor (2004). Se redactează un profil al magistraților care stă la baza recrutării lor (2005). Justiția se transparentizează, sunt înființate birouri de presă la fiecare instanță și parchet, apar culegerile de practică judiciară (2005). Justiția se automatizează, părțile au acces la informații despre dosare prin intermediul internetului, unele instanțe acordă acces parolat inclusiv la dosarul electronic (2013), sunt publicate date oficiale despre judecători (Hotărârea CSM nr. 515 din 14 iunie 2012 impune instanțelor publicarea unui CV profesional al judecătorilor pe site-ul fiecărei instanțe).

La sfârșitul celor zece ani de reformă, rezultatele sunt extraordinare: oameni considerați deasupra legii sunt în penitenciar, condamnați pentru infracțiuni grave de corupție; procurorii desfășoară anchete aproape fără piedici, destructurând rețele ce cuprind oameni de afaceri, politicieni și chiar magistrați; judecătorii aplică sancțiuni ferme; procesele durează mai rapid. Încrederea populației în justiție ajunge la 44%.

În această perioadă justiția a avut de înfruntat și imense provocări: crește numărul de dosare de la an la an (1,4 milioane lucrări penale și 3,3 milioane dosare la instanțe au fost de soluționat în anul 2013.), a actelor normative de aplicat (numai în anul 2013 s-au publicat  381 de legi, 1165 de hotărâri ale Guvernului, 117 de ordonanțe de urgență ale Guvernului, 20 de ordonanțe ale Guvernului), dar și a atacurilor care trebuie înfruntate din partea politicienilor sau oamenilor de afaceri, exercitate în special prin mass-media. Realizând că nu mai pot controla justiția și că riscă să răspundă atunci când greșesc întocmai ca orice cetățean, politicienii au avut anumite manifestări din care a reieșit intenția de a relua controlul sistemului: modificări legislative cu intenția de afectare a statutului magistraților sau de blocare a anchetelor anticorupție; refuzul Parlamentului de a permite urmărirea penală a unor membri – actuali sau foști – ai Guvernului sau de a acorda avizul pentru luarea unor măsuri procesuale cu privire la unii parlamentari; declarații publice îndreptate împotriva sistemului judiciar în ansamblu sau împotriva unor magistrați considerați individual.

4. Justiția în următorii 10 ani

Creșterea eficienței și calității activității judiciare sunt obiective imediate Managementul curților și managementul dosarelor vor deveni prioritare. Folosirea la maxim a noii tehnologii prin utilizarea formularelor, a modelelor și sintetizarea argumentelor din considerentele actelor judiciare sunt pași către digitalizarea completă a dosarelor. Nu e exclus ca în câțiva ani cererile de chemare în judecată să fie trimise prin e-mail și tot astfel să fie primit hotărârile din partea instanțelor în cauze care pot fi soluționate pe baza înscrisurilor, așa cum se procedează deja în unele state europene. De asemenea, este de așteptat transmiterea online a primelor procese care prezintă un maxim interes public, dezbaterile deja înregistrându-se audio. Evident, pregătirea și specializarea magistraților se va întări.

De la un sistem dominat de frică și lașitate în urmă cu 10 ani, s-a ajuns la un sistem ce își conturează o cultură profesională proprie. Urmează ca aceasta să fie definitivată, magistrații să îș înțeleagă rolul social și să participe activ la viața cetății. Deja de câțiva ani unii magistrați sunt prezenți în spațiul public explicând populației principiile de organizare și de funcționare a justiției, prin interviuri regulate date presei sau postări pe blogurile sau conturile de socializare. Un alt pas important a fost făcut în 2013 când s-a încheiat un Protocol de colaborare între justiție și Ministerul Educației, în temeiul căruia magistrații vor fi prezenți din ce în ce mai des în rândul elevilor pentru a le transmite noțiuni minime de drept și organizare judiciară (în mai 2014 s-a și alcătuit un manual pentru uzul tinerilor cu privire la noul cod penal, intitulat  Unde-i lege nu-i tocmeală).

Unificarea practicii încă rămâne un deziderat. Întinerirea corpului de magistrați și slăbiciuni în înțelegerea conceputului de independență, la care se adaugă incoerențele legislative, a facilitat interpretări diametral opuse în probleme identice de drept prezente în cauzele de soluționat de către magistrați. Urmează ca acceptarea conceptului de disciplină jurisprudențială în cadrul acelorași instanțe  și, desigur, acela al respectării practicii constante a instanței ierarhic superioare să fie soluții reale la un sistem de la care se așteaptă o „justiție unică” (art. 124 alin. 2 Constituția României). Precedentul judiciar va deveni, fără îndoială, un principiu al justiției noastre, consolidându-se astfel apropierea de sistemul anglo-saxon începută în mod ferm prin noile instituții introduse în legislația noastră (medierea, recunoașterea vinovăției, acordul de vinovăție).

Etica și dobândirea abilităților non-juridice vor căpăta un mai mare accent în pregătirea magistraților. Dacă până acum s-a pus accent pe memorarea de legi și manuale, de acum se va insista pe caracterul profund uman al magistratului, pe relaționarea lui cu partenerii actului de justiție (avocați, mediatori, grefieri etc.), cu justițiabilii și cu publicul larg. Onestitatea magistraților este absolut necesară pentru înfăptuirea actului de justiție în mod corect și creșterea credibilității individuale și de sistem, astfel că din ce în ce mai des magistrații și personalul din sistem vor înțelege și își vor îndeplini obligația legală de a denunța încercările de corupere.

Sistemul de justiție trebuie să fie rapid și prietenos, predictibil și de calitate. În cele din urmă justiția trebuie coborâtă de pe piedestalul unde a fost izolată zeci de ani și adusă în mijlocul societății, unde îi este locul. Ea va deveni o speranță legitimă a cetățenilor, dar și un punct de reper moral. Justiția nu doar trebuie să fie făcută, ci să se și vadă că este făcută.

20/09/2014

Lideri pentru Justitie – se cauta o noua generatie!

Filed under: 0. NOUTATI — Cristi D @ 11:47 PM
Lideri pentru Justitie – Program de leadership pentru tineri juristi romani – Editia a 6-a, 2014
LfJLideri pentru Justitie consta dintr-o serie de traininguri de leadership, intalniri cu profesionisti din domeniul juridic si workshopuri, desfasurate atat in Romania, cat si in strainatate.  Programul este deschis tinerilor profesionisti aflati in primii 5 ani de cariera juridica, masteranzilor, precum și studentilor la drept aflati in ultimul an de studiu.

Dosarul de candidatura in limba romana trebuie sa contina:
- un CV,
- o scrisoare de motivatie de o pagina,
- un eseu de maxim 2 pagini în care sa prezinti o schimbare pe care ai dori sa o
   aduci sistemului de justitie din Romania: identifica o problema, alege o schimbare și descrie
  ce ar presupune precum și cum ar trebui sa arate sistemul dupã implementarea acesteia.

Termenul limita de trimitere a candidaturilor este 19 octombrie!
In urma preselectiei dosarelor si a interviurilor, vor fi selectati 20 de tineri juristi cu potential de lideri!

Toate costurile legate de program, cu exceptia transportului in Romania, sunt acoperite de catre Fundatia Konrad Adenauer, Programul Statul de Drept Europa de Sud-Est (KAS RLPSEE).

Pentru mai multe detalii, consultati documentele atasate, vizitati pagina www.kas.de/leadership sau contactati-ne la doru.toma@kas.de.

Unelte de democrație digitală

Filed under: 0. NOUTATI — Cristi D @ 11:37 PM

Luni, 8 septembrie, la sediul Active Watch din Calea Plevnei a avut loc atelierul susţinut de ApTI în cadrul laboratorului media experimental Sponge, unde oameni din diferite domenii s-au întâlnit pentru a dezbate şi descoperi cum democraţia şi participarea publică pot fi promovate prin intermediul Internetului folosind unelte specificeÎn cadrul dezbaterii am discutat despre ce instrumente de implicare digitală există, cum pot fi folosite de cetăţeni şi cum ne putem implica mai activ în viaţa comunităţii. 

La dezbatere au participat membrii ai societăţii civile, instituţii publice, oameni din zona academică iar exemplele s-au concentrat atât asupra site-urilor din România cât şi din străinătate. 

Există mai multe site-uri româneşti care pot fi folosite pentru a promova şi încuraja participarea publică. Am pornit prin a vorbi despre site-uri prin intermediul cărora utilizatorii pot strânge semnături pentru petiţii, pot solicita accesul la informaţii publice, pot intra în contact cu politicienii sau pot monitoriza evoluţia anumitor aspecte precum mita sau respectarea promisiunilor electorale. Multe dintre acestea sunt necunoscute publicului, iar prin simpla lor menţionare la atelier am creat o nouă unealtă.

În România există site-uri care tratează probleme de politici, precum monitorizarea respectării promisiunilor făcute de politicieni (cineceapromis.ro), a procedurilor de vot (alegericorecte.ro), analize ale declaraţiilor politicienilor şi funcţiile pe care le-au avut în timp (hartapoliticii.ro) şi  site-uri legate de modalităţi de creştere a transparenţei informaţiilor care ajung la public. De exemplu, poţi avea acces la harta interactivă a mitei în România unde poţi reporta şi cazurile de corupţie, poţi verifica unde se duc banii din bugetul de stat sau poţi înainta plângeri şi cereri primarului local.

În următoarea perioadă, alte două site-uri vor fi lansate. Unul dintre acestea este dezvoltat de Openpolitics.ro şi tratează monitorizarea politicienilor şi a propunerilor legislative din România, iar celălalt, Onoratainstanta.ro, ce urmează a fi lansat pe data de 17 septembrie, oferă accesul la date statistice despre instanţele de judecată din România.  Vezi evenimentul de lansare aici.

Tot în cadrul atelierului am identificat exemple de campanii digitale de conştientizare ale site-urilor din străinătate şi cum pot fi ele adaptate şi implementate cu succes. Guvernul britanic, de exemplu, a creat o unealtă online prin care cetăţenii pot iniţia şi semna petiţii care dacă strâng peste 100.000 de semnături pot fi dezbătute în Parlament. O altă iniţiativă este proiectul PiPhone prin care cetăţenii pot suna membrii Parlamentului European gratuit.

În luna august, membri sau susţinători ApTI au publicat o serie de articole pe TheSponge.eu, în cadrul laboratorului media experimental Sponge, despre cum poate fi promovată democraţia şi participarea publică în România şi ce exemple bune (sau nu) avem de urmat – fie de la noi, fie din afară.

 Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet  este o asociaţie nonguvernamentală formată din persoane fizice implicate în Internetul românesc, care îşi propune susţinerea și promovarea unei lumi digitale libere şi deschise, prin respectarea drepturilor fundamentale ale omului. Un Internet liber este un mediu în care libertatea de exprimare şi viaţa privată sunt respectate şi garantate. O lume digitală deschisă reprezintă o garanţie a accesului legal şi sigur la beneficiile aduse de tehnologia informaţiei. 

Sponge este un laborator media experimental care conectează organizații din domeniul media, tehnologia informației și a transparenței. Experimentăm cu noi unelte digitale de eliberare a informației de interes public. Promovăm informația liberă, relevantă și verificabilă sub formă de articole sau aplicații. Organizăm ateliere, hacatoane, cursuri și conferințe. Partenerii Sponge sunt Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație, Active Watch, Ceata, Geo-spatial, ApTI și Facultatea de Științe Politice – Universitatea București.

07/09/2014

Inspectia a gasit ca nefondate acuzele aduse

Filed under: 0. NOUTATI — Cristi D @ 3:19 PM

Comunicat de presă

referitor la verificările efectuate de Inspecția Judiciară cu privire la dl. judecător Cristi Danileț

 

               Inspecția Judiciară a finalizat verificările efectuate cu privire la judecătorul Cristi Danileț și a constatat că întocmirea și distribuirea de către acesta a unor teste tip grilă cu privire la noile coduri nu încalcă vreo dispoziție legală.

                  În data de 30 iulie 2014 pe site-ul www.ziuanews.ro a fost publicat un articol prin care s-a acreditat ideea că activitatea domnului judecător Cristi Danileț de elaborare a unor  teste-grilă și distribuirea lor prin intermediul unei asociații non-guvernamentale ar încălca dispozițiile legale cu privire la incompatibilități, interdicții și conflicte de interese, atât timp cât acesta exercită funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii și este formator al Institutului Național al Magistraturii.

               Pentru verificarea celor semnalate, Inspecția Judiciară s-a sesizat din oficiu și, prin rezoluția din 14 august 2014, a clasat sesizarea.

               Pentru a dispune această soluție, s-a constatat că, potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, judecătorii pot participa la elaborarea unor lucrări științifice. Or, întocmirea unor teste în materia dreptului penal și a procedurii penale, precum și publicarea acestora, pe suport de hârtie ori în format electronic, indiferent că sunt distribuite gratuit sau contra-cost, reprezintă o activitate de elaborare a unor lucrări științifice. Mai mult, domnul judecător Cristi Danileț a postat aceste teste pe internet, de unde au putut fi preluate în mod liber și chiar valorificate de către toți cei interesați.

                De asemenea, s-a constatat lipsa vreunui conflict de interese în ce-l privește pe domnul judecător Cristi Danileț. Astfel, fiind în concediu de odihnă, acesta nu a participat la ședința Consiliului Superior al Magistraturii din data de 3 iulie 2014, când a fost aprobată componența comisiilor de elaborare subiecte, de soluționare contestații și de examinare la interviul pentru concursurile de admitere la Institutul Național al Magistraturii și în magistratură aflate în derulare în prezent.

                 Pentru modul în care site-ul respectiv a deturnat realitatea și pentru calomniile repetate aduse la adresa domnului judecător Cristi Danileț, acesta a decis acționarea în judecată a redactorului respectiv și a societății comenrciale care editează publicația, solicitând daune morale în cuantumul de 50.000 euro. Suma care va fi astfel obținută va fi folosită pentru plata unor profesori, practicieni și studenți care vor alcătui teste-grile pentru toate cele patru noi coduri, care vor fi postate pe internet pe un site ce va fi special creat în acest scop și unde aceste teste-grilă vor fi accesate gratuit de către toți cei interesați să își însușească noile reglementări.

 

Pagina următoare »

Theme: Rubric. Get a free blog at WordPress.com

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 862 other followers